TRATAMENTUL SCABIEI


În scabie, parazitul infestant este un acarian – Sarcoptes scabiae – care poate fi prezent la toatã familia sau poate afecta numai un individ. Manifestãrile debuteazã adesea cu un prurit intens, extrem de neplãcut. Leziunile de grataj se pot suprainfecta secundar.
În majoritatea cazurilor, pe corp se gãsesc putini paraziti, dar, în situatii de imunodeficientã, numãrul acestora poate ajunge la câteva mii, rezultând forma crustoasã sau norvegianã de scabie.

CICLUL DE VIATA AL PARAZITULUI
Femela acarian si excrementele sale provoaca, probabil, cele mai mult simptome. Aceasta isi sapa adaposturi in piele, preferand zone moi si cutate, cum ar fi santurile interdigitale, organele genitale externe, precum si sanii – la adulti, si picioarele - la copii si sugari.
Ea avanseazã cu 2-3 mm pe zi, lãsând în urmã un traiect sinuos presãrat cu ouã. Larvele eclozeazã dupã câteva zile si se târãsc la suprafata pielii, unde încep sã-si sape propriile santuri, în jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transformã în nimfe. Fertilizarea are loc fie în santurile în care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului.
Acest ciclu de viatã dureazã circa 2 sãptãmâni.
Transmiterea scabiei are loc prin contact direct si se crede cã necesitã aproximativ 15 minute.

TABLOU CLINIC
Pruritul este simptomul de debut si, în cazul unei prime infestãri, poate apãrea si la 3 sãptãmâni dupã contractare. În reinfestãrile ulterioare, manifestãrile clinice pot apãrea dupã numai câteva zile. De obicei, pruritul este mai intens noaptea.
Desi localizarea cea mai frecventã este la mânã, leziunile de scabie pot fi gãsite în toate locurile cu piele glabrã si finã. La sugar, aceasta înseamnã tot corpul, inclusiv pe fatã, dar mai frecvent pe picioare.
Pielea prezintã numeroase solutii de continuitate ca urmare a gratajului intens, iar infectia secundarã a leziunilor poate modifica aspectul eruptiei.
Leziunile rosiatice liniare tipice, care urmeazã santurile sãpate de acarieni în epiderm, pot fi destul de greu de depistat, mai ales dacã pacientul se prezintã târziu la medic.
În acest caz, pe tegumente se observã mai degrabã niste noduli de culoare brunã-rosiaticã. La pacientii imunocompromisi, acestia conflueazã în plãci mari erite-mato-scuamoase. În unele cazuri, poate exista o reactie de tip urticarian si eczematos.

DIAGNOSTIC
În asistenta primarã, diagnosticul este aproape întotdeauna clinic, fiind sugerat de anamnezã (contact strâns cu o persoanã infestatã).
Uneori, medicul generalist poate observa semnul caracteristic al santului acarian la nivelul spatiilor interdigitale si al încheieturii mâinii.
Pentru confirmarea de laborator, se colecteazã pe lamã material de deasupra unei leziuni suspecte.
Femela acarian are în jur de 0,5 mm si este greu vizibilã cu ochiul liber.

TRATAMENT
Primul pas este sã se explice pacientilor în ce constã boala si cum se transmite. Al doilea este identificarea contactilor intimi.
Urmeazã prescrierea tratamentului, cu indicatii detaliate privind administrarea. Pentru vindecarea completã si prevenirea recãderilor, este important ca aceasta sã se facã cu atentie si seriozitate.
Asistentele de ocrotire asigurã un suport educational important pentru familiile cu copii prescolari, iar asistentele medicale de la scoalã – pentru copiii mai mari. Acestea le pot face pãrintilor recomandãri practice, le pot oferi materiale informative si le pot rãspunde la diferite întrebãri, cum ar fi necesitatea izolãrii din colectivitate a copilului.
Tratamentul topic
Preparatele topice constituie baza tratamentului. Acestea trebuie aplicate pe tot corpul, de la gât în jos (Tabelul 3).
Actualmente, nu se mai considerã necesar ca aplicatia sã se facã dupã o baie fierbinte, aceastã practicã ducând la cresterea absorbtiei (si deci a toxicitãtii) sistemice.
La copiii foarte mici si la sugari, trebuie uns si scalpul. Unele tratate recomandã efectuarea de rutinã a tratamentului scalpului.
În locul lotiunilor alcoolice, care usturã, la copii sunt de preferat preparatele sub formã de cremã.
Dupã aplicare, produsul se lasã timp de 24 de ore în contact cu pielea. În zonele care se spalã mai des (de exemplu, mâinile), crema se aplicã din nou, dupã fiecare spãlare. Schema terapeuticã actualã prevede repetarea aplicãrii dupã o sãptãmânã.1
Toti contactii intimi din familie trebuie tratati concomitent. Pe perioada tratamentului, hainele si asternuturile vor fi calcate cu masina de calcat.
Principalii agenti terapeutici topici folositi la copii sunt reprezentati de malation (Derbac-M, Quellada M) – un compus organofosforat, inhibitor de co-linesterazã – si de permetrin (Lyclear Dermal Cream), care actioneazã asupra membranei neuronale a parazitilor. Un studiu din 1997 citeazã o ratã de vindecare de 90% cu permetrin si de 80% cu malation.3
Ca reactii adverse, în ambele cazuri se produc senzatii de arsurã, prurit, eritem. Cu toate cã parationul este un insecticid organofosforat, prin respectarea posologiei se evitã în totalitate efectele sistemice.
Aplicatiile repetate mai mult de 3 sãptãmâni nu sunt recomandate.
Peroxidul de benzoil este un alt agent terapeutic cu aplicatie localã, dar nu se recomandã de rutinã la copii.
Tratamentul oral
Ivermectinul, care interfereazã transmiterea GABA-ergicã la nivelul parazitului, se foloseste de mai multi ani în tratamentul oncocercozei. De curând, s-a dovedit eficace în dozã unicã si pentru scabie.4
Din cauza efectelor secundare redutabile, acest medicament se administreazã sub supraveghere medicalã si este rezervat cazurilor refractare la alte tratamente.
Infectia secundarã poate necesita tratament antibiotic.
Chiar dacã se asociazã cu dermatita, se vor evita corticosteroizii, pentru a preveni rãspândirea infestãrii. În schimb, se vor folosi intensiv emolientele, pe tot parcursul tratamentului, pânã la vindecarea leziunilor.
Este important sã atragem atentia pacientilor cã pruritul poate persista timp de câteva sãptãmâni, aceasta nefiind o dovadã de esec terapeutic. În acest caz, sunt utile antihistaminicele sau crema cu crotamiton.

COPIII MICI SI SUGARII
Acestia nu se plâng de mâncãrimi, dar pot fi vãzuti scãrpinându-se si frecându-se de asternuturi. Semnele cutanate sunt mai degrabã atipice la copiii mici si la sugari.
Dupã începerea tratamentului nu mai este necesarã izolarea de colectivitate, dar, în general, se vor respecta protocoalele locale.

despre sanatate · raia · raie · Scabia · TRATAMENTUL SCABIEI

TRATAMENTUL SCABIEI

TRATAMENTUL SCABIEI


În scabie, parazitul infestant este un acarian – Sarcoptes scabiae – care poate fi prezent la toatã familia sau poate afecta numai un individ. Manifestãrile debuteazã adesea cu un prurit intens, extrem de neplãcut. Leziunile de grataj se pot suprainfecta secundar.
În majoritatea cazurilor, pe corp se gãsesc putini paraziti, dar, în situatii de imunodeficientã, numãrul acestora poate ajunge la câteva mii, rezultând forma crustoasã sau norvegianã de scabie.

CICLUL DE VIATA AL PARAZITULUI
Femela acarian si excrementele sale provoaca, probabil, cele mai mult simptome. Aceasta isi sapa adaposturi in piele, preferand zone moi si cutate, cum ar fi santurile interdigitale, organele genitale externe, precum si sanii – la adulti, si picioarele - la copii si sugari.
Ea avanseazã cu 2-3 mm pe zi, lãsând în urmã un traiect sinuos presãrat cu ouã. Larvele eclozeazã dupã câteva zile si se târãsc la suprafata pielii, unde încep sã-si sape propriile santuri, în jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transformã în nimfe. Fertilizarea are loc fie în santurile în care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului.
Acest ciclu de viatã dureazã circa 2 sãptãmâni.
Transmiterea scabiei are loc prin contact direct si se crede cã necesitã aproximativ 15 minute.

TABLOU CLINIC
Pruritul este simptomul de debut si, în cazul unei prime infestãri, poate apãrea si la 3 sãptãmâni dupã contractare. În reinfestãrile ulterioare, manifestãrile clinice pot apãrea dupã numai câteva zile. De obicei, pruritul este mai intens noaptea.
Desi localizarea cea mai frecventã este la mânã, leziunile de scabie pot fi gãsite în toate locurile cu piele glabrã si finã. La sugar, aceasta înseamnã tot corpul, inclusiv pe fatã, dar mai frecvent pe picioare.
Pielea prezintã numeroase solutii de continuitate ca urmare a gratajului intens, iar infectia secundarã a leziunilor poate modifica aspectul eruptiei.
Leziunile rosiatice liniare tipice, care urmeazã santurile sãpate de acarieni în epiderm, pot fi destul de greu de depistat, mai ales dacã pacientul se prezintã târziu la medic.
În acest caz, pe tegumente se observã mai degrabã niste noduli de culoare brunã-rosiaticã. La pacientii imunocompromisi, acestia conflueazã în plãci mari erite-mato-scuamoase. În unele cazuri, poate exista o reactie de tip urticarian si eczematos.

DIAGNOSTIC
În asistenta primarã, diagnosticul este aproape întotdeauna clinic, fiind sugerat de anamnezã (contact strâns cu o persoanã infestatã).
Uneori, medicul generalist poate observa semnul caracteristic al santului acarian la nivelul spatiilor interdigitale si al încheieturii mâinii.
Pentru confirmarea de laborator, se colecteazã pe lamã material de deasupra unei leziuni suspecte.
Femela acarian are în jur de 0,5 mm si este greu vizibilã cu ochiul liber.

TRATAMENT
Primul pas este sã se explice pacientilor în ce constã boala si cum se transmite. Al doilea este identificarea contactilor intimi.
Urmeazã prescrierea tratamentului, cu indicatii detaliate privind administrarea. Pentru vindecarea completã si prevenirea recãderilor, este important ca aceasta sã se facã cu atentie si seriozitate.
Asistentele de ocrotire asigurã un suport educational important pentru familiile cu copii prescolari, iar asistentele medicale de la scoalã – pentru copiii mai mari. Acestea le pot face pãrintilor recomandãri practice, le pot oferi materiale informative si le pot rãspunde la diferite întrebãri, cum ar fi necesitatea izolãrii din colectivitate a copilului.
Tratamentul topic
Preparatele topice constituie baza tratamentului. Acestea trebuie aplicate pe tot corpul, de la gât în jos (Tabelul 3).
Actualmente, nu se mai considerã necesar ca aplicatia sã se facã dupã o baie fierbinte, aceastã practicã ducând la cresterea absorbtiei (si deci a toxicitãtii) sistemice.
La copiii foarte mici si la sugari, trebuie uns si scalpul. Unele tratate recomandã efectuarea de rutinã a tratamentului scalpului.
În locul lotiunilor alcoolice, care usturã, la copii sunt de preferat preparatele sub formã de cremã.
Dupã aplicare, produsul se lasã timp de 24 de ore în contact cu pielea. În zonele care se spalã mai des (de exemplu, mâinile), crema se aplicã din nou, dupã fiecare spãlare. Schema terapeuticã actualã prevede repetarea aplicãrii dupã o sãptãmânã.1
Toti contactii intimi din familie trebuie tratati concomitent. Pe perioada tratamentului, hainele si asternuturile vor fi calcate cu masina de calcat.
Principalii agenti terapeutici topici folositi la copii sunt reprezentati de malation (Derbac-M, Quellada M) – un compus organofosforat, inhibitor de co-linesterazã – si de permetrin (Lyclear Dermal Cream), care actioneazã asupra membranei neuronale a parazitilor. Un studiu din 1997 citeazã o ratã de vindecare de 90% cu permetrin si de 80% cu malation.3
Ca reactii adverse, în ambele cazuri se produc senzatii de arsurã, prurit, eritem. Cu toate cã parationul este un insecticid organofosforat, prin respectarea posologiei se evitã în totalitate efectele sistemice.
Aplicatiile repetate mai mult de 3 sãptãmâni nu sunt recomandate.
Peroxidul de benzoil este un alt agent terapeutic cu aplicatie localã, dar nu se recomandã de rutinã la copii.
Tratamentul oral
Ivermectinul, care interfereazã transmiterea GABA-ergicã la nivelul parazitului, se foloseste de mai multi ani în tratamentul oncocercozei. De curând, s-a dovedit eficace în dozã unicã si pentru scabie.4
Din cauza efectelor secundare redutabile, acest medicament se administreazã sub supraveghere medicalã si este rezervat cazurilor refractare la alte tratamente.
Infectia secundarã poate necesita tratament antibiotic.
Chiar dacã se asociazã cu dermatita, se vor evita corticosteroizii, pentru a preveni rãspândirea infestãrii. În schimb, se vor folosi intensiv emolientele, pe tot parcursul tratamentului, pânã la vindecarea leziunilor.
Este important sã atragem atentia pacientilor cã pruritul poate persista timp de câteva sãptãmâni, aceasta nefiind o dovadã de esec terapeutic. În acest caz, sunt utile antihistaminicele sau crema cu crotamiton.

COPIII MICI SI SUGARII
Acestia nu se plâng de mâncãrimi, dar pot fi vãzuti scãrpinându-se si frecându-se de asternuturi. Semnele cutanate sunt mai degrabã atipice la copiii mici si la sugari.
Dupã începerea tratamentului nu mai este necesarã izolarea de colectivitate, dar, în general, se vor respecta protocoalele locale.

Scabia poate afecta pe oricine

Scabia sau raia este considerata o boala "rusinoasa", pe care multi pacienti o trateaza eronat cu tot felul de terapii naturiste pentru alergii sau dermatite de contact. De aceea, am considerat util sa va prezentam masurile corecte de tratament si de prevenire a scabiei.


Scabia a fost larg raspandita in perioada interbelica, in special intr-o patura sociala in care lipsurile materiale primau si, mai ales, in care exista un grad scazut de igiena. De aceea, aceasta boala este, in mod uzual, asociata cu mizeria si lipsa de igiena proprie, iar persoanele, mai ales cele cu un statut social ridicat, refuza sa accepte faptul ca scabia este o boala contagioasa care poate afecta pe oricine.

Putina stiinta…

Scabia este una dintre cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase si este cauzata de acarianul numit Sarcoptes Scabiae. Acesta este o capusa cu 4 perechi de picioare, femela fiind de 3 ori mai mare decat masculul. Dupa fecundare, ea paraziteaza stratul superficial al epidermei, unde depune cate 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii, adica timp de 30-60 zile. Femela avanseaza cu 2-3 mm pe zi, lasand in urma un traiect sinuos presarat cu oua. Larvele ies din ou dupa cateva zile si se tarasc spre suprafata pielii, unde incep sa-si sape propriile santuri, in jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transforma in nimfe. Fertilizarea are loc fie in santurile in care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului. Acest ciclu de viata dureaza circa 2 saptamani.

Raia se transmite, in mod obisnuit, prin contactul fizic cu persoanele contaminate sau chiar dormind in aceeasi lenjerie de pat sau folosind aceleasi haine. Scopul larvei este sa patrunda foarte rapid in piele si va face acest lucru alegand zonele aspre sau incretite, cum ar fi la nivelul coatelor sau pliurilor cutanate.

Semne clinice

Locurile de electie unde ataca scabia sunt spatiile interdigitale, mainile, fosele axilare, regiunile areolei mamare, din jurul ombilicului, zona genitala si fesiera, iar la sugar, fata, palmele si talpile. La barbati sunt destule cazuri chiar la nivelul penisului sau scrotului, asa cum la femei, de multe ori, s-a observat sub san, pe linia sutienului. Principalul simptom in infectia cu scabie este pruritul, adica mancarimea. Aceasta deseori devine mai intensa in timpul noptii sau chiar dupa baie si poate fi atat de puternica, incat pacientul se scarpina pana isi produce leziuni. Pielea este iritata, rosie, uscata si se pot observa la nivelul ei urme mici si curbe. Acestea sunt santurile sapate de acarian, ca niste tunele pe sub pielea superficiala. Uneori pot aparea basicute (vezicule) sau se poate identifica chiar parazitul, ca un punct mic si negru. Aceste urme sunt mai greu de observat la pacientii care se scarpina mult sau la cei care fac baie des, caz in care diagnosticul devine mai dificil.

Complicatii

Cea mai frecventa complicatie a scabiei este infectia bacteriana la nivelul pielii, numita impetigo. Impetigo este data de stafilococ sau streptococ si este la randul sau foarte contagioasa. Apare mai ales datorita mancarimilor si scarpinatului. Din fericire, impetigo se trateaza destul de simplu cu antibiotice. O alta posibila complicatie este foliculita, adica inflamatia foliculilor pilosi, datorata tot pruritului intens. Mai rar, poate aparea scabia incrustata sau scabia norvegiana, o forma grava de raie, care apare, mai ales, la persoanele cu un sistem imun deficitar. Daca o scabie normala da o infectie cu maxim 10-15 paraziti, scabia norvegiana, dezvoltata de un individ cu infectie HIV, poate ajunge la zeci de mii de paraziti.

Sa diagnosticam scabia…

De obicei, o persoana infestata cu acarian, se prezinta la medic cu mancarimi intensei. Medicul poate observa la nivelul pielii rash-ul cutanat, adica o roseata insotita de sensibilitatea pielii, santurile sapate de acarian sau chiar acarianul insusi. Pentru ca medicul sa fie sigur, diagnosticul poate fi completat de teste specifice:

* Razuirea pielii - se picura ulei mineral pe zona pruriginioasa, iar medicul preleveaza cu ajutorul unui mic bisturiu, material din acea zona, pe care il va supune unui examen microscopic. Se poate observa sarcoptul scabiei, ouale si fecalele parazitului;
* Biopsia pielii - se ia o proba de piele care se supune examinarii;
* Testul cu cerneala - se picura putina cerneala peste suprafata afectata si apoi se sterge cu un tampon imbibat in alcool sau apa. Leziunea cu scabie absoarbe cerneala si se vede ca o dungulita neagra.
* Extragerea acarianului - daca acesta poate fi identificat intr-o vezicula, se extrage usor cu un ac steril si se examineaza la microscop.

Conduita terapeutica

Este foarte important de retinut ca tratamentul scabiei vizeaza nu doar persoana in cauza, ci toti membrii familiei sau cei care au venit in contact cu cel infestat. Mai mult, niciun tratament nu trebuie aplicat “dupa ureche” si fara recomandarea medicului, pentru ca, in loc sa trateze,

poate duce la ingreunarea si temporizarea diagnosticului. La fel de importanta este dezinfectarea minutioasa a lenjeriei de pat, a hainelor si a tuturor obictelor cu care pacientul intra in contact. Cel mai frecvent sunt recomandate remedii care atenueaza mancarimile:

* Cremele pe baza de corticosteroizi;
* Antihistaminicele orale.

Dar mai bine sa prevenim…

Singura metoda de preventie eficienta este evitarea contactului piele-piele cu persoanele infestate sau cu obiectele personale ale acestora. Mai mult, este bine ca orice persoana care prezinta un prurit intens, ce dureaza de cateva saptamani, sa nu amane prezentarea la medic. Inca odata, va sfatuim sa fiti foarte atenti: scabia nu se trateaza prin metode naturiste sau diverse leacuri legendare din batrani si este o afectiune extrem de contagioasa. Amanarea instituirii unui tratament corect nu face decat sa inmulteasca numarul persoanelor care intra in contact cu cel infestat!

despre sanatate · plante medicinale · raia · raie · remedii babesti · remedii naturiste · sanatateverde · Scabia · Scabia poate afecta pe oricine · Scabie (raie) · terapii naturiste · tratament

Scabia poate afecta pe oricine

Scabia poate afecta pe oricine

Scabia sau raia este considerata o boala "rusinoasa", pe care multi pacienti o trateaza eronat cu tot felul de terapii naturiste pentru alergii sau dermatite de contact. De aceea, am considerat util sa va prezentam masurile corecte de tratament si de prevenire a scabiei.


Scabia a fost larg raspandita in perioada interbelica, in special intr-o patura sociala in care lipsurile materiale primau si, mai ales, in care exista un grad scazut de igiena. De aceea, aceasta boala este, in mod uzual, asociata cu mizeria si lipsa de igiena proprie, iar persoanele, mai ales cele cu un statut social ridicat, refuza sa accepte faptul ca scabia este o boala contagioasa care poate afecta pe oricine.

Putina stiinta…

Scabia este una dintre cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase si este cauzata de acarianul numit Sarcoptes Scabiae. Acesta este o capusa cu 4 perechi de picioare, femela fiind de 3 ori mai mare decat masculul. Dupa fecundare, ea paraziteaza stratul superficial al epidermei, unde depune cate 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii, adica timp de 30-60 zile. Femela avanseaza cu 2-3 mm pe zi, lasand in urma un traiect sinuos presarat cu oua. Larvele ies din ou dupa cateva zile si se tarasc spre suprafata pielii, unde incep sa-si sape propriile santuri, in jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transforma in nimfe. Fertilizarea are loc fie in santurile in care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului. Acest ciclu de viata dureaza circa 2 saptamani.

Raia se transmite, in mod obisnuit, prin contactul fizic cu persoanele contaminate sau chiar dormind in aceeasi lenjerie de pat sau folosind aceleasi haine. Scopul larvei este sa patrunda foarte rapid in piele si va face acest lucru alegand zonele aspre sau incretite, cum ar fi la nivelul coatelor sau pliurilor cutanate.

Semne clinice

Locurile de electie unde ataca scabia sunt spatiile interdigitale, mainile, fosele axilare, regiunile areolei mamare, din jurul ombilicului, zona genitala si fesiera, iar la sugar, fata, palmele si talpile. La barbati sunt destule cazuri chiar la nivelul penisului sau scrotului, asa cum la femei, de multe ori, s-a observat sub san, pe linia sutienului. Principalul simptom in infectia cu scabie este pruritul, adica mancarimea. Aceasta deseori devine mai intensa in timpul noptii sau chiar dupa baie si poate fi atat de puternica, incat pacientul se scarpina pana isi produce leziuni. Pielea este iritata, rosie, uscata si se pot observa la nivelul ei urme mici si curbe. Acestea sunt santurile sapate de acarian, ca niste tunele pe sub pielea superficiala. Uneori pot aparea basicute (vezicule) sau se poate identifica chiar parazitul, ca un punct mic si negru. Aceste urme sunt mai greu de observat la pacientii care se scarpina mult sau la cei care fac baie des, caz in care diagnosticul devine mai dificil.

Complicatii

Cea mai frecventa complicatie a scabiei este infectia bacteriana la nivelul pielii, numita impetigo. Impetigo este data de stafilococ sau streptococ si este la randul sau foarte contagioasa. Apare mai ales datorita mancarimilor si scarpinatului. Din fericire, impetigo se trateaza destul de simplu cu antibiotice. O alta posibila complicatie este foliculita, adica inflamatia foliculilor pilosi, datorata tot pruritului intens. Mai rar, poate aparea scabia incrustata sau scabia norvegiana, o forma grava de raie, care apare, mai ales, la persoanele cu un sistem imun deficitar. Daca o scabie normala da o infectie cu maxim 10-15 paraziti, scabia norvegiana, dezvoltata de un individ cu infectie HIV, poate ajunge la zeci de mii de paraziti.

Sa diagnosticam scabia…

De obicei, o persoana infestata cu acarian, se prezinta la medic cu mancarimi intensei. Medicul poate observa la nivelul pielii rash-ul cutanat, adica o roseata insotita de sensibilitatea pielii, santurile sapate de acarian sau chiar acarianul insusi. Pentru ca medicul sa fie sigur, diagnosticul poate fi completat de teste specifice:

* Razuirea pielii - se picura ulei mineral pe zona pruriginioasa, iar medicul preleveaza cu ajutorul unui mic bisturiu, material din acea zona, pe care il va supune unui examen microscopic. Se poate observa sarcoptul scabiei, ouale si fecalele parazitului;
* Biopsia pielii - se ia o proba de piele care se supune examinarii;
* Testul cu cerneala - se picura putina cerneala peste suprafata afectata si apoi se sterge cu un tampon imbibat in alcool sau apa. Leziunea cu scabie absoarbe cerneala si se vede ca o dungulita neagra.
* Extragerea acarianului - daca acesta poate fi identificat intr-o vezicula, se extrage usor cu un ac steril si se examineaza la microscop.

Conduita terapeutica

Este foarte important de retinut ca tratamentul scabiei vizeaza nu doar persoana in cauza, ci toti membrii familiei sau cei care au venit in contact cu cel infestat. Mai mult, niciun tratament nu trebuie aplicat “dupa ureche” si fara recomandarea medicului, pentru ca, in loc sa trateze,

poate duce la ingreunarea si temporizarea diagnosticului. La fel de importanta este dezinfectarea minutioasa a lenjeriei de pat, a hainelor si a tuturor obictelor cu care pacientul intra in contact. Cel mai frecvent sunt recomandate remedii care atenueaza mancarimile:

* Cremele pe baza de corticosteroizi;
* Antihistaminicele orale.

Dar mai bine sa prevenim…

Singura metoda de preventie eficienta este evitarea contactului piele-piele cu persoanele infestate sau cu obiectele personale ale acestora. Mai mult, este bine ca orice persoana care prezinta un prurit intens, ce dureaza de cateva saptamani, sa nu amane prezentarea la medic. Inca odata, va sfatuim sa fiti foarte atenti: scabia nu se trateaza prin metode naturiste sau diverse leacuri legendare din batrani si este o afectiune extrem de contagioasa. Amanarea instituirii unui tratament corect nu face decat sa inmulteasca numarul persoanelor care intra in contact cu cel infestat!

Scabia



Definitie

Scabia este una din cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase. Este provocata de parazitul artropod Sarcoptes scabiae la nimerirea lui pe tegumente. Capusa are forma unei broaste testoase cu 4 perechi de picioare, diametrul femelei 0,4 - 0,7mm, masculul - de 3 ori mai mic. Dupa fecundare ea paraziteaza în stratul superficial al epidermei, unde depune câte 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii ei, adica timp de 30-60 zile. Maturizarea oului are loc peste 3-4 zile, iar parazitii tineri se maturizeaza peste 2 saptamâni.

In urma scarpinatului si prin interventia mecanismelor imunologice o parte din paraziti sunt nimiciti, ramânând în medie 15 paraziti la o persoana. In caz de suprainfectare (scabia norvegiana) numarul lor poate ajunge la milioane.

Pruritul si eruptiile sunt conditionate de reactia alergica: infestarea primara poate ramâne asimptomaticâ pentru 4-6 saptamâni, dar reinfestarea produce imediat o reactie de hipersensibilitate la excretiile depozitate în santul acarian.



Sistemul afectat: tegumentele, sistemul imun.

Ereditatea: nu sunt implicati factori genetici.

Incidenta/Prevalenta: este o afectiune frecventa în tarile subdezvoltate, se produce sub forma de epidemii pe timp de razboi. Mai des se întâlneste la persoanele din colectivitati si din familiile defavorizate. Incidenta globala este estimata la 300 milioane cazuri pe an, peste 50% în tarile în curs de dezvoltare, unde 2-5% din populatie sufera de scabie.

Predominanta de vârsta: copii <15 ani, bara-nii imobilizati, persoanele imunocompromise.

Predominanta de sex: Barbati = Femei.



Semne si simptome

- semne patognomonice: santul acarian si leziunile papulo-veziculoase la capatul lui, localizare caracteristica.

- locurile de predilectie sunt spatiile interdigitale, mâinile, fosele anticubitale, axilare, regiunile areolare, paraumbilicale, zona genitala, fesiera; la sugar - si fata, talpile, palmele.

- eruptiile sunt foarte variate în functie de virulenta parazitului si tratamentul anterior. Ele mai depind si de clima si starea imunologica.

- la persoanele curate, ce fac baie des, eruptiile sunt slab pronuntate, ceea ce face diagnosticul clinic mult mai dificil.

- la persoanele înalt sensibile eruptiile pot fi extinse si profuze. La asa pacienti uneori se pot întâlni formele buloase, ca si la copii.

- prurit general; prurit nocturn; pete urticariene; vezicule si papule mici; eroziuni secundare; pustule (în infectia suprapusa); escoriatii; eritem; limfadenita reactiva regionala; infestatie atipica la bolnavul cu imunosupresie.

Daca boala evolueaza timp îndelungat, pot aparea: eczema, lichenificare, impetigo si furunculoza.



Factori de risc - aglomerare, saracie, infectie nozocomiala: lucratorii medicali sunt un grup de risc înalt, imunodeficiente, eczema atopica, afectiuni neuro-psihice, schimbarea hainelor între prieteni.

Diagnostic - diagnosticul pozitiv poate fi confirmat prin examenul microsopic (imersie ori hidroxid de potasiu 10%) al prelevatului din papule ori din santurile acariene intacte.

Diagnostic diferential - dermatita atopica, urticaria, dermatita herpetiforma, eczema, întepaturile de insecte, pitiriasis rozat, prurigo, dermatita seboreica, sifilis.

Schimbari patologice - biopsia pielii, rar folosita, va scoate în evidenta prezenta parazitului.

Proceduri diagnostice - examinarea pielii cu lupa. Parazitul poate fi extras cu un ac si examinat sub microscop, examenul microscopic al unei portiuni de piele afectata.



Masuri generale

- vor fi tratate toate persoanele care au fost în contact direct cu bolnavul; tratarea simultana a tuturor membrilor familiei este obligatorie.

- toate hainele, lenjeria vor fi spalate într-un mod obisnuit, la posibilitate - fierberea 5-10 minute; apoi vor fi calcate cu fierul fierbinte.

- cuverturile, saltelele, pernele vor fi supuse dezinfectiei la etuba sau vor fi închise în saci de plastic pe câteva zile.

- încaltamintea, jucariile vor fi si ele închise în saci de plastic pe câteva zile.

- mobila moale va fi prelucrata cu preparate dezinfectante.

- obiectele ce nu vor fi prelucrate termic for fi expuse la aer pe 3 zile.



Regim - fara restrictii.

Dieta - în general fara diete speciale, dar componentul alergic sever face utila dieta hipoalergica.

Educatia pacientului - aplicarea corecta a medicamentului, prevenirea supradozarii, prevenirea complicatiilor, reguli de igiena, tratamentul alergiei asociate.

Profilaxie - evitarea contactului direct cu persoana bolnava, respectarea masurilor de igiena.

Complicatii posibile - eczema, piodermie, prurit postscabic, scabies nodular.



Prognostic si evolutie

- leziunile încep a regresa în 1-2 zile, asociind intensificarea pruritului.

- bolnavul devine noncontagios dupa 24 de ore de la începutul tratamentului efectiv, dar manifestarile bolii pot continua saptamâni si luni.

- rezultatul tratamentului poate fi apreciat dupa 3-4 saptamâni de la începutul tratamentului, perioada necesara pentru vindecare si maturizarea oului sau parazitului tânar, în caz de esec al tratamentului.

- leziunile nodulare pot sa persiste câteva saptamâni, uneori necesitând folosirea steriozilor intranodular sau sistemic (dupa tratamentul antiparazitic efectiv).

- în absenta tratamentului, dupa saptamâni sau luni de evolutie, apar imense leziuni eczematoase, care pot masca leziunile primare.



Factori legati de vârsta

Pediatrici: la copil leziunile pot fi veziculare, buloase, profuze, extinse pe tot corpul, inclusiv, fata, cap. Leziunile palmare si pe talpi sunt mai des întâlnite decât la adulti.

Adult: simptomatica mai putin pronuntata, fata si capul de obicei neafectate, spatiile interdigitale mai rar afectate.

Geriatrici: eruptii difuze pe trunchi. Macar ca leziunile cutanate sunt mai putin pronuntate, pruritul este foarte intens. Persoanele în etate ce au leziuni vaste pot fi suspectate la imunosupresie celulara.

Alti factori: la imunodeprimati diagnosticul este dificil, leziunile fiind mai raspândite, profunde, buloase, cu afectarea grava a scalpului si fetei.

Corticosteroizii potenteaza virulenta parazitului.

Sarcina - lindaine nu va fi folosit Ia gravide din cauza toxicitatii si riscului de convulsii.

despre sanatate · plante medicinale · raia · raie · remedii babesti · remedii naturiste · sanatateverde · Scabia · Scabie (raie) · terapii naturiste · tratament

Scabia_a

Scabia



Definitie

Scabia este una din cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase. Este provocata de parazitul artropod Sarcoptes scabiae la nimerirea lui pe tegumente. Capusa are forma unei broaste testoase cu 4 perechi de picioare, diametrul femelei 0,4 - 0,7mm, masculul - de 3 ori mai mic. Dupa fecundare ea paraziteaza în stratul superficial al epidermei, unde depune câte 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii ei, adica timp de 30-60 zile. Maturizarea oului are loc peste 3-4 zile, iar parazitii tineri se maturizeaza peste 2 saptamâni.

In urma scarpinatului si prin interventia mecanismelor imunologice o parte din paraziti sunt nimiciti, ramânând în medie 15 paraziti la o persoana. In caz de suprainfectare (scabia norvegiana) numarul lor poate ajunge la milioane.

Pruritul si eruptiile sunt conditionate de reactia alergica: infestarea primara poate ramâne asimptomaticâ pentru 4-6 saptamâni, dar reinfestarea produce imediat o reactie de hipersensibilitate la excretiile depozitate în santul acarian.



Sistemul afectat: tegumentele, sistemul imun.

Ereditatea: nu sunt implicati factori genetici.

Incidenta/Prevalenta: este o afectiune frecventa în tarile subdezvoltate, se produce sub forma de epidemii pe timp de razboi. Mai des se întâlneste la persoanele din colectivitati si din familiile defavorizate. Incidenta globala este estimata la 300 milioane cazuri pe an, peste 50% în tarile în curs de dezvoltare, unde 2-5% din populatie sufera de scabie.

Predominanta de vârsta: copii <15 ani, bara-nii imobilizati, persoanele imunocompromise.

Predominanta de sex: Barbati = Femei.



Semne si simptome

- semne patognomonice: santul acarian si leziunile papulo-veziculoase la capatul lui, localizare caracteristica.

- locurile de predilectie sunt spatiile interdigitale, mâinile, fosele anticubitale, axilare, regiunile areolare, paraumbilicale, zona genitala, fesiera; la sugar - si fata, talpile, palmele.

- eruptiile sunt foarte variate în functie de virulenta parazitului si tratamentul anterior. Ele mai depind si de clima si starea imunologica.

- la persoanele curate, ce fac baie des, eruptiile sunt slab pronuntate, ceea ce face diagnosticul clinic mult mai dificil.

- la persoanele înalt sensibile eruptiile pot fi extinse si profuze. La asa pacienti uneori se pot întâlni formele buloase, ca si la copii.

- prurit general; prurit nocturn; pete urticariene; vezicule si papule mici; eroziuni secundare; pustule (în infectia suprapusa); escoriatii; eritem; limfadenita reactiva regionala; infestatie atipica la bolnavul cu imunosupresie.

Daca boala evolueaza timp îndelungat, pot aparea: eczema, lichenificare, impetigo si furunculoza.



Factori de risc - aglomerare, saracie, infectie nozocomiala: lucratorii medicali sunt un grup de risc înalt, imunodeficiente, eczema atopica, afectiuni neuro-psihice, schimbarea hainelor între prieteni.

Diagnostic - diagnosticul pozitiv poate fi confirmat prin examenul microsopic (imersie ori hidroxid de potasiu 10%) al prelevatului din papule ori din santurile acariene intacte.

Diagnostic diferential - dermatita atopica, urticaria, dermatita herpetiforma, eczema, întepaturile de insecte, pitiriasis rozat, prurigo, dermatita seboreica, sifilis.

Schimbari patologice - biopsia pielii, rar folosita, va scoate în evidenta prezenta parazitului.

Proceduri diagnostice - examinarea pielii cu lupa. Parazitul poate fi extras cu un ac si examinat sub microscop, examenul microscopic al unei portiuni de piele afectata.



Masuri generale

- vor fi tratate toate persoanele care au fost în contact direct cu bolnavul; tratarea simultana a tuturor membrilor familiei este obligatorie.

- toate hainele, lenjeria vor fi spalate într-un mod obisnuit, la posibilitate - fierberea 5-10 minute; apoi vor fi calcate cu fierul fierbinte.

- cuverturile, saltelele, pernele vor fi supuse dezinfectiei la etuba sau vor fi închise în saci de plastic pe câteva zile.

- încaltamintea, jucariile vor fi si ele închise în saci de plastic pe câteva zile.

- mobila moale va fi prelucrata cu preparate dezinfectante.

- obiectele ce nu vor fi prelucrate termic for fi expuse la aer pe 3 zile.



Regim - fara restrictii.

Dieta - în general fara diete speciale, dar componentul alergic sever face utila dieta hipoalergica.

Educatia pacientului - aplicarea corecta a medicamentului, prevenirea supradozarii, prevenirea complicatiilor, reguli de igiena, tratamentul alergiei asociate.

Profilaxie - evitarea contactului direct cu persoana bolnava, respectarea masurilor de igiena.

Complicatii posibile - eczema, piodermie, prurit postscabic, scabies nodular.



Prognostic si evolutie

- leziunile încep a regresa în 1-2 zile, asociind intensificarea pruritului.

- bolnavul devine noncontagios dupa 24 de ore de la începutul tratamentului efectiv, dar manifestarile bolii pot continua saptamâni si luni.

- rezultatul tratamentului poate fi apreciat dupa 3-4 saptamâni de la începutul tratamentului, perioada necesara pentru vindecare si maturizarea oului sau parazitului tânar, în caz de esec al tratamentului.

- leziunile nodulare pot sa persiste câteva saptamâni, uneori necesitând folosirea steriozilor intranodular sau sistemic (dupa tratamentul antiparazitic efectiv).

- în absenta tratamentului, dupa saptamâni sau luni de evolutie, apar imense leziuni eczematoase, care pot masca leziunile primare.



Factori legati de vârsta

Pediatrici: la copil leziunile pot fi veziculare, buloase, profuze, extinse pe tot corpul, inclusiv, fata, cap. Leziunile palmare si pe talpi sunt mai des întâlnite decât la adulti.

Adult: simptomatica mai putin pronuntata, fata si capul de obicei neafectate, spatiile interdigitale mai rar afectate.

Geriatrici: eruptii difuze pe trunchi. Macar ca leziunile cutanate sunt mai putin pronuntate, pruritul este foarte intens. Persoanele în etate ce au leziuni vaste pot fi suspectate la imunosupresie celulara.

Alti factori: la imunodeprimati diagnosticul este dificil, leziunile fiind mai raspândite, profunde, buloase, cu afectarea grava a scalpului si fetei.

Corticosteroizii potenteaza virulenta parazitului.

Sarcina - lindaine nu va fi folosit Ia gravide din cauza toxicitatii si riscului de convulsii.

Scabia

Definitie
Scabia este una din cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase. Este provocata de parazitul artropod Sarcoptes scabiae la nimerirea lui pe tegumente. Capusa are forma unei broaste testoase cu 4 perechi de picioare, diametrul femelei 0,4 - 0,7mm, masculul - de 3 ori mai mic. Dupa fecundare ea paraziteaza în stratul superficial al epidermei, unde depune câte 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii ei, adica timp de 30-60 zile. Maturizarea oului are loc peste 3-4 zile, iar parazitii tineri se maturizeaza peste 2 saptamâni.

In urma scarpinatului si prin interventia mecanismelor imunologice o parte din paraziti sunt nimiciti, ramânând în medie 15 paraziti la o persoana. In caz de suprainfectare (scabia norvegiana) numarul lor poate ajunge la milioane.

Pruritul si eruptiile sunt conditionate de reactia alergica: infestarea primara poate ramâne asimptomaticâ pentru 4-6 saptamâni, dar reinfestarea produce imediat o reactie de hipersensibilitate la excretiile depozitate în santul acarian.

Sistemul afectat: tegumentele, sistemul imun.

Ereditatea: nu sunt implicati factori genetici.

Incidenta/Prevalenta: este o afectiune frecventa în tarile subdezvoltate, se produce sub forma de epidemii pe timp de razboi. Mai des se întâlneste la persoanele din colectivitati si din familiile defavorizate. Incidenta globala este estimata la 300 milioane cazuri pe an, peste 50% în tarile în curs de dezvoltare, unde 2-5% din populatie sufera de scabie.

Predominanta de vârsta: copii <15 ani, bara-nii imobilizati, persoanele imunocompromise.

Predominanta de sex: Barbati = Femei.

Semne si simptome
- semne patognomonice: santul acarian si leziunile papulo-veziculoase la capatul lui, localizare caracteristica.
- locurile de predilectie sunt spatiile interdigitale, mâinile, fosele anticubitale, axilare, regiunile areolare, paraumbilicale, zona genitala, fesiera; la sugar - si fata, talpile, palmele.
- eruptiile sunt foarte variate în functie de virulenta parazitului si tratamentul anterior. Ele mai depind si de clima si starea imunologica.
- la persoanele curate, ce fac baie des, eruptiile sunt slab pronuntate, ceea ce face diagnosticul clinic mult mai dificil.
- la persoanele înalt sensibile eruptiile pot fi extinse si profuze. La asa pacienti uneori se pot întâlni formele buloase, ca si la copii.
- prurit general; prurit nocturn; pete urticariene; vezicule si papule mici; eroziuni secundare; pustule (în infectia suprapusa); escoriatii; eritem; limfadenita reactiva regionala; infestatie atipica la bolnavul cu imunosupresie.

Daca boala evolueaza timp îndelungat, pot aparea: eczema, lichenificare, impetigo si furunculoza.

Factori de risc - aglomerare, saracie, infectie nozocomiala: lucratorii medicali sunt un grup de risc înalt, imunodeficiente, eczema atopica, afectiuni neuro-psihice, schimbarea hainelor între prieteni.

Diagnostic - diagnosticul pozitiv poate fi confirmat prin examenul microsopic (imersie ori hidroxid de potasiu 10%) al prelevatului din papule ori din santurile acariene intacte.

Diagnostic diferential - dermatita atopica, urticaria, dermatita herpetiforma, eczema, întepaturile de insecte, pitiriasis rozat, prurigo, dermatita seboreica, sifilis.

Schimbari patologice - biopsia pielii, rar folosita, va scoate în evidenta prezenta parazitului.

Proceduri diagnostice - examinarea pielii cu lupa. Parazitul poate fi extras cu un ac si examinat sub microscop, examenul microscopic al unei portiuni de piele afectata.

Masuri generale
- vor fi tratate toate persoanele care au fost în contact direct cu bolnavul; tratarea simultana a tuturor membrilor familiei este obligatorie.
- toate hainele, lenjeria vor fi spalate într-un mod obisnuit, la posibilitate - fierberea 5-10 minute; apoi vor fi calcate cu fierul fierbinte.
- cuverturile, saltelele, pernele vor fi supuse dezinfectiei la etuba sau vor fi închise în saci de plastic pe câteva zile.
- încaltamintea, jucariile vor fi si ele închise în saci de plastic pe câteva zile.
- mobila moale va fi prelucrata cu preparate dezinfectante.
- obiectele ce nu vor fi prelucrate termic for fi expuse la aer pe 3 zile.

Regim - fara restrictii.

Dieta - în general fara diete speciale, dar componentul alergic sever face utila dieta hipoalergica.

Educatia pacientului - aplicarea corecta a medicamentului, prevenirea supradozarii, prevenirea complicatiilor, reguli de igiena, tratamentul alergiei asociate.

Profilaxie - evitarea contactului direct cu persoana bolnava, respectarea masurilor de igiena.

Complicatii posibile - eczema, piodermie, prurit postscabic, scabies nodular.

Prognostic si evolutie
- leziunile încep a regresa în 1-2 zile, asociind intensificarea pruritului.
- bolnavul devine noncontagios dupa 24 de ore de la începutul tratamentului efectiv, dar manifestarile bolii pot continua saptamâni si luni.
- rezultatul tratamentului poate fi apreciat dupa 3-4 saptamâni de la începutul tratamentului, perioada necesara pentru vindecare si maturizarea oului sau parazitului tânar, în caz de esec al tratamentului.
- leziunile nodulare pot sa persiste câteva saptamâni, uneori necesitând folosirea steriozilor intranodular sau sistemic (dupa tratamentul antiparazitic efectiv).
- în absenta tratamentului, dupa saptamâni sau luni de evolutie, apar imense leziuni eczematoase, care pot masca leziunile primare.

Factori legati de vârsta
Pediatrici: la copil leziunile pot fi veziculare, buloase, profuze, extinse pe tot corpul, inclusiv, fata, cap. Leziunile palmare si pe talpi sunt mai des întâlnite decât la adulti.

Adult: simptomatica mai putin pronuntata, fata si capul de obicei neafectate, spatiile interdigitale mai rar afectate.

Geriatrici: eruptii difuze pe trunchi. Macar ca leziunile cutanate sunt mai putin pronuntate, pruritul este foarte intens. Persoanele în etate ce au leziuni vaste pot fi suspectate la imunosupresie celulara.

Alti factori: la imunodeprimati diagnosticul este dificil, leziunile fiind mai raspândite, profunde, buloase, cu afectarea grava a scalpului si fetei.

Corticosteroizii potenteaza virulenta parazitului.

Sarcina - lindaine nu va fi folosit Ia gravide din cauza toxicitatii si riscului de convulsii.

despre sanatate · Scabia

Scabia

Scabia

Definitie
Scabia este una din cele mai frecvente dermatoze contagioase pruriginoase. Este provocata de parazitul artropod Sarcoptes scabiae la nimerirea lui pe tegumente. Capusa are forma unei broaste testoase cu 4 perechi de picioare, diametrul femelei 0,4 - 0,7mm, masculul - de 3 ori mai mic. Dupa fecundare ea paraziteaza în stratul superficial al epidermei, unde depune câte 3 oua pe zi pe tot parcursul vietii ei, adica timp de 30-60 zile. Maturizarea oului are loc peste 3-4 zile, iar parazitii tineri se maturizeaza peste 2 saptamâni.

In urma scarpinatului si prin interventia mecanismelor imunologice o parte din paraziti sunt nimiciti, ramânând în medie 15 paraziti la o persoana. In caz de suprainfectare (scabia norvegiana) numarul lor poate ajunge la milioane.

Pruritul si eruptiile sunt conditionate de reactia alergica: infestarea primara poate ramâne asimptomaticâ pentru 4-6 saptamâni, dar reinfestarea produce imediat o reactie de hipersensibilitate la excretiile depozitate în santul acarian.

Sistemul afectat: tegumentele, sistemul imun.

Ereditatea: nu sunt implicati factori genetici.

Incidenta/Prevalenta: este o afectiune frecventa în tarile subdezvoltate, se produce sub forma de epidemii pe timp de razboi. Mai des se întâlneste la persoanele din colectivitati si din familiile defavorizate. Incidenta globala este estimata la 300 milioane cazuri pe an, peste 50% în tarile în curs de dezvoltare, unde 2-5% din populatie sufera de scabie.

Predominanta de vârsta: copii <15 ani, bara-nii imobilizati, persoanele imunocompromise.

Predominanta de sex: Barbati = Femei.

Semne si simptome
- semne patognomonice: santul acarian si leziunile papulo-veziculoase la capatul lui, localizare caracteristica.
- locurile de predilectie sunt spatiile interdigitale, mâinile, fosele anticubitale, axilare, regiunile areolare, paraumbilicale, zona genitala, fesiera; la sugar - si fata, talpile, palmele.
- eruptiile sunt foarte variate în functie de virulenta parazitului si tratamentul anterior. Ele mai depind si de clima si starea imunologica.
- la persoanele curate, ce fac baie des, eruptiile sunt slab pronuntate, ceea ce face diagnosticul clinic mult mai dificil.
- la persoanele înalt sensibile eruptiile pot fi extinse si profuze. La asa pacienti uneori se pot întâlni formele buloase, ca si la copii.
- prurit general; prurit nocturn; pete urticariene; vezicule si papule mici; eroziuni secundare; pustule (în infectia suprapusa); escoriatii; eritem; limfadenita reactiva regionala; infestatie atipica la bolnavul cu imunosupresie.

Daca boala evolueaza timp îndelungat, pot aparea: eczema, lichenificare, impetigo si furunculoza.

Factori de risc - aglomerare, saracie, infectie nozocomiala: lucratorii medicali sunt un grup de risc înalt, imunodeficiente, eczema atopica, afectiuni neuro-psihice, schimbarea hainelor între prieteni.

Diagnostic - diagnosticul pozitiv poate fi confirmat prin examenul microsopic (imersie ori hidroxid de potasiu 10%) al prelevatului din papule ori din santurile acariene intacte.

Diagnostic diferential - dermatita atopica, urticaria, dermatita herpetiforma, eczema, întepaturile de insecte, pitiriasis rozat, prurigo, dermatita seboreica, sifilis.

Schimbari patologice - biopsia pielii, rar folosita, va scoate în evidenta prezenta parazitului.

Proceduri diagnostice - examinarea pielii cu lupa. Parazitul poate fi extras cu un ac si examinat sub microscop, examenul microscopic al unei portiuni de piele afectata.

Masuri generale
- vor fi tratate toate persoanele care au fost în contact direct cu bolnavul; tratarea simultana a tuturor membrilor familiei este obligatorie.
- toate hainele, lenjeria vor fi spalate într-un mod obisnuit, la posibilitate - fierberea 5-10 minute; apoi vor fi calcate cu fierul fierbinte.
- cuverturile, saltelele, pernele vor fi supuse dezinfectiei la etuba sau vor fi închise în saci de plastic pe câteva zile.
- încaltamintea, jucariile vor fi si ele închise în saci de plastic pe câteva zile.
- mobila moale va fi prelucrata cu preparate dezinfectante.
- obiectele ce nu vor fi prelucrate termic for fi expuse la aer pe 3 zile.

Regim - fara restrictii.

Dieta - în general fara diete speciale, dar componentul alergic sever face utila dieta hipoalergica.

Educatia pacientului - aplicarea corecta a medicamentului, prevenirea supradozarii, prevenirea complicatiilor, reguli de igiena, tratamentul alergiei asociate.

Profilaxie - evitarea contactului direct cu persoana bolnava, respectarea masurilor de igiena.

Complicatii posibile - eczema, piodermie, prurit postscabic, scabies nodular.

Prognostic si evolutie
- leziunile încep a regresa în 1-2 zile, asociind intensificarea pruritului.
- bolnavul devine noncontagios dupa 24 de ore de la începutul tratamentului efectiv, dar manifestarile bolii pot continua saptamâni si luni.
- rezultatul tratamentului poate fi apreciat dupa 3-4 saptamâni de la începutul tratamentului, perioada necesara pentru vindecare si maturizarea oului sau parazitului tânar, în caz de esec al tratamentului.
- leziunile nodulare pot sa persiste câteva saptamâni, uneori necesitând folosirea steriozilor intranodular sau sistemic (dupa tratamentul antiparazitic efectiv).
- în absenta tratamentului, dupa saptamâni sau luni de evolutie, apar imense leziuni eczematoase, care pot masca leziunile primare.

Factori legati de vârsta
Pediatrici: la copil leziunile pot fi veziculare, buloase, profuze, extinse pe tot corpul, inclusiv, fata, cap. Leziunile palmare si pe talpi sunt mai des întâlnite decât la adulti.

Adult: simptomatica mai putin pronuntata, fata si capul de obicei neafectate, spatiile interdigitale mai rar afectate.

Geriatrici: eruptii difuze pe trunchi. Macar ca leziunile cutanate sunt mai putin pronuntate, pruritul este foarte intens. Persoanele în etate ce au leziuni vaste pot fi suspectate la imunosupresie celulara.

Alti factori: la imunodeprimati diagnosticul este dificil, leziunile fiind mai raspândite, profunde, buloase, cu afectarea grava a scalpului si fetei.

Corticosteroizii potenteaza virulenta parazitului.

Sarcina - lindaine nu va fi folosit Ia gravide din cauza toxicitatii si riscului de convulsii.