KINEZITERAPIA Definitie: este disciplina care foloseste miscarea in scop terapeutic. Se mai nu­meste cultura fizica medicala (C.F.M.) sau gimnastica medicala (kinesis - miscare). Istoric: miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele antice ale lumii (in Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc). Renasterea dedica exercitiului fizic opera „De arte gimnastica" (1969). Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776- 1839), a marcat o etapa in dezvoltarea si raspandirea, pana la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El a deosebit gimnastica in patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara, estetica si medicala. ■ Remarcam faptul ca gimnastica medicala a inceput sa se dezvolte independent. Succesorii lui Ling s-au ocupat in mod deosebit de aceasta forml de gimnastica (Branting, Liedbeck, Wide etc), intreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta, Germania, Belgia etc). in tara noastra gimnastica medicala incepe sa se dezvolte mai muft in legatura cu educatia fizica. SCOPUL Sl IMPORTANTA KINEZITERAPIEI Medicina moderna a dat o exceptionala dezvoltare kineziterapiei, facand din aceasta o terapie, o metoda de recuperare medicala. Cultura fizica medicala are, in acest sens, un rol curativ, preventiv, corectiv. Rolul curativ inseamna: reeducare, readaptare, recuperare a capacitatii func­tionale - partiala sau totala - a organismului lezat. Rolul preventiv consta in: prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase; stimularea functiei musculare; dez­voltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura; reconfor-larea psihica; calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbol­navirilor). Rolul corectiv se refera la combaterea unor deficiente fizice innascute sau do­bandite (scolioze, lordoze, picior plat, genunchi curbati etc). Totul - privit ca scop al C.F.M. sau a] kineziterapiei - trebuie sa duca la reali­zarea acelui subiim citat antic roman ,^Vfe/is sana in corpore sano". Ca metoda, C.F.M. sau kineziterapia foloseste miscarea sub forma exercitiului fizic. Ea constituie o terapie naturala, activa si functionala - organica si psihica, in ceea ce priveste tehnica, C.F.M. cuprinde: a) Mijloace de baza, care includ: gimnastica medicala, terapia ocupationala, odihna activa si masajul. b) Elemente ajutatoare: jocuri, sporturi, turism; factori naturali de calire: aer, apa, soare; conditii de igiena si dotare. c) Elemente de asociere: balneo-fiziotcrapia (si cura balneara); Tratament orto-pedico-chirurgica]; regim alimentar si vitaminoterapia. EXERCITIILE FIZICE DESCRIERE Sl ACTIUNE Exercitiile de gimnastica constau in pozitii si miscari. Pozitiile corpului se mentin printr-o activitate musculara statica, iar miscarea se obtine prin lucru muscular dinamic. Cu alte cuvinte, activitatea statica este aceea pe care se bazeaza functia de sprijin si activitatea dinamica echivaleaza cu functia de miscare - de ambele functii raspunzand, cu predilectie, aparatul locomotor. Din acest punct de vedere si din aceste motive, exista exercitii fizice statice si dinamice. l. Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, in acelasi timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile statice ale corpului sunt: a) ortostatism (pozitia in picioare); b)sezand; c) culcat. Efortul muscular static cunoaste trei forme: - de mentinere (fata de gravitatie); - de consolidare (adica de stabilitate); - de fixare (adica de echilibru). In concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei pozitii, fara sa determine deplasarea in spatiu a organismului. El este realizat prin contractiile musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul muschilor si cresc forta musculara. Un singur dezavantaj au, lotusi, aceste contractii statice sau izometrice: sunt monotone, plictisitoare, din care cauza, produc destul de repede oboseala nervoasa. O miscare cu bratele oboseste mai putin decai nemiscarea lor si fixarea intr-o anumita pozitie rigida. Nutritia muschilor in activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita unei circulatii sanguine activizate si deci aportului de oxigen crescut. In contractia statica, produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si compensate prin pauze relaxante. 2. Exercitii fizice dinamice: se intelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se produce, in acest fel, o deplasare in spatiu, prin participarea simultana a grupurilor musculare agoniste si antagoniste, unele avand o actiune de „cedare", iar altele de „invingere". Aceste miscari dinamice pot fi active - adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie proprie - si pasive - prin contributie exterioara, fara participare proprie. La randul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra gravitatiei; active, ajutate sau asistate {deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care aceste miscari se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, in care miscarea trebuie sainvingain plus, pe langa gravitatie, si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite aparate (scari, barne, paliere etc). Miscarile active stau labaza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc. Kineziterapia sau gimnastica medicala foloseste ambele tipuri de miscare - statice si dinamice, active si pasive - cu indicatii intr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardio-vasculare, digestive, neurologice, pulmonare, metabolice etc. Notam ca miscarile pasive nu sunt trecute in randul exercitiilor fizice, decat in gimnastica medicala. Se intelege usor, ca un profesor de educatie fizica sau un antrenor nu au de ce sa foloseasca o miscare pasiva, dar medicul, in diferitele afectiuni pe care le poate prezenta bolnavul, poate incepe activitatea de kineziterapie sau gimnastica medicala cu miscari pasive. Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductjc-adductie; rotatie (pro-natie si supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice. KINEZITERAPIA IN DIFERITE AFECTIUNI 1. in afectiunile locomotorii: kineziterapia sau gimnastica medicala urmareste ca obiectiv: refacerea si readaptarea functionala a organului de locomotie, lezat. Afectiunile ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kine­ziterapie. 2. in cadrul bolilor respiratorii este recomandata, indeosebi, in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem, astm bronsic etc), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Se urmaresc refacerea elasticitatii pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna oxigenare a sangelui. 3. in afectiunile digestive si de nutritie, kineziterapia abdominala isi propune refacerea si tonifierea centurii abdominale. Este indicata in obezitate, periviscerite, visceroDtoze etc. 4. in afectiunile aparatului caidio-vascular, kineziterapia intretine un bun tonus vascular si, prin acesta, o circulatie sanguina cat mai normala. Este indicata in hipertensiunea arteriala si arteritele periferice, in insuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice) etc. 5. in afectiunile neuro-psihice, kineziterapia este extrem de utila. Sa ne gandim numai cate sperante nutresc, fata de rezultatele obtinute prin C.F.M., bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si sa nu uitam efectul pozitiv al miscarii asupra psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza: rezistenta, forta, indemanarea etc. EXERCITIILE FIZICE Sl TEHNICA LOR Nu vom da tehnica diferitelor forme de exercitii fizice folosite de gimnastica medicala sau kineziterapie, dar mentionam ca se incepe, intotdeauna, cu cel mai simplu exercitiu fizic si care poate fi la indemana oricui. Se va avea in vedere mersul, care prin el insusi constituie un atac terapeutic. Se incepe mersul pe teren plan si apoi, progresiv, mersul pe teren inclinat. Intervin apoi diferitele exercitii fizice simple complexe sau la aparate (inclusiv mecanoterapia), pentru ca sa se ajunga, spre final, la ergoterapie sau terapia ocupationala (munci usoare - de impletit, tamplarie, artizanat, cartonaje etc.) si apoi la odihna activa, care este mai fiziologica decat cea pasiva. Important! Kineziterapia trebuie sa fie selectata si dozata in functie de bolnav si de boala. Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea oricaror miscari pe care trebuie sa le execute bolnavul. Se adauga o serie de elemente ajutatoare: masaj, procedee de balneo-fizioterapie, cura balneoclimaterica, jocuri etc. INDICATII Sl CONTRAINDICATII Kineziterapia are indicatii vaste, putand fi folosita - daca nu gresim - in toata medicina interna, cu toate specialitatile sale (reumatologice, cardiologie, nutritie etc). De asemenea, in chirurgie, ortopedie, traumatologie, obstetrica si ginecologie, neurologie si psihiatrie, pediatrie. Contraindicatiile sunt mai limitate: hemoragiile, infectiile acute, cancerul, leu-cemia etc.

articulatii · despre sanatate · efort fizic · KINEZITERAPIA · miscarea · Miscarea fizica · sanatateverde

KINEZITERAPIA

KINEZITERAPIA Definitie: este disciplina care foloseste miscarea in scop terapeutic. Se mai nu­meste cultura fizica medicala (C.F.M.) sau gimnastica medicala (kinesis - miscare). Istoric: miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele antice ale lumii (in Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc). Renasterea dedica exercitiului fizic opera „De arte gimnastica" (1969). Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776- 1839), a marcat o etapa in dezvoltarea si raspandirea, pana la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El a deosebit gimnastica in patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara, estetica si medicala. ■ Remarcam faptul ca gimnastica medicala a inceput sa se dezvolte independent. Succesorii lui Ling s-au ocupat in mod deosebit de aceasta forml de gimnastica (Branting, Liedbeck, Wide etc), intreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta, Germania, Belgia etc). in tara noastra gimnastica medicala incepe sa se dezvolte mai muft in legatura cu educatia fizica. SCOPUL Sl IMPORTANTA KINEZITERAPIEI Medicina moderna a dat o exceptionala dezvoltare kineziterapiei, facand din aceasta o terapie, o metoda de recuperare medicala. Cultura fizica medicala are, in acest sens, un rol curativ, preventiv, corectiv. Rolul curativ inseamna: reeducare, readaptare, recuperare a capacitatii func­tionale - partiala sau totala - a organismului lezat. Rolul preventiv consta in: prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase; stimularea functiei musculare; dez­voltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura; reconfor-larea psihica; calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbol­navirilor). Rolul corectiv se refera la combaterea unor deficiente fizice innascute sau do­bandite (scolioze, lordoze, picior plat, genunchi curbati etc). Totul - privit ca scop al C.F.M. sau a] kineziterapiei - trebuie sa duca la reali­zarea acelui subiim citat antic roman ,^Vfe/is sana in corpore sano". Ca metoda, C.F.M. sau kineziterapia foloseste miscarea sub forma exercitiului fizic. Ea constituie o terapie naturala, activa si functionala - organica si psihica, in ceea ce priveste tehnica, C.F.M. cuprinde: a) Mijloace de baza, care includ: gimnastica medicala, terapia ocupationala, odihna activa si masajul. b) Elemente ajutatoare: jocuri, sporturi, turism; factori naturali de calire: aer, apa, soare; conditii de igiena si dotare. c) Elemente de asociere: balneo-fiziotcrapia (si cura balneara); Tratament orto-pedico-chirurgica]; regim alimentar si vitaminoterapia. EXERCITIILE FIZICE DESCRIERE Sl ACTIUNE Exercitiile de gimnastica constau in pozitii si miscari. Pozitiile corpului se mentin printr-o activitate musculara statica, iar miscarea se obtine prin lucru muscular dinamic. Cu alte cuvinte, activitatea statica este aceea pe care se bazeaza functia de sprijin si activitatea dinamica echivaleaza cu functia de miscare - de ambele functii raspunzand, cu predilectie, aparatul locomotor. Din acest punct de vedere si din aceste motive, exista exercitii fizice statice si dinamice. l. Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, in acelasi timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile statice ale corpului sunt: a) ortostatism (pozitia in picioare); b)sezand; c) culcat. Efortul muscular static cunoaste trei forme: - de mentinere (fata de gravitatie); - de consolidare (adica de stabilitate); - de fixare (adica de echilibru). In concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei pozitii, fara sa determine deplasarea in spatiu a organismului. El este realizat prin contractiile musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul muschilor si cresc forta musculara. Un singur dezavantaj au, lotusi, aceste contractii statice sau izometrice: sunt monotone, plictisitoare, din care cauza, produc destul de repede oboseala nervoasa. O miscare cu bratele oboseste mai putin decai nemiscarea lor si fixarea intr-o anumita pozitie rigida. Nutritia muschilor in activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita unei circulatii sanguine activizate si deci aportului de oxigen crescut. In contractia statica, produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si compensate prin pauze relaxante. 2. Exercitii fizice dinamice: se intelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se produce, in acest fel, o deplasare in spatiu, prin participarea simultana a grupurilor musculare agoniste si antagoniste, unele avand o actiune de „cedare", iar altele de „invingere". Aceste miscari dinamice pot fi active - adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie proprie - si pasive - prin contributie exterioara, fara participare proprie. La randul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra gravitatiei; active, ajutate sau asistate {deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care aceste miscari se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, in care miscarea trebuie sainvingain plus, pe langa gravitatie, si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite aparate (scari, barne, paliere etc). Miscarile active stau labaza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc. Kineziterapia sau gimnastica medicala foloseste ambele tipuri de miscare - statice si dinamice, active si pasive - cu indicatii intr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardio-vasculare, digestive, neurologice, pulmonare, metabolice etc. Notam ca miscarile pasive nu sunt trecute in randul exercitiilor fizice, decat in gimnastica medicala. Se intelege usor, ca un profesor de educatie fizica sau un antrenor nu au de ce sa foloseasca o miscare pasiva, dar medicul, in diferitele afectiuni pe care le poate prezenta bolnavul, poate incepe activitatea de kineziterapie sau gimnastica medicala cu miscari pasive. Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductjc-adductie; rotatie (pro-natie si supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice. KINEZITERAPIA IN DIFERITE AFECTIUNI 1. in afectiunile locomotorii: kineziterapia sau gimnastica medicala urmareste ca obiectiv: refacerea si readaptarea functionala a organului de locomotie, lezat. Afectiunile ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kine­ziterapie. 2. in cadrul bolilor respiratorii este recomandata, indeosebi, in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem, astm bronsic etc), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Se urmaresc refacerea elasticitatii pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna oxigenare a sangelui. 3. in afectiunile digestive si de nutritie, kineziterapia abdominala isi propune refacerea si tonifierea centurii abdominale. Este indicata in obezitate, periviscerite, visceroDtoze etc. 4. in afectiunile aparatului caidio-vascular, kineziterapia intretine un bun tonus vascular si, prin acesta, o circulatie sanguina cat mai normala. Este indicata in hipertensiunea arteriala si arteritele periferice, in insuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice) etc. 5. in afectiunile neuro-psihice, kineziterapia este extrem de utila. Sa ne gandim numai cate sperante nutresc, fata de rezultatele obtinute prin C.F.M., bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si sa nu uitam efectul pozitiv al miscarii asupra psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza: rezistenta, forta, indemanarea etc. EXERCITIILE FIZICE Sl TEHNICA LOR Nu vom da tehnica diferitelor forme de exercitii fizice folosite de gimnastica medicala sau kineziterapie, dar mentionam ca se incepe, intotdeauna, cu cel mai simplu exercitiu fizic si care poate fi la indemana oricui. Se va avea in vedere mersul, care prin el insusi constituie un atac terapeutic. Se incepe mersul pe teren plan si apoi, progresiv, mersul pe teren inclinat. Intervin apoi diferitele exercitii fizice simple complexe sau la aparate (inclusiv mecanoterapia), pentru ca sa se ajunga, spre final, la ergoterapie sau terapia ocupationala (munci usoare - de impletit, tamplarie, artizanat, cartonaje etc.) si apoi la odihna activa, care este mai fiziologica decat cea pasiva. Important! Kineziterapia trebuie sa fie selectata si dozata in functie de bolnav si de boala. Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea oricaror miscari pe care trebuie sa le execute bolnavul. Se adauga o serie de elemente ajutatoare: masaj, procedee de balneo-fizioterapie, cura balneoclimaterica, jocuri etc. INDICATII Sl CONTRAINDICATII Kineziterapia are indicatii vaste, putand fi folosita - daca nu gresim - in toata medicina interna, cu toate specialitatile sale (reumatologice, cardiologie, nutritie etc). De asemenea, in chirurgie, ortopedie, traumatologie, obstetrica si ginecologie, neurologie si psihiatrie, pediatrie. Contraindicatiile sunt mai limitate: hemoragiile, infectiile acute, cancerul, leu-cemia etc.

Reumatism articular acut

Definitie:

Reumatismul articular acut este o „boala care reprezinta urmarea unei infectii cu streptococi din grupa A, in care se observa una sau mai multe dintre urmatoarele manifestari majore: poliartrita acuta mobila, cardita, coree, noduli subcutanati, eritem marginat. Bolnavul este expus recaderilor si aceste recaderi pot agrava leziunea cardiaca". (Comitetul de experti O.M.S. - 1966).

Reumatismul articular acut - R.A.A. (febra reumatica, reumatism infectios, reumatism Bouillaud) este o boala a tesutului conjunctiv, interesand intregul organism, afectand cu predilectie inima si articulatiile; are caracter infectios, debut acut si evolutie cronica, intrerupta de perioade acute. in timp ce manifestarile articulare ale R.A.A. sunt trecatoare, vindecandu-se fara urme, cele cardiace sunt importante si grave, putand conduce la invaliditate (endocardita, miocardita) sau moarte. Importanta carditei reumatismale rezulta din faptul ca peste 40% din totalul bolilor cronice de inima sunt de origine reumatica, iar inainte de 30 de ani proportia creste la 90%.

Etiopatogenie:

Agresiunea streptococica explica tabloul clinic de stare infecti-oasa acuta, subacuta, evolutiva sau recidivanta printr-un mecanism infecto-alergic. Rolul streptococului hemolitic din grupul A este dovedit de angina streptococica care preceda boala (evidenta clinic in 40% dintre cazuri si bacteriologic, in 100%) si de eficacitatea profilaxiei de lunga durata cu penicilina, care reduce mult frecventa recidivelor. Patogenia alergica se explica prin sensibilzarea organismului de catre streptococii p-hemolitici din grupa A. Intervalul liber dintre angina sau faringita initiala si puseul acut reumatismal - interval in care se produc anticorpii - pledeaza pentru rolul alergi ei. Se pare ca un rol important il detine existenta unei coincidente antigenice intre streptococ si muschiul cardiac. In acest mod, anticorpii produsi de streptococ ar hipersensibiliza inima si vasele, cu aparitia de autoanticorpi anti-miocard. Infectia streptococica este deci factorul determinant. Aparitia bolii depinde de natura streptococului, dar si de receptivitatea individului. Existenta a 50 de tipuri de streptococi in grupa A explica de ce imunitatea dobandita fata de un anumit tip de streptococ permite o infectie cu germeni de alte tipuri. Infectia streptococica initiala se exteriorizeaza sub forma unei angine banale eritematoase sau eritemato-pultacee. Uneori, pot aparea forme grave - flegmon amigdalian sau forme usoare -faringite cu discreta jena la deglutitie. Este posibil ca infectia streptococica de debut sa fie mascata de o infectie virala sau o infectie nestreptococica. Perioada de latenta - in medie 18 zile - permite instalarea procesului imuno-alergic.
Boala poate aparea la orice varsta, dar are incidenta maxima intre 5 si 15 ani. La adult se intalneste de obicei ca recidiva, ca un sindrom poliarticular de tip inflamator, asociat de obicei unei valvulopatii mitrale sau aortice. Boala apare frecvent iarna si primavara, sub forma unor mici epidemii de R.A.A., in aglomeratii (dormitoare comune), in conditii de igiena mediocre, oboseala, frig si umiditate. Contagiunea directa sau indirecta, prin purtatori, este calea obisnuita.

Anatomie patologica: in evolutia R.A.A. se pot deosebi patru stadii:
-Angina initiala - streptococica, cu aspect pultaceu sau eritematos, alteori sub forma unei simple faringite.
-Faza exsudativa, care debuteaza in tesutul colagenic cu degenerescenta fibri¬noida.
-Faza productiva, caracterizata prin aparitia granulomului reumatic (Aschoff-Talalaev). (Acest granulom are in partea centrala o zona de necroza fibrinoida, in jur celule gigante epitelioide si la periferie, limfocite si plasmocite.)
-Stadiul cicatriceal, cu transformarea granulomului reumatic in tesut fibros, responsabil de deformarile valvulare.

Simptomatologie:

Boala este precedata cel mai adesea de angina, amigdalita acuta sau simpla faringita. Urmeaza o perioada de vindecare aparenta de 1 - 3 saptamani. in aceasta perioada apare uneori o stare subfebrila, cu astenie, artralgii si epistaxis - semne cunoscute sub denumirea de sindrom postanginos.

Dupa 1-3 saptamani de la vindecarea anginei streptococice incepe perioada de stare, caracterizata prin:

-Manifestari articulare: poliartrita acuta mobila, fugace, care intereseaza mai multe articulatii in acelasi timp, in special cele mari (sold, genunchi, tibio-tarsiene), avand caracter inflamator (tumefiere, caldura, congestie si dureri); caracteristica de „mobila" este conferita de faptul ca inflamatia articulara se muta de la o articulatie la alta (durata medie pentru o atingere articulara fiind de 4 - 5 zile); miscarile articulare sunt foarte dureroase; cu sau fara Tratament poliartrita se vindeca fara sechele. Manifestari generale: febra aproape constanta, mai ales la copii si adolescenti, cu puseuri de hipertermie la fiecare noua atingere articulara sau viscerala, reactionand la salicilat si cortizon; tahicardie la fel de constanta, persistand si dupa normalizarea temperaturii; paloare frapanta, transpiratii abundente; uneori epistaxis.

-Manifestari cutanate: nodozitati Meynet de marimea bobului de mazare, nedu-reroase, localizate in jurul articulatiilor inflamate; eritem marginat; eritem nodos.
-Manifestari viscerale: pleurezii, congestii pulmonare, nefrite, hepatite, dureri abdominale, uneori avand caracter pseudo-apendicular etc.

-Manifestari nervoase: coree (miscari involuntare si dezordonate ale extremitatilor), reumatism cerebral (delir, confuzie, insomnie, anxietate, hipertermie).

-Manifestari cardiace: sunt cele care confera bolii nota de gravitate, justificand vechiul aforism potrivit caruia: „reumatismul linge articulatiile, dar musca inima"; sunt mai frecvente la copil si adolescent si mult mai rare la adult. Termenul de cardita include afectarea miocardului si aendocardului. Obisnuit, leziunea cardiaca apare in prima saptamana de boala; la necropsie este vizibila aproape intotdeauna, chiar in absenta manifestarilor clinice. Atingerea cardiaca trece uneori neobservata. Poate fi sugerata de cresterea temperaturii (nejustificata de prinderea articulatiilor). Principalele semne clinice constau in: asurzirea zgomotelor cardiace, aparitia suflurilor (in ordine: holosistolic, la varf; mezodiastolic, apical; diastolic, pe marginea stanga a sternului), schimbarea caracterului suflurilor preexistente, frecatura (semn de pericardita) si atingerea miocardica minora (tahicardie, zgomot de galop, suflu sistolic apical, tulburari de ritm si conducere, in special P - R alungit) sau majora (insuficienta cardiaca cu evolutie ireversibila). Leziunile endocardului - stenoze sau insuficiente - sunt localizate, in ordine, la valvele mitrala (50%) si aortica (20%), izolat sau impreuna (30%).

-Manifestari biologice: anemie discreta, hiperleucocitoza, dar in special cresterea considerabila a V.S.H. (cel mai bun test de urmarire a evolutiei bolii) si a fibrinogenului, cresterea a,- si y-globulinelor. Streptococul hemolitic este prezent in exsudatul faringian in timpul anginei (inaintea instituirii penicilinoterapiei), iar titrul A.S.L.O. (antistreptolizinele) este crescut la 15 zile de la debutul anginei (1 000 - 2 000 mm). (10% dintre cazuri evolueaza cu titru scazut).

Forme clinice particulare:

Forma cardiaca pura (febra, tahicardie, dispnee, asurzirea zgomotelor + semne biologice); forma articulara atipica (monoartrita, poliartralgii difuze etc); forma infectioasa cu tablou septicemie, forme abdominale (la tineri); forma cronica cu tablou numai biologic; forma articulara subacuta dureaza cateva luni pana la 1 - 2 ani, fara cardita); forma fibroasa (cu retractii aponevrotice si deformari); forma cardiaca maligna etc.

Evolutie:

Boala dureaza 3-4 saptamani in formele usoare si cateva luni in cele severe. Copiii fac forme grave, datorita afectarii frecvente a cordului. Formele maligne, cu pancardita si hiper^rmie, evolueaza catre exitus. Recidivele sunt mai frecvente in primii ani de la primul puseu, la bolnavii cu titru A.S.L.O. ridicat, la bolnavii cu determinari cardiace si la cei cu puseuri repetate de R.A. A. in antecedente. Recidivele pot fi asemanatoare sau nu primului puseu. Cu fiecare recidiva creste riscul prinderii inimii sau al agravarii leziunilor preexistente.

Diagnosticul depinde de starea miocardului, importanta leziunilor valvulare, numarul recidivelor, aparitia insuficientei cardiace si a altor complicatii: grefa septica (endocardita lenta), embolii, tulburari de ritm si de conducere.
Diagnosticul este relativ usor in prezenta semnelor caracteristice de reumatism articular acut: poliartrita acuta, febrila, mobila, cu semnele biologice prezentate, in contextul carora apare o atingere cardiaca. Diagnosticul este dificil la copii si dolescenti.
Se observa in prezent, in special la adult, cresterea formelor clinice atipice, inselatoare. La adult, caracteristicile R.A.A. sunt: absenta coreei si a manifestarilor cutanate, frecventa formelor monoarticulare, numarul redus al recaderilor, atingerea redusa a inimii. Diagnosticul bolii se face pe baza criteriilor stabilite de Jones: prezenta a doua semne majore (cardita, poliartrita, coree, eritem marginat, noduli subcutanati) sau a unuia major si a doua minore (antecedente de R.A.A., artralgii, febra, prelungirea intervalului P - Q pe electrocardiograma, semne umorale - V.S.H. accelerata, leucocitoza, proteina C reactiva - evidenta unei infectii streptococice in antecedente - angina + cresterea litrului A.S.L.O. - sau prezenta streptococului hemolitic in cultura din exsudatul faringian.

Profilaxia R.A.A. consta in Tratamentul continuu cu penicilina, moldamin -1 200 000 u.i. la 14 zile, 5 ani de la episodul acut sau pana la 20 de ani. Cand suntem absolut siguri de cooperarea bolnavului, se recurge la penicilina V, 2 comprimate/ zi. Se practica amigdalectomia si se asaneaza infectiile de focar, dentare, sub protectie de penicilina G (1 - 2 milioane u.i/zi, intramuscular, la 6 ore). Toate infectiile acute streptococice se trateaza cu doze bactericide de penicilina.

Tratament: repausul absolut la pat este obligatoriu. Activitatea se reia dupa 6 saptamani - cand nu a aparut cardita - dupa 2-3 luni - in caz de cardita minima si dupa 3-6 luni (urmate de alte 6-12 luni de activitate redusa) cand exista cardita severa. Antibioterapia cu penicilina G (2 milioane u.i./zi i.m. la 6 ore) timp de 10 zile (ampicilina sau eritromicina in caz de rezistenta) este obligatorie. in absenta carditei, se instituie Tratamentul antiinflamator cu acid acetilsalicilic 6 g/zi, sub protectie de antiacide, timp de 2 - 3 luni. Aminofenazona are efecte similare, dar pericolul agranulocitozei ii restrange utilizarea. Corticoterapia ramane Tratamentul de electie, mai ales in cazurile in care coexista cardita la primul puseu si in cazurile severe. Se administreaza prednison 1-1,5 mg/kilocorp/zi, doza reducandu-se saptamanal, din a doua saptamana, durata Tratamentului fiind de 8 -12 saptamani. Regimul hiposodat, antiacidele si clorura de potasiu (2 g/zi) sunt mijloace de protectie.

afectiuni ale oaselor - articulatiilor - muschilor · afectiuni articulatii · afectiuni muschi · afectiuni oase · articulatii · reumatism · Reumatism articular acut

Reumatism articular acut

Reumatism articular acut

Definitie:

Reumatismul articular acut este o „boala care reprezinta urmarea unei infectii cu streptococi din grupa A, in care se observa una sau mai multe dintre urmatoarele manifestari majore: poliartrita acuta mobila, cardita, coree, noduli subcutanati, eritem marginat. Bolnavul este expus recaderilor si aceste recaderi pot agrava leziunea cardiaca". (Comitetul de experti O.M.S. - 1966).

Reumatismul articular acut - R.A.A. (febra reumatica, reumatism infectios, reumatism Bouillaud) este o boala a tesutului conjunctiv, interesand intregul organism, afectand cu predilectie inima si articulatiile; are caracter infectios, debut acut si evolutie cronica, intrerupta de perioade acute. in timp ce manifestarile articulare ale R.A.A. sunt trecatoare, vindecandu-se fara urme, cele cardiace sunt importante si grave, putand conduce la invaliditate (endocardita, miocardita) sau moarte. Importanta carditei reumatismale rezulta din faptul ca peste 40% din totalul bolilor cronice de inima sunt de origine reumatica, iar inainte de 30 de ani proportia creste la 90%.

Etiopatogenie:

Agresiunea streptococica explica tabloul clinic de stare infecti-oasa acuta, subacuta, evolutiva sau recidivanta printr-un mecanism infecto-alergic. Rolul streptococului hemolitic din grupul A este dovedit de angina streptococica care preceda boala (evidenta clinic in 40% dintre cazuri si bacteriologic, in 100%) si de eficacitatea profilaxiei de lunga durata cu penicilina, care reduce mult frecventa recidivelor. Patogenia alergica se explica prin sensibilzarea organismului de catre streptococii p-hemolitici din grupa A. Intervalul liber dintre angina sau faringita initiala si puseul acut reumatismal - interval in care se produc anticorpii - pledeaza pentru rolul alergi ei. Se pare ca un rol important il detine existenta unei coincidente antigenice intre streptococ si muschiul cardiac. In acest mod, anticorpii produsi de streptococ ar hipersensibiliza inima si vasele, cu aparitia de autoanticorpi anti-miocard. Infectia streptococica este deci factorul determinant. Aparitia bolii depinde de natura streptococului, dar si de receptivitatea individului. Existenta a 50 de tipuri de streptococi in grupa A explica de ce imunitatea dobandita fata de un anumit tip de streptococ permite o infectie cu germeni de alte tipuri. Infectia streptococica initiala se exteriorizeaza sub forma unei angine banale eritematoase sau eritemato-pultacee. Uneori, pot aparea forme grave - flegmon amigdalian sau forme usoare -faringite cu discreta jena la deglutitie. Este posibil ca infectia streptococica de debut sa fie mascata de o infectie virala sau o infectie nestreptococica. Perioada de latenta - in medie 18 zile - permite instalarea procesului imuno-alergic.
Boala poate aparea la orice varsta, dar are incidenta maxima intre 5 si 15 ani. La adult se intalneste de obicei ca recidiva, ca un sindrom poliarticular de tip inflamator, asociat de obicei unei valvulopatii mitrale sau aortice. Boala apare frecvent iarna si primavara, sub forma unor mici epidemii de R.A.A., in aglomeratii (dormitoare comune), in conditii de igiena mediocre, oboseala, frig si umiditate. Contagiunea directa sau indirecta, prin purtatori, este calea obisnuita.

Anatomie patologica: in evolutia R.A.A. se pot deosebi patru stadii:
-Angina initiala - streptococica, cu aspect pultaceu sau eritematos, alteori sub forma unei simple faringite.
-Faza exsudativa, care debuteaza in tesutul colagenic cu degenerescenta fibri¬noida.
-Faza productiva, caracterizata prin aparitia granulomului reumatic (Aschoff-Talalaev). (Acest granulom are in partea centrala o zona de necroza fibrinoida, in jur celule gigante epitelioide si la periferie, limfocite si plasmocite.)
-Stadiul cicatriceal, cu transformarea granulomului reumatic in tesut fibros, responsabil de deformarile valvulare.

Simptomatologie:

Boala este precedata cel mai adesea de angina, amigdalita acuta sau simpla faringita. Urmeaza o perioada de vindecare aparenta de 1 - 3 saptamani. in aceasta perioada apare uneori o stare subfebrila, cu astenie, artralgii si epistaxis - semne cunoscute sub denumirea de sindrom postanginos.

Dupa 1-3 saptamani de la vindecarea anginei streptococice incepe perioada de stare, caracterizata prin:

-Manifestari articulare: poliartrita acuta mobila, fugace, care intereseaza mai multe articulatii in acelasi timp, in special cele mari (sold, genunchi, tibio-tarsiene), avand caracter inflamator (tumefiere, caldura, congestie si dureri); caracteristica de „mobila" este conferita de faptul ca inflamatia articulara se muta de la o articulatie la alta (durata medie pentru o atingere articulara fiind de 4 - 5 zile); miscarile articulare sunt foarte dureroase; cu sau fara Tratament poliartrita se vindeca fara sechele. Manifestari generale: febra aproape constanta, mai ales la copii si adolescenti, cu puseuri de hipertermie la fiecare noua atingere articulara sau viscerala, reactionand la salicilat si cortizon; tahicardie la fel de constanta, persistand si dupa normalizarea temperaturii; paloare frapanta, transpiratii abundente; uneori epistaxis.

-Manifestari cutanate: nodozitati Meynet de marimea bobului de mazare, nedu-reroase, localizate in jurul articulatiilor inflamate; eritem marginat; eritem nodos.
-Manifestari viscerale: pleurezii, congestii pulmonare, nefrite, hepatite, dureri abdominale, uneori avand caracter pseudo-apendicular etc.

-Manifestari nervoase: coree (miscari involuntare si dezordonate ale extremitatilor), reumatism cerebral (delir, confuzie, insomnie, anxietate, hipertermie).

-Manifestari cardiace: sunt cele care confera bolii nota de gravitate, justificand vechiul aforism potrivit caruia: „reumatismul linge articulatiile, dar musca inima"; sunt mai frecvente la copil si adolescent si mult mai rare la adult. Termenul de cardita include afectarea miocardului si aendocardului. Obisnuit, leziunea cardiaca apare in prima saptamana de boala; la necropsie este vizibila aproape intotdeauna, chiar in absenta manifestarilor clinice. Atingerea cardiaca trece uneori neobservata. Poate fi sugerata de cresterea temperaturii (nejustificata de prinderea articulatiilor). Principalele semne clinice constau in: asurzirea zgomotelor cardiace, aparitia suflurilor (in ordine: holosistolic, la varf; mezodiastolic, apical; diastolic, pe marginea stanga a sternului), schimbarea caracterului suflurilor preexistente, frecatura (semn de pericardita) si atingerea miocardica minora (tahicardie, zgomot de galop, suflu sistolic apical, tulburari de ritm si conducere, in special P - R alungit) sau majora (insuficienta cardiaca cu evolutie ireversibila). Leziunile endocardului - stenoze sau insuficiente - sunt localizate, in ordine, la valvele mitrala (50%) si aortica (20%), izolat sau impreuna (30%).

-Manifestari biologice: anemie discreta, hiperleucocitoza, dar in special cresterea considerabila a V.S.H. (cel mai bun test de urmarire a evolutiei bolii) si a fibrinogenului, cresterea a,- si y-globulinelor. Streptococul hemolitic este prezent in exsudatul faringian in timpul anginei (inaintea instituirii penicilinoterapiei), iar titrul A.S.L.O. (antistreptolizinele) este crescut la 15 zile de la debutul anginei (1 000 - 2 000 mm). (10% dintre cazuri evolueaza cu titru scazut).

Forme clinice particulare:

Forma cardiaca pura (febra, tahicardie, dispnee, asurzirea zgomotelor + semne biologice); forma articulara atipica (monoartrita, poliartralgii difuze etc); forma infectioasa cu tablou septicemie, forme abdominale (la tineri); forma cronica cu tablou numai biologic; forma articulara subacuta dureaza cateva luni pana la 1 - 2 ani, fara cardita); forma fibroasa (cu retractii aponevrotice si deformari); forma cardiaca maligna etc.

Evolutie:

Boala dureaza 3-4 saptamani in formele usoare si cateva luni in cele severe. Copiii fac forme grave, datorita afectarii frecvente a cordului. Formele maligne, cu pancardita si hiper^rmie, evolueaza catre exitus. Recidivele sunt mai frecvente in primii ani de la primul puseu, la bolnavii cu titru A.S.L.O. ridicat, la bolnavii cu determinari cardiace si la cei cu puseuri repetate de R.A. A. in antecedente. Recidivele pot fi asemanatoare sau nu primului puseu. Cu fiecare recidiva creste riscul prinderii inimii sau al agravarii leziunilor preexistente.

Diagnosticul depinde de starea miocardului, importanta leziunilor valvulare, numarul recidivelor, aparitia insuficientei cardiace si a altor complicatii: grefa septica (endocardita lenta), embolii, tulburari de ritm si de conducere.
Diagnosticul este relativ usor in prezenta semnelor caracteristice de reumatism articular acut: poliartrita acuta, febrila, mobila, cu semnele biologice prezentate, in contextul carora apare o atingere cardiaca. Diagnosticul este dificil la copii si dolescenti.
Se observa in prezent, in special la adult, cresterea formelor clinice atipice, inselatoare. La adult, caracteristicile R.A.A. sunt: absenta coreei si a manifestarilor cutanate, frecventa formelor monoarticulare, numarul redus al recaderilor, atingerea redusa a inimii. Diagnosticul bolii se face pe baza criteriilor stabilite de Jones: prezenta a doua semne majore (cardita, poliartrita, coree, eritem marginat, noduli subcutanati) sau a unuia major si a doua minore (antecedente de R.A.A., artralgii, febra, prelungirea intervalului P - Q pe electrocardiograma, semne umorale - V.S.H. accelerata, leucocitoza, proteina C reactiva - evidenta unei infectii streptococice in antecedente - angina + cresterea litrului A.S.L.O. - sau prezenta streptococului hemolitic in cultura din exsudatul faringian.

Profilaxia R.A.A. consta in Tratamentul continuu cu penicilina, moldamin -1 200 000 u.i. la 14 zile, 5 ani de la episodul acut sau pana la 20 de ani. Cand suntem absolut siguri de cooperarea bolnavului, se recurge la penicilina V, 2 comprimate/ zi. Se practica amigdalectomia si se asaneaza infectiile de focar, dentare, sub protectie de penicilina G (1 - 2 milioane u.i/zi, intramuscular, la 6 ore). Toate infectiile acute streptococice se trateaza cu doze bactericide de penicilina.

Tratament: repausul absolut la pat este obligatoriu. Activitatea se reia dupa 6 saptamani - cand nu a aparut cardita - dupa 2-3 luni - in caz de cardita minima si dupa 3-6 luni (urmate de alte 6-12 luni de activitate redusa) cand exista cardita severa. Antibioterapia cu penicilina G (2 milioane u.i./zi i.m. la 6 ore) timp de 10 zile (ampicilina sau eritromicina in caz de rezistenta) este obligatorie. in absenta carditei, se instituie Tratamentul antiinflamator cu acid acetilsalicilic 6 g/zi, sub protectie de antiacide, timp de 2 - 3 luni. Aminofenazona are efecte similare, dar pericolul agranulocitozei ii restrange utilizarea. Corticoterapia ramane Tratamentul de electie, mai ales in cazurile in care coexista cardita la primul puseu si in cazurile severe. Se administreaza prednison 1-1,5 mg/kilocorp/zi, doza reducandu-se saptamanal, din a doua saptamana, durata Tratamentului fiind de 8 -12 saptamani. Regimul hiposodat, antiacidele si clorura de potasiu (2 g/zi) sunt mijloace de protectie.

Tratamentul afectiunilor oaselor si articulatiilor

Durerile de spate (zona umerilor si a cefii) cauzate de patrunderea vintului la nivelul cefii

Durerile de spate cauzate de patrunderea vintului la nivelul cefii sint insotite de contractura musculara, uneori si de o umflare a zonei respective. Solutia consta in deblocarea acestei zone, in normalizarea circulatiei sanguine si a celei energetice.

Se va mentine o palma in dreptul cefii, la o distanta de aproximativ 10 centimetri fata de corp, cealalta palma se va tine in dreptul abdomenului inferior (zona de sub ombilic, unde se afla cimpul de cinabru inferior - Xia Dantian), la o distanta de 30 de centimetri fata de acesta.

Osteofite (ciocuri) in zona cervicala

Pentru a trata osteofitele este necesara folosirea metodei crearii unui cimp in mijlocul altui cimp. Este vorba de obtinerea unui cimp foarte puternic, care sa poate sparge si disipa cimpul si energia osteofitelor.

Concret se va mentine o palma la nivelul zonei lombare, la o distanta de 30 de centimetri fata de corp, iar cealalta palma se va tine in dreptul zonei cervicale, acolo unde exista osteofitele, palma fiind usor curbata, degetul mijlociu este indoit si cu virful indreptat spre zona cervicala (spre locul unde se afla osteofitele). Cimpul ce apare in acest mod este foarte puternic.

Aceasta modalitate de mentinere a palmei se foloseste pentru actiunea impotriva osteofitelor, a tumorilor, cit si in cazul litiazelor (pietrele ce pot aparea la vezica biliara, la rinichi). Ea vindeca si afectiunile nervilor din zona cervicala.

Periartrita scapulo-humerala (inflamatia din regiunea umarului)

In acest caz se va folosi palma ce corespunde umarului care nu are probleme, pentru a o mentine in dreptul umarului ce are probleme, la o distanta de 10 centimetri fata de corp. Cealalta palma se va mentine in dreptul abdomenului inferior (zona de sub ombilic, acolo unde in interiorul corpului se afla cimpul de cinabru inferior), la o distanta de 30 de centimetri fata de corp.

Prin aceasta tehnica se va trata periartrita scapulo-humerala, crescind in acelasi timp si energia din cimpul de cinabru inferior (Xia dantian). Palmele se vor mentine in pozitia indicata timp de 3 minute zilnic, de doua ori pe zi.

Osteofite in zona lombara sau toracica

Ca si in cazul osteofitelor in zona cervicala si acum se va recurge la metoda crearii unui cimp in mijlocul altui cimp. Se va mentine o plama in dreptul zonei unde exista osteofite, palma este usor curbata, degetele apropiate, degetul mijlociu este indoit, astfel incit virful degetului sa fie indreptat spre zona osteofitei. Distanta dintre palma si corp este de aproximativ 10 centimetri. Cealalta palma se va mentine in dreptul abdomenului inferior, catre zona de sub ombilic (in dreptul cimpului de cinabru inferior - xia dantian), distanta dintre palma si corp este de 30 de centimetri.

Se va recurge la schimbarea distantei dintre palme si corp, o palma se va mentine acum aproape de abdomenul inferior, iar cealalta se va mentine mai departe, fiind indreptata catre zona osteofitelor. In acest fel se va folosi si puterea din abdomenul inferior (din centrul energetic denumit cimpul de cinabru inferior) pentru a sparge cimpul osteofitelor.

Atunci cind se actioneaza asupra oaselor se urmareste folosirea unei forte cit mai mari, deoarece patrunderea in cimpul acestora necesita o astfel de forta, spre deosebire de organele interne, unde nu se recomanda folosirea unei puteri prea mari, pentru a nu leza organele in cauza.

Discopatia lombara sau hernia de disc

Atunci cind apare discopatia lombara sau hernia de disc, energia rinichilor este insuficienta. Se spune ca exista vidul energetic al rinichilor. Se recomanda exersarea tehnicilor ce cresc energia din zona rinichilor, mentinerea palmelor cu centrul indreptat catre rinichi, mentinerea unei palme cu centrul indreptat catre zona Mingmen (poarta vietii), aflata la jumatatea distantei dintre rinichi.

Rezultatele vor fi mai rapide daca se va folosi energia din centrul energetic aflat in abdomenul inferior (cimpul de cinabru inferior - Xia dantian).

In acest sens se va mentine o palma in dreptul abdomenului inferior (zona de sub ombilic), la o distanta de 10 centimetri fata de corp, cealalta palma se va mentine in dreptul vertebrelor afectate, la o distanta de 30 de centimetri fata de corp. In nici un caz virfurile degetelor palmei aflate in spate nu vor fi indreptate catre in jos. Ideal ar fi ca ele sa fie indreptate catre in sus.

Sciatica

Se va tine o palma indreptata catre locul dureros, la o distanta de 10 centimetri fata de corp, cealalta palma se va tine in dreptul abdomenului inferior, la o distanta de 30 de centimetri fata de acesta.

De asemenea, se poate tine o palma in dreptul abdomenului inferior, distanta dintre palma si corp fiind de 10 centimetri, cealalta palma se va tine in dreptul locului bolnav, distanta dintre palma si corp fiind de aproximativ 10 centimetri.

Osteofite la nivelul genunchilor

Indiferent daca exista osteofite la un singur genunchi sau la ambii, este necesara reglarea energetica a ambilor genunchi. Initial se vor relaxa genunchii si apoi se vor aseza palmele in dreptul genunchilor. Pentru genunchiul bolnav palma se va tine mai aproape (la aproximativ 10 centimetri), iar pentru genunchiul sanatos palma se va tine mai departe (30 de centimetri).

Daca ambii genunchi au osteofite se vor tine astfel palmele: una mai departe si cealalta mai departe, apoi (dupa 3-5 minute) palma care a fost mai departe se va tine mai aproape, iar palma care a fost mai aproape se va tine mai departe.

Palma care este tinuta mai aproape va avea degetul mijlociu indoit, virful degetului fiind indreptat catre zona osteofitului.

Dureri ale gleznelor

Durerile gleznelor sint cauzate adesea (atunci cind nu este vorba de un accident) de insuficienta energetica a ficatului sau a rinichilor. Pentru a indeparta durerea existenta se va mentine o palma in dreptul gleznei ce acuza dureri, la o distanta de 40 de centimetri de aceasta, iar cealalta palma se va tine in dreptul abdomenului inferior (in dreptul cimpului de cinabru inferior), la o distanta de 10 centimetri fata de corp.

articulatii · despre sanatate · oase · Tratamentul afectiunilor oaselor si articulatiilor

Tratamentul afectiunilor oaselor si articulatiilor

Tratamentul afectiunilor oaselor si articulatiilor

Durerile de spate (zona umerilor si a cefii) cauzate de patrunderea vintului la nivelul cefii

Durerile de spate cauzate de patrunderea vintului la nivelul cefii sint insotite de contractura musculara, uneori si de o umflare a zonei respective. Solutia consta in deblocarea acestei zone, in normalizarea circulatiei sanguine si a celei energetice.

Se va mentine o palma in dreptul cefii, la o distanta de aproximativ 10 centimetri fata de corp, cealalta palma se va tine in dreptul abdomenului inferior (zona de sub ombilic, unde se afla cimpul de cinabru inferior - Xia Dantian), la o distanta de 30 de centimetri fata de acesta.

Osteofite (ciocuri) in zona cervicala

Pentru a trata osteofitele este necesara folosirea metodei crearii unui cimp in mijlocul altui cimp. Este vorba de obtinerea unui cimp foarte puternic, care sa poate sparge si disipa cimpul si energia osteofitelor.

Concret se va mentine o palma la nivelul zonei lombare, la o distanta de 30 de centimetri fata de corp, iar cealalta palma se va tine in dreptul zonei cervicale, acolo unde exista osteofitele, palma fiind usor curbata, degetul mijlociu este indoit si cu virful indreptat spre zona cervicala (spre locul unde se afla osteofitele). Cimpul ce apare in acest mod este foarte puternic.

Aceasta modalitate de mentinere a palmei se foloseste pentru actiunea impotriva osteofitelor, a tumorilor, cit si in cazul litiazelor (pietrele ce pot aparea la vezica biliara, la rinichi). Ea vindeca si afectiunile nervilor din zona cervicala.

Periartrita scapulo-humerala (inflamatia din regiunea umarului)

In acest caz se va folosi palma ce corespunde umarului care nu are probleme, pentru a o mentine in dreptul umarului ce are probleme, la o distanta de 10 centimetri fata de corp. Cealalta palma se va mentine in dreptul abdomenului inferior (zona de sub ombilic, acolo unde in interiorul corpului se afla cimpul de cinabru inferior), la o distanta de 30 de centimetri fata de corp.

Prin aceasta tehnica se va trata periartrita scapulo-humerala, crescind in acelasi timp si energia din cimpul de cinabru inferior (Xia dantian). Palmele se vor mentine in pozitia indicata timp de 3 minute zilnic, de doua ori pe zi.

Osteofite in zona lombara sau toracica

Ca si in cazul osteofitelor in zona cervicala si acum se va recurge la metoda crearii unui cimp in mijlocul altui cimp. Se va mentine o plama in dreptul zonei unde exista osteofite, palma este usor curbata, degetele apropiate, degetul mijlociu este indoit, astfel incit virful degetului sa fie indreptat spre zona osteofitei. Distanta dintre palma si corp este de aproximativ 10 centimetri. Cealalta palma se va mentine in dreptul abdomenului inferior, catre zona de sub ombilic (in dreptul cimpului de cinabru inferior - xia dantian), distanta dintre palma si corp este de 30 de centimetri.

Se va recurge la schimbarea distantei dintre palme si corp, o palma se va mentine acum aproape de abdomenul inferior, iar cealalta se va mentine mai departe, fiind indreptata catre zona osteofitelor. In acest fel se va folosi si puterea din abdomenul inferior (din centrul energetic denumit cimpul de cinabru inferior) pentru a sparge cimpul osteofitelor.

Atunci cind se actioneaza asupra oaselor se urmareste folosirea unei forte cit mai mari, deoarece patrunderea in cimpul acestora necesita o astfel de forta, spre deosebire de organele interne, unde nu se recomanda folosirea unei puteri prea mari, pentru a nu leza organele in cauza.

Discopatia lombara sau hernia de disc

Atunci cind apare discopatia lombara sau hernia de disc, energia rinichilor este insuficienta. Se spune ca exista vidul energetic al rinichilor. Se recomanda exersarea tehnicilor ce cresc energia din zona rinichilor, mentinerea palmelor cu centrul indreptat catre rinichi, mentinerea unei palme cu centrul indreptat catre zona Mingmen (poarta vietii), aflata la jumatatea distantei dintre rinichi.

Rezultatele vor fi mai rapide daca se va folosi energia din centrul energetic aflat in abdomenul inferior (cimpul de cinabru inferior - Xia dantian).

In acest sens se va mentine o palma in dreptul abdomenului inferior (zona de sub ombilic), la o distanta de 10 centimetri fata de corp, cealalta palma se va mentine in dreptul vertebrelor afectate, la o distanta de 30 de centimetri fata de corp. In nici un caz virfurile degetelor palmei aflate in spate nu vor fi indreptate catre in jos. Ideal ar fi ca ele sa fie indreptate catre in sus.

Sciatica

Se va tine o palma indreptata catre locul dureros, la o distanta de 10 centimetri fata de corp, cealalta palma se va tine in dreptul abdomenului inferior, la o distanta de 30 de centimetri fata de acesta.

De asemenea, se poate tine o palma in dreptul abdomenului inferior, distanta dintre palma si corp fiind de 10 centimetri, cealalta palma se va tine in dreptul locului bolnav, distanta dintre palma si corp fiind de aproximativ 10 centimetri.

Osteofite la nivelul genunchilor

Indiferent daca exista osteofite la un singur genunchi sau la ambii, este necesara reglarea energetica a ambilor genunchi. Initial se vor relaxa genunchii si apoi se vor aseza palmele in dreptul genunchilor. Pentru genunchiul bolnav palma se va tine mai aproape (la aproximativ 10 centimetri), iar pentru genunchiul sanatos palma se va tine mai departe (30 de centimetri).

Daca ambii genunchi au osteofite se vor tine astfel palmele: una mai departe si cealalta mai departe, apoi (dupa 3-5 minute) palma care a fost mai departe se va tine mai aproape, iar palma care a fost mai aproape se va tine mai departe.

Palma care este tinuta mai aproape va avea degetul mijlociu indoit, virful degetului fiind indreptat catre zona osteofitului.

Dureri ale gleznelor

Durerile gleznelor sint cauzate adesea (atunci cind nu este vorba de un accident) de insuficienta energetica a ficatului sau a rinichilor. Pentru a indeparta durerea existenta se va mentine o palma in dreptul gleznei ce acuza dureri, la o distanta de 40 de centimetri de aceasta, iar cealalta palma se va tine in dreptul abdomenului inferior (in dreptul cimpului de cinabru inferior), la o distanta de 10 centimetri fata de corp.