Efectul principal este de curăţire a organismului şi întăreşte imunitatea. Consumând zilnic această apă organismul devine rezistent la diverse boli. Piramida trebuie să fie din sârmă de cupru, trebuie să aibă baza de 45cm, iar muchia 42,8 pentru un volum de apă de 2l. Dimensiunile nu sânt întâmplătoare ele fiind calculate foarte strict [numărul de aur sau dimensiunile piramidei lui Keops]. Se va utiliza sârma de cupru între 1,5 şi 4mm de regulă neizolată. Cel de-al 9-lea segment, respectiv stâlpul central, trebuie să fie coborât din vârful piramidei până la nivelul sârmelor de la baza piramidei. Piramida se poate face prin cositorire, îndoire, sudare etc. obţinându-se o formă cât mai perfectă. Apa trebuie să reprezinte a 10-a parte din volumul piramidei, dar nu se produc efecte secundare dacă abaterea este de + - 10%. Un lucru Important : laturile piramidei trebuiesc orientate pe cât posibil, cât mai exact pe punctele cardinale. Pentru ca praful să nu pătrundă în apă piramida poate fi acoperită cu o folie de celofan. Apa trebuie pusă în vase cu gura deschisă [borcane] şi cât mai aproape de stâlpul central. Nu trebuie ţinută mai mult de 24 de ore. Apa poate fi ţinută în sticle cu dop chiar în frigider, şi poate fi ţinuta o perioadă mare de timp.

Se pun 2 litri de apă în această piramidă în jurul stâlpului timp de 24 de ore . Are o mare concentraţie de oxigen şi fosfor.

Efectele se vor vedea repede, chiar în primele zile se va regla metabolismul, pofta de mâncare, în primele două săptămâni se va elimina toxinele din organism, ajută la slăbit, efecte favorabile asupra tensiuni arteriale etc. După 3-5 luni reducerea sau vindecarea unor pareze, precum şi creşterea rezistenţei organismului la diferite boli.

Bolii · leacuri · medicamente · medicina · naturiste · prospecte · sanatateverde · terapii · terapii naturiste · tratament · Tratarea bolilor

Apa de piramida

Efectul principal este de curăţire a organismului şi întăreşte imunitatea. Consumând zilnic această apă organismul devine rezistent la diverse boli. Piramida trebuie să fie din sârmă de cupru, trebuie să aibă baza de 45cm, iar muchia 42,8 pentru un volum de apă de 2l. Dimensiunile nu sânt întâmplătoare ele fiind calculate foarte strict [numărul de aur sau dimensiunile piramidei lui Keops]. Se va utiliza sârma de cupru între 1,5 şi 4mm de regulă neizolată. Cel de-al 9-lea segment, respectiv stâlpul central, trebuie să fie coborât din vârful piramidei până la nivelul sârmelor de la baza piramidei. Piramida se poate face prin cositorire, îndoire, sudare etc. obţinându-se o formă cât mai perfectă. Apa trebuie să reprezinte a 10-a parte din volumul piramidei, dar nu se produc efecte secundare dacă abaterea este de + - 10%. Un lucru Important : laturile piramidei trebuiesc orientate pe cât posibil, cât mai exact pe punctele cardinale. Pentru ca praful să nu pătrundă în apă piramida poate fi acoperită cu o folie de celofan. Apa trebuie pusă în vase cu gura deschisă [borcane] şi cât mai aproape de stâlpul central. Nu trebuie ţinută mai mult de 24 de ore. Apa poate fi ţinută în sticle cu dop chiar în frigider, şi poate fi ţinuta o perioadă mare de timp.

Se pun 2 litri de apă în această piramidă în jurul stâlpului timp de 24 de ore . Are o mare concentraţie de oxigen şi fosfor.

Efectele se vor vedea repede, chiar în primele zile se va regla metabolismul, pofta de mâncare, în primele două săptămâni se va elimina toxinele din organism, ajută la slăbit, efecte favorabile asupra tensiuni arteriale etc. După 3-5 luni reducerea sau vindecarea unor pareze, precum şi creşterea rezistenţei organismului la diferite boli.

Terapia cu sare

- Tratament intern -

Afectiuni pentru care se recomanda sarea naturala, grunjoasa, numita si sare gema:

- Digestie dificila, constipatie, slabiciune corporala (subponderalitate) - se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu, Paracelsus observa intr-un tratat ca digestia si excretia sunt mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.

- Hipotensiune arteriala, aritmie cardiaca - dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.

- Osteoporoza, crampe musculare - se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.

- Intoxicatii cu substante luate pe cale orala - intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, se va produce o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, gadiland cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand cu mana stanga cu putere stomacul. Reflexul vomitiv va aparea imediat.

- Tuse persistenta, tuse uscata - se tin pe limba, cat mai mult timp, cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

Toxicitatea sarii iodate si a celei fine
Afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod sunt corectate consumand sare iodata. Dar, consumul sporit de iod sintetic adaugat in alimente creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de iod produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie). In fine, in Tasmania, tara care a "beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori. O alta varietate a acestui condiment, sarea fina, prezenta adesea pe mesele noastre, ascunde un lucru pe care putini dintre noi il stiu: este tratata cu E 535, adica... ferocianura de sodiu, o substanta despre a carei toxicitate nu mai este necesar sa vorbim. Si inca un lucru: sarea fina nu contine aproape deloc magneziu (spre deosebire de sarea gema), un mineral esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular. Unii cardiologi sustin chiar ca anumite maladii ale inimii si sistemului vascular s-ar datora in mare masura acestei "sari fine", saracita de acest mineral esential.

Contraindicatii la administrarea interna a sarii:
Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.

despre sanatate · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · Terapia cu sare · terapii · terapii naturiste

Terapia cu sare

Terapia cu sare

- Tratament intern -

Afectiuni pentru care se recomanda sarea naturala, grunjoasa, numita si sare gema:

- Digestie dificila, constipatie, slabiciune corporala (subponderalitate) - se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu, Paracelsus observa intr-un tratat ca digestia si excretia sunt mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.

- Hipotensiune arteriala, aritmie cardiaca - dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.

- Osteoporoza, crampe musculare - se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.

- Intoxicatii cu substante luate pe cale orala - intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, se va produce o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, gadiland cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand cu mana stanga cu putere stomacul. Reflexul vomitiv va aparea imediat.

- Tuse persistenta, tuse uscata - se tin pe limba, cat mai mult timp, cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

Toxicitatea sarii iodate si a celei fine
Afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod sunt corectate consumand sare iodata. Dar, consumul sporit de iod sintetic adaugat in alimente creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de iod produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie). In fine, in Tasmania, tara care a "beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori. O alta varietate a acestui condiment, sarea fina, prezenta adesea pe mesele noastre, ascunde un lucru pe care putini dintre noi il stiu: este tratata cu E 535, adica... ferocianura de sodiu, o substanta despre a carei toxicitate nu mai este necesar sa vorbim. Si inca un lucru: sarea fina nu contine aproape deloc magneziu (spre deosebire de sarea gema), un mineral esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular. Unii cardiologi sustin chiar ca anumite maladii ale inimii si sistemului vascular s-ar datora in mare masura acestei "sari fine", saracita de acest mineral esential.

Contraindicatii la administrarea interna a sarii:
Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.

Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie

De la pretul aurului la otrava alba

Sarea, considerata cindva la acelasi pret cu aurul, in secolul nostru a inceput sa fie socotita o otrava alba, si acest lucru nu fara participarea medicinei moderne. Insa orice substanta utilizata in cantitati deosebite este daunatoare sanatatii, iar dozele mai mici sau folosirea acesteia in limite rationale pot fi utile organismului.

Departe de lepra, nebunie si alte 70 de boli

In credintele vechi se spune ca acela care incepe masa cu sare si o termina tot cu sare este protejat de 72 de boli, printre care se afla nebunia si lepra. Exista obiceiul ca oaspetii de seama sa fie intimpinati cu piine si sare. Un proverb vechi spune: Fara sare, nici piine nu poti sa maninci.

Daca luam in consideratie ca industria contemporana imbogateste sarea de bucatarie cu iod si fluor pentru eliminarea deficitului acestor elemente, atunci putem spune ca sarea este o imbinare de microelemente necesare organismului nostru.

Ratia de sare (suficienta) utilizata pe zi pentru o persoana de virsta adulta nu trebuie sa depaseasca o lingurita, in medie 3-6 grame (este socotita si sarea continuta in celelalte produsele consumate).

Pentru melancolici si flegmatici

Sarea le este folositoare melancolicilor (in special baile fierbinti cu sare marina sau cu sare de bucatarie, inainte de culcare, in proportie de o lingurita de sare la un litru de apa) si flegmaticilor (acestia trebuie sa se frectioneze cu sare atunci cind fac sauna).

Dar nu pentru sangvinici si colerici

Sarea contribuie la usurarea digestiei, inlatura senzatia de apasare din stomac. Este daunatoare (atunci cind este folosita in exces) oamenilor slabi, celor obositi, colericilor si sangvinicilor, de asemenea pentru rinichi si vezica, in cazurile de hipertensiune.

Sperma, eczeme, tumori, podagra

Folosirea excesiva a sarii scade cantitatea de sperma si poate deveni cauza unor boli de piele, a bolilor de ochi, a slabirii vederii.

Sarea intra in compozitia unor medicamente pentru eczeme. Ea este folosita in toate cazurile de tumori ale mucoaselor, impotriva mincarimilor, podagrei. Daca se amesteca cu ulei de masline, otet si miere, este un mijloc eficace impotriva difteriei si a tuturor tipurilor de anghine. Sarea amestecata cu miere este folosita pentru vindecarea intepaturilor de albine, bondari sau viespi. In cazul tumorilor se amesteca sare cu stafide, menta uscata si otet si se pun comprese pe locurile afectate. In cazul otravirii cu ciuperci trebuie sa beti otet cu miere si sare (la un pahar de apa fierbinte se pun doua lingurite de miere, una sau doua lingurite de otet de mere si o lingurita de sare, amestecul trebuie sa fie placut la gust).

La ce mai puteti folosi sarea

Sarea amestecata cu otet se foloseste sub forma de comprese in cazul cojilor din cap, al eczemelor, iar sarea amestecata cu aloe este folosita (intern) in cazul catarurilor (inflamatii acute sau cronice ale mucoasei unui organ, adesea insotite de secretii abundente). Amestecata cu miere si otet, sarea se foloseste si in hidropizie (boala cauzata de acumularea patologica de apa in cavitatile naturale ale corpului sau in tesuturi). Gargara cu sare si otet se foloseste in afectiunile gingiilor si pentru dintii care se clatina. Clatirea gurii cu apa in care ati dizolvat sare este folosita pentru intarirea gingiilor si pentru vindecarea ranilor, care se formeaza atunci cind este scos un dinte. In cazul paradontozei este bine sa va masati gingiile cu sare dizolvata in miere (la 20 de grame de miere adaugati 5-10 grame de sare de bucatarie si amestecati bine). In cazul hemoragiilor nazale o lingurita rasa de sare de bucatarie se pune intr-un pahar cu apa rece, se amesteca, iar solutia obtinuta se inhaleaza de 10-15 ori pe nari (de fiecare data va tineti respiratia citeva secunde inainte de a elibera aerul). Aceasta procedura trebuie repetata zilnic, iar dupa o saptamina hemoragiile nazale vor disparea.

Sarea la tigaie e un tratament foarte bun

Tratarea diverselor boli cu ajutorul sarii fierbinti incalzite intr-o tigaie (cea mai buna este sarea marina, dar se poate folosi si sare de bucatarie) se foloseste de foarte mult timp in medicina traditionala (sarea dupa ce a fost incinsa se pune intr-un saculet din in si se aplica pe diverse parti ale corpului: in zona fruntii si a nasului, in zona bronhiilor, a talpilor - in cazurile de raceala; in zona mijlocului - in cazurile de radiculita). Inainte de a aplica saculetul cu sare trebuie sa spalati bine cu apa locul bolnav. In cazul miinilor si picioarelor reci (mai ales la flegmatici si melancolici) este foarte indicata dezmortirea lor prin frecarea talpilor si a palmelor cu un saculet in care ati pus sare marina incinsa. Sacul se coase sub forma unei pungi de tutun pe masura talpii (astfel incit toata talpa sa aiba loc pe suprafata saculetului). Efectul este dublu: intreg organismul se incalzeste si, in acelasi timp, are loc un masaj al talpilor si palmelor, acolo unde se gasesc numeroase puncte active din punct de vedere biologic, legate practic cu toate organele.

Organizare pentru la mare

Atunci cind merg in concediu la mare, melancolicii si colericii trebuie sa aleaga un loc unde salinitatea apei sa fie cit se poate de scazuta (alaturi de locul in care se varsa in mare un riu). Melancolicilor li se potriveste foarte bine Marea Azov, de exemplu, in timp ce colericilor - Marea Baltica. Sangvinicilor si mai ales flegmaticilor, dimpotriva, li se potriveste apa cu o concentratie de sare foarte mare (apa Marii Moarte).

Sarea are o actiune daunatoare atunci cind este combinata cu diverse grasimi (slanina) si produse care trebuie consumate reci (untul).

Tratamente pe baza de sare

In anii ’30 ai secolului trecut la Petersburg (Rusia) a fost inventat un medicament pe baza de sare pentru tratarea contuziilor, a cancerului de piele, a paraliziei, a durerilor de cap, a erizipelului, a reumatismului si chiar a unor diverse boli inflamatorii interne si externe.

Iata cum se pregateste acest medicament: intr-o sticla puneti coniac putin mai mult de jumatate, adaugati sare marunta si bine uscata pina cind coniacul a ajuns la gitul sticlei, dupa care agitati sticla citeva minute. Cind sare s-a depus (dupa 20-30 de minute), medicamentul este gata pentru a fi folosit. Inainte de a-l folosi agitati din nou sticla, pentru ca depunerile de sare va pot provoca dureri in contact cu rana.

Cum se foloseste leacul

Acest medicament nu se foloseste niciodata singur, ci numai amestecat cu apa fierbinte (o parte de medicament si trei parti de apa). De obicei este indicat sa luati doua linguri din medicament amestecate cu sase linguri de apa fierbinte pe stomacul gol, cu o ora inainte de micul dejun. Femeile si bolnavii foarte slabiti pot lua cite o lingura din acest medicament cu opt-zece linguri de apa fierbinte. In cazul aparitiei varsaturilor sau greturilor, puteti sa beti inainte de a lua medicamentul doua cesti cu apa calda. Medicamentul este foarte eficient in stadiile incipiente ale racelii.

Uz extern

Pentru uz extern medicamentul se foloseste nediluat.

Pentru taieturi se leaga rana cu o pinza inmuiata in aceasta solutie. Bandajul nu se inlatura pina cind rana nu se vindeca, ci doar se umezeste din exterior de trei-patru ori pe zi.

Pentru intepaturile de insecte se pun comprese cu acest medicament pe locul afectat, cite 10-15 minute de patru-cinci ori pe zi.

Impotriva ametelilor se frectioneaza crestetul capului cu medicament aproximativ o jumatate de ora inainte de culcare.

In cazul congestiilor cerebrale se frectioneaza crestetul capului timp de 15 minute inainte de culcare. Procedura se repeta trei-patru zile. Dimineata pe stomacul gol se iau doua linguri din acest medicament amestecate cu sase-opt linguri de apa fierbinte. Acest tratament este contraindicat in hipertensiunea arteriala.

In cazul durerilor de cap se frectioneaza de asemenea crestetul capului timp de 15 minute. Daca durerea nu trece, se ia o lingura de medicament cu sase-opt linguri de apa fierbinte. Tratamentul acesta este contraindicat in hipertensiunea arteriala.

In cazul durerilor de urechi se pun cu pipeta cite cinci-sase picaturi de medicament in ureche. De obicei sint suficiente trei asemenea proceduri.

Pentru tratarea abceselor, un tampon de vata se pune pe rana si se lasa citeva ore. Trebuie sa repetati aceasta procedura de citeva ori pentru a obtine rezultate.

Impotriva reumatismului se frectioneaza locul bolnav de una-doua ori pe zi timp de doua saptamini. Daca durerea revine in mod constant, puteti lua si 12-14 zile dimineata pe stomacul gol cite doua linguri de medicament amestecate cu cinci linguri de apa fierbinte.

In cazul cancerului de piele se unge cu aceasta solutie locul afectat de trei-patru ori pe zi, dupa care se pune pe rana o bucata de pinza subtire inmuiata in medicament (pinza trebuie umezita imediat ce a inceput sa se usuce). Inainte de culcare frectionati-va pielea capului cu medicamentul si puneti-va apoi un batic subtire. Dimineata se iau doua linguri de medicament cu cinci-sase linguri de apa fierbinte.

In cazul luxatiilor frectionati-va bine locul afectat cu aceasta solutie.

In osteoporoza amestecati trei virfuri de cutit de piper negru, un pahar de sare grunjoasa, 0,5 litri de coniac. Se lasa la macerat cinci zile. Se pun apoi comprese cu aceasta solutie pe locurile dureroase.

In cazurile de artroza faceti in fiecare seara asa-numitele bai in nisip. Se amesteca sare cu nisip de riu in proportie de 1:1, se pune la incins intr-un vas, dupa care se ingroapa degetele in nisipul cu sare fierbinte, tineti miinile si picioarele acolo pina cind aceasta compozitie s-a racit.

In cazul intinderilor musculare se amesteca sare simpla de bucatarie cu faina in proportie de 1:1, se adauga putina apa, se obtine astfel o coca tare. Locul bolnav trebuie acoperit cu aceasta coca, deasupra se pune o hirtie, dupa care se bandajeaza cu un prosop cald.

bucatarie · bucate · Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie · medicina naturista · plante · sarea · terapii · terapii naturale

Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie

Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie

De la pretul aurului la otrava alba

Sarea, considerata cindva la acelasi pret cu aurul, in secolul nostru a inceput sa fie socotita o otrava alba, si acest lucru nu fara participarea medicinei moderne. Insa orice substanta utilizata in cantitati deosebite este daunatoare sanatatii, iar dozele mai mici sau folosirea acesteia in limite rationale pot fi utile organismului.

Departe de lepra, nebunie si alte 70 de boli

In credintele vechi se spune ca acela care incepe masa cu sare si o termina tot cu sare este protejat de 72 de boli, printre care se afla nebunia si lepra. Exista obiceiul ca oaspetii de seama sa fie intimpinati cu piine si sare. Un proverb vechi spune: Fara sare, nici piine nu poti sa maninci.

Daca luam in consideratie ca industria contemporana imbogateste sarea de bucatarie cu iod si fluor pentru eliminarea deficitului acestor elemente, atunci putem spune ca sarea este o imbinare de microelemente necesare organismului nostru.

Ratia de sare (suficienta) utilizata pe zi pentru o persoana de virsta adulta nu trebuie sa depaseasca o lingurita, in medie 3-6 grame (este socotita si sarea continuta in celelalte produsele consumate).

Pentru melancolici si flegmatici

Sarea le este folositoare melancolicilor (in special baile fierbinti cu sare marina sau cu sare de bucatarie, inainte de culcare, in proportie de o lingurita de sare la un litru de apa) si flegmaticilor (acestia trebuie sa se frectioneze cu sare atunci cind fac sauna).

Dar nu pentru sangvinici si colerici

Sarea contribuie la usurarea digestiei, inlatura senzatia de apasare din stomac. Este daunatoare (atunci cind este folosita in exces) oamenilor slabi, celor obositi, colericilor si sangvinicilor, de asemenea pentru rinichi si vezica, in cazurile de hipertensiune.

Sperma, eczeme, tumori, podagra

Folosirea excesiva a sarii scade cantitatea de sperma si poate deveni cauza unor boli de piele, a bolilor de ochi, a slabirii vederii.

Sarea intra in compozitia unor medicamente pentru eczeme. Ea este folosita in toate cazurile de tumori ale mucoaselor, impotriva mincarimilor, podagrei. Daca se amesteca cu ulei de masline, otet si miere, este un mijloc eficace impotriva difteriei si a tuturor tipurilor de anghine. Sarea amestecata cu miere este folosita pentru vindecarea intepaturilor de albine, bondari sau viespi. In cazul tumorilor se amesteca sare cu stafide, menta uscata si otet si se pun comprese pe locurile afectate. In cazul otravirii cu ciuperci trebuie sa beti otet cu miere si sare (la un pahar de apa fierbinte se pun doua lingurite de miere, una sau doua lingurite de otet de mere si o lingurita de sare, amestecul trebuie sa fie placut la gust).

La ce mai puteti folosi sarea

Sarea amestecata cu otet se foloseste sub forma de comprese in cazul cojilor din cap, al eczemelor, iar sarea amestecata cu aloe este folosita (intern) in cazul catarurilor (inflamatii acute sau cronice ale mucoasei unui organ, adesea insotite de secretii abundente). Amestecata cu miere si otet, sarea se foloseste si in hidropizie (boala cauzata de acumularea patologica de apa in cavitatile naturale ale corpului sau in tesuturi). Gargara cu sare si otet se foloseste in afectiunile gingiilor si pentru dintii care se clatina. Clatirea gurii cu apa in care ati dizolvat sare este folosita pentru intarirea gingiilor si pentru vindecarea ranilor, care se formeaza atunci cind este scos un dinte. In cazul paradontozei este bine sa va masati gingiile cu sare dizolvata in miere (la 20 de grame de miere adaugati 5-10 grame de sare de bucatarie si amestecati bine). In cazul hemoragiilor nazale o lingurita rasa de sare de bucatarie se pune intr-un pahar cu apa rece, se amesteca, iar solutia obtinuta se inhaleaza de 10-15 ori pe nari (de fiecare data va tineti respiratia citeva secunde inainte de a elibera aerul). Aceasta procedura trebuie repetata zilnic, iar dupa o saptamina hemoragiile nazale vor disparea.

Sarea la tigaie e un tratament foarte bun

Tratarea diverselor boli cu ajutorul sarii fierbinti incalzite intr-o tigaie (cea mai buna este sarea marina, dar se poate folosi si sare de bucatarie) se foloseste de foarte mult timp in medicina traditionala (sarea dupa ce a fost incinsa se pune intr-un saculet din in si se aplica pe diverse parti ale corpului: in zona fruntii si a nasului, in zona bronhiilor, a talpilor - in cazurile de raceala; in zona mijlocului - in cazurile de radiculita). Inainte de a aplica saculetul cu sare trebuie sa spalati bine cu apa locul bolnav. In cazul miinilor si picioarelor reci (mai ales la flegmatici si melancolici) este foarte indicata dezmortirea lor prin frecarea talpilor si a palmelor cu un saculet in care ati pus sare marina incinsa. Sacul se coase sub forma unei pungi de tutun pe masura talpii (astfel incit toata talpa sa aiba loc pe suprafata saculetului). Efectul este dublu: intreg organismul se incalzeste si, in acelasi timp, are loc un masaj al talpilor si palmelor, acolo unde se gasesc numeroase puncte active din punct de vedere biologic, legate practic cu toate organele.

Organizare pentru la mare

Atunci cind merg in concediu la mare, melancolicii si colericii trebuie sa aleaga un loc unde salinitatea apei sa fie cit se poate de scazuta (alaturi de locul in care se varsa in mare un riu). Melancolicilor li se potriveste foarte bine Marea Azov, de exemplu, in timp ce colericilor - Marea Baltica. Sangvinicilor si mai ales flegmaticilor, dimpotriva, li se potriveste apa cu o concentratie de sare foarte mare (apa Marii Moarte).

Sarea are o actiune daunatoare atunci cind este combinata cu diverse grasimi (slanina) si produse care trebuie consumate reci (untul).

Tratamente pe baza de sare

In anii ’30 ai secolului trecut la Petersburg (Rusia) a fost inventat un medicament pe baza de sare pentru tratarea contuziilor, a cancerului de piele, a paraliziei, a durerilor de cap, a erizipelului, a reumatismului si chiar a unor diverse boli inflamatorii interne si externe.

Iata cum se pregateste acest medicament: intr-o sticla puneti coniac putin mai mult de jumatate, adaugati sare marunta si bine uscata pina cind coniacul a ajuns la gitul sticlei, dupa care agitati sticla citeva minute. Cind sare s-a depus (dupa 20-30 de minute), medicamentul este gata pentru a fi folosit. Inainte de a-l folosi agitati din nou sticla, pentru ca depunerile de sare va pot provoca dureri in contact cu rana.

Cum se foloseste leacul

Acest medicament nu se foloseste niciodata singur, ci numai amestecat cu apa fierbinte (o parte de medicament si trei parti de apa). De obicei este indicat sa luati doua linguri din medicament amestecate cu sase linguri de apa fierbinte pe stomacul gol, cu o ora inainte de micul dejun. Femeile si bolnavii foarte slabiti pot lua cite o lingura din acest medicament cu opt-zece linguri de apa fierbinte. In cazul aparitiei varsaturilor sau greturilor, puteti sa beti inainte de a lua medicamentul doua cesti cu apa calda. Medicamentul este foarte eficient in stadiile incipiente ale racelii.

Uz extern

Pentru uz extern medicamentul se foloseste nediluat.

Pentru taieturi se leaga rana cu o pinza inmuiata in aceasta solutie. Bandajul nu se inlatura pina cind rana nu se vindeca, ci doar se umezeste din exterior de trei-patru ori pe zi.

Pentru intepaturile de insecte se pun comprese cu acest medicament pe locul afectat, cite 10-15 minute de patru-cinci ori pe zi.

Impotriva ametelilor se frectioneaza crestetul capului cu medicament aproximativ o jumatate de ora inainte de culcare.

In cazul congestiilor cerebrale se frectioneaza crestetul capului timp de 15 minute inainte de culcare. Procedura se repeta trei-patru zile. Dimineata pe stomacul gol se iau doua linguri din acest medicament amestecate cu sase-opt linguri de apa fierbinte. Acest tratament este contraindicat in hipertensiunea arteriala.

In cazul durerilor de cap se frectioneaza de asemenea crestetul capului timp de 15 minute. Daca durerea nu trece, se ia o lingura de medicament cu sase-opt linguri de apa fierbinte. Tratamentul acesta este contraindicat in hipertensiunea arteriala.

In cazul durerilor de urechi se pun cu pipeta cite cinci-sase picaturi de medicament in ureche. De obicei sint suficiente trei asemenea proceduri.

Pentru tratarea abceselor, un tampon de vata se pune pe rana si se lasa citeva ore. Trebuie sa repetati aceasta procedura de citeva ori pentru a obtine rezultate.

Impotriva reumatismului se frectioneaza locul bolnav de una-doua ori pe zi timp de doua saptamini. Daca durerea revine in mod constant, puteti lua si 12-14 zile dimineata pe stomacul gol cite doua linguri de medicament amestecate cu cinci linguri de apa fierbinte.

In cazul cancerului de piele se unge cu aceasta solutie locul afectat de trei-patru ori pe zi, dupa care se pune pe rana o bucata de pinza subtire inmuiata in medicament (pinza trebuie umezita imediat ce a inceput sa se usuce). Inainte de culcare frectionati-va pielea capului cu medicamentul si puneti-va apoi un batic subtire. Dimineata se iau doua linguri de medicament cu cinci-sase linguri de apa fierbinte.

In cazul luxatiilor frectionati-va bine locul afectat cu aceasta solutie.

In osteoporoza amestecati trei virfuri de cutit de piper negru, un pahar de sare grunjoasa, 0,5 litri de coniac. Se lasa la macerat cinci zile. Se pun apoi comprese cu aceasta solutie pe locurile dureroase.

In cazurile de artroza faceti in fiecare seara asa-numitele bai in nisip. Se amesteca sare cu nisip de riu in proportie de 1:1, se pune la incins intr-un vas, dupa care se ingroapa degetele in nisipul cu sare fierbinte, tineti miinile si picioarele acolo pina cind aceasta compozitie s-a racit.

In cazul intinderilor musculare se amesteca sare simpla de bucatarie cu faina in proportie de 1:1, se adauga putina apa, se obtine astfel o coca tare. Locul bolnav trebuie acoperit cu aceasta coca, deasupra se pune o hirtie, dupa care se bandajeaza cu un prosop cald.

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

In acest frumos anotimp care este vara riscam cu totii sa fim intepati de vreo insecta sau sa fim muscati de un sarpe. De cele mai multe ori, asemenea agresiuni sint de fapt reflexe de aparare ale animalelor. Apicultorii spun tot timpul ca in majoritatea cazurilor albinele nu inteapa decit daca se simt amenintate.

Asadar, este de datoria noastra sa adoptam un comportament preventiv. Puneti-va in garda copiii, care sint primele victime ale muscaturilor de sarpe sau ale intepaturilor de viespe. Fiti atenti mai ales daca va petreceti vacanta la tara sau pe Litoral, iar daca ati programat un sejur in unele regiuni din Africa, Asia sau America fiti cu ochii in patru. Acolo, animalele veninoase sint mai numeroase, iar respectarea unor precautii este si mai necesara decit pe teritoriile noastre.

Intepaturile de albine, viespi sau tauni

Intepaturile viespilor, ale albinelor si ale taunilor sint cele mai frecvente. Aparatul veninos al acestor insecte este situat la extremitatea posterioara a abdomenului femelelor, care poseda un ac retractil inarmat cu cirlige laterale (precum virful unei sageti). Acest ac ramine frecvent in pielea victimei, iar sacul cu venin care ii este atasat se va goli daca incercati sa extrageti acul din piele. Cel mai des, intepaturile de viespe, albina sau taune nu provoaca decit o inflamatie locala si dureroasa, care se vindeca dupa citeva zile.

Consecintele pot fi mult mai grave in caz de intepaturi multiple sau de intepaturi in gura sau in faringe. De asemenea, grave sint si cazurile cind persoana este alergica la veninul acestor insecte sau sufera de insuficienta respiratorie sau cardiaca. In anumite cazuri, moartea poate surveni dupa citeva minute.

Recomandari pentru a preveni intepaturile insectelor

Nu va apropiati de stupi si pastrati distanta fata de cuiburile viespilor sau ale taunilor. Aveti grija mai ales pe timp de furtuna, fenomen ce are tendinta de a le incita. Este important sa stiti ca substantele repulsive (spray, lotiune) nu au efect asupra viespilor, albinelor s.a. Daca sunteti alergic puteti incerca sa urmati un tratament de desensibilizare prescris de un medic alergolog in mediul spitalicesc sau purtati la dumneavoastra medicamente eliberate pe baza retetei medicale, precum adrenalina, antihistaminicele, corticoizi.

Daca descoperiti in apropierea locuintei dumneavoastra un cuib de viespi sau de tauni anuntati pompierii, iar daca in gradina dumneavoastra a poposit un roi de albine, un apicultor va sti sa il recupereze.

Daca sunteti urmarit de un roi de albine, refugiati-va intr-o casa, o masina sau in orice alt loc inchis pentru a va proteja.

Si ciupiturile tintarilor pot fi prevenite

Ca o curiozitate, femela-tintar inteapa in special seara. Pentru a petrece serile de vara fara sa va deranjeze aceste insecte suparatoare este bine sa urmati citeva recomandari.

Anumite substante precum esenta de lamiita sau anumite plante precum muscatele alunga tintarii. Vara puteti aseza muscatele pe balcon sau in umbrarul din curtea dumneavoastra si astfel aveti sansa sa mai scapati de tintari. Daca totusi iesiti la o plimbare pe inserat in parc sau la padure este bine sa purtati haine deschise la culoare, cu mineci lungi si pantaloni lungi, pe care, eventual, puteti pulveriza diferite substante antitintari. In noptile toride de vara este aproape imposibil sa ne imbracam cu haine din cap si pina in picioare, asa ca avem la dispozitie diferite lotiuni sau spray-uri care se aplica direct pe piele pentru tinerea tintarilor la distanta.

In locuintele dumneavoastra este preferabila instalarea unui aparat de aer conditionat, dar, daca posibilitatile financiare sint reduse, si montarea unor plase la ferestre va va permite sa dormiti linistiti. In excursii cu cortul, evitati stabilirea taberei in preajma lacurilor sau iazurilor mlastinoase.

Atentie cind sinteti la mare

Meduzele apar in numar foarte mare atunci cind apa marii atinge temperaturi ridicate si putem spune ca nu sint rare pe Litoralul romanesc. Pericolul provine din tentaculele acestor moluste, contactul lor provocind dureri intense, urticarie si umflaturi peste citeva minute, dar in cazurile mai grave si varsaturi sau ameteli.

Pentru a indeparta meduza de pe piele incercati sa dati la o parte tentaculele cu lama unui cutit si dezinfectati pielea cu alcool, apoi aplicati nisip sau, daca aveti la indemina, talc. O solutie antiseptica sau pastile analgezice se pot dovedi necesare.

Nu atingeti ceea ce nu cunoasteti, nici in apa, nici pe uscat.

Cind faceti baie in apa marii este bine sa inotati mai mult decit sa mergeti prin apa.

Evitati scaldatul cind meduzele sint foarte numeroase, mai ales dupa o furtuna sau dupa zile caniculare.

Muscaturile de sarpe sint periculoase

Ele antreneaza o durere imediata cu o echimoza care apare dupa 15-30 de minute mai tirziu, urmata de un edem local sau extins pe membrul sau partea corpului ce se umple de pete.

La copil sau in cazurile cind veninul este injectat direct intr-un vas de singe, muscaturile pot avea consecinte mult mai grave. Exista si posibilitatea ca muscatura sa fie superficiala, iar reptila sa nu-si fi injectat veninul. De aceea, trebuie tratate cu medicamente numai intoxicatiile reale, confirmate de medic. El decide utilizarea unui ser-antidot.

La munte sau in alte excursii este bine sa tineti seama de urmatoarele indicatii:

- Purtati incaltaminte inalta si pantalon lung daca mergeti in afara cararilor batatorite.

- Inspectati cu atentie locurile inainte de a instala cortul sau tabara si nu dormiti niciodata pe solul neacoperit.

- Evitati sa adunati lemne uscate din locurile intunecoase.

- Nu va lasati pantofii si hainele pe pamint; pe timpul noptii agatati-le undeva si scuturati-le bine inainte de a le purta pentru evitarea oricaror surprize.

- Nu atingeti animalele veninoase aparent moarte.

Daca totusi ati fost muscat de un sarpe nu faceti o incizie in zona muscaturii si nu sugeti locul respectiv. Aceasta practica poate fi periculoasa daca aveti leziuni la nivelul mucoasei bucale. Este mai bine ca pe locul muscaturii de sarpe sa puneti un bandaj din pinza strins moderat decit un garou care poate, intr-adevar, intirzia difuzia veninului, dar risca agravarea leziunilor locale.

Sfaturi pentru acordarea primului ajutor

In primul rind, daca cineva din anturajul dumneavoastra este ranit sau descoperiti o persoana ce a suferit un accident, nu intrati in panica, evitati gesturile gratuite sau periculoase. Incurajati ranitul asigurindu-l ca totul va fi bine, dar nu va pierdeti cumpatul, deoarece s-ar putea sa nu aveti credibilitate. Daca este necesar, incalziti-l cu o patura sau o haina calduroasa, fara sa ii dati sa bea ceva alcoolic.

Spalati cu apa leziunea cutanata, dezinfectati si scoateti corpurile straine. Daca este vorba despre o fractura, imobilizati membrele afectate. Notati sau memorati cu atentie ora accidentarii si cea a aparitiei eventualelor simptome.

Organizati cu calm transportarea ranitului catre cel mai apropiat punct medical.

Alertati cit mai rapid persoanele autorizate: medici, pompieri, salvamontisti, salvamari etc.

Cum ne aparam impotriva insectelor · insecte · meduzelor si serpilor · mod de aparare · plante · serpi · terapii

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

In acest frumos anotimp care este vara riscam cu totii sa fim intepati de vreo insecta sau sa fim muscati de un sarpe. De cele mai multe ori, asemenea agresiuni sint de fapt reflexe de aparare ale animalelor. Apicultorii spun tot timpul ca in majoritatea cazurilor albinele nu inteapa decit daca se simt amenintate.

Asadar, este de datoria noastra sa adoptam un comportament preventiv. Puneti-va in garda copiii, care sint primele victime ale muscaturilor de sarpe sau ale intepaturilor de viespe. Fiti atenti mai ales daca va petreceti vacanta la tara sau pe Litoral, iar daca ati programat un sejur in unele regiuni din Africa, Asia sau America fiti cu ochii in patru. Acolo, animalele veninoase sint mai numeroase, iar respectarea unor precautii este si mai necesara decit pe teritoriile noastre.

Intepaturile de albine, viespi sau tauni

Intepaturile viespilor, ale albinelor si ale taunilor sint cele mai frecvente. Aparatul veninos al acestor insecte este situat la extremitatea posterioara a abdomenului femelelor, care poseda un ac retractil inarmat cu cirlige laterale (precum virful unei sageti). Acest ac ramine frecvent in pielea victimei, iar sacul cu venin care ii este atasat se va goli daca incercati sa extrageti acul din piele. Cel mai des, intepaturile de viespe, albina sau taune nu provoaca decit o inflamatie locala si dureroasa, care se vindeca dupa citeva zile.

Consecintele pot fi mult mai grave in caz de intepaturi multiple sau de intepaturi in gura sau in faringe. De asemenea, grave sint si cazurile cind persoana este alergica la veninul acestor insecte sau sufera de insuficienta respiratorie sau cardiaca. In anumite cazuri, moartea poate surveni dupa citeva minute.

Recomandari pentru a preveni intepaturile insectelor

Nu va apropiati de stupi si pastrati distanta fata de cuiburile viespilor sau ale taunilor. Aveti grija mai ales pe timp de furtuna, fenomen ce are tendinta de a le incita. Este important sa stiti ca substantele repulsive (spray, lotiune) nu au efect asupra viespilor, albinelor s.a. Daca sunteti alergic puteti incerca sa urmati un tratament de desensibilizare prescris de un medic alergolog in mediul spitalicesc sau purtati la dumneavoastra medicamente eliberate pe baza retetei medicale, precum adrenalina, antihistaminicele, corticoizi.

Daca descoperiti in apropierea locuintei dumneavoastra un cuib de viespi sau de tauni anuntati pompierii, iar daca in gradina dumneavoastra a poposit un roi de albine, un apicultor va sti sa il recupereze.

Daca sunteti urmarit de un roi de albine, refugiati-va intr-o casa, o masina sau in orice alt loc inchis pentru a va proteja.

Si ciupiturile tintarilor pot fi prevenite

Ca o curiozitate, femela-tintar inteapa in special seara. Pentru a petrece serile de vara fara sa va deranjeze aceste insecte suparatoare este bine sa urmati citeva recomandari.

Anumite substante precum esenta de lamiita sau anumite plante precum muscatele alunga tintarii. Vara puteti aseza muscatele pe balcon sau in umbrarul din curtea dumneavoastra si astfel aveti sansa sa mai scapati de tintari. Daca totusi iesiti la o plimbare pe inserat in parc sau la padure este bine sa purtati haine deschise la culoare, cu mineci lungi si pantaloni lungi, pe care, eventual, puteti pulveriza diferite substante antitintari. In noptile toride de vara este aproape imposibil sa ne imbracam cu haine din cap si pina in picioare, asa ca avem la dispozitie diferite lotiuni sau spray-uri care se aplica direct pe piele pentru tinerea tintarilor la distanta.

In locuintele dumneavoastra este preferabila instalarea unui aparat de aer conditionat, dar, daca posibilitatile financiare sint reduse, si montarea unor plase la ferestre va va permite sa dormiti linistiti. In excursii cu cortul, evitati stabilirea taberei in preajma lacurilor sau iazurilor mlastinoase.

Atentie cind sinteti la mare

Meduzele apar in numar foarte mare atunci cind apa marii atinge temperaturi ridicate si putem spune ca nu sint rare pe Litoralul romanesc. Pericolul provine din tentaculele acestor moluste, contactul lor provocind dureri intense, urticarie si umflaturi peste citeva minute, dar in cazurile mai grave si varsaturi sau ameteli.

Pentru a indeparta meduza de pe piele incercati sa dati la o parte tentaculele cu lama unui cutit si dezinfectati pielea cu alcool, apoi aplicati nisip sau, daca aveti la indemina, talc. O solutie antiseptica sau pastile analgezice se pot dovedi necesare.

Nu atingeti ceea ce nu cunoasteti, nici in apa, nici pe uscat.

Cind faceti baie in apa marii este bine sa inotati mai mult decit sa mergeti prin apa.

Evitati scaldatul cind meduzele sint foarte numeroase, mai ales dupa o furtuna sau dupa zile caniculare.

Muscaturile de sarpe sint periculoase

Ele antreneaza o durere imediata cu o echimoza care apare dupa 15-30 de minute mai tirziu, urmata de un edem local sau extins pe membrul sau partea corpului ce se umple de pete.

La copil sau in cazurile cind veninul este injectat direct intr-un vas de singe, muscaturile pot avea consecinte mult mai grave. Exista si posibilitatea ca muscatura sa fie superficiala, iar reptila sa nu-si fi injectat veninul. De aceea, trebuie tratate cu medicamente numai intoxicatiile reale, confirmate de medic. El decide utilizarea unui ser-antidot.

La munte sau in alte excursii este bine sa tineti seama de urmatoarele indicatii:

- Purtati incaltaminte inalta si pantalon lung daca mergeti in afara cararilor batatorite.

- Inspectati cu atentie locurile inainte de a instala cortul sau tabara si nu dormiti niciodata pe solul neacoperit.

- Evitati sa adunati lemne uscate din locurile intunecoase.

- Nu va lasati pantofii si hainele pe pamint; pe timpul noptii agatati-le undeva si scuturati-le bine inainte de a le purta pentru evitarea oricaror surprize.

- Nu atingeti animalele veninoase aparent moarte.

Daca totusi ati fost muscat de un sarpe nu faceti o incizie in zona muscaturii si nu sugeti locul respectiv. Aceasta practica poate fi periculoasa daca aveti leziuni la nivelul mucoasei bucale. Este mai bine ca pe locul muscaturii de sarpe sa puneti un bandaj din pinza strins moderat decit un garou care poate, intr-adevar, intirzia difuzia veninului, dar risca agravarea leziunilor locale.

Sfaturi pentru acordarea primului ajutor

In primul rind, daca cineva din anturajul dumneavoastra este ranit sau descoperiti o persoana ce a suferit un accident, nu intrati in panica, evitati gesturile gratuite sau periculoase. Incurajati ranitul asigurindu-l ca totul va fi bine, dar nu va pierdeti cumpatul, deoarece s-ar putea sa nu aveti credibilitate. Daca este necesar, incalziti-l cu o patura sau o haina calduroasa, fara sa ii dati sa bea ceva alcoolic.

Spalati cu apa leziunea cutanata, dezinfectati si scoateti corpurile straine. Daca este vorba despre o fractura, imobilizati membrele afectate. Notati sau memorati cu atentie ora accidentarii si cea a aparitiei eventualelor simptome.

Organizati cu calm transportarea ranitului catre cel mai apropiat punct medical.

Alertati cit mai rapid persoanele autorizate: medici, pompieri, salvamontisti, salvamari etc.

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare. Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea

Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.

afectiuni care se trateaza cu mierea · despre sanatate · miere · mierea de albine · mierea falsa · plante · terapii

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare. Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea

Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.