Irisul ce arata despre sanatatea noastra

Irisul, ce arata despre sanatatea noastra

Potrivit specialistilor in studiul irisului uman, culoarea irisului dezvaluie si vulnerabilitatea noastra in fata bolilor. Persoanele cu ochi caprui au predispozitie catre boli reumatice, anemie, hepatita, afectiuni endocrine si gastrice. Cele cu iris albastru tind sa se confrunte mai des cu eczeme si acnee, piele uscata, astm, raceli, iritatii ale ochilor, retentie de apa.

Culoarea verde a irisului atrage atentia asupra pericolului bolilor ereditare.Ochiul drept este harta partii drepte a corpului, iar stangul, a partii stangi.

Primul om care a facut precizari cu privire la cauzele aparatiei schimbarilor semnelor de pe iris a fost Hipocrat parintele medicinii si Galen dupa el (130 d.H). Chiar si in Egiptul antic in piramida lui Tutankamon s-au gasit cateva desene ale irisului faraonului cu explicatii ale bolilor suferite de aceasta.

Geografia ochilor

• Pentru a putea fi studiat sistematic, irisul este împărţit în şapte cercuri concentrice, primul fiind lîngă pupilă. Sînt cercuri secţionate de 12 raze ce delimitează cîmpuri radiale, notate precum un cadran de ceas.

OCHIUL STÎNG

A - emisfera cerebrală stîngă

B - partea stîngă a epifizei

C - partea stîngă a hipofizei

D - partea stîngă a frunţii

E - ochiul stîng

F - partea stîngă a nasului, narina stîngă şi sinusul stîng

G - maxilarul superior stîng

H - partea stîngă a buzelor

I - partea stîngă a timpanului şi a conductului auditiv extern

J - maxilarul inferior stîng

K - partea stîngă a faringelui

L - paratiroidele stîngi

M - partea stîngă a laringelui

N - partea stîngă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)

O - membrul inferior stîng

P - partea stîngă a uterului (prostatei)

R - partea stîngă a vaginului

S - ovarul (testiculul) stîng

T - partea stîngă a vezicii urinare

U - ureterul stîng

V - partea stîngă a colonului transvers şi colonul descendent

Z - rinichiul stîng

X - suprarenala stîngă

a - partea stîngă a intestinului subţire

b - corpul şi coada pancreasului

c - splina

d - inima

e -partea stîngă a diafragmei

f - plămînul stîng şi partea stîngă a traheei

g - sînul stîng

h - membrul superior stîng şi umărul stîng

i - lobul stîng al timusului

j - partea stîngă a limbii şi a gurii

k - glanda salivară sublinguală stîngă

l - lobul stîng al tiroidei

m - partea stîng a feţei

n - partea stîngă a cefei

o - partea stîngă a trunchiului cerebral

p - urechea medie şi internă stîngă

r - partea stîngă a creierului mic

s - partea stîngă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi a coccisului).

OCHIUL DREPT

A - emisfera cerebrală dreaptă

B - partea dreaptă a epifizei

C - partea dreaptă a hipofizei

D - partea dreaptă a frunţii

E - ochiul drept

F - partea dreaptă a nasului, narina dreaptă şi sinusul drept

G - maxilarul superior drept:

H - partea dreaptă a buzelor

I - partea dreaptă a timpanului şi a conductului auditiv extern

J - maxilarul inferior drept

K - partea dreaptă a faringelui

L - paratiroidele drepte

M - partea dreaptă a laringelui

N - partea dreaptă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)

O - membrul inferior drept

P - partea dreaptă a uterului (prostatei)

R - partea dreaptă a vaginului

S - ovarul (testiculul) drept

T - partea dreaptă a vezicii urinare

U - ureterul drept

V - colonul ascendent (cu apendicele) şi partea dreaptă a colonului transvers

Z - rinichiul drept

X- suprarenala dreaptă

a - cecul şi partea dreaptă a intestinului subţire

b - capul pancreasului

c - ficatul şi vezicula biliară

d - stomacul, pilorul şi duodenul

e - esofagul şi partea dreaptă a diafragmei

f- plămînul drept şi partea dreaptă a traheei

g - sînul drept

h - membrul superior şi umărul drept

i - lobul drept al timusului

j - partea dreaptă a limbii şi a gurii

k - glanda salivară sublinguală dreaptă

l - lobul drept al tiroidei

m - partea dreaptă a feţei

n - partea dreaptă a cefei

o - partea dreaptă a trunchiului cerebral

p - urechea medie şi internă dreaptă

r - partea dreaptă a creierului mic

s - partea dreaptă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi coccisului).

Pot apărea şi modificări ale pupilelor care, de obicei, au următoarele semnificaţii: lipsă în partea de sus - boli de stomac, lipsă în partea de jos - afecţiuni intestinale, lipsă în partea stîngă - afectarea colonului descendent, lipsă în partea dreaptă - afectarea colonului ascendent, lipsă pe verticală - boală cerebrovasculară, elipsă înclinată spre stînga - afecţiuni ale pancreasului şi splinei, elipsă înclinată spre dreapta - afecţiuni hepatobiliare, dilatate - excitabilitate nervoasă, euforie, bucurie, relaxare, consum de cafea, alcool şi alte droguri, tratament cu tranchilizante, neuroleptice, hipnotice, sedative, analgezice, antibiotice, antidepresive, hipertensiune craniană, edeme cerebrale, restrînse - inhibiţie nervoasă, sperietură, panică, frică.

Semne pe iris

Culorile petelor pe care le descoperim pe iris oferă indicii asupra naturii afecţiunilor: roşiatică - leziuni cronice (hemoragii) în interiorul unor organe şi ţesuturi, albăstruie - exces de alimente toxice, gri - tulburări metabolice, gălbuie - afecţiuni intestinale, verzuie - boli hepatobiliare, albicioase - sistem limfatic deficitar. În bolile acute, semnul apare ca un triunghi subţire cu vîrful spre pupilă, iar în cele cronice, este lat şi are un contur închis. Liniile radiale ca spiţele unei roţi puternic conturate exprimă exces energetic, hiperfuncţii organice, hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte. sînt semnul unor afecţiuni nervoase cu rezonanţă cardiovasculară sau cerebrovasculară. Petele mai închise decît tenta irisului înseamnă că procesul de eliminare a toxinelor este deficitar sau că reacţia imunitară a organismului este inhibată. Marcajele coralifere oferă informaţii cu privire la afecţiuni pulmonare, iar cele în formă de strugure indică boli de ficat şi pancreas.

Pete albe sau negre

Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: ischemie cerebrală, scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Cu cît zona albicioasă este mai întinsă, cu atît afecţiunea este mai gravă. Un cerc gros, negru, la exteriorul irisului, indică leucemie, umbrele radiale dense în zona de proiecţie a ficatului - hepatite cronice, un punct negru în zona de proiecţie a splinei - chist hidatic în splină, un punct negru în locul de proiecţie a hipofizei - diabet insipid sau adenom hipofizar, o umbră întunecată sau un punct negru în regiunea ce reprezintă creierul - sechele post-traumatism cerebral. Adînciturile de pe suprafaţa iriană sînt expresia unui deficit în funcţionarea organului corespondent, iar semnele în relief dau indicii asupra funcţionării în exces a acestuia. Asemenea pete permit diagnosticarea corectă, în special a afecţiunilor endocrine.

Necazurile afectează vederea

• Sănătatea ochilor depinde şi de sănătatea întregului corp, dar şi de cea a minţii. Tensiunea mentală determină o tensiune fizică ce afectează vederea, provocînd miopia. Stresul mental determină blocarea sistemului nervos, nervii optici şi muşchii oculari fiind şi ei supuşi blocajului. Însăşi concentrarea tensională de a vedea mai bine nu face decît să obosească şi mai mult ochii. Cînd cineva este fericit sau are un suflet bun, i se „citeşte“ în ochi. În schimb, ochii psihopaţilor sînt, în general, dezechilibraţi, avînd mărimi diferite şi irisul decolorat. Începuturile celei mai răspîndite forme de demenţă pot fi observate cercetînd ochii pacientului.

Ce spun culorile semnelor din ochi

• NEGRUL- Semnalează blocaje sau stagănari de tipul calculilor (exces glucidic)

• GALBENUL- Avertizează asupra unei disfuncţii de natură hepatică sau o îmbolnăvire a vezicii biliare (caz în care galbenul capătă tentă maronie)

• VERDELE- Indică un exces de energie negativă (adesea asociat cu natura psihologică a individului), indică excesul de stimulente, culoarea fiind asociată cu cancerul sau cu blocarea unei funcţii organice.

• ALBUL- Denotă un exces de produse lactate ce poate provoca depunere abundentă de mucus în rinichi atrăgînd după sine dereglarea funcţională a acestuia. Poate fi vorba şi de reumatism sau depunerea de toxine în ţesutul muscular.

• FIRIŞOARELE ROSII- Sînt de regulă semnele unor excese de hrană şi băutură, fapt ce indică disfuncţia pancreasului, a splinei sau a stomacului.

• FIRIŞOARE PORTOCALII- Indică exces de tutun sau predispoziţie la nevralgii, uneori şi anemie.

• CATARACTELE- De obicei se datorează exceselor de cafea, zahăr, ca urmare a creşterii alarmante a zahărului din organism. Aspectul şi culoarea irisului mai reflectă şi echilibrul psihosomatic al unei persoane. Astfel, un examen minuţios al diferitelor semne, cum ar fi: punctele, petele, norii etc., dezvăluie unui specialist boli mai vechi sau netratate. Bătăile rapide ale pleoapelor arată ca organismul este supus unui exces de apă. Prin ochi se poate citi şi temperamentul unei persoane, prin felul în care ne priveşte un interlocutor. Chiar dacă muşchii feţei mimează un gest ce doreşte să mascheze starea de suflet a acelei persoane, ochii o trădează.

După culoarea irisului, dl Voinea Ene spune că ne putem forma o concepţie generală privind predispoziţiile spre anumite boli: "Oamenii cu iris albastru au înclinaţie spre afecţiuni reumatice şi ale căilor respiratorii. Cei cu iris căprui – spre boli de sînge (anemii, eritremie, hemofilie) şi de circulaţie sanguină (varice, hemoroizi, arterite, hipertensiune sau hipotensiune arterială, boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare). Irisul verde indică o înclinaţie spre bolile ereditare". Dar cele mai importante sînt semnele care apar pe membrana irisului: "Liniile radiale, ca spiţele unei roţi, exprimă hiperfuncţii organice şi hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte, apar mai ales în afecţiuni nervoase şi cardiace. Petele de pe iris constituie indicii ale unor tulburări metabolice şi ale slăbirii sistemului imunitar; aceeaşi semnificaţie o are şi supraîncărcarea albicioasă din jurul guleraşului irian sau tenta circulară de culoare închisă de la circumferinţa irisului. Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Legătura nervoasă permanentă dintre membrana irisului şi ţesuturile corpului nostru este deosebit de fină şi precisă, astfel încît permite recunoaşterea organului bolnav cu mult înaintea apariţiei unor simptome ale bolii. De fapt, pe iris apar semnele unor afecţiuni trecute, prezente şi chiar viitoare".