Glaucom

Glaucom prezinta o afectiune oculara, mai exact un complex simptomatic, ce se caracterizeaza prin crestere nociva a presiunii intraoculare, degradarea fibrelor nervoase retiniene, alterarea specifica a nervului optic si, respectiv, dereglarea ireversibila si progredienta a functiilor vizuale.

Ereditatea. Prezenta factorului ereditar este elocventa in glaucoamele pediatrice si, in primul rand, la cel congenital; glaucoamele adultului au si ele un element genetic, ce nu trebuie neglijat (istoric familial pozitiv). GPUD tinde de a evolua in familii, ceea ce se explica prin susceptibilitate sporita spre imbolnavire.
Glaucomul pediatric:
1) primar:
a) Congenital prin (hidroftalmie sau buftalmie);
b) Infantil (primii ani de viata);
c) Juvenil in a doua decada a vietii);
2) secundar (în anomalii oculare congenitale, afectiuni sistemice, posttraumatic, postinflamator etc.).

Glaucomul adultului:
1) primitiv sau primar:
a) Cu unghi deschis (GPUD) sau cronic simplu;
b) Cu unghi inchis (GPUÎ) sau congestiv:
Glaucom acut
2) secundar (facogen - facotopic, facomorfic, facolitic, posttraumatic, pseudo-exfoliativ, pigmentar, (umoral, neovascular, malign, uveitic s.a.)


Cauze
În glaucom primar:
- Prezenta factorului ereditar.
- Conditii de obscuritate îndelungata (pentru GA).
În glaucom secundar:
- Anomalii congenitale, afectiuni intrauterine.
- Tumori intraoculare.
- Uveite anterioare (iridociclite).
- Neovascularizare în ischemie oculara (retinopatie diabetica, tromboza venei centrale a retinei).
- Procese oculare degenerative.
- Traumatism ocular.
Factori de risc - antecedente familiale, particularitati anatomice de dimensiune si forma a globului ocular, miopie, dereglari circulatorii (ischemie oculara), traumatisme oculare, hypo- si hipertensiune arteriala, diabet, hiperviscozitate sangvina, migrena, dereglari de nutritie, obezitatea, fumat.

Semne si simptome
Semiologia generala a glaucomului (prezenta în toate formele clinice):
- cresterea presiunii intraoculare;
- excavatie glaucomatoasa a discului nervului optic;
- alterarea functiilor vizuale, primordial - a vederii periferice.
Semne caracteristice GPUD (glaucomul cronic simplu):
- semiologia generala a glaucomului;
- evolutie practic asimptomatica (lipsa durerilor oculare, ochi "linistit");
- evolutie lenta, progresiva.
Semne caracteristice GPUÎ (glaucomul congestiv):
- semiologia generala a glaucomului;
- încetosare periodica a vederii;
- aparitie periodica de halouri (cercuri) colorate în jurul surselor de lumina;
- de regula evolutie lenta, progresiva, dar cu riscul aparitiei glaucomului acut.
Simptomatica glaucomului acut (GA):
- debut acut, de regula nocturn;
- dereglari severe si rapide ale vederii;
- dureri oculare intense, asociate cu hemicefalee;
- semne vegetative (nausee, voma, vertijuri);
- posibil asocierea cu hipertensiune arteriala;
- presiune intraoculara excesiva;
- congestie oculara pronuntata;
- edem sever al corneei;
- pupila dilatata.

Semne caracteristice glaucomului congenital (GC):
- semiologia generala a glaucomului;
- cresterea de volum a globului ocular (hidroftalmie, buftalmie).


Semne caracteristice glaucomelor secundare (SG):
- semiotica patologiei oculare, responsabile de provocarea glaucomului;
- semiologia generala a glaucomului;
- frecvent - asocierea durerilor si congestiei oculare.
Diagnostic diferential - cataracta, atrofia nervului optic, neurita optica, papilostaza, degenerescenta pigmentara a retinei, iridociclita acuta (diferentierea cu GA).

despre sanatate · Glaucom · Operatia de Glaucom · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · terapii naturiste

Glaucom

Glaucom

Glaucom prezinta o afectiune oculara, mai exact un complex simptomatic, ce se caracterizeaza prin crestere nociva a presiunii intraoculare, degradarea fibrelor nervoase retiniene, alterarea specifica a nervului optic si, respectiv, dereglarea ireversibila si progredienta a functiilor vizuale.

Ereditatea. Prezenta factorului ereditar este elocventa in glaucoamele pediatrice si, in primul rand, la cel congenital; glaucoamele adultului au si ele un element genetic, ce nu trebuie neglijat (istoric familial pozitiv). GPUD tinde de a evolua in familii, ceea ce se explica prin susceptibilitate sporita spre imbolnavire.
Glaucomul pediatric:
1) primar:
a) Congenital prin (hidroftalmie sau buftalmie);
b) Infantil (primii ani de viata);
c) Juvenil in a doua decada a vietii);
2) secundar (în anomalii oculare congenitale, afectiuni sistemice, posttraumatic, postinflamator etc.).

Glaucomul adultului:
1) primitiv sau primar:
a) Cu unghi deschis (GPUD) sau cronic simplu;
b) Cu unghi inchis (GPUÎ) sau congestiv:
Glaucom acut
2) secundar (facogen - facotopic, facomorfic, facolitic, posttraumatic, pseudo-exfoliativ, pigmentar, (umoral, neovascular, malign, uveitic s.a.)


Cauze
În glaucom primar:
- Prezenta factorului ereditar.
- Conditii de obscuritate îndelungata (pentru GA).
În glaucom secundar:
- Anomalii congenitale, afectiuni intrauterine.
- Tumori intraoculare.
- Uveite anterioare (iridociclite).
- Neovascularizare în ischemie oculara (retinopatie diabetica, tromboza venei centrale a retinei).
- Procese oculare degenerative.
- Traumatism ocular.
Factori de risc - antecedente familiale, particularitati anatomice de dimensiune si forma a globului ocular, miopie, dereglari circulatorii (ischemie oculara), traumatisme oculare, hypo- si hipertensiune arteriala, diabet, hiperviscozitate sangvina, migrena, dereglari de nutritie, obezitatea, fumat.

Semne si simptome
Semiologia generala a glaucomului (prezenta în toate formele clinice):
- cresterea presiunii intraoculare;
- excavatie glaucomatoasa a discului nervului optic;
- alterarea functiilor vizuale, primordial - a vederii periferice.
Semne caracteristice GPUD (glaucomul cronic simplu):
- semiologia generala a glaucomului;
- evolutie practic asimptomatica (lipsa durerilor oculare, ochi "linistit");
- evolutie lenta, progresiva.
Semne caracteristice GPUÎ (glaucomul congestiv):
- semiologia generala a glaucomului;
- încetosare periodica a vederii;
- aparitie periodica de halouri (cercuri) colorate în jurul surselor de lumina;
- de regula evolutie lenta, progresiva, dar cu riscul aparitiei glaucomului acut.
Simptomatica glaucomului acut (GA):
- debut acut, de regula nocturn;
- dereglari severe si rapide ale vederii;
- dureri oculare intense, asociate cu hemicefalee;
- semne vegetative (nausee, voma, vertijuri);
- posibil asocierea cu hipertensiune arteriala;
- presiune intraoculara excesiva;
- congestie oculara pronuntata;
- edem sever al corneei;
- pupila dilatata.

Semne caracteristice glaucomului congenital (GC):
- semiologia generala a glaucomului;
- cresterea de volum a globului ocular (hidroftalmie, buftalmie).


Semne caracteristice glaucomelor secundare (SG):
- semiotica patologiei oculare, responsabile de provocarea glaucomului;
- semiologia generala a glaucomului;
- frecvent - asocierea durerilor si congestiei oculare.
Diagnostic diferential - cataracta, atrofia nervului optic, neurita optica, papilostaza, degenerescenta pigmentara a retinei, iridociclita acuta (diferentierea cu GA).

Gastrita

Gastrita reprezinta un grup de afectiuni simptomatice sau asimptomatice, produse de variati factori etiologici si definite prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice. Conceptul de gastrita este un concept morfologic (si nu clinic) ce o delimiteaza de dispepsia functionala (nonulceroasa).
Gastrita este de mai multe feluri:
- gastrite acute - au o evolutie tranzitorie având histologic un infiltrat inflamator de tip acut
- gastrite cronice - formele cele mai frecvent intalnite, caracterizate prin evolutie indelungata, uzual progresiva de la forme non-atrofice la forme atrofice pe fundalul infiltratului inflamator cronic
- forme specifice de gastrita (gastrita granulomatoasa, limfocitara, eozinofilica)
Clasificarea endoscopica
- gastrita eritemato-exsudativa
- gastrita maculo-eroziva
- gastrita papulo-eroziva
- gastrita atrofica
- gastrita hemoragica
- gastrita de reflux enterogastric
- gastrita cu pliuri hipertrofice

Semne si simptome
- Sindrom dispeptic (disconfort abdominal, dureri abdominale, senzatie de plenititudine postprandiala, balonari abdominale, cruciatii , satietate precoce, anorexie, greata, pirozis, regurgitatii).
- Sindrom anemic (anemie megaloblastica), digestiv si neurologic in gastrita atrofica autoimuna.

Gastrita este cauzata de:
- Agenti inefetiosi (Helicobacter pylori).
- Mecanisme autoimune.
- Medicamente (nesteroidiene, aspirina).
- Agenti fizico-chimici cu potential eroziv (alcool, produse picante).
- Dereglari motorii (în caz de stres si patologii ale organelor adiacente) manifestate prin reflux duodeno-gastric.
- Stresul (hipovolemic sau hipoxie).
- Hipertensiunea portala.

despre sanatate · Gastrita · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · terapii naturiste

Gastrita

Gastrita

Gastrita reprezinta un grup de afectiuni simptomatice sau asimptomatice, produse de variati factori etiologici si definite prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice. Conceptul de gastrita este un concept morfologic (si nu clinic) ce o delimiteaza de dispepsia functionala (nonulceroasa).
Gastrita este de mai multe feluri:
- gastrite acute - au o evolutie tranzitorie având histologic un infiltrat inflamator de tip acut
- gastrite cronice - formele cele mai frecvent intalnite, caracterizate prin evolutie indelungata, uzual progresiva de la forme non-atrofice la forme atrofice pe fundalul infiltratului inflamator cronic
- forme specifice de gastrita (gastrita granulomatoasa, limfocitara, eozinofilica)
Clasificarea endoscopica
- gastrita eritemato-exsudativa
- gastrita maculo-eroziva
- gastrita papulo-eroziva
- gastrita atrofica
- gastrita hemoragica
- gastrita de reflux enterogastric
- gastrita cu pliuri hipertrofice

Semne si simptome
- Sindrom dispeptic (disconfort abdominal, dureri abdominale, senzatie de plenititudine postprandiala, balonari abdominale, cruciatii , satietate precoce, anorexie, greata, pirozis, regurgitatii).
- Sindrom anemic (anemie megaloblastica), digestiv si neurologic in gastrita atrofica autoimuna.

Gastrita este cauzata de:
- Agenti inefetiosi (Helicobacter pylori).
- Mecanisme autoimune.
- Medicamente (nesteroidiene, aspirina).
- Agenti fizico-chimici cu potential eroziv (alcool, produse picante).
- Dereglari motorii (în caz de stres si patologii ale organelor adiacente) manifestate prin reflux duodeno-gastric.
- Stresul (hipovolemic sau hipoxie).
- Hipertensiunea portala.

Crampe musculare

Crampe musculare sunt contracturi involuntare la nivelul muschilor scheletici (voluntari). Muschii care trec peste 2 articulatii sunt mai susceptibili de a suferi o crampa musculara. O crampa poate implica o parte a unui muschi sau tot muschiul, iar in unele cazuri chiar mai multi muschi. Cele mai afectate grupe musculare sunt gastrocnemienii (muschii gambei), muschii posteriori ai coapsei, cvadricepsul si de asemenea, muschii bratelor, abdomenul si muschii intercostali.

Desi nu sunt foarte clar elicidate cauzele ce conduc la aparitia cramelor musculare, sunt incriminate intinderile inadecvate si oboseala musculara, care conduc la anomalii in cadrul mecanismelor ce controleaza contractia musculara. Alti factori adusi in discutie sunt antrenamentele sau munca in mediu foarte cald, deshidratarea si pierderea elecrolitilor prin transpiratie (saruri si minerale: potasiu, magneziu, calciu).

Un individ cu o conditie fizica proasta va inregistra oboseala musculara mai repede decat un om antrenat, ceea ce va afecta activitatea nervoasa reflexa la nivel spinal. De asemenea, in lipsa oxigenului in muschi se vor acumula produsi de metabolism care produc spasm. Atunci cand debuteaza crampele, de la nivelul maduvei spinarii pornesc stimuli care mentin muschiul intr-o contractie permanenta.

Unii oameni sunt predispusi la aparitia crampelor, mai ales cele legate de deshidratare: copiii si cei peste 65 de ani, supraponderalii, persoanele epuizate de antrenament sau munca sau cei ce folosesc unele medicamente. Crampele sunt obisnuite la atletii de rezistenta, cum ar fi maratonistii sau persoanele in varsta care fac eforturi fizice epuizante. La sportivi crampele apar in special in perioadele de extrasezon, spre finalul sau dupa un efort intens si prelungit sau noaptea dupa acest efort. Batranii sunt mai susceptibil la crampe datorita atrofiei musculare care incepe in jur de 40 de ani si care este accentuata de inactivitate.

Crampe musculare · despre sanatate · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · terapii naturiste

Crampe musculare

Crampe musculare

Crampe musculare sunt contracturi involuntare la nivelul muschilor scheletici (voluntari). Muschii care trec peste 2 articulatii sunt mai susceptibili de a suferi o crampa musculara. O crampa poate implica o parte a unui muschi sau tot muschiul, iar in unele cazuri chiar mai multi muschi. Cele mai afectate grupe musculare sunt gastrocnemienii (muschii gambei), muschii posteriori ai coapsei, cvadricepsul si de asemenea, muschii bratelor, abdomenul si muschii intercostali.

Desi nu sunt foarte clar elicidate cauzele ce conduc la aparitia cramelor musculare, sunt incriminate intinderile inadecvate si oboseala musculara, care conduc la anomalii in cadrul mecanismelor ce controleaza contractia musculara. Alti factori adusi in discutie sunt antrenamentele sau munca in mediu foarte cald, deshidratarea si pierderea elecrolitilor prin transpiratie (saruri si minerale: potasiu, magneziu, calciu).

Un individ cu o conditie fizica proasta va inregistra oboseala musculara mai repede decat un om antrenat, ceea ce va afecta activitatea nervoasa reflexa la nivel spinal. De asemenea, in lipsa oxigenului in muschi se vor acumula produsi de metabolism care produc spasm. Atunci cand debuteaza crampele, de la nivelul maduvei spinarii pornesc stimuli care mentin muschiul intr-o contractie permanenta.

Unii oameni sunt predispusi la aparitia crampelor, mai ales cele legate de deshidratare: copiii si cei peste 65 de ani, supraponderalii, persoanele epuizate de antrenament sau munca sau cei ce folosesc unele medicamente. Crampele sunt obisnuite la atletii de rezistenta, cum ar fi maratonistii sau persoanele in varsta care fac eforturi fizice epuizante. La sportivi crampele apar in special in perioadele de extrasezon, spre finalul sau dupa un efort intens si prelungit sau noaptea dupa acest efort. Batranii sunt mai susceptibil la crampe datorita atrofiei musculare care incepe in jur de 40 de ani si care este accentuata de inactivitate.

Candidoza

Candidoza este infectie produsa de levuri apartinand genului Candida, cele mai frecvente fiind cele produse Candida albicans, un saprofit al tubului digestiv. In anumite conditii fiziologice (sarcina), patologice (diabet) sau iatrogene (tratament antibiotice, imunosupresoare, corticoizi) pot deveni patogene, deteminand manifestari cutanate si mucoase diverse, care pot afecta orice varsta.
Diagnosticul in candidoza se face prin examen clinic si de laborator (examen direct si / sau culturi). Candidozele cutanate (intertrigouri) sunt favorizate de obezitate, maceratie si lipsa de igiena.

Candidoza se localizeaza cel mai frecventa este in pliuri: inghinal, submamar, interfesier. De asemenea, Candida albicans poate determina manifestari clinice la nivelul cavitatii bucale, regiunii genitale sau lamei unghiale.

Infectia lamei unghiale cu Candida determina onixisul candidozic, afectiune care confera unghiei un aspect inestetic. Onixisul candidozic este mai frecvent la menajere si muncitori din industria alimentara.

Candidoza genitofesiera infantila afecteaza copii de varsta mica si este in general o complicatie a unei candidoze digestive. Pentru un diagnostic corect al acestor afectiuni este necesar un consult de specialitate inaintea aplicarii unui tratament din proprie initiativa, care poate modifica aspectul leziunilor sau aparitia unor complicatii.

Candidoza · despre sanatate · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · terapii naturiste

Candidoza

Candidoza

Candidoza este infectie produsa de levuri apartinand genului Candida, cele mai frecvente fiind cele produse Candida albicans, un saprofit al tubului digestiv. In anumite conditii fiziologice (sarcina), patologice (diabet) sau iatrogene (tratament antibiotice, imunosupresoare, corticoizi) pot deveni patogene, deteminand manifestari cutanate si mucoase diverse, care pot afecta orice varsta.
Diagnosticul in candidoza se face prin examen clinic si de laborator (examen direct si / sau culturi). Candidozele cutanate (intertrigouri) sunt favorizate de obezitate, maceratie si lipsa de igiena.

Candidoza se localizeaza cel mai frecventa este in pliuri: inghinal, submamar, interfesier. De asemenea, Candida albicans poate determina manifestari clinice la nivelul cavitatii bucale, regiunii genitale sau lamei unghiale.

Infectia lamei unghiale cu Candida determina onixisul candidozic, afectiune care confera unghiei un aspect inestetic. Onixisul candidozic este mai frecvent la menajere si muncitori din industria alimentara.

Candidoza genitofesiera infantila afecteaza copii de varsta mica si este in general o complicatie a unei candidoze digestive. Pentru un diagnostic corect al acestor afectiuni este necesar un consult de specialitate inaintea aplicarii unui tratament din proprie initiativa, care poate modifica aspectul leziunilor sau aparitia unor complicatii.

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari (pietre la bila) sunt o afectiune destul de frecventa, factorii de risc pentru aparitia lor fiind : sexul feminin, obezitatea, varsta peste 40 de ani, dieta hipercalorica sau cu foarte putine calorii, istoricul familial pozitiv.

Cum apar calculii? Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa, fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul de litogeneza (producere a calculilor).

Care sunt simptomele?

O mare parte dintre pacienti raman asimptomaticCalculii biliarii perioade lungi de timp, uneori toata viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen ecografic sau radiologic abdominal. Colica biliara apare in conditiile migrarii unui calcul prin canalul cistic; durerea creste progresiv in intensitate, atinge un platou si se amelioreaza gradat in cateva ore; este localizata in epigastru (zona de proiectie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona de proiectie a ficatului) si iradiaza in spate spre varful omoplatului drept. Se asociaza cu greata si varsaturi.

Febra si transpiratiile apar in complicatiile de tip infectios (colecistita, pancreatita, colangita). Icterul asociat necesita consult chirurgical pentru ca poate fi secundar obstructiei cailor biliare.

Metode de diagnostic

*

Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm ; rezultatele fals pozitive sau fals negative apar in aproximativ 2-3 % din cazuri.
*

Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de calciu.
*

Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al litiazei.

Tratamentul bolii

*

Pacientii asimptomatici - este dificil de apreciat daca sa se faca sau nu colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicala a vezicii biliare). De obicei, la aparitia primelor simptome, se initiaza terapia medicamentoasa.
*

Pacientii simptomatici - sunt expusi complicatiilor si se indica colecistectomia. Pot sa ramana post colecistectomie simptome cum ar fi greata, jena dureroasa post prandial (dupa masa). La cei care refuza interventia chirurgicala sau aceasta este contraindicata datorita altor boli asociate se pot incerca tratamente de dizolvare a calculilor.

Calculii biliari - pietre la bila · despre sanatate · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · terapii naturiste

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari (pietre la bila) sunt o afectiune destul de frecventa, factorii de risc pentru aparitia lor fiind : sexul feminin, obezitatea, varsta peste 40 de ani, dieta hipercalorica sau cu foarte putine calorii, istoricul familial pozitiv.

Cum apar calculii? Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa, fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul de litogeneza (producere a calculilor).

Care sunt simptomele?

O mare parte dintre pacienti raman asimptomaticCalculii biliarii perioade lungi de timp, uneori toata viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen ecografic sau radiologic abdominal. Colica biliara apare in conditiile migrarii unui calcul prin canalul cistic; durerea creste progresiv in intensitate, atinge un platou si se amelioreaza gradat in cateva ore; este localizata in epigastru (zona de proiectie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona de proiectie a ficatului) si iradiaza in spate spre varful omoplatului drept. Se asociaza cu greata si varsaturi.

Febra si transpiratiile apar in complicatiile de tip infectios (colecistita, pancreatita, colangita). Icterul asociat necesita consult chirurgical pentru ca poate fi secundar obstructiei cailor biliare.

Metode de diagnostic

*

Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm ; rezultatele fals pozitive sau fals negative apar in aproximativ 2-3 % din cazuri.
*

Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de calciu.
*

Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al litiazei.

Tratamentul bolii

*

Pacientii asimptomatici - este dificil de apreciat daca sa se faca sau nu colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicala a vezicii biliare). De obicei, la aparitia primelor simptome, se initiaza terapia medicamentoasa.
*

Pacientii simptomatici - sunt expusi complicatiilor si se indica colecistectomia. Pot sa ramana post colecistectomie simptome cum ar fi greata, jena dureroasa post prandial (dupa masa). La cei care refuza interventia chirurgicala sau aceasta este contraindicata datorita altor boli asociate se pot incerca tratamente de dizolvare a calculilor.