Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

In acest frumos anotimp care este vara riscam cu totii sa fim intepati de vreo insecta sau sa fim muscati de un sarpe. De cele mai multe ori, asemenea agresiuni sint de fapt reflexe de aparare ale animalelor. Apicultorii spun tot timpul ca in majoritatea cazurilor albinele nu inteapa decit daca se simt amenintate.

Asadar, este de datoria noastra sa adoptam un comportament preventiv. Puneti-va in garda copiii, care sint primele victime ale muscaturilor de sarpe sau ale intepaturilor de viespe. Fiti atenti mai ales daca va petreceti vacanta la tara sau pe Litoral, iar daca ati programat un sejur in unele regiuni din Africa, Asia sau America fiti cu ochii in patru. Acolo, animalele veninoase sint mai numeroase, iar respectarea unor precautii este si mai necesara decit pe teritoriile noastre.

Intepaturile de albine, viespi sau tauni

Intepaturile viespilor, ale albinelor si ale taunilor sint cele mai frecvente. Aparatul veninos al acestor insecte este situat la extremitatea posterioara a abdomenului femelelor, care poseda un ac retractil inarmat cu cirlige laterale (precum virful unei sageti). Acest ac ramine frecvent in pielea victimei, iar sacul cu venin care ii este atasat se va goli daca incercati sa extrageti acul din piele. Cel mai des, intepaturile de viespe, albina sau taune nu provoaca decit o inflamatie locala si dureroasa, care se vindeca dupa citeva zile.

Consecintele pot fi mult mai grave in caz de intepaturi multiple sau de intepaturi in gura sau in faringe. De asemenea, grave sint si cazurile cind persoana este alergica la veninul acestor insecte sau sufera de insuficienta respiratorie sau cardiaca. In anumite cazuri, moartea poate surveni dupa citeva minute.

Recomandari pentru a preveni intepaturile insectelor

Nu va apropiati de stupi si pastrati distanta fata de cuiburile viespilor sau ale taunilor. Aveti grija mai ales pe timp de furtuna, fenomen ce are tendinta de a le incita. Este important sa stiti ca substantele repulsive (spray, lotiune) nu au efect asupra viespilor, albinelor s.a. Daca sunteti alergic puteti incerca sa urmati un tratament de desensibilizare prescris de un medic alergolog in mediul spitalicesc sau purtati la dumneavoastra medicamente eliberate pe baza retetei medicale, precum adrenalina, antihistaminicele, corticoizi.

Daca descoperiti in apropierea locuintei dumneavoastra un cuib de viespi sau de tauni anuntati pompierii, iar daca in gradina dumneavoastra a poposit un roi de albine, un apicultor va sti sa il recupereze.

Daca sunteti urmarit de un roi de albine, refugiati-va intr-o casa, o masina sau in orice alt loc inchis pentru a va proteja.

Si ciupiturile tintarilor pot fi prevenite

Ca o curiozitate, femela-tintar inteapa in special seara. Pentru a petrece serile de vara fara sa va deranjeze aceste insecte suparatoare este bine sa urmati citeva recomandari.

Anumite substante precum esenta de lamiita sau anumite plante precum muscatele alunga tintarii. Vara puteti aseza muscatele pe balcon sau in umbrarul din curtea dumneavoastra si astfel aveti sansa sa mai scapati de tintari. Daca totusi iesiti la o plimbare pe inserat in parc sau la padure este bine sa purtati haine deschise la culoare, cu mineci lungi si pantaloni lungi, pe care, eventual, puteti pulveriza diferite substante antitintari. In noptile toride de vara este aproape imposibil sa ne imbracam cu haine din cap si pina in picioare, asa ca avem la dispozitie diferite lotiuni sau spray-uri care se aplica direct pe piele pentru tinerea tintarilor la distanta.

In locuintele dumneavoastra este preferabila instalarea unui aparat de aer conditionat, dar, daca posibilitatile financiare sint reduse, si montarea unor plase la ferestre va va permite sa dormiti linistiti. In excursii cu cortul, evitati stabilirea taberei in preajma lacurilor sau iazurilor mlastinoase.

Atentie cind sinteti la mare

Meduzele apar in numar foarte mare atunci cind apa marii atinge temperaturi ridicate si putem spune ca nu sint rare pe Litoralul romanesc. Pericolul provine din tentaculele acestor moluste, contactul lor provocind dureri intense, urticarie si umflaturi peste citeva minute, dar in cazurile mai grave si varsaturi sau ameteli.

Pentru a indeparta meduza de pe piele incercati sa dati la o parte tentaculele cu lama unui cutit si dezinfectati pielea cu alcool, apoi aplicati nisip sau, daca aveti la indemina, talc. O solutie antiseptica sau pastile analgezice se pot dovedi necesare.

Nu atingeti ceea ce nu cunoasteti, nici in apa, nici pe uscat.

Cind faceti baie in apa marii este bine sa inotati mai mult decit sa mergeti prin apa.

Evitati scaldatul cind meduzele sint foarte numeroase, mai ales dupa o furtuna sau dupa zile caniculare.

Muscaturile de sarpe sint periculoase

Ele antreneaza o durere imediata cu o echimoza care apare dupa 15-30 de minute mai tirziu, urmata de un edem local sau extins pe membrul sau partea corpului ce se umple de pete.

La copil sau in cazurile cind veninul este injectat direct intr-un vas de singe, muscaturile pot avea consecinte mult mai grave. Exista si posibilitatea ca muscatura sa fie superficiala, iar reptila sa nu-si fi injectat veninul. De aceea, trebuie tratate cu medicamente numai intoxicatiile reale, confirmate de medic. El decide utilizarea unui ser-antidot.

La munte sau in alte excursii este bine sa tineti seama de urmatoarele indicatii:

- Purtati incaltaminte inalta si pantalon lung daca mergeti in afara cararilor batatorite.

- Inspectati cu atentie locurile inainte de a instala cortul sau tabara si nu dormiti niciodata pe solul neacoperit.

- Evitati sa adunati lemne uscate din locurile intunecoase.

- Nu va lasati pantofii si hainele pe pamint; pe timpul noptii agatati-le undeva si scuturati-le bine inainte de a le purta pentru evitarea oricaror surprize.

- Nu atingeti animalele veninoase aparent moarte.

Daca totusi ati fost muscat de un sarpe nu faceti o incizie in zona muscaturii si nu sugeti locul respectiv. Aceasta practica poate fi periculoasa daca aveti leziuni la nivelul mucoasei bucale. Este mai bine ca pe locul muscaturii de sarpe sa puneti un bandaj din pinza strins moderat decit un garou care poate, intr-adevar, intirzia difuzia veninului, dar risca agravarea leziunilor locale.

Sfaturi pentru acordarea primului ajutor

In primul rind, daca cineva din anturajul dumneavoastra este ranit sau descoperiti o persoana ce a suferit un accident, nu intrati in panica, evitati gesturile gratuite sau periculoase. Incurajati ranitul asigurindu-l ca totul va fi bine, dar nu va pierdeti cumpatul, deoarece s-ar putea sa nu aveti credibilitate. Daca este necesar, incalziti-l cu o patura sau o haina calduroasa, fara sa ii dati sa bea ceva alcoolic.

Spalati cu apa leziunea cutanata, dezinfectati si scoateti corpurile straine. Daca este vorba despre o fractura, imobilizati membrele afectate. Notati sau memorati cu atentie ora accidentarii si cea a aparitiei eventualelor simptome.

Organizati cu calm transportarea ranitului catre cel mai apropiat punct medical.

Alertati cit mai rapid persoanele autorizate: medici, pompieri, salvamontisti, salvamari etc.

Cum ne aparam impotriva insectelor · insecte · meduzelor si serpilor · mod de aparare · plante · serpi · terapii

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

In acest frumos anotimp care este vara riscam cu totii sa fim intepati de vreo insecta sau sa fim muscati de un sarpe. De cele mai multe ori, asemenea agresiuni sint de fapt reflexe de aparare ale animalelor. Apicultorii spun tot timpul ca in majoritatea cazurilor albinele nu inteapa decit daca se simt amenintate.

Asadar, este de datoria noastra sa adoptam un comportament preventiv. Puneti-va in garda copiii, care sint primele victime ale muscaturilor de sarpe sau ale intepaturilor de viespe. Fiti atenti mai ales daca va petreceti vacanta la tara sau pe Litoral, iar daca ati programat un sejur in unele regiuni din Africa, Asia sau America fiti cu ochii in patru. Acolo, animalele veninoase sint mai numeroase, iar respectarea unor precautii este si mai necesara decit pe teritoriile noastre.

Intepaturile de albine, viespi sau tauni

Intepaturile viespilor, ale albinelor si ale taunilor sint cele mai frecvente. Aparatul veninos al acestor insecte este situat la extremitatea posterioara a abdomenului femelelor, care poseda un ac retractil inarmat cu cirlige laterale (precum virful unei sageti). Acest ac ramine frecvent in pielea victimei, iar sacul cu venin care ii este atasat se va goli daca incercati sa extrageti acul din piele. Cel mai des, intepaturile de viespe, albina sau taune nu provoaca decit o inflamatie locala si dureroasa, care se vindeca dupa citeva zile.

Consecintele pot fi mult mai grave in caz de intepaturi multiple sau de intepaturi in gura sau in faringe. De asemenea, grave sint si cazurile cind persoana este alergica la veninul acestor insecte sau sufera de insuficienta respiratorie sau cardiaca. In anumite cazuri, moartea poate surveni dupa citeva minute.

Recomandari pentru a preveni intepaturile insectelor

Nu va apropiati de stupi si pastrati distanta fata de cuiburile viespilor sau ale taunilor. Aveti grija mai ales pe timp de furtuna, fenomen ce are tendinta de a le incita. Este important sa stiti ca substantele repulsive (spray, lotiune) nu au efect asupra viespilor, albinelor s.a. Daca sunteti alergic puteti incerca sa urmati un tratament de desensibilizare prescris de un medic alergolog in mediul spitalicesc sau purtati la dumneavoastra medicamente eliberate pe baza retetei medicale, precum adrenalina, antihistaminicele, corticoizi.

Daca descoperiti in apropierea locuintei dumneavoastra un cuib de viespi sau de tauni anuntati pompierii, iar daca in gradina dumneavoastra a poposit un roi de albine, un apicultor va sti sa il recupereze.

Daca sunteti urmarit de un roi de albine, refugiati-va intr-o casa, o masina sau in orice alt loc inchis pentru a va proteja.

Si ciupiturile tintarilor pot fi prevenite

Ca o curiozitate, femela-tintar inteapa in special seara. Pentru a petrece serile de vara fara sa va deranjeze aceste insecte suparatoare este bine sa urmati citeva recomandari.

Anumite substante precum esenta de lamiita sau anumite plante precum muscatele alunga tintarii. Vara puteti aseza muscatele pe balcon sau in umbrarul din curtea dumneavoastra si astfel aveti sansa sa mai scapati de tintari. Daca totusi iesiti la o plimbare pe inserat in parc sau la padure este bine sa purtati haine deschise la culoare, cu mineci lungi si pantaloni lungi, pe care, eventual, puteti pulveriza diferite substante antitintari. In noptile toride de vara este aproape imposibil sa ne imbracam cu haine din cap si pina in picioare, asa ca avem la dispozitie diferite lotiuni sau spray-uri care se aplica direct pe piele pentru tinerea tintarilor la distanta.

In locuintele dumneavoastra este preferabila instalarea unui aparat de aer conditionat, dar, daca posibilitatile financiare sint reduse, si montarea unor plase la ferestre va va permite sa dormiti linistiti. In excursii cu cortul, evitati stabilirea taberei in preajma lacurilor sau iazurilor mlastinoase.

Atentie cind sinteti la mare

Meduzele apar in numar foarte mare atunci cind apa marii atinge temperaturi ridicate si putem spune ca nu sint rare pe Litoralul romanesc. Pericolul provine din tentaculele acestor moluste, contactul lor provocind dureri intense, urticarie si umflaturi peste citeva minute, dar in cazurile mai grave si varsaturi sau ameteli.

Pentru a indeparta meduza de pe piele incercati sa dati la o parte tentaculele cu lama unui cutit si dezinfectati pielea cu alcool, apoi aplicati nisip sau, daca aveti la indemina, talc. O solutie antiseptica sau pastile analgezice se pot dovedi necesare.

Nu atingeti ceea ce nu cunoasteti, nici in apa, nici pe uscat.

Cind faceti baie in apa marii este bine sa inotati mai mult decit sa mergeti prin apa.

Evitati scaldatul cind meduzele sint foarte numeroase, mai ales dupa o furtuna sau dupa zile caniculare.

Muscaturile de sarpe sint periculoase

Ele antreneaza o durere imediata cu o echimoza care apare dupa 15-30 de minute mai tirziu, urmata de un edem local sau extins pe membrul sau partea corpului ce se umple de pete.

La copil sau in cazurile cind veninul este injectat direct intr-un vas de singe, muscaturile pot avea consecinte mult mai grave. Exista si posibilitatea ca muscatura sa fie superficiala, iar reptila sa nu-si fi injectat veninul. De aceea, trebuie tratate cu medicamente numai intoxicatiile reale, confirmate de medic. El decide utilizarea unui ser-antidot.

La munte sau in alte excursii este bine sa tineti seama de urmatoarele indicatii:

- Purtati incaltaminte inalta si pantalon lung daca mergeti in afara cararilor batatorite.

- Inspectati cu atentie locurile inainte de a instala cortul sau tabara si nu dormiti niciodata pe solul neacoperit.

- Evitati sa adunati lemne uscate din locurile intunecoase.

- Nu va lasati pantofii si hainele pe pamint; pe timpul noptii agatati-le undeva si scuturati-le bine inainte de a le purta pentru evitarea oricaror surprize.

- Nu atingeti animalele veninoase aparent moarte.

Daca totusi ati fost muscat de un sarpe nu faceti o incizie in zona muscaturii si nu sugeti locul respectiv. Aceasta practica poate fi periculoasa daca aveti leziuni la nivelul mucoasei bucale. Este mai bine ca pe locul muscaturii de sarpe sa puneti un bandaj din pinza strins moderat decit un garou care poate, intr-adevar, intirzia difuzia veninului, dar risca agravarea leziunilor locale.

Sfaturi pentru acordarea primului ajutor

In primul rind, daca cineva din anturajul dumneavoastra este ranit sau descoperiti o persoana ce a suferit un accident, nu intrati in panica, evitati gesturile gratuite sau periculoase. Incurajati ranitul asigurindu-l ca totul va fi bine, dar nu va pierdeti cumpatul, deoarece s-ar putea sa nu aveti credibilitate. Daca este necesar, incalziti-l cu o patura sau o haina calduroasa, fara sa ii dati sa bea ceva alcoolic.

Spalati cu apa leziunea cutanata, dezinfectati si scoateti corpurile straine. Daca este vorba despre o fractura, imobilizati membrele afectate. Notati sau memorati cu atentie ora accidentarii si cea a aparitiei eventualelor simptome.

Organizati cu calm transportarea ranitului catre cel mai apropiat punct medical.

Alertati cit mai rapid persoanele autorizate: medici, pompieri, salvamontisti, salvamari etc.

Compresele

Bunicile si strabunicile foloseau frecvent compresele cind isi tratau copiii, nepotii si pe cei apropiati de diverse boli. Astazi asistam la revenirea triumfala a acestei metode, prin care putem trata cu succes febra, procesele inflamatorii, convulsiile.

Compresele umede pot fi reci sau calde. Ele sint destinate sa racoreasca, sa incalzeasca sau sa produca sudatie. Este bine, inainte de a apela la tratamentul cu comprese, sa consultam un medic.

Iata citeva tipuri de comprese

O compresa ce poate fi rece sau calda (dupa nevoi), care se aplica pe git, piept sau abdomen, este cea prezentata mai jos: o bucata mare de pinza de in (sau bumbac) se inmoaie in apa rece (vara) sau in apa calda (dar nu fierbinte) iarna, se stoarce bine si se aplica pe corp. Peste ea se pune o basma (sal) din lina, care se asaza pentru a acoperi bine compresa, astfel incit sa nu patrunda aerul.

Gitul este bine sa fie acoperit separat cu un fular. Compresa se tine 45-60 minute. Daca este pusa pentru a racori, se umezeste din nou (daca este pentru a incalzi – nu se mai umezeste). Dupa ce se inlatura compresa, pacientul se imbraca intr-o bluza uscata (tricou) din bumbac si ramine in pat, bine invelit, timp de 30-40 minute.

Aceeasi compresa pentru spate se va pregati in acelasi fel, dar se va intinde pe pat intii salul de lina, apoi pinza umezita si bine stoarsa, iar pacientul se culca cu spatele gol peste aceasta. Are un efect foarte puternic in durerile de mijloc si coloana, in circulatia sangvina dificultuoasa sau in stari de febra mare. De asemenea, aceste comprese dau rezultate in hipertensiune, ipohondrie, dar si eliminarea gazelor.

Compresa pe abdomen: se aplica pinza, inmuiata in apa, bine stoarsa, impaturita, pe partea inferioara a abdomenului. Bolnavul trebuie sa stea intins pe spate, in pat. Peste compresa se infasoara o basma de lina. De fapt, compresa pe abdomen se poate pune succesiv cu cea de pe spate, sau simultan, pentru a avea un efect mai puternic.

Dupa ce se aplica pe abdomen compresa se sta intre 45 de minute si doua ore. Dupa o ora se umezeste din nou compresa. Se poate folosi apa rece, apa cu otet sau fiertura de paie de ovaz sau de fin. Aceasta compresa imbunatateste circulatia sangvina, ajuta digestia si este un remediu in colicile digestive.

Dupa opinia medicului Knipe, compresele sint cele mai potrivite in febra si procesele inflamatorii insotite de febra, caci apa rece este suficienta pentru a racori, fara sa socheze organismul, asa cum se intimpla la utilizarea pungii cu gheata.

Compresa calda pentru durerile de mijloc: se inmoaie in apa calda (+45 grade Celsius) o bucata de pinza si se stoarce bine. Cu ea se infasoara mijlocul – de la un sold la altul – si apoi, peste compresa, se leaga o fisie de pinza de in sau bumbac, uscata. Deasupra se infasoara bolnavul cu un sal sau fular de lina. Compresa se mentine 45 de minute.

Compresa pentru gambe. Pe fiecare gamba se infasoara cite o bucata de pinza de in sau bumbac, inmuiata in apa rece (la 15-20 grade Celsius) si bine stoarsa. Piciorul se infasoara de la genunchi pina la glezna. Peste pinza uda se infasoara cite o fisie de pinza uscata, peste care se pune cite un prosop. Labele se incalzesc in mod obligatoriu cu ciorapi de lina sau o sticla cu apa calda. Compresele se mentin 10-15 minute.

Compresele aplicate pe piept. Sint recomandate in bronsite. O pinza de in sau de bumbac se uda in apa (rece pina la calda, in functie de anotimp si de starea bolnavului), se stoarce bine, se aplica pe piept (se poate pune inca una pe spate) sau se infasoara ca o fasa mai lata. Peste ea se pune un prosop plusat sau un sal de lina. Bolnavul se acopera bine cu o patura de lina sau cu plapuma si ramine astfel timp de o ora.

compresa · cum se face o compresa · tipuri de comprese

Compresele

Compresele

Bunicile si strabunicile foloseau frecvent compresele cind isi tratau copiii, nepotii si pe cei apropiati de diverse boli. Astazi asistam la revenirea triumfala a acestei metode, prin care putem trata cu succes febra, procesele inflamatorii, convulsiile.

Compresele umede pot fi reci sau calde. Ele sint destinate sa racoreasca, sa incalzeasca sau sa produca sudatie. Este bine, inainte de a apela la tratamentul cu comprese, sa consultam un medic.

Iata citeva tipuri de comprese

O compresa ce poate fi rece sau calda (dupa nevoi), care se aplica pe git, piept sau abdomen, este cea prezentata mai jos: o bucata mare de pinza de in (sau bumbac) se inmoaie in apa rece (vara) sau in apa calda (dar nu fierbinte) iarna, se stoarce bine si se aplica pe corp. Peste ea se pune o basma (sal) din lina, care se asaza pentru a acoperi bine compresa, astfel incit sa nu patrunda aerul.

Gitul este bine sa fie acoperit separat cu un fular. Compresa se tine 45-60 minute. Daca este pusa pentru a racori, se umezeste din nou (daca este pentru a incalzi – nu se mai umezeste). Dupa ce se inlatura compresa, pacientul se imbraca intr-o bluza uscata (tricou) din bumbac si ramine in pat, bine invelit, timp de 30-40 minute.

Aceeasi compresa pentru spate se va pregati in acelasi fel, dar se va intinde pe pat intii salul de lina, apoi pinza umezita si bine stoarsa, iar pacientul se culca cu spatele gol peste aceasta. Are un efect foarte puternic in durerile de mijloc si coloana, in circulatia sangvina dificultuoasa sau in stari de febra mare. De asemenea, aceste comprese dau rezultate in hipertensiune, ipohondrie, dar si eliminarea gazelor.

Compresa pe abdomen: se aplica pinza, inmuiata in apa, bine stoarsa, impaturita, pe partea inferioara a abdomenului. Bolnavul trebuie sa stea intins pe spate, in pat. Peste compresa se infasoara o basma de lina. De fapt, compresa pe abdomen se poate pune succesiv cu cea de pe spate, sau simultan, pentru a avea un efect mai puternic.

Dupa ce se aplica pe abdomen compresa se sta intre 45 de minute si doua ore. Dupa o ora se umezeste din nou compresa. Se poate folosi apa rece, apa cu otet sau fiertura de paie de ovaz sau de fin. Aceasta compresa imbunatateste circulatia sangvina, ajuta digestia si este un remediu in colicile digestive.

Dupa opinia medicului Knipe, compresele sint cele mai potrivite in febra si procesele inflamatorii insotite de febra, caci apa rece este suficienta pentru a racori, fara sa socheze organismul, asa cum se intimpla la utilizarea pungii cu gheata.

Compresa calda pentru durerile de mijloc: se inmoaie in apa calda (+45 grade Celsius) o bucata de pinza si se stoarce bine. Cu ea se infasoara mijlocul – de la un sold la altul – si apoi, peste compresa, se leaga o fisie de pinza de in sau bumbac, uscata. Deasupra se infasoara bolnavul cu un sal sau fular de lina. Compresa se mentine 45 de minute.

Compresa pentru gambe. Pe fiecare gamba se infasoara cite o bucata de pinza de in sau bumbac, inmuiata in apa rece (la 15-20 grade Celsius) si bine stoarsa. Piciorul se infasoara de la genunchi pina la glezna. Peste pinza uda se infasoara cite o fisie de pinza uscata, peste care se pune cite un prosop. Labele se incalzesc in mod obligatoriu cu ciorapi de lina sau o sticla cu apa calda. Compresele se mentin 10-15 minute.

Compresele aplicate pe piept. Sint recomandate in bronsite. O pinza de in sau de bumbac se uda in apa (rece pina la calda, in functie de anotimp si de starea bolnavului), se stoarce bine, se aplica pe piept (se poate pune inca una pe spate) sau se infasoara ca o fasa mai lata. Peste ea se pune un prosop plusat sau un sal de lina. Bolnavul se acopera bine cu o patura de lina sau cu plapuma si ramine astfel timp de o ora.

Cine sint medicii din paduri

Lemnul este, fara indoiala, materia nobila pe care omul o foloseste cel mai mult. Il gasim peste tot in viata noastra cotidiana. Pe toata suprafata globului au trecut secole fara sa-i marcheze existenta. Fiecare esenta de copac ofera caracteristici bine precizate care ii conditioneaza existenta. Lemnul este usor, rezistent, omogen, elastic. Din el se fac mobile, scheleti, hirtie, opere de arta. Dar copacul nu ne ofera doar lemnul sau. Fructele sale, frunzele sale, scoarta sau seva sint de asemenea foarte utilizate si contin in special calitati terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri

Pinul

Mugurii expectoranti sint utilizati la fabricarea medicamentelor pentru caile respiratorii de mai multe mii de ani. Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor. Extractele din rasini sint de altfel eficace contra reumatismului, gutei si a bolilor de piele. Hidroterapia se poate lauda cu meritele conurilor verzi si a acelor care se gasesc ca extracte in numeroase saruri de baie.

Ulmul

Dioscoride si Pliniu ii recomandau in vederea folosirii contra afectiunilor pielii. Frunzele sale au ca efect o remarcabila putere cicatrizanta si antiinflamatoare. A doua scoarta recoltata primavara de pe ramurile tinere are calitati astringente si se foloseste la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei. Este recomandata de asemenea pentru tratarea dermatrozelor si reumatismul. Din pacate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimata.

Mesteacanul

Seva mesteacanului are cea mai mare calitate terapeutica. In Suedia se produce din aceasta zahar si vin. In Rusia se prepara bere si un fel de pasta pentru a o amesteca cu caviarul. In anumite provincii franceze se prepara vin spumos asemanator cu sampania. Scoarta sa este febrifuga, diuretica si stimuleaza digestia. Infuziile din frunze de mesteacan sint eficace contra gutei, reumatismului si calculilor renali iar mugurii activeaza secretia biliara.

Frasinul

Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, caci proprietatile sale terapeutice sint numeroase. O infuzie de frasin administata persoanelor care sufera de reumatism articular devine un adevarat elixir pentru o viata mai lunga. Ajuta in lupta contra gutei si dureroaselor colici renale. Semintele sint renumite pentru calitatea diuretica, iar scoarta ramurilor este febrifuga.

Castanul

In Ardeche, in Corse sau in Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de piine. De-a lungul secolelor, taranii utilizau faina de castan pentru a-si face piine. Bogate in substante, frunzele sale dezvolta o actiune sedativa asupra organelor respiratorii si pot vindeca bronsitele si reumatismul. Folosita tot ca infuzie, scoarta sa are proprietatea de a scadea temperatura. Castanul prezinta de altfel proprietati bacteriostatice.

Stejarul

Regele padurilor este un arbore sacru inca din Antichitate, datorita longevitatii sale exceptionale. Frunzele, ghindele, scorta sint foarte bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai bine... fara a fi agitati!

Malinul

Originar din Orientul Mijlociu, malinul este recunoscut pentru frunzele sale rosiatice. Dar nici fructele sale nu sint lipsite de calitate. Nu exista un mai bun diuretic ca fructele malinului. Infuzia este recomandata contra inflamatiilor cailor urinare, gutei si artritei. Cu un gust delicios, fructele de malin, asemanatoare cireselor, dar mai micute, au avantajul de a fi foarte bogate in vitamina A. Pulpa lor se poate aplica pe fata pentru a regenera epidermele obosite.

Teiul

Cine nu cunoste ceaiul rosiatic si amarui al teiului? Nu exista, in zilele noastre un mai bun depurativ. Il gasim de altfel concentrat in mai multe medicamente. Efectele sale hipotensive si antispasmatice realizeaza un excelent remediu contra stresului si oboselii. Bebelusilor prea nelinistiti li se fac chiar bai cu tei datorita acestor proprietati. Pe timpul iernii, florile sale sint utile in cazul gripelor durerilor sciatice.

Salcia

Nu a trebuit sa asteptam aparitia stiintei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietatile salciei. Salicina continuta de frunzele si scorta sa este precursorul structurii aspirinei de astazi. Inca din Antichitate se cunosteau calitatile sale de a reduce febra si durerea. Taranii faceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern. Mugurii sai au efect sedativ si reduc excitatia genitala in caz de insomnie.

Fagul

Preferind umbra si umiditatea, fagul desavirseste o padure remarcabila. Din punct de vedere al lemnului, el reprezinta fericirea timplarilor. Legenda spune ca era lemnul favorit al vrajitoarelor... pentru mersul lor pe matura. Scorta sa neteda si argintie are proprietati astringente si antiseptice. Foarte eficace pentru dezinfectarea plaminilor, ea se foloseste in diferite siropuri.

Cine sint medicii din paduri · medici · padure · plante · sanatate verde · terapii naturale

Cine sint medicii din paduri

Cine sint medicii din paduri

Lemnul este, fara indoiala, materia nobila pe care omul o foloseste cel mai mult. Il gasim peste tot in viata noastra cotidiana. Pe toata suprafata globului au trecut secole fara sa-i marcheze existenta. Fiecare esenta de copac ofera caracteristici bine precizate care ii conditioneaza existenta. Lemnul este usor, rezistent, omogen, elastic. Din el se fac mobile, scheleti, hirtie, opere de arta. Dar copacul nu ne ofera doar lemnul sau. Fructele sale, frunzele sale, scoarta sau seva sint de asemenea foarte utilizate si contin in special calitati terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri

Pinul

Mugurii expectoranti sint utilizati la fabricarea medicamentelor pentru caile respiratorii de mai multe mii de ani. Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor. Extractele din rasini sint de altfel eficace contra reumatismului, gutei si a bolilor de piele. Hidroterapia se poate lauda cu meritele conurilor verzi si a acelor care se gasesc ca extracte in numeroase saruri de baie.

Ulmul

Dioscoride si Pliniu ii recomandau in vederea folosirii contra afectiunilor pielii. Frunzele sale au ca efect o remarcabila putere cicatrizanta si antiinflamatoare. A doua scoarta recoltata primavara de pe ramurile tinere are calitati astringente si se foloseste la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei. Este recomandata de asemenea pentru tratarea dermatrozelor si reumatismul. Din pacate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimata.

Mesteacanul

Seva mesteacanului are cea mai mare calitate terapeutica. In Suedia se produce din aceasta zahar si vin. In Rusia se prepara bere si un fel de pasta pentru a o amesteca cu caviarul. In anumite provincii franceze se prepara vin spumos asemanator cu sampania. Scoarta sa este febrifuga, diuretica si stimuleaza digestia. Infuziile din frunze de mesteacan sint eficace contra gutei, reumatismului si calculilor renali iar mugurii activeaza secretia biliara.

Frasinul

Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, caci proprietatile sale terapeutice sint numeroase. O infuzie de frasin administata persoanelor care sufera de reumatism articular devine un adevarat elixir pentru o viata mai lunga. Ajuta in lupta contra gutei si dureroaselor colici renale. Semintele sint renumite pentru calitatea diuretica, iar scoarta ramurilor este febrifuga.

Castanul

In Ardeche, in Corse sau in Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de piine. De-a lungul secolelor, taranii utilizau faina de castan pentru a-si face piine. Bogate in substante, frunzele sale dezvolta o actiune sedativa asupra organelor respiratorii si pot vindeca bronsitele si reumatismul. Folosita tot ca infuzie, scoarta sa are proprietatea de a scadea temperatura. Castanul prezinta de altfel proprietati bacteriostatice.

Stejarul

Regele padurilor este un arbore sacru inca din Antichitate, datorita longevitatii sale exceptionale. Frunzele, ghindele, scorta sint foarte bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai bine... fara a fi agitati!

Malinul

Originar din Orientul Mijlociu, malinul este recunoscut pentru frunzele sale rosiatice. Dar nici fructele sale nu sint lipsite de calitate. Nu exista un mai bun diuretic ca fructele malinului. Infuzia este recomandata contra inflamatiilor cailor urinare, gutei si artritei. Cu un gust delicios, fructele de malin, asemanatoare cireselor, dar mai micute, au avantajul de a fi foarte bogate in vitamina A. Pulpa lor se poate aplica pe fata pentru a regenera epidermele obosite.

Teiul

Cine nu cunoste ceaiul rosiatic si amarui al teiului? Nu exista, in zilele noastre un mai bun depurativ. Il gasim de altfel concentrat in mai multe medicamente. Efectele sale hipotensive si antispasmatice realizeaza un excelent remediu contra stresului si oboselii. Bebelusilor prea nelinistiti li se fac chiar bai cu tei datorita acestor proprietati. Pe timpul iernii, florile sale sint utile in cazul gripelor durerilor sciatice.

Salcia

Nu a trebuit sa asteptam aparitia stiintei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietatile salciei. Salicina continuta de frunzele si scorta sa este precursorul structurii aspirinei de astazi. Inca din Antichitate se cunosteau calitatile sale de a reduce febra si durerea. Taranii faceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern. Mugurii sai au efect sedativ si reduc excitatia genitala in caz de insomnie.

Fagul

Preferind umbra si umiditatea, fagul desavirseste o padure remarcabila. Din punct de vedere al lemnului, el reprezinta fericirea timplarilor. Legenda spune ca era lemnul favorit al vrajitoarelor... pentru mersul lor pe matura. Scorta sa neteda si argintie are proprietati astringente si antiseptice. Foarte eficace pentru dezinfectarea plaminilor, ea se foloseste in diferite siropuri.

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare. Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea

Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.

afectiuni care se trateaza cu mierea · despre sanatate · miere · mierea de albine · mierea falsa · plante · terapii

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare. Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea

Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.

Efectele fumatului asupra sanatatii omului

Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea razboi mondial in toate tarile lumii. S-a stabilit ca in lume la ora actuala fumatul este raspunzator pentru mai mult de 1 milion de decese anual.
In ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar ca tutunul contine substante nocive (canceroase si iritante) .
Cunoscuta tigara exercita actiuni multiple asupra fumatorului insuşi cat şi asupra celor din jur.
Tutunul are o compozitie complexa. In frunze se gasesc diverse componente chimice: celuloza, proteine, amidon, steroli, minerale etc. Dar veti putea spune ca aceşti compuşi se mai gasesc şi in alte plante dar tutunul are ca substante specifice nicotina si isoprenoizii(hidrocarburi nesaturate)
Multa vreme s-a crezut ca nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului şi intr-adevar este o otrava foarte puternica, o doza de 5mg de nicotina fiind suficienta pentru a omora un caine in cateva clipe prin paralizia nervilor motori iar una de 60mg este la fel de eficienta pentru om.
Nicotina este un lichid incolor in clipa extragerii dar in contact cu aerul si lumina se coloreaza in brun. Are un gust amar şi iritant iar mirosul este slab la rece şi asfixiant la caldura.
Prin ardere tutunul işi modifica compozitia initiala dand naştere la noi substante : o intreaga mixtura de gaze, vaapori necondensati, si substante particulare variabile. Fumul inhalat este un aerosol( =particule lichide şi solide de dimensiuni f. mici, intre 0.001 si 100 microni) concentrat cu miliarde de particule pe cm³. Temperatura I zona de ardere a unei tigari este in jur de 884°c. printre noile componenete ale fumului de tigara se numara oxidul de carbon, gudronul si alte subst. iritante pentru sistemul respirator.
Oxidul de carbon este un componet foarte nociv al combustiei tutunului. Concentratia lui variaza dupa modul in care este fumat astfel: 2% in fumul de pipa, 3-4% in fumul de tigara si in trabuc atinge valoarea de 6%. Hemoglobina formeza cu acesta un compus stabil (hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul de carbon decat pentru oxigen deoarece cu acesta din urma compusul rezultat este instabil) facand astfel ca hemoglobina astfel combinata sa devina inutilizabila pentru transportul de oxigen dand naştere la anoxie astfel tesuturile incep sa sufere din cauza lipsei de oxigen.
Diverşii iritanti respiratori de mai gasesc in fumul de tutun in concentratii mari patologice iar printre aceştia se numara: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida.
Dar totusi cei mai periculoşi factori din fumul de tigara sunt substantele cancerigene si cocangerigene care se gasesc in aerosolii produsi de fumul de tigara si care poarta denumirea fenerala de gudroane.

efectele fumatului · nicotina · tigara

Efectele fumatului asupra sanatatii omului

Efectele fumatului asupra sanatatii omului

Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea razboi mondial in toate tarile lumii. S-a stabilit ca in lume la ora actuala fumatul este raspunzator pentru mai mult de 1 milion de decese anual.
In ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar ca tutunul contine substante nocive (canceroase si iritante) .
Cunoscuta tigara exercita actiuni multiple asupra fumatorului insuşi cat şi asupra celor din jur.
Tutunul are o compozitie complexa. In frunze se gasesc diverse componente chimice: celuloza, proteine, amidon, steroli, minerale etc. Dar veti putea spune ca aceşti compuşi se mai gasesc şi in alte plante dar tutunul are ca substante specifice nicotina si isoprenoizii(hidrocarburi nesaturate)
Multa vreme s-a crezut ca nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului şi intr-adevar este o otrava foarte puternica, o doza de 5mg de nicotina fiind suficienta pentru a omora un caine in cateva clipe prin paralizia nervilor motori iar una de 60mg este la fel de eficienta pentru om.
Nicotina este un lichid incolor in clipa extragerii dar in contact cu aerul si lumina se coloreaza in brun. Are un gust amar şi iritant iar mirosul este slab la rece şi asfixiant la caldura.
Prin ardere tutunul işi modifica compozitia initiala dand naştere la noi substante : o intreaga mixtura de gaze, vaapori necondensati, si substante particulare variabile. Fumul inhalat este un aerosol( =particule lichide şi solide de dimensiuni f. mici, intre 0.001 si 100 microni) concentrat cu miliarde de particule pe cm³. Temperatura I zona de ardere a unei tigari este in jur de 884°c. printre noile componenete ale fumului de tigara se numara oxidul de carbon, gudronul si alte subst. iritante pentru sistemul respirator.
Oxidul de carbon este un componet foarte nociv al combustiei tutunului. Concentratia lui variaza dupa modul in care este fumat astfel: 2% in fumul de pipa, 3-4% in fumul de tigara si in trabuc atinge valoarea de 6%. Hemoglobina formeza cu acesta un compus stabil (hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul de carbon decat pentru oxigen deoarece cu acesta din urma compusul rezultat este instabil) facand astfel ca hemoglobina astfel combinata sa devina inutilizabila pentru transportul de oxigen dand naştere la anoxie astfel tesuturile incep sa sufere din cauza lipsei de oxigen.
Diverşii iritanti respiratori de mai gasesc in fumul de tutun in concentratii mari patologice iar printre aceştia se numara: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida.
Dar totusi cei mai periculoşi factori din fumul de tigara sunt substantele cancerigene si cocangerigene care se gasesc in aerosolii produsi de fumul de tigara si care poarta denumirea fenerala de gudroane.