Dr. Octavian Udriste, romanul care a descoperit gena marker ancestrala si originea cancerului

Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta.. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid.

A fost cel mai bun student al profesorilor Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, Victor Preda si Grigore Benedeto.Inca din anii 60, a intuit originea cancerului si chiar aparitia ingineriei genetice, starnind interesul unor renumiti cercetatori din strainatate: prof. Roger Weil, prof. Ervin Haas, G. Mayer. In tara, cartile si conferintele lui s-au izbit de zidul moale si impenetrabil al ostilitatii, al invidiei dusmanoase.

Era convins ca facuse o descoperire epocala. Patimas si rebel, cum era de obicei, explica medicilor oncologi adunati intr-o modesta sala din strada Berzei, teoria lui privind cauza cancerului: gena marker ancestrala. Deja publicase mai multe studii pe aceasta tema, iar tratamentul sau dadea primele rezultate certe, verificate prin analize de laborator. Nu era suficient. Tot mai ostila, sala fremata intr-un murmur dezaprobator. Ceea ce explica dr. Octavian Udriste parea o blasfemie stiintifica, o ratacire trufasa, imposibil de acceptat. Pierzandu-si rabdarea, cineva din sala l-a intrerupt, strigand sub privirea incurajatoare a colegilor: “Arata-ne la microscop gena si o sa te credem!”. In cateva minute, sala s-a transformat in tribunal – amestec de acuze si vorbe grele: nebunie, amatorism, inconstienta. Doctorul Udriste nu s-a lasat nici el. Insultele curgeau de o parte si de alta, dar batalia era pierduta. “Arata-ne gena!”, continuau sa strige oncologii, stiind ca acest lucru era cu neputinta pentru un simplu medic de provincie. Dr. Udriste trebuia sa se recunoasca invins. Toate acestea se petreceau in 1969. In 1981, lumea stiintifica mondiala anunta cu entuziasm prima fotografiere a unei gene. Era prea tarziu. Teoria doctorului Octavian Udriste fusese deja data uitarii. Meritele lui, de asemenea.

“Bolile trupului pornesc de la suflet”

Calimanesti, strada Tudor Vladimirescu nr. 48. O casa inalta, cu pridvor taranesc si vita de vie, rasare dintr-o mare de flori. Aici a trait dr. Udriste. Aici s-a retras, in sihastria pazita astazi de d-na Elena, sotia sa. Aici a fugit, in uitare si liniste, transformandu-si biroul intr-o chilie plina de icoane si carti. “Cateodata, imi vine sa bat la usa. Am senzatia stranie ca doctorul este inca aici, cufundat in lectura si meditatie. Citea enorm. Desi traia in provincie, era la curent cu toate noutatile medicale care-l interesau. Adesea, adormea cu capul pe masa, reluandu-si munca dupa cateva ore de somn.” Doamna Elena Udriste deschide usile unui dulap care ocupa un perete intreg. Zeci de dosare, scorojite si legate cu sfori de diferite culori, manuscrise aranjate meticulos intr-o ordine secreta, desavarsita: “Genele raului”, “Biodetectia”, “Schema corporala”, “Spirala”, “Imaginea biomotoare”, “Filtrul subcuantic”, “Microspirala biologica”, “Vederea lui Dumnezeu”. O arhiva formidabila, necercetata pana acum de nimeni. Munca lui de o viata. O cazuistica imensa. Nume, diagnostic, tratament si rezultate. De la primele ore ale diminetii pana seara tarziu, statea cu bolnavii pe terasa umbrita de o iedera imensa. Se lupta cu moartea, indarjit si disciplinat ca un ostas. Nu o facea pentru bani. Mai presus erau mila crestina si curiozitatea stiintifica. Teoria lui despre gena marker ancestrala avea nevoie de confirmari.

“Doctorul era asaltat de bolnavi”, isi aminteste Elena Udriste. “Veneau chiar daca, inca de pe peronul garii, li se spunea ca doctorul a murit, ca e arestat sau ca e un escroc, un balneolog marunt, fara prea multa stiinta de carte. Erau cazuri disperate, oameni cu metastaze, in ultima faza a bolii. Doctorul ar fi vrut sa fie lasat in pace, sa-si duca la bun sfarsit teoria pe care o incepuse. A ajuns la tratament, fortat fiind de oameni. Totul a inceput dupa prima lui carte publicata si un articol aparut in revista “Albina”. Un anume domn Vladulescu a venit la Calimanesti, spunand: “Nu se poate. Trebuie sa ma ajuti. Daca ai descoperit originea bolii, trebuie sa controlezi si efectul”. Acest Vladulescu avea polipoza vezicala. Suporta cumplite cauterizari lunare, dar fara nici un efect. Ezitand, cu inima cumva indoita, doctorul a inceput un tratament pe baza de rostopasca. Rezultatele au fost uimitoare si asta l-a convins. Era pe drumul cel bun.”

Cand vorbeste despre el, d-na Udriste ii spune si acum, cu infinita tandrete si respect: Doctorul. “Avea o personalitate teribila, covarsitoare. Ardea ca o valvataie incendiara. Adeseori, la sfarsitul mesei, nici nu mai stia ce mancase.” Gandul lui era mereu la descoperirea pe care o facuse – o teorie pe cat de simpla, pe atat de complicata. Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea. Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul – asa-zisii “spini iritativi”. Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza – ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii. I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive. “Multe pornesc de la psihic”, zicea el. “Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai.” Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. “Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei”, zicea el adesea. Era cu adevarat un terapeut crestin. “Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos.” Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova, oameni senini si cu frica de Dumnezeu.

Adeseori, doctorul se amuza, povestind cum Ilie Damian, un taran din Poduri – Moinesti, isi punea fisa tratamentului pe perete, in rama, langa icoana Maicii Domnului, iar cand mergea la prasit, isi tinea sticla cu decoct de rostopasca in pamant, sa nu o vada cumva soarele si caldura sa distrugatoare. Intr-un an, era sanatos si bun de munca. Metastazele hepatice (confirmate de biopsie) disparusera miraculos.

“Sa nu ne ingreunam si sa postim”

Aparent, tratamentul era complicat. Pe o foaie impartita in sase, erau trecute cele 10-15 ceaiuri in succesiunea lor: dimineata, pranz si seara; inainte si dupa masa. Ceaiuri de tot felul- de la tataneasa la coada-soricelului, de la rostopasca la galbenele. Urmau apoi medicamentele, si ele numeroase, spre revolta medicilor oncologi, care strigau: “Otraveste organismul cu medicamente”. Uitau sau voiau sa uite ca aceste medicamente erau in majoritatea lor extracte naturale: silimarin (armurariu), difebion (afine), anghirol, tarasin sau valeriana. La acestea adauga miopeptidul (extract din miocard de vitel), o miraculoasa contracarare a efectelor chimioterapiei; medicamente care sa regenereze celula hepatica, diamalinul (bazat pe vitamina A acida), polidinul sau formidabila coenzima Q10, pe care abia apucase sa o experimenteze. Deosebit de importanta era si dieta – sucul de morcovi, fructele, eliminarea carnii de porc, despre care zicea ca are unde cuantice lungi, toxice pentru organism. El insusi experimenta virtutile alimentatiei naturale, respectand indemnul Bisericii: “Sa nu ne ingreunam si sa postim”. Renuntase la fumat, dupa ce intr-o perioada ajunsese la 3-4 pachete de tigari pe zi. Nu mai manca deloc carne, iar legumele si le cultiva singur, in gradina. Manca o data pe zi si niciodata nu-i lipsea usturoiul la masa. Efectele energizante ale acestei diete erau formidabile. Imperativ, sfatuia si pe ceilalti sa faca la fel.

De fapt, tot secretul doctorului Udriste statea in individualizarea tratamentului. De regula, femeile cu cancer de san aveau probleme ginecologice: anexite, tulburari ovariene etc. Intai trata bolile adiacente si apoi incepea ofensiva anticanceroasa. Se indigna peste poate vazand ca un bolnav cu leucocitele scazute urma tratament cu citostatice. Intai ii trata anemia si apoi se ocupa de boala propriu-zisa.

Cele mai bune rezultate le-a avut in cancer de san sau pulmonar, in maladia Hodgkin. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. “Eu nu vindec”, repeta el adesea. “Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat.” Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei. Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala. Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: “Cand te-ai spovedit ultima data?”. Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii. Asa a descoperit ca vitamina C accelera cancerul pulmonar, ca multi bolnavi aveau mari probleme hepatice si hormonale. Visa o clinica de recuperare oncologica, un spatiu medical aflat undeva intr-o manastire, cat mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune. Nimeni nu l-a luat cu adevarat in seama. Munca lui de-o viata e ingropata si acum intr-un dulap prafuit.

Speranta continua

Singurul om care ii poate continua tratamentul este sotia sa. Mai bine de 20 de ani i-a fost colaborator apropiat. Cunoaste toate retetele doctorului si micile secrete ale terapiei. Ca asistenta medicala, l-a ajutat mult si l-a inteles. S-a format langa el si acum incearca sa-i duca mai departe tratamentul, neputand sa-i refuze pe oamenii disperati care ii bat la poarta. A obtinut rezultate uimitoare, dovada numeroasele scrisori de multumire: Emilia Nicolae din Buzau, Scramnic Stana din Bucuresti, Hila Elena din Sibiu, Rodica Bulete din Focsani, Maria Burligoi din Onesti. Oameni carora medicii nu le mai dadeau de trait decat cateva saptamani sunt si astazi in viata, putand oricand confirma virtutile tratamentului Udriste.

In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni – o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: “Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!”.

Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata.

Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare.

Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina. Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova. Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: “Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut”.

“Draga mea, daca ai sti cat sunt de aproape…”

Trecute atent si meticulos in fise si dosare, toate cele 3000 de cazuri pot da oricand marturie despre inegalabilul tratament Udriste. Cifrele sau descrierea monoton incifrata a bolilor poate ca nu spun mare lucru unui nespecialist. Cu adevarat graitoare este recunostinta celor vindecati de doctor. Sandu Constantin – un tanar bolnav de Hodgkin – vine an de an la mormantul doctorului cu o floare. Plange si mangaie crucea, convins ca fara tratamentul Udriste, astazi n-ar mai fi fost in viata.

Cu acelasi preaplin de multumire, Vasile Deac din Cugir vine la cimitir, de Sfanta Treime, impreuna cu sotia si cei doi copii. Varsa o lacrima de recunostinta, vorbind despre doctor ca despre binefacatorul intregii familii. Fara dr. Udriste n-ar mai fi cunoscut niciodata bucuria de a fi impreuna.

Sotia doctorului Udriste, Elena Udriste, impresionata de disperarea bolnavilor, a continuat sa ofere, la randul ei, sfaturile terapeutice ale doctorului, initiata fiind chiar de acesta, in ani si ani de truda in echipa.

Desi a refuzat pe multi, d-na Elena a mai adaugat cateva cazuri la lunga lista de vindecari ale doctorului. Cel mai impresionant a fost cel al unei tinere de 27 de ani, diagnosticata cu Non Hodgkin, cu multiple metastaze pulmonare si hepatice. A ajutat-o Dumnezeu, dar si “Formula As”, cata vreme tanara a trecut pe langa un chiosc de ziare si, cumparand revista, a gasit acolo articolul dedicat doctorului Udriste. Asta i-a dat curaj si speranta. A venit la Valcea, a urmat cu mult sarg tratamentul si acum isi creste fetita, cu bucuria celui ce pare a se fi nascut a doua oara.

Atat cat poate, Elena Udriste urmeaza calea sotului ei, dar isi da seama ca e prea putin. In ultimii ani, doctorul avusese o revelatie. Pomenea despre “fiola anticancer”, repetand de mai multe ori: “Draga mea, daca ai sti cat este de simplu, cat sunt de aproape…”. Doamna Elena Udriste e convinsa ca secretul acestei “fiole” se ascunde in imensa lui arhiva. Se ofera sa o puna, fara nici o pretentie materiala, la dispozitia unui centru de cercetari oncologice, a unor specialisti. Singura nu poate face mare lucru. “Am firul rosu, drumul de urmat, dar nu am fundamentul stiintific”, ne spunea ea cu amaraciune, neintelegand tacerea si lipsa de reactie a celor care au cunoscut, intr-un fel sau altul, cartile lui Octavian Udriste. In urma primului articol aparut in “Formula As”, a contactat-o cineva din Italia, de la un mare institut oncologic. Entuziasmata, persoana respectiva a facut o multime de promisiuni, dar de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. E dureros sa vezi cum, si dupa moarte, opera doctorului e in continuare marginalizata, privita ca o fantezie neserioasa, o ratacire stiintifica. Chiar daca va fi fost inca departe de adevarata tratare a cancerului, arhiva lui trebuie sa contina secrete importante – posibile capete de drum pentru cercetari ulterioare. Miza e uriasa. Nu e vorba de reabilitarea memoriei unui om profund nedreptatit de colegi si de intamplarile vietii. E vorba de ceva mult mai important – de recastigarea sperantei.

Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara, dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani. Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai.

Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului. Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: “Am studiat pentru om si nu pentru premii”. Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait – dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca. Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: “Am fost un suspin al nimicului”. In noaptea mortii, desi parea perfect sanatos, s-a sculat, s-a ras, s-a imbracat cu hainele cele bune, dupa care s-a asezat pe marginea patului asteptand. In treacat fie spus, doctorul avea o superstitie: era convins ca toate intamplarile faste din viata lui i s-au petrecut intr-o zi de marti, 13. Spre dimineata va muri, cugetand cu voce tare ca “Moartea e ca inserarea”. Era o zi de marti, 13. Chiar de Sfanta Treime, sarbatoarea cea mai draga lui.

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri babesti · medicina alopata · remedii din plante · remedii naturiste · sanatate · sanatate verde · sanatateverde · terapii naturiste

Medic roman de exceptie Dr Octavian Udriste

Dr. Octavian Udriste, romanul care a descoperit gena marker ancestrala si originea cancerului

Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta.. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid.

A fost cel mai bun student al profesorilor Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, Victor Preda si Grigore Benedeto.Inca din anii 60, a intuit originea cancerului si chiar aparitia ingineriei genetice, starnind interesul unor renumiti cercetatori din strainatate: prof. Roger Weil, prof. Ervin Haas, G. Mayer. In tara, cartile si conferintele lui s-au izbit de zidul moale si impenetrabil al ostilitatii, al invidiei dusmanoase.

Era convins ca facuse o descoperire epocala. Patimas si rebel, cum era de obicei, explica medicilor oncologi adunati intr-o modesta sala din strada Berzei, teoria lui privind cauza cancerului: gena marker ancestrala. Deja publicase mai multe studii pe aceasta tema, iar tratamentul sau dadea primele rezultate certe, verificate prin analize de laborator. Nu era suficient. Tot mai ostila, sala fremata intr-un murmur dezaprobator. Ceea ce explica dr. Octavian Udriste parea o blasfemie stiintifica, o ratacire trufasa, imposibil de acceptat. Pierzandu-si rabdarea, cineva din sala l-a intrerupt, strigand sub privirea incurajatoare a colegilor: “Arata-ne la microscop gena si o sa te credem!”. In cateva minute, sala s-a transformat in tribunal – amestec de acuze si vorbe grele: nebunie, amatorism, inconstienta. Doctorul Udriste nu s-a lasat nici el. Insultele curgeau de o parte si de alta, dar batalia era pierduta. “Arata-ne gena!”, continuau sa strige oncologii, stiind ca acest lucru era cu neputinta pentru un simplu medic de provincie. Dr. Udriste trebuia sa se recunoasca invins. Toate acestea se petreceau in 1969. In 1981, lumea stiintifica mondiala anunta cu entuziasm prima fotografiere a unei gene. Era prea tarziu. Teoria doctorului Octavian Udriste fusese deja data uitarii. Meritele lui, de asemenea.

“Bolile trupului pornesc de la suflet”

Calimanesti, strada Tudor Vladimirescu nr. 48. O casa inalta, cu pridvor taranesc si vita de vie, rasare dintr-o mare de flori. Aici a trait dr. Udriste. Aici s-a retras, in sihastria pazita astazi de d-na Elena, sotia sa. Aici a fugit, in uitare si liniste, transformandu-si biroul intr-o chilie plina de icoane si carti. “Cateodata, imi vine sa bat la usa. Am senzatia stranie ca doctorul este inca aici, cufundat in lectura si meditatie. Citea enorm. Desi traia in provincie, era la curent cu toate noutatile medicale care-l interesau. Adesea, adormea cu capul pe masa, reluandu-si munca dupa cateva ore de somn.” Doamna Elena Udriste deschide usile unui dulap care ocupa un perete intreg. Zeci de dosare, scorojite si legate cu sfori de diferite culori, manuscrise aranjate meticulos intr-o ordine secreta, desavarsita: “Genele raului”, “Biodetectia”, “Schema corporala”, “Spirala”, “Imaginea biomotoare”, “Filtrul subcuantic”, “Microspirala biologica”, “Vederea lui Dumnezeu”. O arhiva formidabila, necercetata pana acum de nimeni. Munca lui de o viata. O cazuistica imensa. Nume, diagnostic, tratament si rezultate. De la primele ore ale diminetii pana seara tarziu, statea cu bolnavii pe terasa umbrita de o iedera imensa. Se lupta cu moartea, indarjit si disciplinat ca un ostas. Nu o facea pentru bani. Mai presus erau mila crestina si curiozitatea stiintifica. Teoria lui despre gena marker ancestrala avea nevoie de confirmari.

“Doctorul era asaltat de bolnavi”, isi aminteste Elena Udriste. “Veneau chiar daca, inca de pe peronul garii, li se spunea ca doctorul a murit, ca e arestat sau ca e un escroc, un balneolog marunt, fara prea multa stiinta de carte. Erau cazuri disperate, oameni cu metastaze, in ultima faza a bolii. Doctorul ar fi vrut sa fie lasat in pace, sa-si duca la bun sfarsit teoria pe care o incepuse. A ajuns la tratament, fortat fiind de oameni. Totul a inceput dupa prima lui carte publicata si un articol aparut in revista “Albina”. Un anume domn Vladulescu a venit la Calimanesti, spunand: “Nu se poate. Trebuie sa ma ajuti. Daca ai descoperit originea bolii, trebuie sa controlezi si efectul”. Acest Vladulescu avea polipoza vezicala. Suporta cumplite cauterizari lunare, dar fara nici un efect. Ezitand, cu inima cumva indoita, doctorul a inceput un tratament pe baza de rostopasca. Rezultatele au fost uimitoare si asta l-a convins. Era pe drumul cel bun.”

Cand vorbeste despre el, d-na Udriste ii spune si acum, cu infinita tandrete si respect: Doctorul. “Avea o personalitate teribila, covarsitoare. Ardea ca o valvataie incendiara. Adeseori, la sfarsitul mesei, nici nu mai stia ce mancase.” Gandul lui era mereu la descoperirea pe care o facuse – o teorie pe cat de simpla, pe atat de complicata. Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea. Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul – asa-zisii “spini iritativi”. Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza – ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii. I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive. “Multe pornesc de la psihic”, zicea el. “Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai.” Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. “Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei”, zicea el adesea. Era cu adevarat un terapeut crestin. “Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos.” Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova, oameni senini si cu frica de Dumnezeu.

Adeseori, doctorul se amuza, povestind cum Ilie Damian, un taran din Poduri – Moinesti, isi punea fisa tratamentului pe perete, in rama, langa icoana Maicii Domnului, iar cand mergea la prasit, isi tinea sticla cu decoct de rostopasca in pamant, sa nu o vada cumva soarele si caldura sa distrugatoare. Intr-un an, era sanatos si bun de munca. Metastazele hepatice (confirmate de biopsie) disparusera miraculos.

“Sa nu ne ingreunam si sa postim”

Aparent, tratamentul era complicat. Pe o foaie impartita in sase, erau trecute cele 10-15 ceaiuri in succesiunea lor: dimineata, pranz si seara; inainte si dupa masa. Ceaiuri de tot felul- de la tataneasa la coada-soricelului, de la rostopasca la galbenele. Urmau apoi medicamentele, si ele numeroase, spre revolta medicilor oncologi, care strigau: “Otraveste organismul cu medicamente”. Uitau sau voiau sa uite ca aceste medicamente erau in majoritatea lor extracte naturale: silimarin (armurariu), difebion (afine), anghirol, tarasin sau valeriana. La acestea adauga miopeptidul (extract din miocard de vitel), o miraculoasa contracarare a efectelor chimioterapiei; medicamente care sa regenereze celula hepatica, diamalinul (bazat pe vitamina A acida), polidinul sau formidabila coenzima Q10, pe care abia apucase sa o experimenteze. Deosebit de importanta era si dieta – sucul de morcovi, fructele, eliminarea carnii de porc, despre care zicea ca are unde cuantice lungi, toxice pentru organism. El insusi experimenta virtutile alimentatiei naturale, respectand indemnul Bisericii: “Sa nu ne ingreunam si sa postim”. Renuntase la fumat, dupa ce intr-o perioada ajunsese la 3-4 pachete de tigari pe zi. Nu mai manca deloc carne, iar legumele si le cultiva singur, in gradina. Manca o data pe zi si niciodata nu-i lipsea usturoiul la masa. Efectele energizante ale acestei diete erau formidabile. Imperativ, sfatuia si pe ceilalti sa faca la fel.

De fapt, tot secretul doctorului Udriste statea in individualizarea tratamentului. De regula, femeile cu cancer de san aveau probleme ginecologice: anexite, tulburari ovariene etc. Intai trata bolile adiacente si apoi incepea ofensiva anticanceroasa. Se indigna peste poate vazand ca un bolnav cu leucocitele scazute urma tratament cu citostatice. Intai ii trata anemia si apoi se ocupa de boala propriu-zisa.

Cele mai bune rezultate le-a avut in cancer de san sau pulmonar, in maladia Hodgkin. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. “Eu nu vindec”, repeta el adesea. “Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat.” Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei. Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala. Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: “Cand te-ai spovedit ultima data?”. Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii. Asa a descoperit ca vitamina C accelera cancerul pulmonar, ca multi bolnavi aveau mari probleme hepatice si hormonale. Visa o clinica de recuperare oncologica, un spatiu medical aflat undeva intr-o manastire, cat mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune. Nimeni nu l-a luat cu adevarat in seama. Munca lui de-o viata e ingropata si acum intr-un dulap prafuit.

Speranta continua

Singurul om care ii poate continua tratamentul este sotia sa. Mai bine de 20 de ani i-a fost colaborator apropiat. Cunoaste toate retetele doctorului si micile secrete ale terapiei. Ca asistenta medicala, l-a ajutat mult si l-a inteles. S-a format langa el si acum incearca sa-i duca mai departe tratamentul, neputand sa-i refuze pe oamenii disperati care ii bat la poarta. A obtinut rezultate uimitoare, dovada numeroasele scrisori de multumire: Emilia Nicolae din Buzau, Scramnic Stana din Bucuresti, Hila Elena din Sibiu, Rodica Bulete din Focsani, Maria Burligoi din Onesti. Oameni carora medicii nu le mai dadeau de trait decat cateva saptamani sunt si astazi in viata, putand oricand confirma virtutile tratamentului Udriste.

In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni – o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: “Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!”.

Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata.

Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare.

Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina. Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova. Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: “Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut”.

“Draga mea, daca ai sti cat sunt de aproape…”

Trecute atent si meticulos in fise si dosare, toate cele 3000 de cazuri pot da oricand marturie despre inegalabilul tratament Udriste. Cifrele sau descrierea monoton incifrata a bolilor poate ca nu spun mare lucru unui nespecialist. Cu adevarat graitoare este recunostinta celor vindecati de doctor. Sandu Constantin – un tanar bolnav de Hodgkin – vine an de an la mormantul doctorului cu o floare. Plange si mangaie crucea, convins ca fara tratamentul Udriste, astazi n-ar mai fi fost in viata.

Cu acelasi preaplin de multumire, Vasile Deac din Cugir vine la cimitir, de Sfanta Treime, impreuna cu sotia si cei doi copii. Varsa o lacrima de recunostinta, vorbind despre doctor ca despre binefacatorul intregii familii. Fara dr. Udriste n-ar mai fi cunoscut niciodata bucuria de a fi impreuna.

Sotia doctorului Udriste, Elena Udriste, impresionata de disperarea bolnavilor, a continuat sa ofere, la randul ei, sfaturile terapeutice ale doctorului, initiata fiind chiar de acesta, in ani si ani de truda in echipa.

Desi a refuzat pe multi, d-na Elena a mai adaugat cateva cazuri la lunga lista de vindecari ale doctorului. Cel mai impresionant a fost cel al unei tinere de 27 de ani, diagnosticata cu Non Hodgkin, cu multiple metastaze pulmonare si hepatice. A ajutat-o Dumnezeu, dar si “Formula As”, cata vreme tanara a trecut pe langa un chiosc de ziare si, cumparand revista, a gasit acolo articolul dedicat doctorului Udriste. Asta i-a dat curaj si speranta. A venit la Valcea, a urmat cu mult sarg tratamentul si acum isi creste fetita, cu bucuria celui ce pare a se fi nascut a doua oara.

Atat cat poate, Elena Udriste urmeaza calea sotului ei, dar isi da seama ca e prea putin. In ultimii ani, doctorul avusese o revelatie. Pomenea despre “fiola anticancer”, repetand de mai multe ori: “Draga mea, daca ai sti cat este de simplu, cat sunt de aproape…”. Doamna Elena Udriste e convinsa ca secretul acestei “fiole” se ascunde in imensa lui arhiva. Se ofera sa o puna, fara nici o pretentie materiala, la dispozitia unui centru de cercetari oncologice, a unor specialisti. Singura nu poate face mare lucru. “Am firul rosu, drumul de urmat, dar nu am fundamentul stiintific”, ne spunea ea cu amaraciune, neintelegand tacerea si lipsa de reactie a celor care au cunoscut, intr-un fel sau altul, cartile lui Octavian Udriste. In urma primului articol aparut in “Formula As”, a contactat-o cineva din Italia, de la un mare institut oncologic. Entuziasmata, persoana respectiva a facut o multime de promisiuni, dar de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. E dureros sa vezi cum, si dupa moarte, opera doctorului e in continuare marginalizata, privita ca o fantezie neserioasa, o ratacire stiintifica. Chiar daca va fi fost inca departe de adevarata tratare a cancerului, arhiva lui trebuie sa contina secrete importante – posibile capete de drum pentru cercetari ulterioare. Miza e uriasa. Nu e vorba de reabilitarea memoriei unui om profund nedreptatit de colegi si de intamplarile vietii. E vorba de ceva mult mai important – de recastigarea sperantei.

Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara, dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani. Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai.

Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului. Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: “Am studiat pentru om si nu pentru premii”. Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait – dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca. Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: “Am fost un suspin al nimicului”. In noaptea mortii, desi parea perfect sanatos, s-a sculat, s-a ras, s-a imbracat cu hainele cele bune, dupa care s-a asezat pe marginea patului asteptand. In treacat fie spus, doctorul avea o superstitie: era convins ca toate intamplarile faste din viata lui i s-au petrecut intr-o zi de marti, 13. Spre dimineata va muri, cugetand cu voce tare ca “Moartea e ca inserarea”. Era o zi de marti, 13. Chiar de Sfanta Treime, sarbatoarea cea mai draga lui.

Succes al Fundaţiei PRO WEST în proiectul “Beautiful spring in Cluj”

Sâmbătă, 28 martie, 2015, ora 9:00, când au participat 36 de voluntari, toţi studenţi de la USAMV şi UBB, Cluj-Napoca, în cadrul proiectului Fundaţiei PRO  WEST, “Beautiful spring in Cluj”. Fundaţia PRO WEST a donat Grădinii Botanice “Alexadru Borza”, 56 de bulbi, conţinând 7 soiuri de Canna Indica, bulbi care au venit să complecteze colecţia deja existentă Sponsorizată de Loteria Română şi participarea consecventă a Napolact, Fundaţia PRO  WEST finalizează cu succes pentru al-V-lea an consecutiv proiectul “Beautiful spring in Cluj”. Munca voluntarilor a fost coordonată de profesioniştii grădinii. Voluntarii au fost organizaţi în patru echipe distribuite în sectorul Decorativ, pe platoul de trandafiri, pe pajiştea in jurul thuya, pe straturile de flori. “În ciuda vremii noroase, voluntarii au lucrat foarte bine” au declarat d-ra Angela Pui, director, şi Elena Bene, coordonator. Au fost umpluţi cu uscături şi buruieni zeci de saci din plastic, care au fost culeşi de tractorul-remorcă al grădinii. Următorul proiect al Fundaţiei PRO WEST va avea loc pe data de sâmbătă, 25 aprilie, a. c., ora 11:00, în Amfiteatrul Verde din campusul USAMV, cu tematica “Spunem NU Rasismului”. Proiectul va fi coordonat de Lect. Univ. Dr. Ioana Roman şi este deschis tuturor persoanelor, indiferent de etnie sau religie. Contactaţi pe Carmen Ciotlăuş, asistentă-lector, Mail: carmen_iulia07@yahoo.com

a grădinii. Bulbii, încolţiţi deja în ghivecele din sere, vor fi plantaţi tot de voluntarii Fundaţiei PRO WEST, la următorul proiect, pe data de sâmbătă, 30 mai, a. c.. În această vară aşteaptăm o explozie de culori din aceste soiuri, cum sunt; Alaska, Stuttgart, Oiseau d’Or, En Avant, Black Night.

Fundaţia  PRO  WEST este partener cu USAMV, Cluj-Napoca şi TVR3, Cluj, pentru următorii zece ani. Parteneri media sunt: Revista Agero-Stuttgart (Germania), Gzeta de Cluj, Radio Transilvania.

Tudor Aurelian Stancalău

Project Manager

Fundaţia PRO WEST

actiune voluntariat · Beautiful Spring in Cluj · Beautiful Spring in Cluj 2015 · fundatia pro west · fundatia prowest · fundatie · gradina botanica · gradina botanica alexandru borza cluj · voluntariat in cluj

Beautiful spring in Cluj 2015

Succes al Fundaţiei PRO WEST în proiectul “Beautiful spring in Cluj”

Sâmbătă, 28 martie, 2015, ora 9:00, când au participat 36 de voluntari, toţi studenţi de la USAMV şi UBB, Cluj-Napoca, în cadrul proiectului Fundaţiei PRO  WEST, “Beautiful spring in Cluj”. Fundaţia PRO WEST a donat Grădinii Botanice “Alexadru Borza”, 56 de bulbi, conţinând 7 soiuri de Canna Indica, bulbi care au venit să complecteze colecţia deja existentă Sponsorizată de Loteria Română şi participarea consecventă a Napolact, Fundaţia PRO  WEST finalizează cu succes pentru al-V-lea an consecutiv proiectul “Beautiful spring in Cluj”. Munca voluntarilor a fost coordonată de profesioniştii grădinii. Voluntarii au fost organizaţi în patru echipe distribuite în sectorul Decorativ, pe platoul de trandafiri, pe pajiştea in jurul thuya, pe straturile de flori. “În ciuda vremii noroase, voluntarii au lucrat foarte bine” au declarat d-ra Angela Pui, director, şi Elena Bene, coordonator. Au fost umpluţi cu uscături şi buruieni zeci de saci din plastic, care au fost culeşi de tractorul-remorcă al grădinii. Următorul proiect al Fundaţiei PRO WEST va avea loc pe data de sâmbătă, 25 aprilie, a. c., ora 11:00, în Amfiteatrul Verde din campusul USAMV, cu tematica “Spunem NU Rasismului”. Proiectul va fi coordonat de Lect. Univ. Dr. Ioana Roman şi este deschis tuturor persoanelor, indiferent de etnie sau religie. Contactaţi pe Carmen Ciotlăuş, asistentă-lector, Mail: carmen_iulia07@yahoo.com

a grădinii. Bulbii, încolţiţi deja în ghivecele din sere, vor fi plantaţi tot de voluntarii Fundaţiei PRO WEST, la următorul proiect, pe data de sâmbătă, 30 mai, a. c.. În această vară aşteaptăm o explozie de culori din aceste soiuri, cum sunt; Alaska, Stuttgart, Oiseau d’Or, En Avant, Black Night.

Fundaţia  PRO  WEST este partener cu USAMV, Cluj-Napoca şi TVR3, Cluj, pentru următorii zece ani. Parteneri media sunt: Revista Agero-Stuttgart (Germania), Gzeta de Cluj, Radio Transilvania.

Tudor Aurelian Stancalău

Project Manager

Fundaţia PRO WEST

Cateva metode pentru tratamentul hipercolesterolemiei

Hipercolesterolemia este creşterea nivelului de colesterol în sânge peste limita normală. Cantitatea de colesterol în sânge variază la omul sănătos între 1,2 şi 1,8 g la litru. O cantitate crescută de colesterol poate fi datorată unei alimentaţii incorecte, bogate în grăsimi, dar poate apărea şi ca urmare a unui metabolism anormal al grăsimilor, chiar şi în cazul unui aport normal. Cea mai gravă consecinţă a nivelului crescut de colesterol este depunerea acestuia pe peretele vascular, fapt ce conduce la formarea unor plăci de aterom, în boala numită ateroscleroză. Aceasta se manifestă prin îngroşarea pereţilor vasculari şi îngustarea lumenului interior al vaselor de sânge, ceea ce creşte presiunea sanguină, adică tensiunea arterială, acesta la rândul ei putând avea consecinţe grave precum accidentul vascular cerebral sau coronarian.

Consumul de carne şi colesterolul

Medicii au lansat deja un semnal de alarmă şi toată lumea a început să evite grăsimile. Pe de altă parte, au apărut deja alte probleme, întrucât grăsimile şi chiar şi colesterolul însuşi sunt totuşi indispensabile pentru buna funcţionare a organismului.

Există două tipuri de colesterol: unul "rău" şi unul "bun". Diferenţele de comportament manifestate de colesterol sunt determinate de proteina de care este legat. Lipoproteinele sunt cele care transportă colesterolul în sistemul nostru circulator. Cele de joasă densitate - LDL (low density proteins), care alcătuiesc colesterolul "rău", transportă aproximativ 65 la sută din colesterolul sanguin, fiind responsabile de depunerile din artere. Lipoproteinele de înaltă densitate - HDL (high density proteins) distrug depozitele de grăsimi de pe vasele sanguine şi asigură circulaţia colesterolului, fără a bloca arterele.

Părţile bune ale colesterolului

Toată lumea ştie că responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroză şi o mulţime de alte boli nu este altul decât colesterolul. Mai puţină lume vorbeşte însă de rolul lui esenţial în menţinerea stării de sănătate a organismului. În timp ce colesterolul în exces este, într-adevăr, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasă. El contribuie la metabolizarea carbohidraţilor, intră în componenţa tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini şi feminini, iar cel existent în piele este convertit, sub acţiunea razelor de soare, în vitamina D.

O bună alimentaţie anti-colesterol nu înseamnă deloc o alimentaţie fără grăsimi, ci din contra. Esenţial este ca acestea să fie alese în mod judicios. Menţinerea raţiei zilnice de grăsimi sub valoarea de 20-30 la sută din totalul caloriilor este vitală pentru menţinerea în limite normale a colesterolului. În acelaşi timp, cantitatea de grăsimi saturate nu va depăşi 10 la sută. Grăsimile saturate provin, cu mici excepţii, din surse animale, iar grăsimile animale conţin colesterol. Pe de altă parte, chiar dacă un aliment nu conţine colesterol, acest lucru nu înseamnă ca el nu conţine grăsimi.

Se vor consuma deci alimente care conţin grăsimi nesaturate, cum ar fi: peşte gras, untură de peşte, ficat de gâscă sau raţă, uleiuri polinesaturate (floarea-soarelui, porumb) şi mononesaturate (măsline, alune). Grăsimile saturate vor fi evitate: carne grasă, mezeluri, unt şi produse de patiserie, carnea fiind înlocuită, pe cât posibil, cu peşte.

Dar colesterolul nostru nu provine numai din alimentaţie, ci este generat şi de alţi factori: alcoolul în exces (măreşte presiunea sângelui şi nivelul trigliceridelor), fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului înconjurător. Pe de altă parte, ceea ce absorbim noi reprezintă doar 20-30 la sută din stocul nostru. Restul de 70-80 la sută este fabricat de propriul nostru organism. Dar şi în acest program personal de fabricare există anumite diferenţe.

Remedii anti-colesterol

Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol rău din sânge se numără cerealele integrale, care permit evacuarea colesterolului în exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa şi usturoiul. Licopenul conţinut în tomate este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, mai ales dacă tomatele sunt fierte. Fructele şi legumele conţin şi ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C şi vitamina E.

În medicina alopată se folosesc medicamente hipolipemiante, unele dintre ele dovedindu‑se însă a fi nocive pentru peretele vascular. În medicina complementară se utilizează substanţe naturale care au efecte benefice asupra organismului, nefiind agresive şi putând fi administrate timp îndelungat. De exemplu, anghinarea, pătlagina, frunzele de mesteacăn sau păpădia pot fi utilizate sub formă de infuzii, care se administrează zilnic, de 2-3 ori/zi, având efect coleretic şi colagog, adică stimulând secreţia şi eliminarea bilei din vezicula biliară şi, odată cu ea, a colesterolului în exces. Ca gemoterapice, se recomandă remedii din mlădiţe de măslin (Olea europaea), câte 50 de picături dimineaţa şi din mlădiţe de ienupăr (Juniperus comunis), câte 50 de picături seara. Aceste remedii au acţiune de drenaj, ce se reflectă în scăderea nivelului lipidelor din sânge.

Este greşit înţeles că alcoolul determină scăderea nivelului de colesterol "rău" din sânge, în schimb, unul sau două pahare de vin roşu băute zilnic pot mări nivelul colesterolului "bun", ajutând astfel la prevenirea disfuncţiilor cardiace.

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri babesti · medicina alopata · remedii din plante · remedii naturiste · sanatate · sanatate verde · sanatateverde · terapii naturiste

Hipercolesterolemia

Cateva metode pentru tratamentul hipercolesterolemiei

Hipercolesterolemia este creşterea nivelului de colesterol în sânge peste limita normală. Cantitatea de colesterol în sânge variază la omul sănătos între 1,2 şi 1,8 g la litru. O cantitate crescută de colesterol poate fi datorată unei alimentaţii incorecte, bogate în grăsimi, dar poate apărea şi ca urmare a unui metabolism anormal al grăsimilor, chiar şi în cazul unui aport normal. Cea mai gravă consecinţă a nivelului crescut de colesterol este depunerea acestuia pe peretele vascular, fapt ce conduce la formarea unor plăci de aterom, în boala numită ateroscleroză. Aceasta se manifestă prin îngroşarea pereţilor vasculari şi îngustarea lumenului interior al vaselor de sânge, ceea ce creşte presiunea sanguină, adică tensiunea arterială, acesta la rândul ei putând avea consecinţe grave precum accidentul vascular cerebral sau coronarian.

Consumul de carne şi colesterolul

Medicii au lansat deja un semnal de alarmă şi toată lumea a început să evite grăsimile. Pe de altă parte, au apărut deja alte probleme, întrucât grăsimile şi chiar şi colesterolul însuşi sunt totuşi indispensabile pentru buna funcţionare a organismului.

Există două tipuri de colesterol: unul "rău" şi unul "bun". Diferenţele de comportament manifestate de colesterol sunt determinate de proteina de care este legat. Lipoproteinele sunt cele care transportă colesterolul în sistemul nostru circulator. Cele de joasă densitate - LDL (low density proteins), care alcătuiesc colesterolul "rău", transportă aproximativ 65 la sută din colesterolul sanguin, fiind responsabile de depunerile din artere. Lipoproteinele de înaltă densitate - HDL (high density proteins) distrug depozitele de grăsimi de pe vasele sanguine şi asigură circulaţia colesterolului, fără a bloca arterele.

Părţile bune ale colesterolului

Toată lumea ştie că responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroză şi o mulţime de alte boli nu este altul decât colesterolul. Mai puţină lume vorbeşte însă de rolul lui esenţial în menţinerea stării de sănătate a organismului. În timp ce colesterolul în exces este, într-adevăr, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasă. El contribuie la metabolizarea carbohidraţilor, intră în componenţa tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini şi feminini, iar cel existent în piele este convertit, sub acţiunea razelor de soare, în vitamina D.

O bună alimentaţie anti-colesterol nu înseamnă deloc o alimentaţie fără grăsimi, ci din contra. Esenţial este ca acestea să fie alese în mod judicios. Menţinerea raţiei zilnice de grăsimi sub valoarea de 20-30 la sută din totalul caloriilor este vitală pentru menţinerea în limite normale a colesterolului. În acelaşi timp, cantitatea de grăsimi saturate nu va depăşi 10 la sută. Grăsimile saturate provin, cu mici excepţii, din surse animale, iar grăsimile animale conţin colesterol. Pe de altă parte, chiar dacă un aliment nu conţine colesterol, acest lucru nu înseamnă ca el nu conţine grăsimi.

Se vor consuma deci alimente care conţin grăsimi nesaturate, cum ar fi: peşte gras, untură de peşte, ficat de gâscă sau raţă, uleiuri polinesaturate (floarea-soarelui, porumb) şi mononesaturate (măsline, alune). Grăsimile saturate vor fi evitate: carne grasă, mezeluri, unt şi produse de patiserie, carnea fiind înlocuită, pe cât posibil, cu peşte.

Dar colesterolul nostru nu provine numai din alimentaţie, ci este generat şi de alţi factori: alcoolul în exces (măreşte presiunea sângelui şi nivelul trigliceridelor), fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului înconjurător. Pe de altă parte, ceea ce absorbim noi reprezintă doar 20-30 la sută din stocul nostru. Restul de 70-80 la sută este fabricat de propriul nostru organism. Dar şi în acest program personal de fabricare există anumite diferenţe.

Remedii anti-colesterol

Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol rău din sânge se numără cerealele integrale, care permit evacuarea colesterolului în exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa şi usturoiul. Licopenul conţinut în tomate este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, mai ales dacă tomatele sunt fierte. Fructele şi legumele conţin şi ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C şi vitamina E.

În medicina alopată se folosesc medicamente hipolipemiante, unele dintre ele dovedindu‑se însă a fi nocive pentru peretele vascular. În medicina complementară se utilizează substanţe naturale care au efecte benefice asupra organismului, nefiind agresive şi putând fi administrate timp îndelungat. De exemplu, anghinarea, pătlagina, frunzele de mesteacăn sau păpădia pot fi utilizate sub formă de infuzii, care se administrează zilnic, de 2-3 ori/zi, având efect coleretic şi colagog, adică stimulând secreţia şi eliminarea bilei din vezicula biliară şi, odată cu ea, a colesterolului în exces. Ca gemoterapice, se recomandă remedii din mlădiţe de măslin (Olea europaea), câte 50 de picături dimineaţa şi din mlădiţe de ienupăr (Juniperus comunis), câte 50 de picături seara. Aceste remedii au acţiune de drenaj, ce se reflectă în scăderea nivelului lipidelor din sânge.

Este greşit înţeles că alcoolul determină scăderea nivelului de colesterol "rău" din sânge, în schimb, unul sau două pahare de vin roşu băute zilnic pot mări nivelul colesterolului "bun", ajutând astfel la prevenirea disfuncţiilor cardiace.

Chist si Ovare polichistice

Dacă aveţi posibilitatea de a vă opera cu ajutorul laserului puteţi să o faceţi, operaţia nefiind dureroasă şi nu e urmată de complicaţiile pe care le dau operaţiile obişnuite.

Tratament naturist : se poate folosi la orice fel de chist inclusiv cel ovarian, el constă în comprese cu coada calului. Se iau doi pumni de plantă [300gr dacă planta este uscată] se pun într-o sita şi se aşează pe un vas cu apă care fierbe. Planta opărită şi înmuiată, aşa fierbinte cum este, se pune pe locul unde se afla chistul, învelită intru-n prosop. Puneţi aceste compresii de trei ori pe zi, lăsându-le să stea pe locul bolnav cam două ore, dimineaţa, la prânz şi seara. Compresiile trebuiesc să stea cât mai fierbinţi. Aceiaşi plantă poate fi folosită de două ori [puneţi-o într-un săculeţ de tifon] .

Intern : dimineaţa şi seara înainte de mese, trebuie să beţi o cană de ceai de coada calului [o linguriţa de planta se opăreşte cu o cană de apă clocotită] iar peste zi, un amestec de gălbenele 300gr, coada şoricelului 100gr, urzică vie 100gr foarte bine amestecat, din care se ia o linguriţă de amestec, care se opăreşte cu o cana de apa în clocot. Se bea intre ½ şi 2 litri de ceai pe zi.

2015 · articole · Bolii · leacuri babesti · medicina alopata · remedii din plante · remedii naturiste · sanatate · sanatate verde · sanatateverde · terapii naturiste · Tratarea bolilor

Chist si Ovare polichistice

Chist si Ovare polichistice

Dacă aveţi posibilitatea de a vă opera cu ajutorul laserului puteţi să o faceţi, operaţia nefiind dureroasă şi nu e urmată de complicaţiile pe care le dau operaţiile obişnuite.

Tratament naturist : se poate folosi la orice fel de chist inclusiv cel ovarian, el constă în comprese cu coada calului. Se iau doi pumni de plantă [300gr dacă planta este uscată] se pun într-o sita şi se aşează pe un vas cu apă care fierbe. Planta opărită şi înmuiată, aşa fierbinte cum este, se pune pe locul unde se afla chistul, învelită intru-n prosop. Puneţi aceste compresii de trei ori pe zi, lăsându-le să stea pe locul bolnav cam două ore, dimineaţa, la prânz şi seara. Compresiile trebuiesc să stea cât mai fierbinţi. Aceiaşi plantă poate fi folosită de două ori [puneţi-o într-un săculeţ de tifon] .

Intern : dimineaţa şi seara înainte de mese, trebuie să beţi o cană de ceai de coada calului [o linguriţa de planta se opăreşte cu o cană de apă clocotită] iar peste zi, un amestec de gălbenele 300gr, coada şoricelului 100gr, urzică vie 100gr foarte bine amestecat, din care se ia o linguriţă de amestec, care se opăreşte cu o cana de apa în clocot. Se bea intre ½ şi 2 litri de ceai pe zi.

Cum te influenteaza relatia cu mama ta

Cea mai apropiata fiinta, dar si cea mai problematica. N-ai cum sa faci abstractie de ea, pentru ca traieste in tine.

O stii dintotdeauna. Ai ei sunt ochii care te-au privit cu dragoste prima data, ale ei bratele in care te-ai simtit cu adevarat in siguranta. Ea este cea care te-a tinut aproape toata copilaria – atat de aproape, ca lumea ta era conceputa numai de ea. N-ai cum sa scapi nemarcata de acele momente in care tu erai complet dependenta de ea, iar ea avea asupra ta un control absolut. Acestea sunt momente idilice, dupa care suspina sufletele noastre toata viata. Copilul – sa se intoarca la acea relaxare si protectie absoluta de la sanul mamei (sau chiar in pantecul ei, daca s-ar putea). Mama – sa dispuna pentru totdeauna de acea fiinta careia ii daruieste totul, dar ii si pretinde totul. Oricum ar fi fost, persoana ei te influenteaza atat de mult, incat nu ai cum sa faci abstractie de ea! Fie iti dai seama, in timp, ca ai ajuns copia ei fidela, fie te dezvolti total diferit. Dar asta numai ca reactie la ceea ce nu vrei sa fii – pentru ca te-a marcat prea mult.

Mama - diva

Stii fotografiile din reviste de moda cu mamici foarte sexy, care apar si cu bebe, pe post de accesoriu? Cum sa nu stii, iti amintesc atat de mult de mama ta! Oriunde mergea, era mereu in centrul atentiei. Toate capetele se intorceau cand aparea ea. Frumoasa, eleganta, mereu ca scoasa din cutie. Tu? Ceva menit sa o scoata si mai mult in evidenta pe ea. Partea buna este ca ti-a acordat o anumita libertate inca din copilarie, preocupata cum era mai ales de ea insasi. Partea proasta este ca, la un moment dat, a simtit ca deveniti rivale. Pe masura ce pe fata ei semnele timpului incepeau sa-si arate coltii, tu de-abia ce in floreai. Se poate ca tu sa ai o reactie de respingere fata de tot arsenalul cu care ea se facea frumoasa. Practic, asta te priva pe tine de grija si atentia ei. Poti sa devii prietena cu ea daca o faci sa vada si alte laturi ale vietii, care ei i-au scapat pana atunci – cum ar fi cea spirituala. E posibil ca pentru tine aceea sa fi devenit foarte interesanta, din moment ce ai avut atat de multa libertate si atat de multa aversiune fata de latura mondena care o fascina pe ea.

Mama adevarata

Daca trebuie sa aleaga intre ea si tine, nici nu clipeste: te alege pe tine. Partea buna e ca ai, din partea ei, sustinere totala, indiferent ce hotarasti in viata ta. Pentru ea, din clipa in care te-ai nascut, nu mai existi decat tu. Cu atat mai mult daca esti singurul ei copil. Partea proasta este ca, daca incerci sa te separi de ea, o lasi fara scop in viata. E ca si cum ai comite o crima – pentru ca ea traieste prin tine. Se poate ca tu sa fii OK cu stilul ei; la urma urmei, tu ai numai de castigat. Daca, insa, simti ca te sufoca, va trebui sa o faci sa inteleaga ca momentul taierii cordonului ombilical a trecut demult si e timpul sa-si gaseasca si alte preocupari in afara de tine. Un alt avantaj al acestui tip de mama este ca se poarta la fel si cu copiii tai. Cine nu si-ar dori sa aiba o bunica asa de buna?

Mama spartana

Copilul se saruta numai in somn - iti suna cunoscut? Te lauda numai daca era cineva de fata, dar pe tine nu te convingea, pentru ca stiai ca adevarata ei atitudine fata de tine e foarte critica. Orice faci, nu-i bine! Aceasta este axioma vietii tale. Si descoperi tarziu, cand, practic, nu mai conteaza, ca de fapt ea era foarte mandra de tine. Oare de ce era asa? Perfectionismul ei exagerat se referea la propria ei persoana, dar se oglindea in tine, pentru ca era mai usor pentru ea sa te vada pe tine decat pe ea insasi. Partea proasta este ca te-a cam pierdut. Daca nu poti sa intelegi motivatiile ei, nu poti s-o ierti niciodata. Daca reusesti, atunci s-ar putea sa fiti bune prietene, pentru ca, pe masura ce inainteaza in varsta isi da seama si se simte vinovata, vrea sa se recompenseze fata de tine. Partea buna a intregii situatii este ca, dincolo de stresul la care te-a supus, te-a facut sa intelegi un lucru: ca trebuie sa fii cea mai buna!

Mama - stie-tot

Closca. Acaparatoarea. Cea care, cand te intreba cineva ceva, raspundea in locul tau. Care nu putea

sa creada ca ai putea sa faci singura ceva – drept pentru care facea ea totul. Asa ca sa nu se mire ca, in timp, tu ai invatat sa te sprijini pe ea. Din pacate, sentimentul de incredere la tine este foarte scazut din aceasta cauza. Daca vrei sa iesi de sub tutela ei, va trebui sa faci unele gesturi extreme, cum ar fi sa tai orice legatura cu ea pentru un timp – cat sa-i dovedesti ei si tie ca esti in stare sa faci ceva cu viata ta. Va fi socata, va suferi – pentru ca, de fapt, ea isi tragea energia din procesul de dominare a ta. Ea va trebui sa-si regaseasca propria identitate, si tu pe a ta. Dupa care, cand amandoua veti fi inteles lectia, veti putea sa fiti cele mai bune prietene.

Mama absenta

Cat de putin intelegi fiintele care isi critica mama! Daca ai fi avut si tu una, oricum ar fi fost ea, numai sa fie! Lipsa totala a mamei lasa in sufletul copilului un gol de neumplut. Toate incercarile de a substitui acest gol nu fac decat sa-l accentueze si mai tare. Consecintele sunt extreme, la fel ca si fenomenul in sine. Poti sa devii o fiinta care isi ingroapa emotiile undeva in adancuri si nu le mai afla niciodata. Sau, dimpotriva - poti sa-ti faci un scop in viata din a fi cea mai buna mama, cea pe care ti-ai dorit-o tu, pentru copiii tai. Numai sa ai grija si la ceea ce isi doresc ei.

Petreceti impreuna timp de calitate

Mergeti in excursii, la plimbare, distrati-va impreuna ori de cate ori aveti ocazia. Sunt gesturi mici, care consolideaza si invigoreaza relatia mama-fiica.

Rolul de mama te schimba profund

Ce parere ai despre mama ta?Iti amintesti ce te nemultumea la ea? Sigur ca-ti aduci aminte, doar sunt lucruri care nu se pot uita asa usor. Ei bine, psihologii spun ca vei reusi sa-ti intelegi propria mama abia in momentul in care devii, la randul tau, mama. Se pare ca numai cand ai de-a face cu experienta cresterii unui copil incepi sa-ti vezi mama cu alti ochi si sa intelegi multe dintre deciziile pe care le-a luat. Poate nu-ti doresti sa repeti greselile pe care le-a facut mama ta fata de tine, dar numai in aceste momente vei recunoaste ca fiecare mama are metodele ei si ca deciziile ei, chiar daca atunci ti se pareau nejustificate, au fost luate in folosul tau. Retine, totusi, ca relatia dintre o mama si fiica ei este considerata de catre psihologi drept cea mai puternica si influenta din viata unei femei. Isi lasa amprenta puternic si atunci cand mama e prezenta, sau nu, si cand e iubitoare, abuziva, mama naturala sau vitrega. Mamele conteaza mai mult decat oricine altcineva in viata unei femei!

Comunicarea este vitala

O relatie reusita are la baza o comunicare eficienta. Invata-ti copilul sa fie deschis si vorbeste cu el de cate ori se iveste o problema.

Traiti la timpul prezent

In primul rand, sa stii ca relatia cu mama ta are nevoie de aceleasi elemente care tin in viata orice alta relatie, iar asta inseamna sa ii acorzi respectul si intelegerea cuvenite. Apoi, indiferent de ce a fost intre voi in trecut, acum, la maturitate, e momentul sa traiesti in prezent si sa incerci sa o intelegi, sa o consideri o persoana cu propriile ei arii de interes. Nu reactiona exact ca-n copilarie, atunci cand iti spune punctul ei de vedere. Ceea ce ti se poate parea o critica poate sa nu fie decat grija pe care inca ti-o poarta. Vrei, nu vrei, ea va fi intotdeauna mama ta, iar tu fiica ei. In mod sigur, iti vrea numai binele si, indiferent de relatia pe care ati avut-o in copilarie – daca a facut greseli sa fii sigura ca si-a dat seama de ele si ca le regreta - merita tot respectul tau!

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri babesti · medicina alopata · remedii din plante · remedii naturiste · sanatate · sanatate verde · sanatateverde · terapii naturiste

Relatia cu mama

Cum te influenteaza relatia cu mama ta

Cea mai apropiata fiinta, dar si cea mai problematica. N-ai cum sa faci abstractie de ea, pentru ca traieste in tine.

O stii dintotdeauna. Ai ei sunt ochii care te-au privit cu dragoste prima data, ale ei bratele in care te-ai simtit cu adevarat in siguranta. Ea este cea care te-a tinut aproape toata copilaria – atat de aproape, ca lumea ta era conceputa numai de ea. N-ai cum sa scapi nemarcata de acele momente in care tu erai complet dependenta de ea, iar ea avea asupra ta un control absolut. Acestea sunt momente idilice, dupa care suspina sufletele noastre toata viata. Copilul – sa se intoarca la acea relaxare si protectie absoluta de la sanul mamei (sau chiar in pantecul ei, daca s-ar putea). Mama – sa dispuna pentru totdeauna de acea fiinta careia ii daruieste totul, dar ii si pretinde totul. Oricum ar fi fost, persoana ei te influenteaza atat de mult, incat nu ai cum sa faci abstractie de ea! Fie iti dai seama, in timp, ca ai ajuns copia ei fidela, fie te dezvolti total diferit. Dar asta numai ca reactie la ceea ce nu vrei sa fii – pentru ca te-a marcat prea mult.

Mama - diva

Stii fotografiile din reviste de moda cu mamici foarte sexy, care apar si cu bebe, pe post de accesoriu? Cum sa nu stii, iti amintesc atat de mult de mama ta! Oriunde mergea, era mereu in centrul atentiei. Toate capetele se intorceau cand aparea ea. Frumoasa, eleganta, mereu ca scoasa din cutie. Tu? Ceva menit sa o scoata si mai mult in evidenta pe ea. Partea buna este ca ti-a acordat o anumita libertate inca din copilarie, preocupata cum era mai ales de ea insasi. Partea proasta este ca, la un moment dat, a simtit ca deveniti rivale. Pe masura ce pe fata ei semnele timpului incepeau sa-si arate coltii, tu de-abia ce in floreai. Se poate ca tu sa ai o reactie de respingere fata de tot arsenalul cu care ea se facea frumoasa. Practic, asta te priva pe tine de grija si atentia ei. Poti sa devii prietena cu ea daca o faci sa vada si alte laturi ale vietii, care ei i-au scapat pana atunci – cum ar fi cea spirituala. E posibil ca pentru tine aceea sa fi devenit foarte interesanta, din moment ce ai avut atat de multa libertate si atat de multa aversiune fata de latura mondena care o fascina pe ea.

Mama adevarata

Daca trebuie sa aleaga intre ea si tine, nici nu clipeste: te alege pe tine. Partea buna e ca ai, din partea ei, sustinere totala, indiferent ce hotarasti in viata ta. Pentru ea, din clipa in care te-ai nascut, nu mai existi decat tu. Cu atat mai mult daca esti singurul ei copil. Partea proasta este ca, daca incerci sa te separi de ea, o lasi fara scop in viata. E ca si cum ai comite o crima – pentru ca ea traieste prin tine. Se poate ca tu sa fii OK cu stilul ei; la urma urmei, tu ai numai de castigat. Daca, insa, simti ca te sufoca, va trebui sa o faci sa inteleaga ca momentul taierii cordonului ombilical a trecut demult si e timpul sa-si gaseasca si alte preocupari in afara de tine. Un alt avantaj al acestui tip de mama este ca se poarta la fel si cu copiii tai. Cine nu si-ar dori sa aiba o bunica asa de buna?

Mama spartana

Copilul se saruta numai in somn - iti suna cunoscut? Te lauda numai daca era cineva de fata, dar pe tine nu te convingea, pentru ca stiai ca adevarata ei atitudine fata de tine e foarte critica. Orice faci, nu-i bine! Aceasta este axioma vietii tale. Si descoperi tarziu, cand, practic, nu mai conteaza, ca de fapt ea era foarte mandra de tine. Oare de ce era asa? Perfectionismul ei exagerat se referea la propria ei persoana, dar se oglindea in tine, pentru ca era mai usor pentru ea sa te vada pe tine decat pe ea insasi. Partea proasta este ca te-a cam pierdut. Daca nu poti sa intelegi motivatiile ei, nu poti s-o ierti niciodata. Daca reusesti, atunci s-ar putea sa fiti bune prietene, pentru ca, pe masura ce inainteaza in varsta isi da seama si se simte vinovata, vrea sa se recompenseze fata de tine. Partea buna a intregii situatii este ca, dincolo de stresul la care te-a supus, te-a facut sa intelegi un lucru: ca trebuie sa fii cea mai buna!

Mama - stie-tot

Closca. Acaparatoarea. Cea care, cand te intreba cineva ceva, raspundea in locul tau. Care nu putea

sa creada ca ai putea sa faci singura ceva – drept pentru care facea ea totul. Asa ca sa nu se mire ca, in timp, tu ai invatat sa te sprijini pe ea. Din pacate, sentimentul de incredere la tine este foarte scazut din aceasta cauza. Daca vrei sa iesi de sub tutela ei, va trebui sa faci unele gesturi extreme, cum ar fi sa tai orice legatura cu ea pentru un timp – cat sa-i dovedesti ei si tie ca esti in stare sa faci ceva cu viata ta. Va fi socata, va suferi – pentru ca, de fapt, ea isi tragea energia din procesul de dominare a ta. Ea va trebui sa-si regaseasca propria identitate, si tu pe a ta. Dupa care, cand amandoua veti fi inteles lectia, veti putea sa fiti cele mai bune prietene.

Mama absenta

Cat de putin intelegi fiintele care isi critica mama! Daca ai fi avut si tu una, oricum ar fi fost ea, numai sa fie! Lipsa totala a mamei lasa in sufletul copilului un gol de neumplut. Toate incercarile de a substitui acest gol nu fac decat sa-l accentueze si mai tare. Consecintele sunt extreme, la fel ca si fenomenul in sine. Poti sa devii o fiinta care isi ingroapa emotiile undeva in adancuri si nu le mai afla niciodata. Sau, dimpotriva - poti sa-ti faci un scop in viata din a fi cea mai buna mama, cea pe care ti-ai dorit-o tu, pentru copiii tai. Numai sa ai grija si la ceea ce isi doresc ei.

Petreceti impreuna timp de calitate

Mergeti in excursii, la plimbare, distrati-va impreuna ori de cate ori aveti ocazia. Sunt gesturi mici, care consolideaza si invigoreaza relatia mama-fiica.

Rolul de mama te schimba profund

Ce parere ai despre mama ta?Iti amintesti ce te nemultumea la ea? Sigur ca-ti aduci aminte, doar sunt lucruri care nu se pot uita asa usor. Ei bine, psihologii spun ca vei reusi sa-ti intelegi propria mama abia in momentul in care devii, la randul tau, mama. Se pare ca numai cand ai de-a face cu experienta cresterii unui copil incepi sa-ti vezi mama cu alti ochi si sa intelegi multe dintre deciziile pe care le-a luat. Poate nu-ti doresti sa repeti greselile pe care le-a facut mama ta fata de tine, dar numai in aceste momente vei recunoaste ca fiecare mama are metodele ei si ca deciziile ei, chiar daca atunci ti se pareau nejustificate, au fost luate in folosul tau. Retine, totusi, ca relatia dintre o mama si fiica ei este considerata de catre psihologi drept cea mai puternica si influenta din viata unei femei. Isi lasa amprenta puternic si atunci cand mama e prezenta, sau nu, si cand e iubitoare, abuziva, mama naturala sau vitrega. Mamele conteaza mai mult decat oricine altcineva in viata unei femei!

Comunicarea este vitala

O relatie reusita are la baza o comunicare eficienta. Invata-ti copilul sa fie deschis si vorbeste cu el de cate ori se iveste o problema.

Traiti la timpul prezent

In primul rand, sa stii ca relatia cu mama ta are nevoie de aceleasi elemente care tin in viata orice alta relatie, iar asta inseamna sa ii acorzi respectul si intelegerea cuvenite. Apoi, indiferent de ce a fost intre voi in trecut, acum, la maturitate, e momentul sa traiesti in prezent si sa incerci sa o intelegi, sa o consideri o persoana cu propriile ei arii de interes. Nu reactiona exact ca-n copilarie, atunci cand iti spune punctul ei de vedere. Ceea ce ti se poate parea o critica poate sa nu fie decat grija pe care inca ti-o poarta. Vrei, nu vrei, ea va fi intotdeauna mama ta, iar tu fiica ei. In mod sigur, iti vrea numai binele si, indiferent de relatia pe care ati avut-o in copilarie – daca a facut greseli sa fii sigura ca si-a dat seama de ele si ca le regreta - merita tot respectul tau!