APNEEA ÎN SOMN (SFORAITUL)

APNEEA ÎN SOMN (SFORAITUL): este oprirea voluntară sau involuntară a respiraţiei. Această se poate produce în circumstanţe foarte variate, de la traumatisme, aspiraţii de corpi străini, până la apneea din cadrul stopului cardiorespirator, ce necesită măsuri speciale de tratament.

Sindromul apneei în somn (SAS), această entitate patologică este definită ca fiind oprirea repetată a respiraţiei în somn (peste 10 opriri într-o oră de somn), asociată cu sforăit sonor şi somnolenţă marcată în timpul zilei. Practic, boala poate afecta până la 9% din populaţia adultă. Oprirea respiraţiilor normale în timpul somnului are ca urmare o proastă aprovizionare cu oxigen a tuturor organelor, putând duce, în timp, la afectări importante ale funcţiilor acestora. Studiile efectuate pe pacienţi cu SAS netratat anterior au arătat o creştere a incidenţei cazurilor de hipertensiune arterială, infarct de miocard şi accidente vasculare cerebrale.

-->

Pe de altă parte, alterarea calităţii somnului duce la somnolenţă în timpul zilei. Această, la rândul ei, are numeroase urmări cum ar fi: scăderea capacităţii de concentrare la volan, până la adormitul la volan (ceea ce produce accidente de circulaţie), scăderea capacităţii de concentrare la locul de muncă cu alterarea calităţii muncii depuse de

pacient.

Nu orice persoană care sforăie noaptea suferă de SAS. În general, motivul prezentării la medic este oboseala exagerată din timpul zilei. Un rol important îl are partenerul (partenera) de somn, care poate da relaţii despre numărul şi durata pauzelor de respiraţie din cursul nopţii. Există o serie de condiţii care pot predispune un individ la apariţia SAS: boala are tendinţa la "agregare" familială şi consumul de alcool predispune la dezvoltarea acestei suferinţe. În general pacienţii sunt supraponderali, ei asociază tulburări endocrine sau metabolice importante. Tot un element de diagnostic clinic este şi nicturia (necesitatea de a merge des la toaletă pe timpul nopţii), un alt motiv pentru alterarea calităţii somnului, o altă explicaţie posibilă pentru somnolenţa exagerată din timpul zilei.

Examenul pacienţilor care poate evidenţia obezitatea, valorile crescute ale tensiunii arteriale, examenul ORL, care pune în evidenţă modificările din sfera cavumului (văl palatin, lueta, amigdale, faringe), este absolut necesar pentru un diagnostic corect al SAS. Există mai multe remedii terapeutice, în funcţie de cât de avansată este afectarea organică determinată de SAS. Multi pacienţi vin târziu la medic, atunci când boala este deja visceralizată (au apărut modificări în organ).

Prin scăderea în greutate, evitarea consumului de alcool, a fumatului, precum şi prin simple măsuri medicamentoase de scădere a presiunii din căile respiratorii, se poate ameliora calitatea vieţii bolnavului.

Alte remedii terapeutice sunt mai complexe, necesită intervenţii chirurgicale (cel mai adesea excizia cu laser a unei părţi din valul palatin) sau utilizarea unor dispozitive speciale în timpul nopţii, care asigură permeabilitatea căilor respiratorii prin menţinerea unei anumite presiuni a aerului la nivelul lor.

Se pot face inhalaţii cu ceai de muşeţel, muguri de pin, pentru a usura respiraţia. Camera se aeriseşte bine, nu trebuie să fie supraîncălzită dar nici prea rece. Iarna se recomandă aşezarea unui vas cu apă pe sursa de căldură pentru a se umezi aerul. Înainte de culcare sebea un pahar cu lapte, eventual îndulcit cu miere, călduţ, sau ceai de tei, muşeţel. Se va evita mâncarea grea seara, mai ales înainte de culcare. Este recomandat ca masă de seară să fie luată cu cel puţin 2-3 ore înainte de culcare.

-->