Unghiile ne arata sanatatea intregului organism

In zilele noastre atit medicina contemporana, cit si medicina populara au adunat foarte multe date despre diagnosticarea bolilor din organism luind in consideratie starea unghiilor.

Medicina traditionala chinezeasca a stabilit de foarte mult timp ca exista o legatura functionala foarte strinsa intre unghii si ficat. Unghiile sanatoase sint elastice si tari, netede, de culoare roz si conturate in mod egal. In stare normala unghiile de la picioare trebuie sa fie mai tari decit unghiile de la miini. In cazul in care functia ficatului scade in actiune, unghiile devin moi, deformate si au o fragilitate foarte ridicata.



Liniile de pe unghii indica alimentatia dezechilibrata

In medicina contemporana exista posibilitatea diagnosticarii unei boli luind in consideratie schimbarile de forma si de relief ale unghiilor.

Liniile orizontale pe unghii vorbesc despre o alimentatie dezechilibrata sau despre boli netratate la timp. Acestea se pot manifesta si atunci cind apare o schimbare in alimentatie. Suprafetele farimicioase pe unghii inseamna depuneri de sare.

Liniile verticale pe unghii semnaleaza inrautatirea digestiei (folosirea in exces a acizilor grasi si a sarii), proces prin care mineralele si albuminele se asimileaza foarte greu, si de asemenea deficitul de vitamina B12 si fier. Pot aparea in acest caz afectiuni ale intestinului. Functia digestiva, functia ficatului si a rinichilor pot fi reduse, poate aparea o oboseala generala.

Unghiile roase sint un semn al nervozitatii, al deficitului de minerale sau al prezentei unor paraziti in intestin. Sint in acelasi timp un simptom al nevrozei, al gastritei, al disfunctiilor sexuale la femei.

Unghiile mari, bombate, in forma de bulb, care depasesc cu mult suprafata degetului (unghiile in forma de con) indica slabiciunea inimii si a plaminilor (tuberculoza). Sint un sindrom al frigului, al lipsei de energie in plamini.

O umflatura la capatul unghiei vorbeste despre o infectie cronica a plaminilor.

Unghia concava (care are forma unei linguri), in care se poate retine o picatura de apa, indica deficitul de fier. Este un sindrom al frigului, al lipsei de energie a plaminilor, dar si un simptom al unei forme mostenite de alcoolism.

Unghia triunghiulara indica afectiunile coloanei vertebrale si ale maduvei spinarii.

Unghia strimba, dar neteda (asemanatoare unui cioc de papagal) vorbeste despre o forma innascuta de astm, despre bronsita, tuberculoza, tuse cronica.

Unghiile farimicioase sint un semn al continutului scazut de fier si vitamina A in organism, al functionarii proaste a glandei tiroide sau a rinichilor, al unei proaste circulatii sangvine.



Semiluna de la baza unghiei si diabetul

Dimensiunea mare a semilunei de la baza unghiei este legata de tahicardie.

Absenta semilunei de la baza unghiei este semn al nevrozei inimii, al insuficientei cardiace si al tulburarilor in circulatia sangvina.

In afara de acestea: semiluna de culoare albastruie vorbeste despre tulburari in functionarea ficatului; semiluna de culoare rosie este semn al insuficientei cardiace; daca semiluna este despartita de cealalta parte a unghiei printr-o linie orizontala, asta inseamna ca persoana respectiva sufera de diabet. Pielitele din jurul unghiilor arata deficitul de albumine, de vitamina C si acid folic in organism (cauza deficitului este folosirea insuficienta a acestor substante sau asimilarea proasta a acestora).

Unghiile despicate arata un nivel scazut al focului digestiv, indica de asemenea ca circulatia sangvina, sistemele sexual si nervos sint tulburate (mai intii de toate acest lucru se refera la functionarea testiculelor si a ovarelor), iar reactiile nervoase scad in intensitate.

Unghiile care se cojesc sint un fenomen provocat de consumul in exces a fructelor, sucurilor, bauturilor nealcoolice, a produselor artificiale, a medicamentelor, care lipsesc corpul de minerale, dind nastere unui dezechilibru in nutritie. In acest caz apar indigestia, formarea gazelor in intestin, oboseala, menstruatie neregulata, slabiciune sexuala, depresii, stari de nervozitate, insomnie si alte asemenea stari.



Unghiile albastrui vorbesc despre insuficienta cardiaca

Despre starea de sanatate a organismului se poate vorbi dupa culoarea unghiilor. In particular, culoarea unghiilor vorbeste despre calitatea singelui: culoarea roz-rosiatica a unghiilor oglindeste starea de sanatate a singelui si echilibrul psihic si fizic; unghiile rosu-lila sint un semn al slabiciunii corpului si al unei oboseli generale.

Unghiile de culoare rosu inchis indica continutul ridicat de acizi grasi, de colesterol, dar si hemostaza provocata de folosirea alimentelor grele, grase si sarate. Inima, rinichii, sistemul circulator si excretor functioneaza mai greu. Este de asemenea redusa activitatea ficatului, a vezicii biliare si adesea a splinei. Sindromul este febra.

Unghiile si degetele (mai ales pe partea dosului palmei) rosii sau purpurii indica folosirea sistematica a marijuanei, a hasisului si a altor substante cu efect halucinant. Nuanta maro inchis a unghiilor indica prezenta frisoanelor. Unghiile galbene arata ca ficatul este slabit. Nuanta galben-verzui a unghiilor indica prezenta unor procese purulente in organism. Nuanta albastra este un simptom al dezechilibrului inimii (inima slabita, boli innascute ale inimii) si plaminilor.

Culoarea palida a unghiilor este un semn al starii proaste a singelui (al nivelului scazut de hemoglobina), al anemiei, al energiei scazute a ficatului si rinichilor, al frigului resimtit de splina. In cazurile de leucemie sau in alte tipuri de cancer unghiile au de obicei culoarea aceasta.

Nuanta de cenusiu murdar a unghiilor este semn al unui sifilis innascut. Petele albe pe unghii arata ca exista un deficit de zinc sau de calciu in organism, in acelasi timp oglindesc procesul de indepartare a zaharurilor si alcoolului, posibilitatea unor tulburari ale sistemului nervos. Petele galbene de pe unghii indica unele tulburari cerebrale. Petele negru-cenusii pe unghii sint semnul unei intoxicatii cu mercur.



Legatura unghiilor cu organele si partile corpului

Fiecare deget de la mina sau de la picior, potrivit reprezentarilor medicinei traditionale, este strins legat de un organ determinat sau de una dintre glandele de secretie interna. Daca una dintre unghii nu arata bine, cautati cauza dezechilibrului in acel organ, al carui meridian este legat de acest deget sau de aceasta unghie.

Unghia de la degetul mare oglindeste starea creierului. Unghia degetului aratator oglindeste starea plaminilor si a intestinului gros. Unghia degetului mijlociu arata starea intestinului subtire. Unghia inelarului arata starea plaminilor. Unghia degetului mic indica starea inimii si a organelor de reproducere feminine.

Organele de simt Yin sint acele organe care imbunatatesc vederea, auzul, mirosul. Organele de simt Yang se refera la sensibilitatea gustativa, tactila.



Dupa structura unghiilor se poate determina tipul de temperament

Dupa forma si structura unghiilor se poate determina temperamentul omului. Unghiile melancolicilor sint de obicei lungi, adesea palide, aspre, uscate si fragile. Unghiile flegmaticilor sint mai patrate, groase, tari, stralucesc puternic. Unghiile colericilor sint lunguiete, tari sau moi, roze sau galbene, stralucesc foarte putin. Unghiile sangvinicilor sint late, moi, de culoare roz, au forma ovala, stralucesc putin.

Din gradina cu sanatate - Ce recomanda medicina populara in caz de alergie · manichiura · organism · plante medicinale · remedii · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatate · sanatateverde · terapii naturiste · unghii · unghiile · Unghiile ne arata sanatatea intregului organism

Unghiile ne arata sanatatea intregului organism

Unghiile ne arata sanatatea intregului organism

In zilele noastre atit medicina contemporana, cit si medicina populara au adunat foarte multe date despre diagnosticarea bolilor din organism luind in consideratie starea unghiilor.

Medicina traditionala chinezeasca a stabilit de foarte mult timp ca exista o legatura functionala foarte strinsa intre unghii si ficat. Unghiile sanatoase sint elastice si tari, netede, de culoare roz si conturate in mod egal. In stare normala unghiile de la picioare trebuie sa fie mai tari decit unghiile de la miini. In cazul in care functia ficatului scade in actiune, unghiile devin moi, deformate si au o fragilitate foarte ridicata.



Liniile de pe unghii indica alimentatia dezechilibrata

In medicina contemporana exista posibilitatea diagnosticarii unei boli luind in consideratie schimbarile de forma si de relief ale unghiilor.

Liniile orizontale pe unghii vorbesc despre o alimentatie dezechilibrata sau despre boli netratate la timp. Acestea se pot manifesta si atunci cind apare o schimbare in alimentatie. Suprafetele farimicioase pe unghii inseamna depuneri de sare.

Liniile verticale pe unghii semnaleaza inrautatirea digestiei (folosirea in exces a acizilor grasi si a sarii), proces prin care mineralele si albuminele se asimileaza foarte greu, si de asemenea deficitul de vitamina B12 si fier. Pot aparea in acest caz afectiuni ale intestinului. Functia digestiva, functia ficatului si a rinichilor pot fi reduse, poate aparea o oboseala generala.

Unghiile roase sint un semn al nervozitatii, al deficitului de minerale sau al prezentei unor paraziti in intestin. Sint in acelasi timp un simptom al nevrozei, al gastritei, al disfunctiilor sexuale la femei.

Unghiile mari, bombate, in forma de bulb, care depasesc cu mult suprafata degetului (unghiile in forma de con) indica slabiciunea inimii si a plaminilor (tuberculoza). Sint un sindrom al frigului, al lipsei de energie in plamini.

O umflatura la capatul unghiei vorbeste despre o infectie cronica a plaminilor.

Unghia concava (care are forma unei linguri), in care se poate retine o picatura de apa, indica deficitul de fier. Este un sindrom al frigului, al lipsei de energie a plaminilor, dar si un simptom al unei forme mostenite de alcoolism.

Unghia triunghiulara indica afectiunile coloanei vertebrale si ale maduvei spinarii.

Unghia strimba, dar neteda (asemanatoare unui cioc de papagal) vorbeste despre o forma innascuta de astm, despre bronsita, tuberculoza, tuse cronica.

Unghiile farimicioase sint un semn al continutului scazut de fier si vitamina A in organism, al functionarii proaste a glandei tiroide sau a rinichilor, al unei proaste circulatii sangvine.



Semiluna de la baza unghiei si diabetul

Dimensiunea mare a semilunei de la baza unghiei este legata de tahicardie.

Absenta semilunei de la baza unghiei este semn al nevrozei inimii, al insuficientei cardiace si al tulburarilor in circulatia sangvina.

In afara de acestea: semiluna de culoare albastruie vorbeste despre tulburari in functionarea ficatului; semiluna de culoare rosie este semn al insuficientei cardiace; daca semiluna este despartita de cealalta parte a unghiei printr-o linie orizontala, asta inseamna ca persoana respectiva sufera de diabet. Pielitele din jurul unghiilor arata deficitul de albumine, de vitamina C si acid folic in organism (cauza deficitului este folosirea insuficienta a acestor substante sau asimilarea proasta a acestora).

Unghiile despicate arata un nivel scazut al focului digestiv, indica de asemenea ca circulatia sangvina, sistemele sexual si nervos sint tulburate (mai intii de toate acest lucru se refera la functionarea testiculelor si a ovarelor), iar reactiile nervoase scad in intensitate.

Unghiile care se cojesc sint un fenomen provocat de consumul in exces a fructelor, sucurilor, bauturilor nealcoolice, a produselor artificiale, a medicamentelor, care lipsesc corpul de minerale, dind nastere unui dezechilibru in nutritie. In acest caz apar indigestia, formarea gazelor in intestin, oboseala, menstruatie neregulata, slabiciune sexuala, depresii, stari de nervozitate, insomnie si alte asemenea stari.



Unghiile albastrui vorbesc despre insuficienta cardiaca

Despre starea de sanatate a organismului se poate vorbi dupa culoarea unghiilor. In particular, culoarea unghiilor vorbeste despre calitatea singelui: culoarea roz-rosiatica a unghiilor oglindeste starea de sanatate a singelui si echilibrul psihic si fizic; unghiile rosu-lila sint un semn al slabiciunii corpului si al unei oboseli generale.

Unghiile de culoare rosu inchis indica continutul ridicat de acizi grasi, de colesterol, dar si hemostaza provocata de folosirea alimentelor grele, grase si sarate. Inima, rinichii, sistemul circulator si excretor functioneaza mai greu. Este de asemenea redusa activitatea ficatului, a vezicii biliare si adesea a splinei. Sindromul este febra.

Unghiile si degetele (mai ales pe partea dosului palmei) rosii sau purpurii indica folosirea sistematica a marijuanei, a hasisului si a altor substante cu efect halucinant. Nuanta maro inchis a unghiilor indica prezenta frisoanelor. Unghiile galbene arata ca ficatul este slabit. Nuanta galben-verzui a unghiilor indica prezenta unor procese purulente in organism. Nuanta albastra este un simptom al dezechilibrului inimii (inima slabita, boli innascute ale inimii) si plaminilor.

Culoarea palida a unghiilor este un semn al starii proaste a singelui (al nivelului scazut de hemoglobina), al anemiei, al energiei scazute a ficatului si rinichilor, al frigului resimtit de splina. In cazurile de leucemie sau in alte tipuri de cancer unghiile au de obicei culoarea aceasta.

Nuanta de cenusiu murdar a unghiilor este semn al unui sifilis innascut. Petele albe pe unghii arata ca exista un deficit de zinc sau de calciu in organism, in acelasi timp oglindesc procesul de indepartare a zaharurilor si alcoolului, posibilitatea unor tulburari ale sistemului nervos. Petele galbene de pe unghii indica unele tulburari cerebrale. Petele negru-cenusii pe unghii sint semnul unei intoxicatii cu mercur.



Legatura unghiilor cu organele si partile corpului

Fiecare deget de la mina sau de la picior, potrivit reprezentarilor medicinei traditionale, este strins legat de un organ determinat sau de una dintre glandele de secretie interna. Daca una dintre unghii nu arata bine, cautati cauza dezechilibrului in acel organ, al carui meridian este legat de acest deget sau de aceasta unghie.

Unghia de la degetul mare oglindeste starea creierului. Unghia degetului aratator oglindeste starea plaminilor si a intestinului gros. Unghia degetului mijlociu arata starea intestinului subtire. Unghia inelarului arata starea plaminilor. Unghia degetului mic indica starea inimii si a organelor de reproducere feminine.

Organele de simt Yin sint acele organe care imbunatatesc vederea, auzul, mirosul. Organele de simt Yang se refera la sensibilitatea gustativa, tactila.



Dupa structura unghiilor se poate determina tipul de temperament

Dupa forma si structura unghiilor se poate determina temperamentul omului. Unghiile melancolicilor sint de obicei lungi, adesea palide, aspre, uscate si fragile. Unghiile flegmaticilor sint mai patrate, groase, tari, stralucesc puternic. Unghiile colericilor sint lunguiete, tari sau moi, roze sau galbene, stralucesc foarte putin. Unghiile sangvinicilor sint late, moi, de culoare roz, au forma ovala, stralucesc putin.

Apa in organismul uman
Nu încape nici o îdoiala , ca dintre toate substantele care intra în corpul omenesc si în cel al animalelor , apa sta pe primul loc în ceea ce priveste cantitatea . Fiziologul Claude Bernard este primul care a încercat , înca din secolul trecut sa calculeze proportia de apa din organismul uman . Cum a procedat ? El a cântarit mumiile egiptene - care erau complet dezhidratate . Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeasi înltime si cu trasaturi fizice cât mai asemanatoare mumiilor respective . prin acest procedeu , el a determinat ca apa are o proportie de 90 % în organismul uman . Cifra este pre ridicata . Acest lucru se explica pentru ca uscarea prelungita a mumiilor a dus si la pierdera unor substante solide din corpul lor alaturi de apa .
Ulterior s-au facut cercetari mai precise , care au aratat nu numai câta apa este în organismul uman , dar si chiar câta apa contin tesuturile din care este alcatuit . În medie , un om care cântareste 65 de kilograme poate fi sigur ca aproximativ 41 de kilograme ( 63-70 % ) din organismul sau este apa . Aceasta proportie este valabila si pentru alte animale : câine , pisica , iepure , în general animalele cu sânge cald au aceeasi proportie de apa în organism ca si omul si mai mult au aceeasi proportie de apa în tesuturi ca si omul .
Rolul apei în organism
Apa reprezinta un excelent dizolvant pentu multe substante si este mediul în care se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul substantelor si deci de viata . Rolul apei în organismul uman este foarte mare . Chimistii stiu foarte bine ce se întâmpla când vor ca doua substante sa reactioneze între ele . De exemplu din carbonatul de sodiu si sulfatul de cupru ( piatra vânata ) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de sodiu . Daca se amesteca cele doua pulberi pur si simplu aceasta reactie nu va avea loc . Este nevoie ca substantele sa fie dizolvate în prealabil în apa pentru ca reactia sa aiba loc.
În organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la caldura , energie si la metabolismul necesar vietii . Aceste reactii au nevoie de un mediu apos , altfel substantele nu se pot desface în ioni iar reactiile nu pot avea loc .
Pe lânga aceasta apa însasi ese un electrolit slab , care se disociaza în ion de hidrogen ( H+ ) si hidroxil ( OH- ) . Acessi ioni au proprietati catalitice , ei accelerând un numar considerabil de reactii care în mod normal ar dura zile întregi , în prezente ionilor reactiile au loc în câteva secunde .
Apa are si proprietatea de a acumula si de adegaja caldura prin evaporare . Aceste însusiri ale apei au un rol foarte important în fiziologia termoreglarii . La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multa caldura decât are nevoie . Daca aceasta caldura nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit . Din fericire organismul dispune de serie de mijloace de eliminare a caldurii . Schimbarea apei din stare lichida în stare gazoasa presupune o pierdere de caldura de la corpul unde se afla apa . În corpul omenesc fiecare gram de apa evaporat de pe suprafata pielii ( transpiratie ) la temperatura camerei înlesneste pierdera a 580 de calorii mici .
Introducerea si eliminarea apei din organism
Apa este introdusa în organism sub forma de bauturi împreuna cu alte alimente . Într-adevar , în afara de apa pe careo bem , o cantitate de apa se formeaza în organism prin oxidare diferitelor alimente .
Multa lume considera ca daca manânca o pâine , o friptura , o prajitura sau o leguma nu introduc în organism nici o picatura de apa . Acest lucru este gresit . S-a constatat ca prin completa oxidarea a 100 grame de grasime se formeaza 107 grame de apa , din 100 grame de amidon se formeaza 55 de grame de apa , din 100 grame de albumina se formeaza 41 grame de apa . Dintr-un alt punct de vedere alimentele contin o însemnata cantitate de apa împreuna cu alte substante hranitoare . De regula fructele si vegetalele contin peste 90 % apa , iar alimentele pe care le numim uscate ( pâinea , carnea ) contin între 60 si 85 % apa . Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitateapreciabila de apa , în afara cantitatii de apa care se formeaza prin oxidarealimentului respectiv .
Apa luata din stomac si din intestine este transportata de sânge în tot organismul si este retinuta de tesuturi . Rezerva de apa a organismului o constituie în special muschii si pielea , datorita volumului lor . Pe lânga acestea 2 si celelalte organe si parti ale copului omenesc au în compozitia lor o cantitate însemnata de apa ( ficatul , creierul , plasma sanguina , celulele , plâmânii ) .
În mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri si jumatate de apa , daruneori aceasta nevoie poate sa seridice pâna la zeci de litri de apa . Întrebarea este de ce e nevoie sa “schimbam apa” ? Este limpede ca daca eliminam apa trebuie sa o si punem înapoi . Dar de ce sa o eliminam ? .
Apa se elimina din organism în primul rând prin rinichi ( 1 litru si jumate pe zi ) . De fapt pierdera aceasta variaza între 0,6 - 2 litri pe zi . În unele cazuri se pot atinge valori foarte mari . Astfel , în boli um ar fi diabetul pot fi eliminate cantitati uriase de urina ( 8 - 10 litri pe zi ) .
Rinichii au un rol foarte important : ei extrag din sânge toate substantele nefolositoare sau daunatoare organismului , pe care acesta le-a adunat din tesututri si organe . Pentru a arunca afara aceste substante este neaparat nevoie de apa , în care aceste substante sunt dizolvate . Restul apei se elimina prin plamâni , sub forma de vapori ( ~400 cm2 ) , prin intestine ( 100 - 200 cm2 ) si prin piele ( 500 cm2 ) .
O mare parte din apa se pierde prin plamâni . La câini , care sunt lipsiti de glande sudoribare , evaporarea apei se produce prin gura , prin plamâni si prin caile respiratorii .
Aceasta pierdere a apei este marita prin gâfâire . În acest fel câinele reuseste sa faca vara la marea cantitate de caldura .
În respiratia accelerata la om , în timpul muncii sau a altor eforturi fizice , cantitatea de apa care se elimina prin plamâni creste . Oamenii care muncesc în conditii de temperatura ridicate pot pierde pâna la 6-10 litri de apa .
Starea si reglerea metabolismului apei
Multi oameni si-au pus întrebarea de ce leeste sete ? Setea este semnalul lipsei de apa în organism Celulele din diferite tesuturi ajung la un moment dat sa nu mai aiba destula apa . Acest lucru se întâmpla mai ales vara . Celelele anunta creierul despre lipsa apei . La nivel cerebral informatia este prelucrata si se formeaza senzatia de sete , care ne obliga sa bem apa .
Cât timp poate sa traiasca o vietuitoare fara apa ? Aceasta variza mult de la ospecie la alta . Unele specii , cum sunt molii sau serpii au o rezistenta foarte mare la lipsa apei . La fel si camilele au o rezisenta buna la deshidratare . Însa majoritatea animalelor nu por suferi lipsa îndelungata a apei . Oamenii pierduti în desert fara apa , supravietuiesc cel mult 3 zile .
Metabolismul apei este influentat de multe glande cu secretie interna ( tiroida , glandele suprarenale , glandele genitale , pancreasul , ficatul ) , dar organul cel mai important care regleaza metabolismul apei este hipofiza ( o glanda ce se situeaza sub creier ) . Hormonul lobului posterior al hipofizei - pituitrina - provoaca o diuree puternica ( cresterea cantitatii de urina ) .
Scoarta creierului are un rol foarte important în reglerea introducerii , folosirii si eliminarii apei din orgnism . Ca organ coordonator scoarta creierului intervine în toate aceste procese.
Astfel viata devine indisolubil legata de apa …
Cantitatea de apa din componenetele lichide ale corpului omenesc :
Plasma Sanguina 3 litri
Lichid interstitial 14 litri
Apa din celule 29 litri
Procente de apa în corpul omenesc :
Creier 75 %
Plamâni 80 %
Inima 79 %
Splina 75 %
Rinichi 82 %
Sânge 83 %
Muschi 75 %
Oase 22 %

apa · oase · organism · plamani · sange

Apa in organism

Apa in organismul uman
Nu încape nici o îdoiala , ca dintre toate substantele care intra în corpul omenesc si în cel al animalelor , apa sta pe primul loc în ceea ce priveste cantitatea . Fiziologul Claude Bernard este primul care a încercat , înca din secolul trecut sa calculeze proportia de apa din organismul uman . Cum a procedat ? El a cântarit mumiile egiptene - care erau complet dezhidratate . Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeasi înltime si cu trasaturi fizice cât mai asemanatoare mumiilor respective . prin acest procedeu , el a determinat ca apa are o proportie de 90 % în organismul uman . Cifra este pre ridicata . Acest lucru se explica pentru ca uscarea prelungita a mumiilor a dus si la pierdera unor substante solide din corpul lor alaturi de apa .
Ulterior s-au facut cercetari mai precise , care au aratat nu numai câta apa este în organismul uman , dar si chiar câta apa contin tesuturile din care este alcatuit . În medie , un om care cântareste 65 de kilograme poate fi sigur ca aproximativ 41 de kilograme ( 63-70 % ) din organismul sau este apa . Aceasta proportie este valabila si pentru alte animale : câine , pisica , iepure , în general animalele cu sânge cald au aceeasi proportie de apa în organism ca si omul si mai mult au aceeasi proportie de apa în tesuturi ca si omul .
Rolul apei în organism
Apa reprezinta un excelent dizolvant pentu multe substante si este mediul în care se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul substantelor si deci de viata . Rolul apei în organismul uman este foarte mare . Chimistii stiu foarte bine ce se întâmpla când vor ca doua substante sa reactioneze între ele . De exemplu din carbonatul de sodiu si sulfatul de cupru ( piatra vânata ) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de sodiu . Daca se amesteca cele doua pulberi pur si simplu aceasta reactie nu va avea loc . Este nevoie ca substantele sa fie dizolvate în prealabil în apa pentru ca reactia sa aiba loc.
În organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la caldura , energie si la metabolismul necesar vietii . Aceste reactii au nevoie de un mediu apos , altfel substantele nu se pot desface în ioni iar reactiile nu pot avea loc .
Pe lânga aceasta apa însasi ese un electrolit slab , care se disociaza în ion de hidrogen ( H+ ) si hidroxil ( OH- ) . Acessi ioni au proprietati catalitice , ei accelerând un numar considerabil de reactii care în mod normal ar dura zile întregi , în prezente ionilor reactiile au loc în câteva secunde .
Apa are si proprietatea de a acumula si de adegaja caldura prin evaporare . Aceste însusiri ale apei au un rol foarte important în fiziologia termoreglarii . La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multa caldura decât are nevoie . Daca aceasta caldura nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit . Din fericire organismul dispune de serie de mijloace de eliminare a caldurii . Schimbarea apei din stare lichida în stare gazoasa presupune o pierdere de caldura de la corpul unde se afla apa . În corpul omenesc fiecare gram de apa evaporat de pe suprafata pielii ( transpiratie ) la temperatura camerei înlesneste pierdera a 580 de calorii mici .
Introducerea si eliminarea apei din organism
Apa este introdusa în organism sub forma de bauturi împreuna cu alte alimente . Într-adevar , în afara de apa pe careo bem , o cantitate de apa se formeaza în organism prin oxidare diferitelor alimente .
Multa lume considera ca daca manânca o pâine , o friptura , o prajitura sau o leguma nu introduc în organism nici o picatura de apa . Acest lucru este gresit . S-a constatat ca prin completa oxidarea a 100 grame de grasime se formeaza 107 grame de apa , din 100 grame de amidon se formeaza 55 de grame de apa , din 100 grame de albumina se formeaza 41 grame de apa . Dintr-un alt punct de vedere alimentele contin o însemnata cantitate de apa împreuna cu alte substante hranitoare . De regula fructele si vegetalele contin peste 90 % apa , iar alimentele pe care le numim uscate ( pâinea , carnea ) contin între 60 si 85 % apa . Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitateapreciabila de apa , în afara cantitatii de apa care se formeaza prin oxidarealimentului respectiv .
Apa luata din stomac si din intestine este transportata de sânge în tot organismul si este retinuta de tesuturi . Rezerva de apa a organismului o constituie în special muschii si pielea , datorita volumului lor . Pe lânga acestea 2 si celelalte organe si parti ale copului omenesc au în compozitia lor o cantitate însemnata de apa ( ficatul , creierul , plasma sanguina , celulele , plâmânii ) .
În mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri si jumatate de apa , daruneori aceasta nevoie poate sa seridice pâna la zeci de litri de apa . Întrebarea este de ce e nevoie sa “schimbam apa” ? Este limpede ca daca eliminam apa trebuie sa o si punem înapoi . Dar de ce sa o eliminam ? .
Apa se elimina din organism în primul rând prin rinichi ( 1 litru si jumate pe zi ) . De fapt pierdera aceasta variaza între 0,6 - 2 litri pe zi . În unele cazuri se pot atinge valori foarte mari . Astfel , în boli um ar fi diabetul pot fi eliminate cantitati uriase de urina ( 8 - 10 litri pe zi ) .
Rinichii au un rol foarte important : ei extrag din sânge toate substantele nefolositoare sau daunatoare organismului , pe care acesta le-a adunat din tesututri si organe . Pentru a arunca afara aceste substante este neaparat nevoie de apa , în care aceste substante sunt dizolvate . Restul apei se elimina prin plamâni , sub forma de vapori ( ~400 cm2 ) , prin intestine ( 100 - 200 cm2 ) si prin piele ( 500 cm2 ) .
O mare parte din apa se pierde prin plamâni . La câini , care sunt lipsiti de glande sudoribare , evaporarea apei se produce prin gura , prin plamâni si prin caile respiratorii .
Aceasta pierdere a apei este marita prin gâfâire . În acest fel câinele reuseste sa faca vara la marea cantitate de caldura .
În respiratia accelerata la om , în timpul muncii sau a altor eforturi fizice , cantitatea de apa care se elimina prin plamâni creste . Oamenii care muncesc în conditii de temperatura ridicate pot pierde pâna la 6-10 litri de apa .
Starea si reglerea metabolismului apei
Multi oameni si-au pus întrebarea de ce leeste sete ? Setea este semnalul lipsei de apa în organism Celulele din diferite tesuturi ajung la un moment dat sa nu mai aiba destula apa . Acest lucru se întâmpla mai ales vara . Celelele anunta creierul despre lipsa apei . La nivel cerebral informatia este prelucrata si se formeaza senzatia de sete , care ne obliga sa bem apa .
Cât timp poate sa traiasca o vietuitoare fara apa ? Aceasta variza mult de la ospecie la alta . Unele specii , cum sunt molii sau serpii au o rezistenta foarte mare la lipsa apei . La fel si camilele au o rezisenta buna la deshidratare . Însa majoritatea animalelor nu por suferi lipsa îndelungata a apei . Oamenii pierduti în desert fara apa , supravietuiesc cel mult 3 zile .
Metabolismul apei este influentat de multe glande cu secretie interna ( tiroida , glandele suprarenale , glandele genitale , pancreasul , ficatul ) , dar organul cel mai important care regleaza metabolismul apei este hipofiza ( o glanda ce se situeaza sub creier ) . Hormonul lobului posterior al hipofizei - pituitrina - provoaca o diuree puternica ( cresterea cantitatii de urina ) .
Scoarta creierului are un rol foarte important în reglerea introducerii , folosirii si eliminarii apei din orgnism . Ca organ coordonator scoarta creierului intervine în toate aceste procese.
Astfel viata devine indisolubil legata de apa …
Cantitatea de apa din componenetele lichide ale corpului omenesc :
Plasma Sanguina 3 litri
Lichid interstitial 14 litri
Apa din celule 29 litri
Procente de apa în corpul omenesc :
Creier 75 %
Plamâni 80 %
Inima 79 %
Splina 75 %
Rinichi 82 %
Sânge 83 %
Muschi 75 %
Oase 22 %

Sistemul circulator - Pompa de viata a organismului

Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este insa mai putin important. Ea asigura circulatia sângelui in intregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, in forma de para, situat in partea mediana a cavitatii toracice, intre plamâni. Nu mai mare decât pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Vârful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stânga.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exteriorul de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de vasele mari, iar in interiorul de endocard-membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.inima sanatate verde terapii naturiste palnte circulatia
I n interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga intre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund in spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice intareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare – arterele coronare – care ii aduc substante nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si incercuiesc inima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. In atrii patrunde sângele mai sarac in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de sânge. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, sl fiecare dintre ele se prelungeste, in partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat., urechiusa, care ii mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid in urechiusa stânga.
Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este dirijata in sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sângele spre plamâni pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stâng trimite sângele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule.
Datorita acestor patru valve, sângele circula in sens unic prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se inchid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.
Sângele urmeaza intotdeauna acelasi traiect in inima, de la dreapta, spre stânga: sarac in oxigen, intra in urechiusa dreapta apoi in ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamâni, unde se oxigeneaza. Sângele imbogatit cu oxigen se reintoarce apoi spre urechiusa stânga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stâng, apoi este ejectat de aorta, care il distribuie in corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sângele sarac in oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se inchide sistemul...
Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza in permanenta, intr-un ritm regulat. Este compus in cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra.
Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele.
Nodul sinusal se gaseste in peretele urechiusei stângi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70+700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage in intreg sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sângele este ejectat in vase.
In timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. In timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sângele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. In cursul diastolei, presiunea e mica, sângele umple atriile relaxate, trecând apoi in ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt inchise.
I n timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si tot sângele este ejectat in ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimând sângele prezent in cavitatile lor si crescând in acelasi timp presiunea ventriculara.
Valvele atrio-ventriculari se inchid brusc pentru a impiedica orice reflux al sângelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitând ejectia sângelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sângele ramas in aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care isi inchid automat valvele. Dupa inchiderea valvelor, incepe un nou ciclu, o noua diastola.
corpul uman sistemul circulatorCirculatia sângelui este un mecanism complet in a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al rezistenta periferica.
Debitul sanguin este definit de volumul de sânge care se scurge in sistemul vascular intr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci când corpul este in repaus, dar poate varia in orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.
Presiunea sanguina desemneaza, in ceea ce o priveste, forta pe care sângele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sângele circula datorita diferentelor de presiune care il propulseaza in sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de inalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sângelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicând fibre simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de sânge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza eliberând substante chimice care exercita sau inhiba celulele cardiace.
Atunci când organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai repede. Când corpul este in repaus, sistemul parasimpatic incetineste ritmul cardiac eliberând aceticolina.
Circulatia sângelui este frânata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica. Vâscozitatea sângelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vâscozitea crescuta, ca si ingustimea unui vas pot incetini sensibil scurgerea sângelui. O usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala.
Atunci când ventriculul stâng se contracta, sângele este expulzat spre sorta cu o forta care ii permite sa curga cu foarte mare viteza, destinzând peretii aortei. In mod obisnuit, sunt masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau maximala, care se masoara in timpul unei contractii cardiace si se situeaza in medie intre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge minima in timpul fazei de repaus a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza intre 6 si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul, dumneavoastra atunci când ca ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6. Circulatia sângelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste, fiecare organ având propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza in functie de vâscozitatea sângelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care indeplineste mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit sanguin mai stabil, de ordinul a 0.75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astfel exigentilor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismul.

om · organism · sistem circulator · siteme

Sistemul circulator

Sistemul circulator - Pompa de viata a organismului

Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este insa mai putin important. Ea asigura circulatia sângelui in intregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, in forma de para, situat in partea mediana a cavitatii toracice, intre plamâni. Nu mai mare decât pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Vârful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stânga.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exteriorul de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de vasele mari, iar in interiorul de endocard-membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.inima sanatate verde terapii naturiste palnte circulatia
I n interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga intre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund in spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice intareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare – arterele coronare – care ii aduc substante nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si incercuiesc inima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. In atrii patrunde sângele mai sarac in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de sânge. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, sl fiecare dintre ele se prelungeste, in partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat., urechiusa, care ii mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid in urechiusa stânga.
Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este dirijata in sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sângele spre plamâni pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stâng trimite sângele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule.
Datorita acestor patru valve, sângele circula in sens unic prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se inchid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.
Sângele urmeaza intotdeauna acelasi traiect in inima, de la dreapta, spre stânga: sarac in oxigen, intra in urechiusa dreapta apoi in ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamâni, unde se oxigeneaza. Sângele imbogatit cu oxigen se reintoarce apoi spre urechiusa stânga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stâng, apoi este ejectat de aorta, care il distribuie in corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sângele sarac in oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se inchide sistemul...
Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza in permanenta, intr-un ritm regulat. Este compus in cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra.
Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele.
Nodul sinusal se gaseste in peretele urechiusei stângi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70+700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage in intreg sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sângele este ejectat in vase.
In timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. In timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sângele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. In cursul diastolei, presiunea e mica, sângele umple atriile relaxate, trecând apoi in ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt inchise.
I n timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si tot sângele este ejectat in ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimând sângele prezent in cavitatile lor si crescând in acelasi timp presiunea ventriculara.
Valvele atrio-ventriculari se inchid brusc pentru a impiedica orice reflux al sângelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitând ejectia sângelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sângele ramas in aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care isi inchid automat valvele. Dupa inchiderea valvelor, incepe un nou ciclu, o noua diastola.
corpul uman sistemul circulatorCirculatia sângelui este un mecanism complet in a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al rezistenta periferica.
Debitul sanguin este definit de volumul de sânge care se scurge in sistemul vascular intr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci când corpul este in repaus, dar poate varia in orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.
Presiunea sanguina desemneaza, in ceea ce o priveste, forta pe care sângele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sângele circula datorita diferentelor de presiune care il propulseaza in sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de inalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sângelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicând fibre simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de sânge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza eliberând substante chimice care exercita sau inhiba celulele cardiace.
Atunci când organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai repede. Când corpul este in repaus, sistemul parasimpatic incetineste ritmul cardiac eliberând aceticolina.
Circulatia sângelui este frânata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica. Vâscozitatea sângelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vâscozitea crescuta, ca si ingustimea unui vas pot incetini sensibil scurgerea sângelui. O usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala.
Atunci când ventriculul stâng se contracta, sângele este expulzat spre sorta cu o forta care ii permite sa curga cu foarte mare viteza, destinzând peretii aortei. In mod obisnuit, sunt masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau maximala, care se masoara in timpul unei contractii cardiace si se situeaza in medie intre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge minima in timpul fazei de repaus a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza intre 6 si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul, dumneavoastra atunci când ca ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6. Circulatia sângelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste, fiecare organ având propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza in functie de vâscozitatea sângelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care indeplineste mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit sanguin mai stabil, de ordinul a 0.75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astfel exigentilor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismul.