Boli care sunt frecvent confundate
Durerile abdominale pot ascunde un număr mare de boli, unele fiind urgenţe medicale
Lipsa unor informaţii medicale sau incapacitatea de a localiza exact sursa durerii ne poate determina să tratăm greşit o suferinţă. Pentru a evita situaţiile care pun viaţa în pericol, cel mai indicat este să mergem la medic pentru a primi un diagnostic, şi nu să „intuim” boala de care suferim.
În topul celor mai confundate afecţiuni se află răceala şi gripa. Prima debutează mult mai lent decât gripa şi nu se manifestă întotdeauna prin febră, iar atunci când apare, este cu unul-două grade Celsius mai mare decât cea normală. În cazul gripei, temperatura este de peste 39 de grade Celsius. Durerile musculare şi cele de cap sunt mai puternice în gripă decât în răceala obişnuită. De ce este important să diferenţiem cele două infecţii respiratorii? Pentru că există un risc mult mai mare de complicaţii asociate gripei: sinuzită, otită, bronşită sau pneumonie. Din cauza acestor complicaţii, este cu atât mai important să nu-i contaminăm şi pe cei din jurul nostru.
Infarctul cu gastrita ori cu criza biliară
Nu puţine au fost cazurile în care persoanele ce suferiseră un infarct au crezut că au o criză de gastrită ori o criză biliară. Pentru că infarctul dă, de multe ori, dureri în umăr, el a fost confundat chiar şi cu bolile reumatismale. „Inima este un muşchi, iar infarctul ar putea fi asemănat cu o crampă musculară violentă. Durerea este localizată în spatele sternului şi cuprinde tot pieptul, iar adeseori iradiază către umeri şi bărbie, rar în braţ. Ea poate fi însoţită de lipsă de aer. Este foarte important de ştiut că infarctul apare în circumstanţe clare: în timpul sau imediat după un efort fizic ori în urma unor emoţii puternice", explică prof. dr. Dan Gaiţă, cardiolog la Clinica de Cardiologie Preventivă şi de Recuperare Cardiovasculară a Institutului de Boli Cardiovasculare din Timişoara.
Probabilitatea ca durerea să fie cauzată de un infarct este mai mare dacă persoana respectivă are factori de risc precum dislipidemia (nivel crescut de grăsimi în sânge), supraponderalitatea, hipertensiunea, diabetul ori istoricul familial de boli cardiovasculare. Dacă aveţi dubii în privinţa originii durerii, cel mai recomandat este să sunaţi la serviciul 112 şi să descrieţi simptomele, iar asistentul sau medicul va decide dacă este vorba de o urgenţă medicală.
„Boala sărutului" cu răceala
Simptomele mononucleozei infecţioase, o afecţiune virală cunoscută ca „boala sărutului", pot fi uşor puse pe seama unei banale răceli: ganglioni umflaţi, dificultăţi la înghiţire, oboseală, febră şi durere de cap. În ambele afecţiuni, simptomele dispar fără tratament, dar cele de răceală în numai o săptămână, în timp ce manifestările mononucleozei durează aproximativ patru săptămâni. Inflamaţia gâtului ce apare în „boala sărutului" este pusă uneori de bolnavi pe seama unei infecţii bacteriene şi tratată în mod incorect cu antibiotice. Ea nu dispare însă decât cu antiinflamatoare. Deosebirea mononucleozei infecţioase de o răceală este importantă, întrucât bolnavii trebuie să ştie că prima poate provoca o mărire a splinei, care, deşi rar, este urmată de o complicaţie ce pune viaţa în pericol: ruptura de splină. În „boala sărutului", este cu atât mai important decât în răceală repausul la pat până la vindecare pentru a preveni complicaţiile.
Apendicita cu colica biliară
La copii mai ales, care nu ştiu să localizeze exact sursa durerii, durerile abdominale pot să mascheze existenţa unei apendicite. Adulţii pot să confunde apendicita cu o colică biliară, mai ales că durerea debutează în epigastru („capul pieptului" şi abia apoi se localizează în partea dreaptă a abdomenului, de unde poate iradia la nivelul piciorului drept. Deosebirea este că durerea iniţială din epigastru este surdă în caz de apendicită, pe când colica biliară este bruscă şi intensă. Apendicita este o urgenţă medicală, aşa încât dacă suspectaţi că aceasta ar putea fi cauza durerii, nu trebuie să amânaţi consultul medical.
Colica biliară se manifestă ca ulcerul
Crizele biliare puternice sunt deseori confundate cu cele ulceroase, dat fiind că sursa durerii este localizată în aceeaşi zonă a abdomenului, şi anume în „capul pieptului". În ambele cazuri, durerea abdominală este brutală, foarte intensă şi însoţită în unele cazuri de greţuri şi de vărsături. Fără investigaţii de specialitate (radiografie pentru depistarea unei posibile perforaţii a stomacului şi ecografie pentru diagnosticarea litiazei biliare), cele două nu pot fi diferenţiate.
.......................................
Diabetul se poate asocia cu alergia la gluten
Urme de gluten se pot găsi în orice tip de alimente procesate
Între 7 şi 12% din persoanele cu diabet de tip 1 suferă şi de boală celiacă, neputând mânca pâine, paste făinoase sau biscuiţi. Regimul alimentar şi stilul de viaţă echilibrat sunt esenţiale în cazul în care aceste două boli autoimune se asociază, în caz contrar putând apărea complicaţii grave, spun specialiştii.
Deşi încă nu se cunoaşte cu certitudine cauza, diabetul de tip 1(insulinodependent) sau juvenil este frecvent asociat cu alte afecţiuni autoimune printre care şi boala celiacă, cunoscută şi sub denumirea de intoleranţă la gluten. Astfel, ambele patologii apar atunci când sistemul imunitar secretă anticorpi care atacă celulele sănătoase ale organismului. Mai exact, la o persoană care nu poate digera glutenul, în momentul în care este ingerată această substanţă, se declanşează o reacţie inflamatorie la nivelul intestinului care, în timp, distruge pereţii tubului digestiv. În cazul diabetului de tip 1, care se declanşează cel mai adesea în copilărie sau în adolescenţă, anticorpii produşi de sistemul imunitar atacă celulele de la nivelul pancreasului ce produc insulină.
Cert este că ambele boli trebuie ţinute sub control toată viaţa. „Cel mai probabil, factorul genetic joacă un rol decisiv atât în apariţia diabetului de tip 1, cât şi a bolii celiace. Iar în momentul în care apare această asociere, stilul de viaţă şi alimentaţia contează foarte mult", spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.
Opţiuni alimentare restrânse
Potrivit specialiştilor, persoanele diagnosticate cu boală celiacă nu au voie să consume alimente care conţin mai mult de 100 ppm (părţi per milion) gluten. Ele trebuie să elimine din dietă toate sursele de gluten, cum ar fi grâul şi derivatele din grâu, orzul şi secara. Aceste persoane trebuie să citească cu atenţie etichetele alimentelor pe care le cumpără, deoarece glutenul se găseşte şi în numeroase alimente procesate, mai ales în produsele conservate, cum ar fi pateul de ficat, supa instant, unele condimente, berea şi chiar guma de mestecat. Problema dietei devine şi mai stringentă atunci când persoana cu intoleranţă la gluten suferă şi de diabet de tip 1, deoarece, în mod normal un diabetic poate consuma o mare parte dintre aceste alimente. „În România este cam greu să fii bolnav de celiachie. Aceasta deoarece nu prea există alimente speciale pentru aceşti bolnavi, produsele trebuind preparate în fabrici speciale, astfel încât să se evite contaminarea cu surse de gluten.
În plus, atunci când boala celiacă este asociată cu diabetul, dieta se restrânge foarte mult. Persoanele afectate trebuie să excludă alimentele ce conţin gluten, însă pot consuma carbohidraţi precum cartofi, orez, hrişcă şi quinoa (un tip de cereale), acestea din urmă fiind şi surse de proteine de calitate", mai spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi. În concluzie, dieta persoanelor care suferă de aceste afecţiuni trebuie să includă alimente proaspete precum legume, fructe, lapte, cartofi, porumb, orez, carne, peşte şi ouă.
Mişcare şi controale medicale periodice
Atât diabetul, cât şi boala celiacă pot avea complicaţii severe în cazul în care nu sunt ţinute sub control şi dacă nu se respectă tratamentul şi regimul alimentar recomandate de medic. De aceea, pentru a evita malnutriţia (o complicaţie frecventă a bolii celiace), dar şi afecţiunile cardiovasculare sau renale cauzate de diabet, este indicat ca bolnavii să facă periodic controale medicale şi analize de sânge prin care să se monitorizeze atât nivelul glicemiei, cât şi variaţia anticorpilor la gluten. „Persoanele afectate de aceste boli trebuie să fie foarte atente la stilul lor de viaţă. Ele trebuie să facă mişcare, să bea cel puţin doi litri de apă pe zi, să respecte cu stricteţe tratamentul recomandat de medic, să nu fumeze şi să nu bea băuturi alcoolice sau alte excitante", menţionează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.
"Atunci când persoanele cu boală celiacă au şi diabet, trebuie să excludă din dietă alimentele ce conţin gluten, însă pot consuma carbohidraţi precum cartofi, orez şi hrişcă."
Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschidirectorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti
0 comments :
Trimiteți un comentariu