Alte leacuri babesti

Alte leacuri babesti

TUICA, medicament sau otrava

 Primele bauturi distilate au fost fabricate de eschimosi in urma cu 3000 de ani, prin fermentatia unor alge. Licoarea avea multiple utilizari terapeutice. La noi, traditionala tuicǎ de pruna, de o tarie intre 22-25 grade era odinioara folosita in vindecarile miraculoase ale unor boli de inima, de stomac si biliare.


Combate bolile de inima Biochimistii americani au dovedit ca o enzima prezenta in cactusul Karroll viridis enoae, este regasita in tuica de pruna, in cantitati de 8 ori mai mari. Enzima are rolul de a reduce depunerile de colesterol pe arteridele capilare coronariene, vasele care aduc sangele la inima.  Este prezenta in alte 120 de medicamente naturiste diferite, cu rol in prevenirea arterosclerozei si, implicit, a infarctului miocardic, medicamente care sunt foarte scumpe in SUA, Canada si Marea Britanie (depasesc in medie 140 de dolari pentru o cura de 45 de zile). Consumarea zilnica a 32,12 ml tuica de pruna este o eficienta metoda de a reduce probabilitatea de aparitie a unor boli de inima datorate arterosclerozei. Acest tip de profilaxie are un pret de 14.000 de ori mai mic decat in cazul unei medicatii naturiste cu extract de cactus, ambalat in SUA. AntianemicCercetatorii germani au descoperit ca in extractele distilate de pruna exista 6 tipuri de substante cerute de celulele rosii sanguine, rapid absorbabile in stomac, o data cu vaporii de alcool. Aceste substanţe, prezente din abundentǎ in tuica, pot creste cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei si chiar a producerii de hematii (celule rosii ale sangelui, care transporta oxigen). In plus, ţuica de pruna are un bogat conţinut in fier, nucleul metalic al hemoglobnei din globulele rosii. Dar acest lucru nu inseamna nici pe departe ca anemia se previne cu tuica, in lipsa unei alimentatii corespunzatoare recomandate de medic. Dimpotriva, un consum zilnic de tarie de pruna poate avea efecte nefaste chiar si pentru un organism sanatos.Reglarea functiilor hepaticeTuica de pruna slaba contine o anumita cantitate de vitamine A,B,C,D1 si D2, nedegradate termic si absorbabile intestinal, cu o eficienta crescuta, atunci cand temperatura C). Acesta este un motiv pentru°bauturii este apropiata de cea a sangelui (37,5 care tuica de pruna fiarta, nu foarte fierbinte, este, in ciuda celor crezute, benefica functiilor hepatice, avide in anotimpul rece de vitamine si saruri (sunt exclusi) cei care sufera de afectiuni hepatice cauzate de alcoolism). Se recomanda tuica de pruna slaba in dischinezii biliare, probleme de decongestionare hepatica (disfunctii ale ficatului cauzate de slaba irigare cu sange a acestuia), constipatii cauzate de factori alimentari.Precautii:1. Tuica de pruna poate avea efecte magice pentru sanatate numai in conditiile in care este preparata curat.2. Nu se recomanda ca 'terapia cu tuica' sa devina un obicei. Aceasta „traditie" se poate usor transforma intr-un viciu extrem de periculos.3. A mari doza terapeutica de tuica poate conduce la alcoolism. Priviti tuica drept un medicament si aveti fata de ea atitudinea care se impune.Terapia cu 'suc de pruna'



Mic dejunEste total exclus a se consuma orice fel de tarie inainte sau dupa micul dejun. Exceptie fac cei care sufera de forme nespecifice de tahicardie (cresterea frecventei batailor inimii) si hipertensiune netratabila, datorita unui stres psihic puternic. Acestora li se indica sa consume 30-40g slanina, urmata de un paharel de maximum 40 ml de tuica fiarta de pruna, „data peste cap”. Persoanele care lucreaza in conditii de temperaturi scazute li se recomanda 50-60 ml „pruna” dupa un mic dejun bogat in grasimi.
DejunTuica de pruna slaba (nu alte tarii) este indicata ca aperitiv inainte de servirea mesei. Alcoolul si mai ales, sarurile minerale, favorizeaza absorbtia unor elemente benefice, prezente numai in fructul de pruna, inainte de inceperea dejunului. Din acest motiv, este absolut necesar ca tuica sa fie servita cu 10-15 minute inainte de masa de pranz (care poate contine elemente ce pot bloca absorbtia unor principii active proprii, regasite numai in tuica de pruna.). Cantitatea ideala de tuica servita a aperitiv nu trebuie sa depaseasca 50-60 ml pentru barbati si°22-24 25-35 ml pentru femei. Nu se recomanda servirea de vinuri tari in timpul dejunului si nici dupa dejun.
CinaInainte de cina, se poate servi un paharel de tuica de pruna ceva mai tare (30-35), maximum 50 ml pentru barbati si 40 ml pentru femei, bautǎ incet, inainte cu 20-25 minute inainte de masa. Nu este recomandat a se consuma nici un fel de bauturi distilate dupa servirea mesei de seara.



Text: Marius Radu, cercetator Academia Romana



Terapia cu seminţe

. Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturisteStatisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Consumate crude,  au efectul cel mai puternic.


Micile uzine de medicamente

Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.



Seminţe de dovleac pentru inimă

Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.


Susanul previne osteoporoza

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.


Seminţe de mărar pentru glaucom

În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.


Expectorant din seminţe de in

Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.


"Bomboanele agricole" combat nicotina

Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.


Seminţele care înlocuiesc insulina

Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent.. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare.. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.


Chimen, coriandru şi mac

Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.


Alte seminţe de leac

-         seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.

-         seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.

-         seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.

-         pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!

-         seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.

-         pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.

-         seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.

-         seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.

-         seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.

-         durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.

-         pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.

-         seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.

-         seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.

-         decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).

-         în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.

-         mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.

-         uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.

-         cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.

-         seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.

leacuri naturiste de la cititori

Leacuri naturiste de la cititori

Ştiaţi că ... Pentru a ameliora setea, atunci cînd nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint. - Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint. - Cei care poartă bijuterii de argint sînt mai calmi. - Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacîmurilor. - Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză. - Pînă la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, fiindcă era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cît 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint Apa păstrată în vase de argint are calităţile unui antibiotic natural extrem de eficient

Încă din cele mai vechi timpuri, bogaţii mîncau cu tacîmuri de argint. Preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint. Apa sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint. Ce au în comun aceste practici? Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rîndul. Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid. Distrug circa 650 viruşi şi germeni, constituind astfel un dezinfectant extrem de eficient. Dintre toate întrebuinţările curative ale argintului, cea mai cunoscută este apa de argint, leac pe care-l cunosc şi astăzi oamenii de la sate. Şi despre care se spune că ajută la menţinerea sănătăţii şi păstrarea longevităţii. Un medicament vechi de milenii Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint. Fenicienii navigau luni întregi peste mări. Ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat. Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Explicaţia: foloseau tacîmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli. Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întîrzia alterarea. La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau cîteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea. Bijutierii care lucrează cu argint sînt renumiti pentru sănătatea lor. Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă. Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, detronat însă de apariţia penicilinei şi uitat pe nedrept. Antibioticele sintetice fac bine, dar au şi o serie de efecte dăunătoare, plus că organismele patogene devin rezistente la acestea. N-ar fi mai bine să încercăm şi argintul? Antibiotic şi antioxidant Rolul argintului în organismul uman poate fi descris ca un „sistem imunitar secundar“. Din rezultatele obţinute de dr. Hery Margraff aflăm că argintul are capacitatea de a distruge în 6 minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, virusuri, bacterii, paraziţi şi fungi. Ca antibiotic natural, argintul luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans (cauzator principal al cariilor dentare) şi alte microorganisme dăunătoare. S-a mai constatat că argintul este un puternic antioxidant natural, distrugînd radicalii liberi (cauza a peste 60 de boli printre care cancerul şi boala Alzheimer). S-a demonstrat că argintul este şi un imunomodulator, adică ajută la creşterea imunoglobulinei din clasa A, M, G şi a limfocitelor T. În domeniul chirurgiei, argintul e folosit la unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului (metoda Heingenheim). A fost folosit la filtrele măştilor celor care se ocupau cu dezinfectarea în timpul epidemiei de gripă aviară. Există mărturii şi ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumînd apă de argint. De cît argint avem nevoie? Strămoşii noştri primeau o oarecare doză de argint prin hrană. Tehnologiile moderne din agricultură au distrus 85% din rezervele de argint ale solului, astfel încît acest element nu mai există în alimentele pe care le consumăm. Conform unor studii americane, deficitul de argint duce la scăderea imunităţii şi este unul dintre principalii factori de creştere a afecţiunilor maligne din ultimele decenii. Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidală (particule de 0,001 microni), astfel este total inofensiv pentru organismul uman, care îl va elimina în 24 de ore. Argintul coloidal se absoarbe în sînge foarte repede, încă din cavitatea bucală. Cercetătorii au stabilit că 0,088 mg de argint reprezintă cantitatea medie zilnică necesară organismului uman. Organele noastre conţin argint, cel mai mult fiind în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, glandele sistemului endocrin, partea exterioară a ochiului şi în oase. Surse de argint

Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Dat fiind faptul că el este în forma coloidală, orice surplus se va elimina foarte uşor din organism şi nu se va acumula în ţesuturi. Nu există riscul de supradozaj, iar argintul în forma coloidală nu interacţionează cu alte medicamente. Şi Organizaţia Mondială a Sănătaţii recomandă argintul coloidal ca fiind cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile. Apa se poate folosi în mod preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Leacul este util şi animalelor de companie. Această apă este doar un adjuvant, nu exclude vizitele la doctor şi urmarea tratamentului prescris. Cum putem obţine această valoroasă apă? Păstrînd apa potabilă în vase de argint. Există în comerţ şi apă cu argint coloidal gata preparată. Metalul preţios pentru sănătate poate fi obţinut şi din surse alimentare: organismele animale acvatice, ouă, lapte de vacă şi de capră.
Atenţie la doză!

În terapia cu apă de argint trebuie să ţinem cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii. Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal. Mai mult, excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor. OMS recomandă 0,05-0,1mg argint pe fiecare litru de apă potabilă. Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează, ajută la dezvoltarea fetusului. Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint. Devin nervoase, contactează gastrite, ulcer stomacal şi intestinal, au insomnii şi dureri de inimă, le amorţesc mîinile. O particularitate a „oamenilor de argint“ este că le plac dulciurile.
Boli învinse de un metal

În ce cazuri este indicată terapia cu apă de argint? Acnee, alergii, infecţii ale vezicii urinare, otită, tulburări de digestie, infecţii ale prostatei şi căderea părului sînt numai cîteva dintre afecţiunile care pot primi tratament cu apă cu argint coloidal. Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes. Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva gripei, inlcusiv a celei porcine, şi a virozelor respiratorii. Se mai ştie că, acela care se spală pe faţă cu apă de argint capătă un ten frumos. Rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sînt mai puţin vizibile.
Şi pentru păstrarea suprafeţelor afectate de arsuri cît mai aseptice este folosită tot apa de argint. Şi fiindcă tot e alertă de gripă porcină pe mapamond, trebuie să ştim că apa de argint este un excelent mijloc profilactic în timpul oricărei epidemii. Se recomandă cîte două linguriţe pe zi de apă de argint.
Rezultate în tratarea bolilor grave

Deoarece în SIDA în stare activă, sistemul imunitar reprimat al corpului este expus atacului oricărui tip de boli, argintul coloidal este un medicament netoxic perfect pentru a fi folosit datorită efectului sau antibiotic pe scară largă.
Un cercetător al Universităţii Brigham Young a trimis argintul coloidal la două laboratoare diferite, printre care şi centrul medical UCLA, care au răspuns: „Acesta a distrus nu numai virusul HIV, ci orice virus pe care a fost testat în laborator“.

Mituri sau adevaruri despre alimente

Mituri sau adevaruri despre alimente

Mihaela Bilic - Mituri despre alimente

Lista asta ar trebui pusa-n rama, la bucatarie, asa, ca sa o ai la indemina ori de cite ori ai dubii cind o prietena iti spune ultima moda in diete sau etichetele alimetelor te vrajesc cu efectele lor miraculoase. Doctorul Mihaela Bilic iti spune clar ce trebuie sa crezi si sa nu crezi din tot ce auzi despre hrana care-ti aduce sanatate si trup de invidiat. ADEVARAT SAU FALS DESPRE PROTEINE Carnea fiarta nu ingrasa?

ADEVARAT. Prin fierbere, carnea devine usor de digerat, insa trebuie pusa la fiert in apa clocotita pentru ca porii sa se inchida imediat si toate substantele nutritive sa ramina in carne, nu in apa de fiert.Oul fiert tare este indigest?

ADEVARAT. Albumina din albus este o proteina ce se digera doar daca este fiarta, in schimb, galbenusul devine indigest daca este tare. Ideal, oul se maninca fiert moale sau cleiosCarnea de pui este mai sanatoasa decit cea de porc?

DEPINDE. Daca urmarim continutul in grasime trebuie evitata carnea de porc in cazul persoanelor cu colesterol si trigliceride crescute. In ceea ce priveste persoanele anemice este bine de stiut ca fierul exista doar in carnea rosie. In cazul puilor se pune si problema de citi hormoni a fost nevoie ca sa ajunga in timp record la greutatea unei gaini. Parerea mea: carnea rosie, categoric.Mai bine peste decit carne de porc, vita sau pui?

ADEVARAT. Pestele contine proteine ca si celelalte tipuri de carne, dar este bogat in grasimi nesaturate ( cele sanatoase) si minerale si este mult mai usor digerabil fata de acestea. Pestele si fructele de mare sint mai putin calorice si de aceea este obligatoriu sa mincam peste ( de preferinta proaspat ) de minim 3 ori/saptamina. Insa nimeni nu va fi certat daca in fiecare zi va consuma peste. Va mai amintiti sloganul „nici o masa fara peste”, ei bine nu era un slogan comunist.In spanac gasim mai mult fier decit in carne?

FALS. Chiar daca continutul de fier in spanac si alte legume cu frunze verzi este foarte crescut, acesta nu poate fi absorbit in intestinul uman. Principala sursa de fier a omului este carnea, cit mai rosie si mai cruda, alaturi de organe precum ficatul si splina, depozite de fier atit la om, cit si la animale. Fierul din carne se absoarbe si mai bine in prezenta vitaminei C, deci o friptura in singe alaturi de o salata verde e reteta perfecta impotriva anemiei.Carnea nu contine fibre?

ADEVARAT. Din metabolismul carnii nu rezulta nici un fel de reziduuri solide si, ca urmare, bolul alimentar trebuie completat cu legume proaspete si produse cereale, altfel exista riscul ca un regim bogat in carne sa fie urmat de constipatie.Carnea e responsabila de guta?

ADEVARAT. Toate alimentele bogate in purina (carne rosie, vinat, carne de animal tinar – vitel, miel, dar si ciocolata, au ca rezultat depunerea acidului uric la nivelul articulatiilor mici si aparitia atacului de guta.Regimul proteic duce la slabire rapida?

ADEVARAT. Se pot pierde in 2 saptamini 5-7 kg prin consumul exclusiv de proteine, pentru ca excesul de proteina se transforma foarte greu in grasime. Exista insa riscul de pierdere a masei musculare deoarece organismul este obligat sa-si arda proteinele constitutionale pentru a obtine putina glucoza, ca sursa de energie si pentru buna functionare a sistemului nervos.

Cei care vor „muschi” trebuie sa manince carne?

ADEVARAT. In conditiile unui efort fizic intens sau daca este urmarita cresterea masei musculare prin sport este indicat sa fie consumate in principal proteine de calitate superioara (carne, lapte, oua) ca materie prima pentru sinteza de aminoacizi. Aportul proteic trebuie sa fie cu 30% mai mare. Similar, la femeile gravide sau care alapteaza este nevoie de o crestere a ratei proteice cu 20-30% pentru a asigura dezvoltarea adecvata a embrionului si a fatului.Regimul vegetarian este mai sanatos?

FALS. Legumele si cerealele nu contin toti aminoacizii esentiali, prin urmare, unele proteine ce au la baza acesti aminoacizi nu pot fi sintetizate. Regimul vegetarian duce si la o carenta de vitamine, mai ales cele din grupul B si vitaminele liposolubile A, D care se gasesc doar in produsele animale, ca sa nu mai vorbim de fier si zinc. Este recomandat, ca solutie de mijloc, regimul lacto-vegetarian pentru a putea asigura organismului toate principiile alimentare de baza.ADEVARAT SAU FALS DESPRE GLUCIDE Este adevarat ca piinea ingrasa?

FALS. Nu piinea ingrasa, ci produsele care sint asociate cu ea. O felie de piine are 80 calorii, iar 1 felie de cascaval are 180 calorii. Bineinteles ca 1 piine intreaga ingrasa, dar 1-2 felii la masa sint obligatorii.Piinea prajita e mai putin calorica?

FALS. O felie de piine prajita are exact acelasi numar de calorii ca una proaspata deoarece prin prajire se pierde numai apa, deci este mai usoara ca greutate.Piinea proaspata „umfla” burta?

ADEVARAT. In procesul tehnologic de pregatire al piinii, se foloseste drojdia de bere a carei perioada completa de fermentatie este de 12 ore. De aceea este recomandat sa fie consumata piine „veche” de 1 zi.Grahamul sau piinea cu tarite nu ingrasa?

FALS. Piinea neagra sau intermediara contine mai multe tarite (fibre) care ajuta digestia, insa continutul caloric este usor inferior piinii albe (230 calorii/100g fata de 280 calorii/100 g). Piinea neagra (1 felie = 35g) este mai grea decit piinea alba (1 felie = 25 g) si in final se ajunge la echilibru, adica 1 felie piine alba 25 g = 1 felie, piine neagra 35g = 80 calorii.Nu trebuie sa asociem carnea cu piinea sau cartofii?

FALS. Alimentatia corecta si sanatoasa prevede ca fiecare masa sa contina toate principiile alimentare, deci este normal ca proteinele din carne sa fie asociate cu glucidele lente din garnitura pentru a se absorbi adecvat. Disocierea dintre proteine si carbohidrati se face pe perioade scurte, de maxim 2 saptamini si are ca scop slabirea rapida (dar incorecta) dictata de probleme stricte de sanatate.Mierea este naturala, deci nu ingrasa?

FALS. Mierea este naturala si sanatoasa, dar contine fructoza si acelasi numar de calorii ca si zaharul (4 calorii / gram). Deoarece zaharul este cristalizat si ocupa volum mai mare se ajunge la ecuatia paradoxala : 1 lingurita zahar = 13 calorii, 1 lingurita miere = 22 calorii.

 Mierea mai are si proprietatea de a stimula pofta de mincare, prin urmare este recomandata copiilor si persoanelor subnutrite sau care si-au pierdut apetitul. In cazul in care vreti sa folositi miere la indulcit, un virf de lingurita este suficient, pentru ca puterea de indulcire este de 4 ori mai mare decit a zaharului.Zaharul brun este mai sanatos decit cel alb?

ADEVARAT. Zaharul brun este extras din trestia de zahar si este mai putin prelucrat si rafinat decit zaharul clasic obtinut din sfecla de zahar. Ca numar de calorii insa este identic.Zaharina este cancerigena?

FALS. Nu a fost demonstrata stiintific aceasta teorie, insa principalul dezavantaj al zaharinei este acela de a schimba gustul preparatelor la temperatura inalta. Aparitia indulcitorilor sintetici pe baza de aspartam a rezolvat aceasta problema, acestia fiind stabili termic. Fructoza lichida este un alt indulcitor natural ce poate substitui cu succes zaharul.Ciocolata pentru diabetici nu ingrasa?

FALS. In diabet, pacientii prezinta un deficit de insulina si deci nu au voie sa consume zahar. Dulciurile pentru diabetici sint facute cu fructoza pentru ca ea este mai noninsulinogena (nu determina descarcare in singe de insulina). Prin urmare, obiectivul acestor produse este de a nu contine zahar rapid si nu calorii mai putine. Ciocolata pentru diabetici poate avea uneori mai multe calorii decit cea normala.Laptele cald baut seara te ajuta sa adormi?

ADEVARAT. Senzatia de foame si glicemia scazuta din singe au ca efect o stare de anxietate, irascibilitate, nervozitate, slabiciune musculara. Glucidele lente din lapte reusesc sa rezolve aceasta situatie, cu un aport caloric minim (100 calorii/cana), iar starea de bine ce urmeaza ne permite sa adormim.O dieta fara dulciuri duce la depresie?

ADEVARAT. Serotonina este o substanta care se secreta la nivelul creierului si da „starea de bine”. Mesele bogate in carbohidrati cresc nivelul serotoninei, dar acelasi efect il putem avea si cu 1 portie de orez sau paste, nu este obligatorie felia de tort pentru a fi binedispusi. Si cealalta extrema este valabila, dietele proteice pe linga faptul ca duc la depresie, pofta de dulciuri creste extrem de mult si exista pericolul ca intr-un moment de slabiciune sa inghitim 2 ciocolate intregi.ADEVARAT SAU FALS DESPRE LIPIDIEExista colesterol „bun“ si colesterol „rau“?

ADEVARAT. In sange exista LDL-colesterol asociat cu riscul crescut de boli cardiovasculare si se reflecta de obicei in valoarea colesterolemiei. Este un colesterol „rau“ a carui valoare nu trebuie sa depaseasca 200 mg/ml si care reflecta de obicei cantitatea de trigliceride (grasimi) pe care le mincam. Fractiunea „buna“ a colesterolului este HDL- colesterol cu rol de protectie cardiovasculara si cu valoare ideala de peste 50 mg/ml in singe.Oul trebuie evitat pentru ca este bogat in colesterol?

FALS. Oul este un aliment complet ce contine proteine de inalta calitate (proteine etalon), numeroase vitamine (A, D, E, B) si fier alaturi de principala lui calitate - este colecistokinetic, adica duce la contractia vezicii biliare cu ..eliberarea de saruri biliare esentiale in digestie. Colesterolul din ou nu duce la cresterea colesterolului din singe, deci nu exista contraindicatie absoluta de a consuma oua in dislipidemii.Anumite uleiuri nu au colesterol?

ADEVARAT. Colesterolul exista doar in produsele animale, ca urmare, nici unul din uleiurile vegetale nu contine colesterol. Sloganul “fara colesterol“ afisat de anumite etichete este pur publicitar, uleiurile nu contin colesterol, dar cantitatea de calorii este la fel de mare cu a grasimilor animale (unt, slanina).Uleiul de masline este mai sanatos?

ADEVARAT. Uleiul de masline contine acizi grasi nesaturati cu rol protector pentru inima, in timp ce uleiul de floarea soarelui este bogat in vitamina E. O alta mare calitate a uleiului de masline este stabilitatea termica, adica posibilitatea de a fi incalzit la temperaturi foarte mari fara a-si modifica structura. Este corect prin urmare ca prajelile sa fie facute in ulei de masline, uleiul de floarea soarelui se descompune in produsi toxici – acetilcolina.Margarina este mai sanatoasa decit untul?

FALS. Margarina este un produs inferior (si, evident, mai ieftin) obtinut prin solidificarea fortata a uleiurilor vegetale care sint transformate din starea lor naturala lichida in stare solida cu ajutorul hidrogenizarii. In jurul acestui proces pot aparea accidente din care rezulta acizi grasi in forma „trans“ care sint cancerigeni. Este de preferat sa consumam un unt de calitate superioara, bogat in vitamina A, D si E in cantitate mai mica decit sa apelam la margarina. Si nu uitati: caloriile sint aceleasi!Uleiul de peste este sanatos?

ADEVARAT. Grasimea din peste este o grasime speciala ce contine acizi grasi nesaturati cu rol protector cardiovascular. Din pacate, la noi in tara nu se consuma suficient peste si de aceea este recomandat ca pestele si fructele de mare sa existe de cel putin 3-4 ori in meniul nostru saptaminal. De preferat pestele proaspat (nu conservele) si salbatic (nu de crescatorie), iar uleiul de peste trebuie folosit in cazuri de stricta necesitate, altfel poate duce la supraponderabilitate sau obezitate la adulti.Alunele si nucile hranesc creierul?

ADEVARAT. 10 nuci sau alune consumate zilnic hranesc celula nervoasa si ne ajuta sa fim „mai destepti“Exista alimente care cresc colesterolul?

FOARTE ADEVARAT. Acestea sunt zaharul rafinat, deci toate dulciurile, grasimile animale (slanina, unt, smintina), margarina, CAFEAUA si FUMATUL. Produsele care scad colesterolul sint: fructele, legumele, cerealele, soia, grasimea din peste, laptele si produsele lactate degresate, uleiul de porumb, masline, CEAPA, USTUROIUL SI ARDEIUL IUTE.Branza nu ingrasa?

FALS. Brinza este cel mai mare pericol pentru silueta, ea contine pina la 80% grasime. O felie de cascaval este echivalenta cu 3 felii de paine, asa ca nu va amagiti mancand telemea cu rosii, nu o sa slabiti prea tare.

Inca odata sfaturi utile pentru mentinerea sanatatii

Reteta nemuririi a fost descoperita!

Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiur

Afla care sunt acestea!

01.

Mananca mai multa coaja de paine!

Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
 

02.

Fa sport cu greutati!

Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!

03.

Liber la ulei de masline si otet!

Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.    

04.

Ia un supliment de magneziu zilnic.

Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica. 

05.

Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.

Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
 

06.

Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.

Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
 

07.

Razi mai mult!

Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.

08. 

Casatoreste-te!

Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
 

09.

Nu mai duce boala pe picioare!

Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
 

10.

Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
 

11.

Stinge focul din stomac!

Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.

12.

Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.

Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
 

13.

Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.

Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
 

14.

Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.

Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
 

15.

Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.

Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.  

16.

Nu te mai stresa la munca!

70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.

Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.  

17.

Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!

Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine! 

18.

Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.

Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!  

19.

Bea ceai de menta !

Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.  

20.

O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.

Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!  

21.

Renunta la fumat!

Un pachet de tigari fumat zilnic, timp de 10 ani, iti reduce viata la jumatate!

 

Articole medicale socante

Articole medicale socante

Din ce in ce mai mult, mi se confirma

o credinta. Mintea ne poate fi fi un prieten de nadejde,sau cel mai mare dusman.

Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corecta având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. În realitate, nu este adevarat.

Teoria bolilor în citate.

"Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corecta având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. În realitate, nu este adevarat. Intregul sistem imun este o "fata morgana" construit pe ipoteze! In cazul bolilor preventibile uitam sau trecem cu vederea prima faza as bolii, faza de conflict activ. Surprinzator este ca abea dupa aceasta prima faza de conflict activ microbii devin activi! In realitate ei sunt activati si directionati de creer. (vezi A.Bechamp - microzimele) . Microbii nu sunt inamicii nostrii ; ei ne ajuta si actioneaza la comanda organismului nostru. Fiind "comandati" de catre creer, ei ajuta la eliminarea tumorilor, la eliminarea tesuturilor bolnave sau necrozate. Ei sunt slujitorii nostrii credinciosi, muncitorii ospeti ai nostrii. Conceptul sistemului imun, al acelei armate care lupta împotriva microbilor, este pur si simplu gresit!!"

Extras dintr-un interviu cu Dr. Ryke Geerd Hamer, creatorul "Noii medicini germanice"

"A sosti vremea sa dam uitarii ideea ca germenii "sar" asupra oamenilor si le cauzeaza boli!"

Emanuel Cheraskin M.D.

"Microbii, cum ar fi fungiile bacteriile si virusurile, sunt activi numai an faza de vindecare a bolii, iar maniera în care acestia actioneaza este în deplina concordanta cu logica evolutiei. Bacteria tuberculara, de exemplu, populeaza numai tesuturile controlate "old-brain". Functia lor în faza reparatorie este sa decompenseze tumorile care au devenit inutile cum ar fi cele de plamani, colon, rinichi prostata, uter de glanda mamara, melanoam si mezothelioma. Bacteria tuberculara este esentiala în procesul de "stopare" a proliferarii celulelor "inutile", care prolifereaza, dintr-un motiv biologic oarecare, în timpul fazei de conflict activ al bolii. Daca aceste bacterii nu sunt prezente, ca urmare a vaccinarilor, abuzului de antibiotice sau chemoterapiei, tuomrile nu pot fi dezintegrate!

În timp ce bacteriile stopeaza si distrug tumorile celulare care nu mai sunt necesare, virusurile par a fi implicate in procesul de vindecare al tesuturilor controlate de cortexul cerebral (de ex. bronhiile, membrana naszala, stomacul, bila si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa siinfectia stomacala indica faptul ca un proces "virulent" de vindecare se afla în plina desfasurare. În ceea ce privesc virusurile, Dr Hamer prefera sa vorbeasca despre "virusuri ipotetici", deoarece însasi existenta virusurilor este pusa sub semnul întrebarii. Dilema în care se afla medicina alopata este aceea ca nu recunoaste tiparul "în doua etape" al oricarei boli, si mai exact faptul ca prima faza, cea de conflict activ este complect trecuta cu vederea. Medicina alopata este atat de obsedant fixata asupra simptomelor (care apar de-abea în etapa a doua a bolii) încât nu da nici o atentie primei etape, ba chiar o ignora total. Având în vedere ca microbii sunt activi numai în a doua etapa, cea de vindecare (în care apar simptomele deranjante, care sunt de fapt reactia fireasca a corpului la boala) si mai ales având în vedere faptul ca activitatea acestora este îndeobste legata de reactii precum febra, transpiratie abundenta, dureri, frisoane, etc. microbii sunt considerati a fi daunatori si provocatori de boala. Adevarul este însa tocmai invers, si anume ca nu ei creaza boala. Pur si simplu este organismul nostru cel care dau ordin microbilor sa intervina in solutionarea problemei. Microbii desigu ca pot fi transmisi de la o persoana la alta, dar ei ramân în "adormire" pâna când persoana respectiva este ea însasi în faza de vindecare a unei boli de acelasi tip."

Din "Dr. Hamer's Medical Paradigm" by Caroline Markolin, Ph.D.

"La fel ca si Bechamp si Rife înaintea lui, Gaston Maessens a stabilit fara urma de îndoiala ca germenii nu sunt cauzatorii bolii, ci dimpotriva, sunt provocati de catre aceasta".

Citat din "The Amaizing Wonders of Gaston Naessens" de Steven R. Elswick.

"Rife a demonstrat ca în cazul în care intervin modificari de mediu sau nutritie, bacterii benigne cum ar fi bacilus colon se pot transforma în bacterii "patogene". Rife a observat de asemenea ca bacilus coli se poate modifica în timp în agenti bacterieni asociati cu tifosul, proces care poate fi si reversibil. Rife sustinea ca ..."în realitate, nu bacteria este cea care produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular. Daca metabolismul corpului uman este într-un echilibru perfect, bolile nu apar." Aceste afirmatii sunt confirmate si de cercetarile mai vechi ale lui Alexis Carrel, efectuate la Institutul Rockefeller, prin care a fost posibila controlarea ratei de îmbolnavire si mortalitatii provocate infectios în cadrul experimentelor efectuate pe soareci. Într-o dieta alimentara standard, rata de mortalitate era de 52%. Prin efectuarea anumitor îmbunatatiri ale dietei, s-a obtinut o scadere a mortalitatii de pâna la 32&, apoi 14% si în final de pâna la 0.45%!"

Dr. Raymond Obomsawin

"Protagonistii si practicienii medicinei scolastice au nevoie de paralizarea, prostirea si teama destructiva indusa de fantoma virusurilor ca baza centrala pentru desfasurarea activitatii lor profesionale:

- în primul rând pentru a aduce prejudicii cât mai multor oameni prin vaccinari, cu scopul de a-si crea o clientela cu afectiuni cronice (deci permanent rentabile);

- în al doilea rând pentru a nu fi nevoiti sa admita adevarul ca medicina alopata a esuat total în încercarea de a terpia afectiunile cronice si , în acelasi timp, a facut mai multe victime decât toate razboaiele luate la un loc. Fiecare practician al medicinei alopate este constient de aceste fapte, dar din pacate doar foarte putini îndraznesc sa discute aceasta tema. De altminteri nici nu este de mirare ca dintre toate categoriile profesionale, cea a medicilor se afla pe primul loc în topul sinuciderilor. Medicina scolastica este cel mai important sâlp de sprijin al formelor dicatoriale de guvernare (daca ar fi aici sa amintim doar de experimentele naziste din lagarele de concentrare sau profitabilele afaceri facute de Rockefeller si Carnagie cu concernul german Faber înainte, în timpul dar si dupa cel de-al doilea razboi monial). Astfel poate se si explica cum de medicinei scolastice îi este permis aproape orice si nu este practic niciodata supusa unui control. Daca nu vom reusi sa scapam de aceasta medicina alopata, va reusi ea sa ne extermine pe toti."

Dintr-un interviu cu Stefan Lanka asupra gripei aviare - 27.10.2005

"În conditii favorabile, bacteriile îsi pot dizola membrana si se pot transforma în "forme celulare membrano-deficitare " amorfe, mici puternic pleomorfice. Si tot în conditii favorabile microplasma se poate capata proportii gigantice ("large bodies" asemanatoare ca forma fungiilor sau sporilor. Este esential sa cunosti aceste lucruri si sa recunosti astfel de forme neobisnuite si greu de detectat în tesuturile microscopice deoarece, dupa experienta mea, aceasta forma microplasmala este forma pe care o iau microbii de cancer în interiorul corpului în cazul afectiunilor umane. Datorita formei sale mici, microbacteria constituie o punte între bacterie (mare) si virus (mic). Microbiologii îndragesc separarea acestora în virusuri, bacterii, microplasma si fungii, ca unitati distincte. În fapt, este vorba de o interactiune între aceste forme. Este binecunoscut faptul ca bacteriile pot fi infectate de virusuri. Oricum, oamenii de stiinta se pare ca nu pot întelege cum un microb se poate metamorfoza în ceva asemanator unui virus, unei microplasme sau unui fungi."

Citat din "Bacteria: The Ultimate Cause of Cancer?" By Alan Cantwell 2003

"Bacteriile nu ataca organismele sanatoase, dar marea majoritate a medicilor isi fac probleme din cauza bacteriilor. Eu nu tratez bacterii, eu tratez organisme.""

H. H. Robertson, D.V.M.

"Teoria microbiana a bolii este o nutiune incredibil de stupida! E ca si cum ai spune ca pompierii creaza incendiul! Nu se mira nimeni de ce oare medicii nu sunt în stare sa "captureze" chestiile astea? În peste 30 de ani de practica clinica nu am întâlnit înca nici un caz de hepatita infectioasa care sa se fi transmis la un alt membru al familiei din care face parte bolnavul si credeti-maca într-adevar am cautat peste tot un astfel de caz. Iar daca cumva am sa descopar un astfel de caz, voi cauta imediat sursa otricii sau toxinei, si nicidecum un germen sau un virus. Propaganda bolilor infectioase provocate de germeni este foarte eficace, caci astfel se tine sub control peste 85% di populatia educata."

Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Singura terapie a bolilor degenerative care a confirmat este cea cu vitamine, minerale sau alimente esentiale. Nici o medicamentatie NU a vindecat nici macar o singura boala degenerativa. Faptul ca antibioticele distrug bacteriile din organism nu înseamna ca bacteriile sunt CAUZA bolii si nici ca antibioticele suntcel mai bun mod de a terapia o afectiune. Klenner (MD) a demonstrat prin anii cinzeci prin studii efectuate în spitale (Southern Medical Journal) ca vitamina C administrata intravenos în supradoze distruge absolut orice focar de infectie (inclusiv tetanusul trismus) fara a provoca nici un fel de efecte secundare. Ceea ce a fost tratat prin administrarea de antibiotice este....

SIMPTOMUL si nicidecum boala însasi. A spune ca bacteriile cauzeaza boala este ca si cum ai spune ca pompieriii cauzeaza incendiul numai în baza faptului ca la locul incendiului se afla..... pompierii. Bacteriile sunte EFECTUL si nicidecum CAUZA unei boli!!

Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Medicamentele moderne si vaccinurile s-au dovedit a fi o gluma proasta în mentinerea sau recuperarea sanatatii. Medicamentele au produs numai sperante desarte. Sapunul si apa, Slava Domnului, sunt , oricum, mult mai adecvate pentru mentinerea sanatatii. Suntem deja în stare sa întelegem destul de bine cum functioneaza sistemu imun si cum cu ajutorul unei nutritii adecvate, putem obtine un nivel de sanatate optimal, atât ca adulti cît si pentru copii, doar cu ajutorul celulelor noastre albe si al imunoglobulinei. "

Dr. Lendon Smith, M.D.

"Virusurile si bacteriile nu sunt singura cauza a unei boli infectioase, ci sunt cu totul altceva."

Rene Dubois, Professor of Microbiology.

"Daca as putea sa-mi mai traiesc înca o data viata, mi-asi darui-o demonstrarii faptului ca germenii cauta doar habitatul lor normal, tesuturile bolnave, si nicidecum nu provoaca o boala. Ei se straduie si apar acolo unde este deja un tesut bolnav, doar pentru ca acesta le ofera un "mediu" prielnic lor."

R. Virchown (reputat reprezentant al teoriei germenilor, fiind chiar considerat parintele acesteia).

Si aici v-asi ruga sa mentionati pe lânga curajul unei astfel de afirmatii, si regretul si adânca tristete a unui om care si-a irosit viata, si de acest lucru este constient, cautând ceva ce nu exista.

"Ideea bolilor contagioase are la baza teoria germenilor ca si cauza a bolilor, si anume ca bacterii si virusuri specifice provoaca boli specifice. Aceasta teorie a fost în mod repetat demonstrata ca fiind stiintific incorecta, lucru care a fost admis în final de catre însusi Pasteur. Oricum însa, este dificil astazi sa anulezi aceasta conceptie deoarece, pe de o parte aproape toate mintile au fost "infectate" de aceasta teorie iar pe de alta parte exista o uriasa opozitie din parte industriei de "mentinere a sanatatii" (citeste concernele farmaceutice) care au un interes fundamental (citeste finaciar) în existenta bolilor, suferintelor si conceptiilor eronate despre boala. În esenta populatia crede ceea ce doreste corpul medical. Aceste teorii false mentin dependenta de medicamente, de spitale si de medicii practicieni, si nu este de mirare ca tocmai ei sunt singurii care sustin si ne învata ca starea de sanatate poate fi recuperata prin administrarea de medicamente "otravitoare" . Daca germenii joaca vreun rol în boli, acesta nu este în nici un caz un rol principal, ci doar unul secundar în comparatie cu adevaratele cauze ale unei boli."

A. Baker M.A.

"Îi acuz pe medici ca au încurajat cu buna stiinta superstitiile si excrocheriile din teoria bolilor provocate de germeni. Nu contest existenta unei cantitati infime de microorganisme, dar acestea sunt rezultatul si nicidecum cauza bolii. Ele sunt "hienele", adica mâncatorii de cadavre, iar sarcina lor legitima este de a curata locul, de a asigura "canalizarea" organismului. Microorganismele sunt ajutoare benefice si importante pentru corpul nostru."

Dr Alexander Ross, FRS, FCPS, Professor of Hygiene and Sanitation.

"Bolile, factori patogeni sunt peste tot în jurul nostru, dar nu devin activi decât atunci când casesc terenul fertil pentru aceasta."

Claude Bernard.

"Ca si medic practician cu o experienta de cincizeci de ani, am ajuns la trei concluzii în privinta aparitiei unei boli precum si pentru eliminarea ei. Prima concluzie este ca bolile nu sunt cauzate de germeni. Mai degraba cred ca o boala este provocata de o toxemie care afecteaza nivelul celular, pregatind astfel terenul prielnic multiplicarii germenilor. A doua concluzie este ca folosirea medicamentelor este daunatoare în aproape toate cazurile. Medicamentele cauzeaza deseori efecte secundare secere si nu de putine ori duc chiar la crearea de noi boli. Singurul beneficiu, daca-l putem numi asa, este ca pacientul se va simti, pentru o scuta perioada de timp, mai bine, dar aceasta doar datorita faptului ca au fost atenuate nuste simptome, si nicidecum pentru ca a fost eradicata o boala. Cantitatea de medicamente de pe piata creste anual în proportie geometrica. Sunt în prezent atât de multe, încât rareori se paoate întâlni un medica care sa cunoasca toate aceste medicamente împreuna cu efectele lor secundare si pericolele pe care le pot aduce pacientului. Cea de a treia concluzie la care am ajuns este ca bolile pot fi vindecate printr-o nutritie corecta. Aceasta afirmatie poate parea simplista, dar este întrutotul adevarata. Si nu aduce desigur nici un beneficiu financiar concernelor farmaceutice. Concluziile mele se bazeaza pe rezultatele experientelor si observatiilor facute de-a lungul acestor cincizeci de ani, precum si a numarului de pacienti pe cre am reusit sa-l tratez cu succes. Ocazional am apelat la medicamentatie chimica doar în cazuri de urgenta, dar astfel de situatii au fost foarte rare. În rest am recomandat întotdeauna pacientilor mei antidoturi pe care Natura ni le-a pus la dispozitie."

Henry Bieler, M.D. "Food is your best Medicine" 1965

"Bolile sunt crize de purificare, de dezintoxicare" .

Hippocrate. Stiti Dumneavoastra care. Acela cu juramântul.

"Aceste microorganisme se hranesc cu paterialul toxic(otravitor) pe care îl gasesc în orghanismul bolnav, pregatindu-l pentru eliminare. Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte organisme si mai mici denumite microzime. Aceste microzime sunt prezente în tesuturile si sângele tuturor organismelor vii unde ramân "în adormire" si inofensive. În momentul în care sanatatea organismului este afectata de un material daunator, are loc o transformare a acestor microzime. Ele se transforma în bacterii sau virusuri care se pun de îndata pe lucru si încep munca de eliminare a acestui material daunator. Dupa care, în momentul în care misiunea a fost îndeplinita, respectivii "sanitari" revin automat la starea anterioara, de microzime."

Antoine Bechamp. Si pe acesta îl stiti Dumneavoastra. Este cel de la care a plagiat Pasteur fara rusine.

"Exista o singura cauza care provoaca bolile, si anume toxemia, mare parte a ei provocata în organism de catre conditii necorespunzatoare de viata si de o eliminare deficitara a toxinelor din organism".

Sir A. Lane. Afirmatie facuta cu 80 de ani în urma!

"Teoria germenilor provine de la Louis Pasteur, un chimist, despre care s-a dovedit ca a plagiat de la Profesorul Antoine Bechamp (care datorita faptului ca a fost "furat" de catre Pasteur, a fost sters din cartile de istorie) un geniu contemporan cu Pateur care a descoperit adevarata cauza a bolilor. Însusi Pateur pe patul de moarte a recunoscut ca "Germenii nu sunt nimic, totul este terenul fertil lor." Este o tragedie pentru omul de pe strada faptul ca teoria lui Pasteur a devenit o "dogma". Dar în acelasi timp este o mana cereasca si o mina de aur pentru concernelefarmaceut ice si pentru breasla medicilor, care de atunci se ocupa permanent de îndoctrinarea si prostirea omului simplu. Pentru ca o persoana sa creada ca o boala apare pur si simplu doar pentru ca un organism este "vizitat" de câtiva germeni sau virusuri calatori si pentru a accepta ca într-un astfel de caz sa te lasi otravit cu tot felul de medicamente sintetizate chimic (în realitate otravuri), este nevoie de o mare doza de naivitate si superstitie. "

Dr. D. Phillips

"Am tratat cu ajutorul igienei naturale timp de peste 16 ani o multime de pacienti bolnavi de tot felul de forme de tifos, febra tifoida, pneumonie, variola si dezinterie, si nu am pierdut nici macar un singur pacient. Acelasi lucru este valabil pentru scarlatina si alte forme de febra. Si nu am recomandat niciodata medicamente. "

Dr. Trall, 1860

articol preluat de pe Netlog

Ce trebuie sa faci cand organismul te avertizeaza

Indicii pe care organismul ti le da si nu trebuie sa le ignori

Organismul tau iti da semnale cand ceva nu este in regula. Insa, este greu sa iti dai seama ce semnifica fiecare "alarma" pe care corpul tau ti-o da.

Iata o lista cu simptome pe care le experimenteaza femeile tinere:

Menstruatia nu a mai aparut

Cand menstruatia lipseste timp de doua luni la rand (si nu esti gravida), ceva este in neregula - nivelul de stres. Nervozitatea amana sau chiar stopeaza ovulatia, asa ca nu ai menstruatie. Pentru ca menstruatia sa apara, relaxeaza-te si anuleaza iesirile in oras. O alta cauza care poate duce la lipsa menstruatiei este o dieta excesiva sau un program de exercitii fizice intens.

Aceste doua activitati lasa corpului un nivel prea scazut de grasime, astfel incat ovulatia nu mai poate fi sustinuta. Mergi la medicul ginecolog si rezolva problema.

Pleoapa "se zbate" incontrolabil

Spasmul pleoapei este cauzat, cel mai adesea, de timpul indelungat petrecut in fata calculatorului. Pentru a opri "zbaterea", tine ceva rece pe pleoapa. Recele calmeaza nervul care determina miscarea. Cel mai important: ia o pauza de doua minute de la monitor dupa doua ore de munca. Daca spasmul se repeta in mod constant, consulta un medic oftalmolog.

Vezi "stele verzi"

Privirea iti este "invadata" de diverse puncte si alte forme ciudate. Indiferent de forma lor, aceste "corpuri" sunt infofensive, dar iti distrag atentia. Nu ai cum sa scapi de aceasta problema, cheia este sa inveti sa le ignori.

Te trezesti in mijlocul noptii si nu mai poti sa adormi

Vinovat poate fi alcoolul. Doar doua pahare cu alcool pot perturba somnul, facand sa te trezesti la doar cateva ore dupa ce te-ai culcat. Bea un singur pahar cu cel putin patru ore inainte de somn. Daca metoda nu functioneaza, poate fi insomnie pe baza de stress. Calmeaza-ti simturile cu cateva ore inainte de somn cu ajutorul cititului.

Iti apar cearcane de culoare inchisa sub ochi

Cand nu dormi suficient o perioada lunga de timp, circulatia sangelui se reduce, asa ca vasele de sange de sub ochi se umfla si lasa sa se vada o culoare albastra sub piele. Incearca sa dormi suficient, cel putin opt ore pe noapte, si nu atinge zona afectata. Daca culoarea inschisa de sub ochi persista, poate fi un semn de anemie.

Te doare capul, iei pastile si te doare din nou capul

Cand iei un analgezic, creierul tau devine sensibil la efectul sau, iar cand incetezi sa il mai iei, poti suferi de simptome asemenatoare cu cea intitiala, adica inca o migrena. Scapa de recidiva migrenelor evitand analgezicele. Pentru a evita ca acest lucru sa se mai inatmple, nu lua un analgezic mai mult de doua zile la rand.

Cand stai in picioare, ai senzatia ca lesini

Inseamna ca esti deshidratata. Deshidratarea face ca presiunea sanguina sa scada, iar tu vei avea o stare de ameteala. Regula celor opt pahare cu apa de zi este un bun inceput, dar trebuie sa incepi sa consumi si alimente care au un continut ridicat de apa: supe, salate si fructe.

Irisul ce arata despre sanatatea noastra

Irisul, ce arata despre sanatatea noastra

Potrivit specialistilor in studiul irisului uman, culoarea irisului dezvaluie si vulnerabilitatea noastra in fata bolilor. Persoanele cu ochi caprui au predispozitie catre boli reumatice, anemie, hepatita, afectiuni endocrine si gastrice. Cele cu iris albastru tind sa se confrunte mai des cu eczeme si acnee, piele uscata, astm, raceli, iritatii ale ochilor, retentie de apa.

Culoarea verde a irisului atrage atentia asupra pericolului bolilor ereditare.Ochiul drept este harta partii drepte a corpului, iar stangul, a partii stangi.

Primul om care a facut precizari cu privire la cauzele aparatiei schimbarilor semnelor de pe iris a fost Hipocrat parintele medicinii si Galen dupa el (130 d.H). Chiar si in Egiptul antic in piramida lui Tutankamon s-au gasit cateva desene ale irisului faraonului cu explicatii ale bolilor suferite de aceasta.

Geografia ochilor

• Pentru a putea fi studiat sistematic, irisul este împărţit în şapte cercuri concentrice, primul fiind lîngă pupilă. Sînt cercuri secţionate de 12 raze ce delimitează cîmpuri radiale, notate precum un cadran de ceas.

OCHIUL STÎNG

A - emisfera cerebrală stîngă

B - partea stîngă a epifizei

C - partea stîngă a hipofizei

D - partea stîngă a frunţii

E - ochiul stîng

F - partea stîngă a nasului, narina stîngă şi sinusul stîng

G - maxilarul superior stîng

H - partea stîngă a buzelor

I - partea stîngă a timpanului şi a conductului auditiv extern

J - maxilarul inferior stîng

K - partea stîngă a faringelui

L - paratiroidele stîngi

M - partea stîngă a laringelui

N - partea stîngă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)

O - membrul inferior stîng

P - partea stîngă a uterului (prostatei)

R - partea stîngă a vaginului

S - ovarul (testiculul) stîng

T - partea stîngă a vezicii urinare

U - ureterul stîng

V - partea stîngă a colonului transvers şi colonul descendent

Z - rinichiul stîng

X - suprarenala stîngă

a - partea stîngă a intestinului subţire

b - corpul şi coada pancreasului

c - splina

d - inima

e -partea stîngă a diafragmei

f - plămînul stîng şi partea stîngă a traheei

g - sînul stîng

h - membrul superior stîng şi umărul stîng

i - lobul stîng al timusului

j - partea stîngă a limbii şi a gurii

k - glanda salivară sublinguală stîngă

l - lobul stîng al tiroidei

m - partea stîng a feţei

n - partea stîngă a cefei

o - partea stîngă a trunchiului cerebral

p - urechea medie şi internă stîngă

r - partea stîngă a creierului mic

s - partea stîngă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi a coccisului).

OCHIUL DREPT

A - emisfera cerebrală dreaptă

B - partea dreaptă a epifizei

C - partea dreaptă a hipofizei

D - partea dreaptă a frunţii

E - ochiul drept

F - partea dreaptă a nasului, narina dreaptă şi sinusul drept

G - maxilarul superior drept:

H - partea dreaptă a buzelor

I - partea dreaptă a timpanului şi a conductului auditiv extern

J - maxilarul inferior drept

K - partea dreaptă a faringelui

L - paratiroidele drepte

M - partea dreaptă a laringelui

N - partea dreaptă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)

O - membrul inferior drept

P - partea dreaptă a uterului (prostatei)

R - partea dreaptă a vaginului

S - ovarul (testiculul) drept

T - partea dreaptă a vezicii urinare

U - ureterul drept

V - colonul ascendent (cu apendicele) şi partea dreaptă a colonului transvers

Z - rinichiul drept

X- suprarenala dreaptă

a - cecul şi partea dreaptă a intestinului subţire

b - capul pancreasului

c - ficatul şi vezicula biliară

d - stomacul, pilorul şi duodenul

e - esofagul şi partea dreaptă a diafragmei

f- plămînul drept şi partea dreaptă a traheei

g - sînul drept

h - membrul superior şi umărul drept

i - lobul drept al timusului

j - partea dreaptă a limbii şi a gurii

k - glanda salivară sublinguală dreaptă

l - lobul drept al tiroidei

m - partea dreaptă a feţei

n - partea dreaptă a cefei

o - partea dreaptă a trunchiului cerebral

p - urechea medie şi internă dreaptă

r - partea dreaptă a creierului mic

s - partea dreaptă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi coccisului).

Pot apărea şi modificări ale pupilelor care, de obicei, au următoarele semnificaţii: lipsă în partea de sus - boli de stomac, lipsă în partea de jos - afecţiuni intestinale, lipsă în partea stîngă - afectarea colonului descendent, lipsă în partea dreaptă - afectarea colonului ascendent, lipsă pe verticală - boală cerebrovasculară, elipsă înclinată spre stînga - afecţiuni ale pancreasului şi splinei, elipsă înclinată spre dreapta - afecţiuni hepatobiliare, dilatate - excitabilitate nervoasă, euforie, bucurie, relaxare, consum de cafea, alcool şi alte droguri, tratament cu tranchilizante, neuroleptice, hipnotice, sedative, analgezice, antibiotice, antidepresive, hipertensiune craniană, edeme cerebrale, restrînse - inhibiţie nervoasă, sperietură, panică, frică.

Semne pe iris

Culorile petelor pe care le descoperim pe iris oferă indicii asupra naturii afecţiunilor: roşiatică - leziuni cronice (hemoragii) în interiorul unor organe şi ţesuturi, albăstruie - exces de alimente toxice, gri - tulburări metabolice, gălbuie - afecţiuni intestinale, verzuie - boli hepatobiliare, albicioase - sistem limfatic deficitar. În bolile acute, semnul apare ca un triunghi subţire cu vîrful spre pupilă, iar în cele cronice, este lat şi are un contur închis. Liniile radiale ca spiţele unei roţi puternic conturate exprimă exces energetic, hiperfuncţii organice, hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte. sînt semnul unor afecţiuni nervoase cu rezonanţă cardiovasculară sau cerebrovasculară. Petele mai închise decît tenta irisului înseamnă că procesul de eliminare a toxinelor este deficitar sau că reacţia imunitară a organismului este inhibată. Marcajele coralifere oferă informaţii cu privire la afecţiuni pulmonare, iar cele în formă de strugure indică boli de ficat şi pancreas.

Pete albe sau negre

Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: ischemie cerebrală, scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Cu cît zona albicioasă este mai întinsă, cu atît afecţiunea este mai gravă. Un cerc gros, negru, la exteriorul irisului, indică leucemie, umbrele radiale dense în zona de proiecţie a ficatului - hepatite cronice, un punct negru în zona de proiecţie a splinei - chist hidatic în splină, un punct negru în locul de proiecţie a hipofizei - diabet insipid sau adenom hipofizar, o umbră întunecată sau un punct negru în regiunea ce reprezintă creierul - sechele post-traumatism cerebral. Adînciturile de pe suprafaţa iriană sînt expresia unui deficit în funcţionarea organului corespondent, iar semnele în relief dau indicii asupra funcţionării în exces a acestuia. Asemenea pete permit diagnosticarea corectă, în special a afecţiunilor endocrine.

Necazurile afectează vederea

• Sănătatea ochilor depinde şi de sănătatea întregului corp, dar şi de cea a minţii. Tensiunea mentală determină o tensiune fizică ce afectează vederea, provocînd miopia. Stresul mental determină blocarea sistemului nervos, nervii optici şi muşchii oculari fiind şi ei supuşi blocajului. Însăşi concentrarea tensională de a vedea mai bine nu face decît să obosească şi mai mult ochii. Cînd cineva este fericit sau are un suflet bun, i se „citeşte“ în ochi. În schimb, ochii psihopaţilor sînt, în general, dezechilibraţi, avînd mărimi diferite şi irisul decolorat. Începuturile celei mai răspîndite forme de demenţă pot fi observate cercetînd ochii pacientului.

Ce spun culorile semnelor din ochi

• NEGRUL- Semnalează blocaje sau stagănari de tipul calculilor (exces glucidic)

• GALBENUL- Avertizează asupra unei disfuncţii de natură hepatică sau o îmbolnăvire a vezicii biliare (caz în care galbenul capătă tentă maronie)

• VERDELE- Indică un exces de energie negativă (adesea asociat cu natura psihologică a individului), indică excesul de stimulente, culoarea fiind asociată cu cancerul sau cu blocarea unei funcţii organice.

• ALBUL- Denotă un exces de produse lactate ce poate provoca depunere abundentă de mucus în rinichi atrăgînd după sine dereglarea funcţională a acestuia. Poate fi vorba şi de reumatism sau depunerea de toxine în ţesutul muscular.

• FIRIŞOARELE ROSII- Sînt de regulă semnele unor excese de hrană şi băutură, fapt ce indică disfuncţia pancreasului, a splinei sau a stomacului.

• FIRIŞOARE PORTOCALII- Indică exces de tutun sau predispoziţie la nevralgii, uneori şi anemie.

• CATARACTELE- De obicei se datorează exceselor de cafea, zahăr, ca urmare a creşterii alarmante a zahărului din organism. Aspectul şi culoarea irisului mai reflectă şi echilibrul psihosomatic al unei persoane. Astfel, un examen minuţios al diferitelor semne, cum ar fi: punctele, petele, norii etc., dezvăluie unui specialist boli mai vechi sau netratate. Bătăile rapide ale pleoapelor arată ca organismul este supus unui exces de apă. Prin ochi se poate citi şi temperamentul unei persoane, prin felul în care ne priveşte un interlocutor. Chiar dacă muşchii feţei mimează un gest ce doreşte să mascheze starea de suflet a acelei persoane, ochii o trădează.

După culoarea irisului, dl Voinea Ene spune că ne putem forma o concepţie generală privind predispoziţiile spre anumite boli: "Oamenii cu iris albastru au înclinaţie spre afecţiuni reumatice şi ale căilor respiratorii. Cei cu iris căprui – spre boli de sînge (anemii, eritremie, hemofilie) şi de circulaţie sanguină (varice, hemoroizi, arterite, hipertensiune sau hipotensiune arterială, boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare). Irisul verde indică o înclinaţie spre bolile ereditare". Dar cele mai importante sînt semnele care apar pe membrana irisului: "Liniile radiale, ca spiţele unei roţi, exprimă hiperfuncţii organice şi hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte, apar mai ales în afecţiuni nervoase şi cardiace. Petele de pe iris constituie indicii ale unor tulburări metabolice şi ale slăbirii sistemului imunitar; aceeaşi semnificaţie o are şi supraîncărcarea albicioasă din jurul guleraşului irian sau tenta circulară de culoare închisă de la circumferinţa irisului. Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Legătura nervoasă permanentă dintre membrana irisului şi ţesuturile corpului nostru este deosebit de fină şi precisă, astfel încît permite recunoaşterea organului bolnav cu mult înaintea apariţiei unor simptome ale bolii. De fapt, pe iris apar semnele unor afecţiuni trecute, prezente şi chiar viitoare".