background img

Articole noi

Glaucom

Glaucom

Glaucom prezinta o afectiune oculara, mai exact un complex simptomatic, ce se caracterizeaza prin crestere nociva a presiunii intraoculare, degradarea fibrelor nervoase retiniene, alterarea specifica a nervului optic si, respectiv, dereglarea ireversibila si progredienta a functiilor vizuale.

Ereditatea. Prezenta factorului ereditar este elocventa in glaucoamele pediatrice si, in primul rand, la cel congenital; glaucoamele adultului au si ele un element genetic, ce nu trebuie neglijat (istoric familial pozitiv). GPUD tinde de a evolua in familii, ceea ce se explica prin susceptibilitate sporita spre imbolnavire.
Glaucomul pediatric:
1) primar:
a) Congenital prin (hidroftalmie sau buftalmie);
b) Infantil (primii ani de viata);
c) Juvenil in a doua decada a vietii);
2) secundar (în anomalii oculare congenitale, afectiuni sistemice, posttraumatic, postinflamator etc.).

Glaucomul adultului:
1) primitiv sau primar:
a) Cu unghi deschis (GPUD) sau cronic simplu;
b) Cu unghi inchis (GPUÎ) sau congestiv:
Glaucom acut
2) secundar (facogen - facotopic, facomorfic, facolitic, posttraumatic, pseudo-exfoliativ, pigmentar, (umoral, neovascular, malign, uveitic s.a.)


Cauze
În glaucom primar:
- Prezenta factorului ereditar.
- Conditii de obscuritate îndelungata (pentru GA).
În glaucom secundar:
- Anomalii congenitale, afectiuni intrauterine.
- Tumori intraoculare.
- Uveite anterioare (iridociclite).
- Neovascularizare în ischemie oculara (retinopatie diabetica, tromboza venei centrale a retinei).
- Procese oculare degenerative.
- Traumatism ocular.
Factori de risc - antecedente familiale, particularitati anatomice de dimensiune si forma a globului ocular, miopie, dereglari circulatorii (ischemie oculara), traumatisme oculare, hypo- si hipertensiune arteriala, diabet, hiperviscozitate sangvina, migrena, dereglari de nutritie, obezitatea, fumat.

Semne si simptome
Semiologia generala a glaucomului (prezenta în toate formele clinice):
- cresterea presiunii intraoculare;
- excavatie glaucomatoasa a discului nervului optic;
- alterarea functiilor vizuale, primordial - a vederii periferice.
Semne caracteristice GPUD (glaucomul cronic simplu):
- semiologia generala a glaucomului;
- evolutie practic asimptomatica (lipsa durerilor oculare, ochi "linistit");
- evolutie lenta, progresiva.
Semne caracteristice GPUÎ (glaucomul congestiv):
- semiologia generala a glaucomului;
- încetosare periodica a vederii;
- aparitie periodica de halouri (cercuri) colorate în jurul surselor de lumina;
- de regula evolutie lenta, progresiva, dar cu riscul aparitiei glaucomului acut.
Simptomatica glaucomului acut (GA):
- debut acut, de regula nocturn;
- dereglari severe si rapide ale vederii;
- dureri oculare intense, asociate cu hemicefalee;
- semne vegetative (nausee, voma, vertijuri);
- posibil asocierea cu hipertensiune arteriala;
- presiune intraoculara excesiva;
- congestie oculara pronuntata;
- edem sever al corneei;
- pupila dilatata.

Semne caracteristice glaucomului congenital (GC):
- semiologia generala a glaucomului;
- cresterea de volum a globului ocular (hidroftalmie, buftalmie).


Semne caracteristice glaucomelor secundare (SG):
- semiotica patologiei oculare, responsabile de provocarea glaucomului;
- semiologia generala a glaucomului;
- frecvent - asocierea durerilor si congestiei oculare.
Diagnostic diferential - cataracta, atrofia nervului optic, neurita optica, papilostaza, degenerescenta pigmentara a retinei, iridociclita acuta (diferentierea cu GA).

Gastrita

Gastrita

Gastrita reprezinta un grup de afectiuni simptomatice sau asimptomatice, produse de variati factori etiologici si definite prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice. Conceptul de gastrita este un concept morfologic (si nu clinic) ce o delimiteaza de dispepsia functionala (nonulceroasa).
Gastrita este de mai multe feluri:
- gastrite acute - au o evolutie tranzitorie având histologic un infiltrat inflamator de tip acut
- gastrite cronice - formele cele mai frecvent intalnite, caracterizate prin evolutie indelungata, uzual progresiva de la forme non-atrofice la forme atrofice pe fundalul infiltratului inflamator cronic
- forme specifice de gastrita (gastrita granulomatoasa, limfocitara, eozinofilica)
Clasificarea endoscopica
- gastrita eritemato-exsudativa
- gastrita maculo-eroziva
- gastrita papulo-eroziva
- gastrita atrofica
- gastrita hemoragica
- gastrita de reflux enterogastric
- gastrita cu pliuri hipertrofice

Semne si simptome
- Sindrom dispeptic (disconfort abdominal, dureri abdominale, senzatie de plenititudine postprandiala, balonari abdominale, cruciatii , satietate precoce, anorexie, greata, pirozis, regurgitatii).
- Sindrom anemic (anemie megaloblastica), digestiv si neurologic in gastrita atrofica autoimuna.

Gastrita este cauzata de:
- Agenti inefetiosi (Helicobacter pylori).
- Mecanisme autoimune.
- Medicamente (nesteroidiene, aspirina).
- Agenti fizico-chimici cu potential eroziv (alcool, produse picante).
- Dereglari motorii (în caz de stres si patologii ale organelor adiacente) manifestate prin reflux duodeno-gastric.
- Stresul (hipovolemic sau hipoxie).
- Hipertensiunea portala.

Crampe musculare

Crampe musculare

Crampe musculare sunt contracturi involuntare la nivelul muschilor scheletici (voluntari). Muschii care trec peste 2 articulatii sunt mai susceptibili de a suferi o crampa musculara. O crampa poate implica o parte a unui muschi sau tot muschiul, iar in unele cazuri chiar mai multi muschi. Cele mai afectate grupe musculare sunt gastrocnemienii (muschii gambei), muschii posteriori ai coapsei, cvadricepsul si de asemenea, muschii bratelor, abdomenul si muschii intercostali.

Desi nu sunt foarte clar elicidate cauzele ce conduc la aparitia cramelor musculare, sunt incriminate intinderile inadecvate si oboseala musculara, care conduc la anomalii in cadrul mecanismelor ce controleaza contractia musculara. Alti factori adusi in discutie sunt antrenamentele sau munca in mediu foarte cald, deshidratarea si pierderea elecrolitilor prin transpiratie (saruri si minerale: potasiu, magneziu, calciu).

Un individ cu o conditie fizica proasta va inregistra oboseala musculara mai repede decat un om antrenat, ceea ce va afecta activitatea nervoasa reflexa la nivel spinal. De asemenea, in lipsa oxigenului in muschi se vor acumula produsi de metabolism care produc spasm. Atunci cand debuteaza crampele, de la nivelul maduvei spinarii pornesc stimuli care mentin muschiul intr-o contractie permanenta.

Unii oameni sunt predispusi la aparitia crampelor, mai ales cele legate de deshidratare: copiii si cei peste 65 de ani, supraponderalii, persoanele epuizate de antrenament sau munca sau cei ce folosesc unele medicamente. Crampele sunt obisnuite la atletii de rezistenta, cum ar fi maratonistii sau persoanele in varsta care fac eforturi fizice epuizante. La sportivi crampele apar in special in perioadele de extrasezon, spre finalul sau dupa un efort intens si prelungit sau noaptea dupa acest efort. Batranii sunt mai susceptibil la crampe datorita atrofiei musculare care incepe in jur de 40 de ani si care este accentuata de inactivitate.

Candidoza

Candidoza

Candidoza este infectie produsa de levuri apartinand genului Candida, cele mai frecvente fiind cele produse Candida albicans, un saprofit al tubului digestiv. In anumite conditii fiziologice (sarcina), patologice (diabet) sau iatrogene (tratament antibiotice, imunosupresoare, corticoizi) pot deveni patogene, deteminand manifestari cutanate si mucoase diverse, care pot afecta orice varsta.
Diagnosticul in candidoza se face prin examen clinic si de laborator (examen direct si / sau culturi). Candidozele cutanate (intertrigouri) sunt favorizate de obezitate, maceratie si lipsa de igiena.

Candidoza se localizeaza cel mai frecventa este in pliuri: inghinal, submamar, interfesier. De asemenea, Candida albicans poate determina manifestari clinice la nivelul cavitatii bucale, regiunii genitale sau lamei unghiale.

Infectia lamei unghiale cu Candida determina onixisul candidozic, afectiune care confera unghiei un aspect inestetic. Onixisul candidozic este mai frecvent la menajere si muncitori din industria alimentara.

Candidoza genitofesiera infantila afecteaza copii de varsta mica si este in general o complicatie a unei candidoze digestive. Pentru un diagnostic corect al acestor afectiuni este necesar un consult de specialitate inaintea aplicarii unui tratament din proprie initiativa, care poate modifica aspectul leziunilor sau aparitia unor complicatii.

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari (pietre la bila) sunt o afectiune destul de frecventa, factorii de risc pentru aparitia lor fiind : sexul feminin, obezitatea, varsta peste 40 de ani, dieta hipercalorica sau cu foarte putine calorii, istoricul familial pozitiv.

Cum apar calculii? Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa, fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul de litogeneza (producere a calculilor).

Care sunt simptomele?

O mare parte dintre pacienti raman asimptomaticCalculii biliarii perioade lungi de timp, uneori toata viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen ecografic sau radiologic abdominal. Colica biliara apare in conditiile migrarii unui calcul prin canalul cistic; durerea creste progresiv in intensitate, atinge un platou si se amelioreaza gradat in cateva ore; este localizata in epigastru (zona de proiectie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona de proiectie a ficatului) si iradiaza in spate spre varful omoplatului drept. Se asociaza cu greata si varsaturi.

Febra si transpiratiile apar in complicatiile de tip infectios (colecistita, pancreatita, colangita). Icterul asociat necesita consult chirurgical pentru ca poate fi secundar obstructiei cailor biliare.

Metode de diagnostic

*

Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm ; rezultatele fals pozitive sau fals negative apar in aproximativ 2-3 % din cazuri.
*

Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de calciu.
*

Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al litiazei.

Tratamentul bolii

*

Pacientii asimptomatici - este dificil de apreciat daca sa se faca sau nu colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicala a vezicii biliare). De obicei, la aparitia primelor simptome, se initiaza terapia medicamentoasa.
*

Pacientii simptomatici - sunt expusi complicatiilor si se indica colecistectomia. Pot sa ramana post colecistectomie simptome cum ar fi greata, jena dureroasa post prandial (dupa masa). La cei care refuza interventia chirurgicala sau aceasta este contraindicata datorita altor boli asociate se pot incerca tratamente de dizolvare a calculilor.

Colesterol marit

Colesterol marit

Colesterol, un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asocia]ii moleculare cu proteinele (lipoproteine). Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gasesc in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant.

Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos – creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produce hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D. Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel.

Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. in final, se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mare este de 45 mg/dl pentru barba]i si in jur de 55 mg/dl pentru femei.

Colesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si sla-nina. Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei).

Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare. La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen. Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Piata de la A la Z Cautari

Monday 03:02:06 PM Romania 89.137.106.152 www.google.ro piatza de la a la z
Monday 03:01:24 PM Germany 188.24.42.159 www.google.ro piata de la a la z cluj
Monday 03:01:12 PM Romania 195.225.64.18 www.google.ro piata az
Monday 03:01:02 PM Romania 80.97.64.33 www.google.ro piata de la a la z
Monday 03:00:25 PM Germany 188.24.65.151 www.google.ro piata-az.ro
Monday 03:00:17 PM United States 78.97.222.194 www.google.ro piata de la a la z cluj napoca
Monday 03:00:10 PM United States 78.97.176.155 www.google.ro piata de la a la z
Monday 03:00:09 PM Romania 86.107.159.156 www.google.ro piata az
Monday 03:00:01 PM Romania 89.123.75.114 www.google.ro piata
Monday 02:59:51 PM Germany 188.24.0.129 www.google.com www piata de la a la z.ro
Monday 02:59:40 PM Germany 188.24.37.134 www.google.ro piata a-z
Monday 02:59:33 PM Romania 213.233.92.179 www.google.ro piata
Monday 02:59:26 PM United States 78.97.173.132 search.yahoo.com www.piata a-z
Monday 02:59:23 PM Germany 188.24.37.203 search.yahoo.com piata az
Monday 02:59:10 PM Romania 89.21.110.167 www.google.ro piata de la a la z
Monday 02:59:03 PM United States 78.97.208.211 www.google.ro piata a-z
Monday 02:58:58 PM Romania 89.136.52.207 www.google.ro piata
Monday 02:58:36 PM Romania 89.43.73.35 www.google.ro piata
Monday 02:58:20 PM Romania 81.12.163.210 www.google.ro piata az
Monday 02:58:05 PM Romania 193.231.29.213 www.google.ro piata-az.ro



Keywords Total % Graphic View
piata de la a la z 1,678 58.20
piata 411 14.26
12piata az 250 8.67
piata a-z0 4.16
piata-az.ro 63 2.19
piata a z 53 1.84
piata de la a la z cluj 41 1.42
www.piata-az.ro 40 1.39
piata az cluj 26 0.90
PIATA DE LA a-z 26 0.90
piata-az 26 0.90
piata cluj 22 0.76
piata online 21 0.73
piatza de la a la z 21 0.73
piata a la z 16 0.55
www.piata de la a la z 16 0.55
a 14 0.49
site:piata-az.ro piata de la a la z 13 0.45
PIATAAZ 13 0.45
piata de a la z

BIO FRESH - IGIENA CAVITATII BUCALE, draj.

Nume: BIO FRESH - IGIENA CAVITATII BUCALE, draj.
Producator: Hexal Pharma

Drajeuri.
Indeparteaza mirosul neplacut al gurii.
Efect indelungat la indepartarea mirosului neplacut al gurii, in mod special al celui de tutun, alcool si alimente condimentate.
Contine clorofila, mentol si extracte din Salviae Myrrhae, Rhatania si Menthae. Nu contine coloranti sintetici sau inlocuitori de edulcoranti.
Contine 50 drajeuri. Se elibereaza prin farmacii.
Spray bucal.
Antibacterian verificat.
Indeparteaza mirosul neplacut al gurii.
Fara freon.

Cu gust placut.
Este un spray fara zahar, cu ulei de menta japonez, cu gust placut ce confera o respiratie proaspata si igienica.
Actioneaza imediat impotriva mirosului neplacut.
Este foarte economic.
Ideal in cazul dietelor.

BILICHOL, capsule gelatinoase

Nume: BILICHOL, capsule gelatinoase
Producator: Pharco Pharmaceuticals

Pentru boli hepatice si litiaza biliara.

Compozitie: Fiecare capsula contine:

Mentol 32 mg
Mentona 6 mg
Pinen (alfa+beta) 17 mg
Borneol 5 mg
Cineol 2 mg
Camfen 5 mg
Proprietati: Bilichol este un amestec de ingrediente active naturale, inalt purificare, care restabilesc o balanta sanatoasa a sistemului biliar. Bilichol creste secretia si debitul biliar, avand in plus o actiune antispastica care reduce forta si frecventa spasmului ductelor biliare. Cu aceste proprietati staza biliara este prevenita, iar tendinta la litiaza este inhibata. De asemenea, Bilichol-ul inhiba 3-Hydroxy-3-Methyl-Glutaryl co-A reductaza, determinand scaderea producerii endogene de colesterol, cu consecinta desaturarii bilei de colesterol. Acest efect ajuta la dizolvarea calculilor biliari si previne formarea altor calculi. Aceste proprietati fac ca terapia cu capsule de Bilichol sa ofere prompt o ameliorare simtitoare in multe suferinte hepatobiliare.

Indicatii: Pentru tratamentul tulburarilor hepatobiliare incluzand: dischinezia de duct biliar; staza biliara; inflamatii biliare; colecistite; colelitiaze.

Precautii: Trebuie avuta grija in dozarea medicamentului la pacientii ce primesc anticoagulante orale. Este recomandabila o reducere in continutul de grasimi al dietei. De asemenea, este recomandabil ca medicamentul sa nu fie administrat femeilor gravide in cursul primului trimestru de sarcina.
Efecte adverse: Nu au fost semnalate pana acum.

Interactiuni medicamentoase: Medicamentele metabolizate de ficat pot prezenta uneori o crestere a metabolizarii acestora daca sunt administrate simultan cu Bilichol.
Dozaj: 1 - 2 capsule de 3 ori pe zi inainte de masa ori in functie de prescriptia medicului: o doza de 1 capsula de 3 ori pe zi este recomandata pentru cateva zile la inceputul tratamentului.

Forma de prezentare: Cutii continand 24 capsule gelatinoase enterosolubile.

Conditii de pastrare: A se pastra in locurile reci si uscate. A se pastra in locuri ferite de copii.

BETOPTIC, sol.oft.

Nume: BETOPTIC, sol.oft.
Producator: Alcon

Solutie sterila oftalmica.

Prezentare farmaceutica: SolutIa oftalmica Betoptic (betaxolol) contine betaxolol clorhidrat, un agent beta-blocant cardioselectiv, intr-o solutie sterila, izotona, cu conservant. Fiecare ml contine: Substanta activa: 0,56% betaxolol clorhidrat (0,5% betaxolol baza). Conservant: clorura de benzalconiu 0,01%. Substante inactive: edetat disodic, clorura de sodiu, acid clorhidric si/sau hidroxid de sodiu (pentru corectarea pH-ului) si apa purificata.

Farmacologie clinica: Betaxololul clorhidrat, un agent blocant cardioselectiv al receptorilor beta1-adrenergici, nu are actiune semnificativa de stabilizare a membranelor (actiune anestezica locala) si este lipsit de actiune simpatomimetica intrinseca. Instilata in ochi, solutia oftalmica Betoptic reduce presiunea intraoculara, atat cea crescuta cat si cea normala, insotita sau nu de glaucom. In studii incrucisate, oarbe, tridirectionale, comparand betaxololul oftalmic cu timololul si placebo, s-a demonstrat ca solutia oftalmica Betoptic are efecte minimale asupra parametrilor pulmonari si cardiovasculari. In contrast, timololul a redus semnificativ functia pulmonara si a produs o scadere a ratei cardiace medii.

Indicatii: Solutia oftalmica Betoptic s-a dovedit a fi eficienta in scaderea presiunii intraoculare si este indicata in tratamentul: Pacientilor cu glaucom cronic cu unghi deschis. Pacientilor cu presiune intraoculara crescuta (pacienti cu hipersensibilitate oculara). Pacientilor cu glaucom sau hipertensiune oculara care au afectiuni respiratorii reactive. Pacientilor cu glaucom sau hipertensiune oculara care folosesc in mod curent terapie multipla antiglaucomatoasa.

Contraindicatii: Hipersensibilitate fata de oricare din componentele acestui produs. Solutia oftalmica Betoptic este contraindicata pacientilor cu bradicardie sinusala mai mare decat un bloc atrioventricular de gradul I, pacientilor cu soc cardiogen si celor cu istoric de insuficienta cardiaca manifesta.

Precautii: Pacientii care urmeaza tratament cu un agent blocant beta-adrenergic administrat oral, concomitent cu solutia oftalmica Betoptic trebuie urmariti pentru detectarea potentialului efect aditiv, fie asupra presiunii intraoculare, fie asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Desi solutia oftalmica Betoptic a demonstrat un potential scazut de producere a efectelor sistemice, trebuie folosita cu prudenta la pacientii cu diabet (in special diabet instabil), sau la pacientii suspectati de a dezvolta tireotoxicoza. Trebuie acordata atentie renuntarii gradate la agentul blocant beta-adrenergic inaintea anesteziei generale, din cauza capacitatii reduse a cordului de a raspunde la stimuli reflecsi simpatici mediati beta-adrenergic. Pulmonar: solutia oftalmica Betoptic un beta-blocant cardioselectiv, a produs numai efecte minime la pacientii cu afectiuni respiratorii reactive. Totusi, trebuie manifestata prudenta in tratamentul pacientilor cu restrictie importanta a functiei pulmonare.

Interactiuni medicamentoase: Desi solutia oftalmica Betoptic folosita ca medicatie unica are efect redus sau nul asupra dimensiunii pupilei, au fost raportate ocazional cazuri de midriaza rezultand din terapia concomitenta cu solutie oftalmica Betoptic si epinefrina. Se recomanda observarea atenta a pacientului atunci cand un beta-blocant este administrat pacientilor care primesc medicamente a caror actiune se exercita asupra terminatiilor catecolaminergice, cum este rezerpina, din cauza posibilului efect aditiv si producerii hipotensiunii si/sau bradicardiei. Sunt necesare precautii in cazul pacientilor care folosesc concomitent medicamente psihotrope adrenergice. Ocular: La pacientii cu glaucom cu unghi inchis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului prin constrictia pupilei cu un agent miotic. Betaxololul nu are efect asupra pupilei; de aceea, solutia oftalmica Betoptic se va asocia cu un agent miotic pentru a reduce presiunea intraoculara crescuta in glaucomul cu unghi inchis. Ca si in cazul altor medicamente antiglaucomatoase, a fost sesizata diminuarea raspunsului dupa terapia prelungita cu solutie oftalmica Betoptic la unii pacienti. Totusi, intr-un studiu pe termen lung, in care 250 pacienti au fost urmariti timp de trei ani, nu s-a observat nici o diferenta semnificativa in privinta valorilor medii ale presiunii intraoculare, dupa stabilizarea initiala.

Sarcina si alaptare: Ca orice alt medicament, solutia oftalmica Betoptic va fi folosita de femei in perioada de graviditate si alaptare numai atunci cand beneficiile anticipate ale tratamentului depasesc riscurile.
Uz pediatric: Nu au fost efectuate studii clinice pentru stabilirea sigurantei si eficacitatii tratamentului la copii.

Reactii adverse: Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice urmarind pacienti aflati sub tratament cu solutie oftalmica Betoptic pe o perioada de pana la 4 ani: Ocular: solutia oftalmica Betoptic a fost bine tolerata. Dupa instilare, ocazional pot aparea disconfort ocular de scurta durata sau lacrimare. Au fost raportate rare cazuri de scadere a sensibilitatii corneene, eritem, prurit, patare punctiforma a corneei, keratita, anizocorie si fotofobie. Sistemic: Dupa administrarea locala a solutiei oftalmice Betoptic s-au semnalat rar efecte sistemice (ex: insomnie, nevroza depresiva).

Mod de administrare: Doza uzuala este de o picatura de solutie oftalmica Betoptic instilata in ochiul afectat, de doua ori pe zi. La unii pacienti, efectul de scadere a presiunii intraoculare dupa administrarea solutiei oftalmice Betoptic poate necesita cateva saptamani pentru a se stabiliza. Urmarirea clinica trebuie sa includa o determinare a presiunii intraoculare in prima luna de tratament cu solutie oftalmica Betoptic. Ulterior, presiunea intraoculara va fi determinata in mod individual, dupa aprecierea medicului curant. Atunci cand pacientul este transferat de la monoterapie antiglaucomatoasa cu un alt preparat, se continua cu preparatul folosit anterior si se adauga o picatura de solutie oftalmica Betoptic in ochiul afectat, de doua ori pe zi. In ziua urmatoare se intrerupe complet administrarea agentuluianti glaucomatos folosit anterior si se continua cu solutia oftalmica Betoptic. Daca presiunea intraoculara a pacientului nu este controlata adecvat cu aceasta terapie, se pot asocia, in cadrul tratamentului antiglaucomatos, pilocarpina, alte miotice, epinefrina sau administrarea sistemica de inhibitori ai anhidrazei carbonice. Atunci cand pacientul este transferat de la terapie antiglaucomatoasa cu mai multe preparate administrate concomitent, se impune individualizarea tratamentului. Schimbarea terapiei trebuie sa implice un singur agent odata, la intervale nu mai mici de o saptamana.

Forma de prezentare: Flacon de 5 ml din plastic alb opac, cu picurator.

Conditii de pastrare: A se pastra la temperatura camerei.

BETASERC

Nume: BETASERC
Producator: Solvay Pharmaceuticals

Prezentare farmaceutica: Comprimate continand 8 mg betahistina; cutii cu 30 si 100 comprimate.

Actiune terapeutica: Este un analog sintetic al histaminei, activ pe cale orala. Betaserc are un efect agonist slab pe receptorii H1 si un efect antagonist puternic pe receptorii H3 ,la nivelul SNC si al sistemului nervos autonom. Betaserc are un efect inhibitor asupra descarcarii de impulsuri din neuronii nucleilor vestibulari si laterali. Betaserc exercita o actiune relaxanta pe sfincterele precapilare de la nivelul microcirculatiei urechii interne, marind consecutiv aportul sanguin la nivelul striei vascularis a labirintului.

Indicatii: Boala Méniére, caracterizata prin urmatoarea triada simptomatica: vertij (asociat frecvent cu greata si varsaturi), pierderea auzului (partiala sau totala) si tinitus. Vertijul vestibular.

Mod de administrare: Doza pentru adulti este de 1-2 comprimate de 3 ori pe zi (24-48 mg/zi). Doza trebuie adaptata individual, in functie de raspuns. Efectul terapeutic poate fi obiectivat, uneori, dupa doua saptamani de tratament. In alte cazuri, cele mai bune rezultate pot fi obtinute dupa cateva luni de tratament. Administrarea de Betaserc in faza de debut previne progresia bolii si/sau pierderea auzului in fazele mai tardive ale bolii.

Reactii adverse: In unele cazuri s-a observat usoara neplacere gastrica, care poate fi evitata prin administrarea medicamentului in timpul meselor sau prin scaderea dozei.

Contraindicatii: Nu exista contraindicatii absolute. Sunt necesare precautii in cazul pacientilor care sufera de feocromocitom sau al pacientilor cu astm bronsic; acestia trebuie atent monitorizati pe durata tratamentului. De asemenea, trebuie atentie in cazul pacientilor cu istoric de ulcer peptic.

BETALOC 1 mg/ ml, solutie pentru injectie i.v.

Nume: BETALOC 1 mg/ ml, solutie pentru injectie i.v.
Producator: Astra

Compozitie: 1 ml solutie injectabila contine metoprolol tartrat 1 mg. Excipienti: Clorura de sodiu pentru injectii si apa pentru injectii.

Prezentare farmaceutica: Injectie i.v. in fiole de 5 ml.

Indicatii terapeutice: Perturbari ale ritmului cardiac inclusiv tahicardia supraventriculara. Infarct miocardic suspectat sau confirmat.

Mod de administrare: Aritmii cardiace: Initial 5 mg injectat intravenos cu o rata de 1-2 mg pe minut. Injectia poate fi repetata la intervale de 5 minute pana cand se obtine un raspuns satisfacator. In general, doza totala de 10-15 mg s-a dovedit a fi suficienta. Doze de 20 mg sau mai mari nu vor aduce beneficii terapeutice suplimentare. Infarct miocardic: Metoprolol va fi administrat intravenos imediat ce simptomele indica un infarct miocardic acut. Acest tratament va fi initiat de preferinta pe sectia de coronarieni sau pe sectii similare imediat dupa stabilizarea starii hemodinamice a pacientului. Se vor administra trei injectii a cate 5 mg in bolus, la intervale de 5 minute, in functie de starea hemodinamica a pacientului (A se vedea "Contraindicatii" si "Precautii speciale"). La pacientii care au tolerat doza intravenoasa totala (15 mg), se va initia tratamentul cu Betaloc 50 mg de patru ori pe zi sau cu doza corespunzatoare de Betaloc ZOK la 15 minute dupa ultima injectie intravenoasa si se va continua timp de 48 ore. Doza de intretinere este de 100 mg Betaloc de doua ori pe zi (dimineata si seara) sau de 200 mg Betaloc ZOK o data pe zi. La pacientii care nu au tolerat intreaga doza intravenoasa de metoprolol (15 mg), tratamentul oral se va initia cu precautie incepand cu doze reduse. Tulburari ale functiei renale: La pacientii cu functia renala afectata nu este necesara ajustarea dozei. Tulburari ale functiei hepatice: In mod normal, la pacientii cu ciroza hepatica nu este necesara ajustarea dozei deoarece legarea de proteine a metoprololului este redusa (5-10%). Cand exista semne de tulburari grave ale functiei hepatice (de ex. pacienti operati) se va lua in considerare o reducere a dozei. Varstnici: La pacientii varstnici nu este necesara ajustarea dozei. Copii: Experienta privind tratamentul cu Betaloc la copii este limitata.

Contraindicatii: Bloc atrioventricular de grad II si III, insuficienta cardiaca decompensata, bradicardie sinusala relevanta clinic, boala de nod sinusal, soc cardiogen, tulburari severe ale circulatiei arteriale periferice. Nu se va administra metoprolol la pacientii cu suspiciune de infarct miocardic acut daca frecventa cardiaca este < 45 batai/minut, daca intervalul PQ este > 0,24 sec sau daca presiunea sanguina sistolica este < 100 mm Hg. Injectiile cu Betaloc sunt contraindicate la pacientii care au demonstrat hipersensibilitate la metoprolol tartrat sau la alte beta-blocante.

Precautii: Nu se vor administra intravenos antagonisti de calciu de tipul verapamil la pacientii tratati cu beta-blocante. In general, la pacientii astmatici se va administra concomitent un beta2-agonist (comprimate si/sau aerosol). Este posibil ca doza de beta2-agonist sa necesite o modificare (crestere) in momentul inceperii tratamentului cu Betaloc. Pe perioada tratamentului cu Betaloc, riscul de a interfera cu metabolismul glucidic sau de a masca hipoglicemia este mult mai redus comparativ cu beta-blocantele neselective. Se recomanda ca la pacientii cu insuficienta cardiaca, decompensarea sa fie tratata atat inainte, cat si in timpul administrarii de metoprolol. Foarte rar, tulburarile de conducere atrio-ventriculara preexistente, de grad moderat, se pot agrava (determinand posibil bloc AV). Daca pacientii dezvolta bradicardie, se vor administra doze mai scazute de Betaloc sau se va intrerupe administrarea gradat. Betaloc poate agrava simptomele tulburarilor circulatorii arteriale periferice, in special prin efectul sau hipotensor. La pacientii cu diagnostic de feocromocitom se va administra concomitent cu Betaloc si un alfa-blocant. Inainte de interventia chirurgicala, anestezistul va fi informat daca pacientul este tratat cu metoprolol. Nu se recomanda intreruperea administrarii de beta-blocant la pacientii la care se va interveni chirurgical. Se va evita intreruperea brusca a tratamentului. Aceasta se va efectua, pe cat posibil, gradat pe o perioada de 10-14 zile cu doze scazande pana la 25 mg pe zi in ultimele 6 zile. In aceasta perioada, pacientii cu boala coronariana vor fi tinuti sub stricta supraveghere. In timpul intreruperii beta-blocadei poate creste riscul producerii evenimentelor coronariene, inclusiv a mortii subite. Se presupune ca la bolnavii tratati cu beta-blocante socul anafilactic imbraca o forma mult mai severa. In cazurile in care presiunea sistolica este sub 100 mm Hg, administrarea de Betaloc intravenos se va efectua cu precautie, deoarece exista riscul scaderii suplimentare a presiunii sanguine (de ex. la pacientii cu aritmii cardiace). La pacientii cu suspiciune de sau cu infarct miocardic confirmat se va monitoriza cu deosebita grija starea hemodinamica dupa fiecare doza de 5 mg administrata intravenos. Nu se va administra a doua sau a treia doza in cazul in care frecventa cardiaca este sub 40 batai/minut, presiunea sistolica este < 90 mm Hg si intervalul P-Q este > 0,26 secunde, sau daca exista semne ale agravarii dispneei sau transpiratiei.

Interactiuni: Pacientii tratati concomitent cu blocante ale ganglionilor simpatici, alte beta-blocante (de ex. colire), sau inhibitori de monoamino-oxidaza (IMAO) vor fi supravegheati strict. In cazul in care tratamentul concomitent cu clonidina trebuie intrerupt, se va sista administrarea de beta-blocant cu cateva zile inaintea clonidinei. In cazul administrarii concomitente de Betaloc si antagonisti de calciu de tipul verapamil sau diltiazem, si/sau agenti antiaritmici, se va urmari posibila aparitie a efectelor inotrop si cronotrop negative. Nu se vor administra intravenos antagonisti de calciu de tip verapamil la pacientii tratati cu beta-blocante. Beta-blocantele pot accentua efectele inotrop si dromotrop negative ale agentilor antiaritmici (de tipul chinidinei si amiodarona). La pacientii tratati cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii vor accentua efectul cardiodepresor. Inductorii enzimatici si inhibitorii enzimatici pot influenta concentratia plasmatica de metoprolol. Concentratia plasmatica de metoprolol este scazuta de rifampicina si poate fi crescuta de cimetidina, alcool si hidralazina. Tratamentul concomitent cu indometacin sau alte medicamente inhibitoare ale prostaglandin-sintetazei poate scadea efectul antihipertensiv al beta-blocantilor. In anumite conditii, cand se administreaza adrenalina pacientilor tratati cu antagonisti ai receptorilor beta-adrenergici, beta-blocantele cardioselective influenteaza mai putin controlul presiunii sanguine comparativ cu cele neselective. Doza de antidiabetice va fi reajustata la pacientii tratati cu beta-blocante.

Sarcina si alaptare: Ca majoritatea medicamentelor, Betaloc va fi administrat in perioada sarcinii si a alaptarii numai in cazurile in care utilizarea sa este absolut necesara. Ca toti agentii antihipertensivi, beta-blocantele pot determina reactii adverse, de ex. bradicardie la fat, nou-nascut si la sugar. Totusi cantitatea de Betaloc preluata prin laptele matern este neglijabila, iar efectele beta-blocadei asupra fatului sunt minime daca mama este tratata cu doze de metoprolol aflate in limitele terapeutice normale.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manevra masini. Inainte de a conduce si de a manevra masini, pacientii trebuie sa-si cunoasca propriile reactii la Betaloc, deoarece pot aparea ocazional obnubilare sau oboseala.

Reactii adverse: Betaloc este bine tolerat, iar reactiile adverse aparute sunt, in general moderate si reversibile. S-au raportat urmatoarele evenimente in cadrul studiilor clinice sau a utilizarilor de rutina. In majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o conexiune intre aparitia reactiilor adverse si tratamentul cu Betaloc. S-au utilizat urmatoarele definitii ale frecventei acestora: foarte des (> 10%), des (1-9,9%), izolat (0,1-0,9%), rar (0,01-0,09%) si foarte rar (< 0,01%). Sistemul cardiovascular: Des: bradicardie, tulburari posturale (foarte rar cu sincopa), extremitati reci, palpitatii. Izolat: deteriorari pasagere ale simptomelor insuficientei cardiace, bloc AV grad I, edem, dureri precordiale. Rar: tulburari de conducere cardiaca, aritmii cardiace. Foarte rar: gangrena la pacientii cu tulburari severe, preexistente ale circulatiei periferice. Sistemul nervos central: Foarte des: oboseala. Des: obnubilare, cefalee. Izolat: parestezii, crampe musculare.

Sistemul gastrointestinal: Des: greturi, dureri abdominale, diaree, constipatie. Izolat: varsaturi. Rar: uscaciunea gurii. Sistemul sanguin: Foarte rar: trombocitopenie. Ficat: Rar: tulburari ale testelor functiei hepatice. Metabolism: Izolat: crestere ponderala. Psihic: Izolat: depresii, tulburari de concentrare, somnolenta sau insomnie, cosmaruri. Rar: nervozitate, anxietate, impotenta/ disfunctii sexuale. Foarte rar: amnezie/ tulburari de memorie, confuzie, halucinatii. Aparatul respirator: Des: dispnee. Izolat: bronhospasm. Rar: rinita. Organe senzitive: Rar: tulburari de vedere, absenta secretiei lacrimale, ochi iritati, conjunctivita. Foarte rar: tinitus, tulburari gustative. Piele: Izolat: rash (sub forma de urticarie psoriaziforma si leziuni cutanate distrofice), transpiratii. Rar: caderea parului. Foarte rar: reactii de fotosensibilitate, psoriazis agravat.

Supradozare: Simptome: Supradozarea cu metoprolol poate determina hipotensiune severa, bradicardie sinuzala, bloc atrioventricular, insuficienta cardiaca, soc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, tulburari ale starii de constienta/coma, greturi, varsaturi, cianoza. Ingestia concomitenta de alcool, alte hipertensive, chinidina sau barbiturice poate agrava starea pacientului. Tratamentul supradozarii: In caz de hipotensiune severa, bradicardie, decompensare cardiaca iminenta se va administra intravenos un beta1-agonist (de ex. prenalterol) la intervale de 2- 5 minute sau in perfuzie continua pana se obtine efectul dorit. Daca beta1-agonistul selectiv nu este disponibil, se poate folosi dopamina; sulfatul de atropina i.v. poate fi utilizat pentru blocarea nervului vag. Daca nu se obtine un efect satisfacator, pot fi folositi alti agenti simpatomimetici cum ar fi dobutamina sau noradrenalina. Se pot administra si doze de 1-10 mg de glucagon. Un pacemaker poate fi necesar. Pentru a combate bronhospasmul se va administra un beta2-agonist i.v. A se observa ca dozele de antidot necesare tratamentului supradozarii cu beta-blocante sunt mult mai mari decat dozele terapeutice recomandate in mod normal. Aceasta rezulta din faptul ca receptorii beta sunt ocupati de beta-blocant.

Proprietati farmacodinamice: Metoprolol este un beta1-blocant selectiv blocand receptorii beta1 la doze mult mai mici decat cele necesare blocarii receptorilor beta2. Metoprolol are un efect de stabilizare membranara nesemnificativ si nu prezinta activitate partial agonista. Metoprolol reduce sau inhiba efectul agonist al catecolaminelor asupra cordului (eliberate in timpul stresului fizic si psihic). In consecinta cresterile uzuale ale frecventei cardiace, debitului cardiac, contractilitatii cardiace si ale presiunii cardiace sanguine pe care le produce cresterea acuta a nivelului de catecolamine, sunt reduse de metoprolol. In conditiile unui nivel ridicat de adrenalina endogena, metoprolol va interfera intr-un grad mult mai redus cu controlul presiunii sanguine decat beta-blocantele neselective. La nevoie, metoprolol poate fi administrat in asociere cu un beta2-agonist la pacientii cu simptomele unei boli pulmonare obstructive. Administrat concomitent cu un agonist beta2, Betaloc interfera la dozele terapeutice intr-un grad mult mai scazut cu bronhodilatatia mediata de agonistul beta2, comparativ cu beta-blocantele neselective. Interferenta Betaloc cu eliberarea de insulina si cu metabolismul glucidic este mult mai redusa decat cea a beta-blocantelor neselective. Influenta Betaloc asupra raspunsului cardiovascular la hipoglicemie este mult mai scazuta decat cea a beta-blocantelor neselective. Studii pe termen scurt au descris ca Betaloc poate determina cresteri usoare ale concentratiei plasmatice de trigliceride si acizi grasi liberi. In unele cazuri s-a observat o usoara scadere a nivelului de lipoproteine HDL, dar intr-un grad mult mai redus decat in cazul beta-blocantelor neselective. In cadrul unui studiu extins pe parcursul catorva ani s-a demonstrat o reducere semnificativa a nivelului seric de colesterol total dupa tratamentul cu metoprolol. Calitatea vietii nu va fi compromisa sau va fi imbunatatita pe perioada tratamentului cu Betaloc. S-a observat cresterea calitatii vietii la pacientii care au suferit un infarct miocardic acut si la cei cu cardiomiopatie dilatativa idiopatica si care au fost tratati cu metoprolol.

Proprietati farmacocinetice: Absorbtia si distributia: Dupa o injectie i.v. metoprolol este distribuit rapid in decurs de 5-10 minute. Exista o legatura lineara intre nivelul plasmatic si dozele administrate in limite de 5-20 mg. Metoprolol va fi absorbit complet dupa administrarea orala. In limitele dozelor terapeutice, concentratia plasmatica creste linear in corelatie cu marimea dozei. Concentratia plasmatica maxima se atinge in aproximativ 1,5-2 ore. De asemenea, profilul plasmatic prezinta o variabilitate extinsa la diferitii subiecti. Ca urmare a unui efect first-pass extins, biodisponibilitatea sistemica a metoprololului dupa o doza orala unica este de aproximativ 50%. Dupa administrari repetate, fractiunea sistemica disponibila creste la aproximativ 70%. In cazul ingestiei concomitente de alimente, biodisponibilitatea dupa o doza orala va fi de aproximativ 30-40%. Metoprolol se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 5-10%. Metabolism si eliminare: Metoprolol este metabolizat la nivel hepatic prin oxidare. S-au identificat trei metaboliti principali, dar nici unul nu are efecte beta-blocante cu importanta clinica. De regula, in urina se gaseste 95% din doza orala. Circa 5% din doza administrata va fi excretata pe cale urinara sub forma nemodificata, acest procent putand creste pana la 30% in cazuri izolate. Timpul de injumatatire al metoprolol este de 3,5 ore (limite: 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/minut. La varstnici nu se produc modificari semnificative ale farmacocineticii metoprololului. Biodisponibilitatea sistemica si eliminarea de metoprolol vor fi nemodificate la pacientii cu tulburari functionale renale. Totusi, excretia de metaboliti va fi redusa. La pacientii cu o rata de filtrare glomerulara (RFG) mai mica de 5 ml/min s-a observat o acumulare semnificativa de metaboliti. In orice caz, aceasta acumulare de metaboliti nu va accentua blocada receptorilor beta. Datorita legarii reduse de proteinele plasmatice, farmacocinetica metoprololului va fi putin afectata de tulburarile functiei hepatice. Totusi, la pacientii cu ciroza hepatica severa si shunt portocav, biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescuta, iar clearance-ul total poate scadea. Pacientii cu anastomoza portocava au un clearance total de circa 0,3 ml/min si valori ale ariei de sub curba concentratie-timp (AUC) de 6 ori mai mari decat cele la subiectii sanatosi.

Incompatibilitati: Nu se va adauga Betaloc 1 mg/ml injectabil la Macrodex.
Instructiuni de folosire: Betaloc 1 mg/ml injectabil, corespunzand la 40 mg metoprolol, poate fi diluat in 1000 ml din urmatoarele solutii perfuzabile: clorura de sodiu 0,9%, manitol 150 mg/ml, dextroza 100 mg/ml, dextroza 50 mg/ml, fructoza 200 mg/ml, zahar convertibil 100 mg/ml, solutii Ringer, Ringer-dextroza, Ringer acetat. Solutia de Betaloc 1mg/ml injectabil va fi utilizata pana in 12 ore.

BETADINE, solutie, sapun chirurgical, unguent

Nume: BETADINE, solutie, sapun chirurgical, unguent
Producator: EGIS

Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Preparatul contine iodul activ ca agent antimicrobian. Sapunul chirurgical este recomandat atat in asepsia preoperatorie a mainilor, cat si pentru igiena curenta a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

Compozitie: Solutia contine 100 mg PVP-iodine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml); sapunul chirurgical contine 7,5 mg PVP-iodine/ml; unguentul contine 100 mg PVP-iodine/mg.

Indicatii: Solutia de Betadine: dezinfectia pielii si mucoaselor inainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Sapunul de Betadine: dezinfectia mainilor inainte si dupa actele medicale curente; igiena personalului medical si auxiliar din maternitati, crese, gradinite si sanatorii; in laboratoare dupa contactul cu exudate si secretii; asepsia preoperatorie a mainilor. Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Contraindicatii: Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, inainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si in timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu).
Dozaj si posologie: Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau in dilutie 1/10 in functie de aplicatie; (in forma nediluata cand se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, in dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii in dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat inainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi indepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. Sapunul se foloseste numai in forma nediluata; pentru practica medicala curenta 5 ml sunt suficienti, cu o expunere de cel putin 1 minut; mainile se clatesc apoi abundent cu apa calda; preoperator se folosesc 10 ml timp de 2,5 minute; operatia se repeta dupa spalarea abundenta a mainilor cu apa sterila (deci in total 20 ml Betadine timp de 5 minute). Unguentul: se aplica pe tegumente curate si uscate ori de cate ori se considera necesar.

Precautii: Culoarea bruna a Betadinei ii indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste impreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. In cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului inainte; Betadine nu se foloseste impreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. In patologiile tiroidiene, in special la batrani, unguentul nu se foloseste decat sub strict control medical; aceleasi precautiunii trebuiesc luate in cazul nou nascutilor, copiilor mici, gravidelor si in perioada alaptarii.

Interactiuni medicamentoase: Este contraindicata folosirea concomitenta a dezinfectantelor pe baza de mercur.

BETADINE, sol.

Nume: BETADINE, sol.
Producator: EGIS

Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Preparatul contine iodul activ ca agent antimicrobian. Sapunul chirurgical este recomandat atat in asepsia preoperatorie a mainilor, cat si pentru igiena curenta a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

Compozitie: Solutia contine 100 mg PVP-iodine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml); sapunul chirurgical contine 7,5 mg PVP-iodine/ml; unguentul contine 100 mg PVP-iodine/mg.

Indicatii: Solutia de Betadine: dezinfectia pielii si mucoaselor inainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Sapunul de Betadine: dezinfectia mainilor inainte si dupa actele medicale curente; igiena personalului medical si auxiliar din maternitati, crese, gradinite si sanatorii; in laboratoare dupa contactul cu exudate si secretii; asepsia preoperatorie a mainilor. Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Contraindicatii: Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, inainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si in timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu).
Dozaj si posologie: Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau in dilutie 1/10 in functie de aplicatie; (in forma nediluata cand se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, in dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii in dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat inainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi indepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. Sapunul se foloseste numai in forma nediluata; pentru practica medicala curenta 5 ml sunt suficienti, cu o expunere de cel putin 1 minut; mainile se clatesc apoi abundent cu apa calda; preoperator se folosesc 10 ml timp de 2,5 minute; operatia se repeta dupa spalarea abundenta a mainilor cu apa sterila (deci in total 20 ml Betadine timp de 5 minute). Unguentul: se aplica pe tegumente curate si uscate ori de cate ori se considera necesar.

Precautii: Culoarea bruna a Betadinei ii indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste impreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. In cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului inainte; Betadine nu se foloseste impreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. In patologiile tiroidiene, in special la batrani, unguentul nu se foloseste decat sub strict control medical; aceleasi precautiunii trebuiesc luate in cazul nou nascutilor, copiilor mici, gravidelor si in perioada alaptarii.

Interactiuni medicamentoase: Este contraindicata folosirea concomitenta a dezinfectantelor pe baza de mercur.

BEROCCA® CALCIU SI MAGNEZIU

Nume: BEROCCA® CALCIU SI MAGNEZIU
Producator: F. Hoffmann-La Roche

Prezentare farmaceutica: Comprimate efervescente (cutie cu 10 buc.).

Compozitie:

Substante activeper tabletaefervescenta
Vitamina B1 (clorhidrat de tiamina)15 mg1
Vitamina B2 (riboflavina)15 mg2
Viamina B6 (clorhidrat de pirodoxina)10 mg
Vitamina B12 (ciancobalamina)10 mcg
Vitamina C (acid ascorbic)1000 mg
Biotina150 mg
Nicotinamida50 mg
Acid pantotenic23 mg3
Calciu100 mg
Magneziu 100 mg
1 18,5 mg de clorura a esterului monofosforic de tiamina × 2H2O.
2 20,5 mg de 5'-fosfat sodic de riboflavina × 2H2O.
3 25 mg de D-pantotenat de calciu.
Excipienti: aromatizanti; edulcorant (aspartam). 1 comprimat efervescent contine 86 mg de glucide (1,4 kJ) si aproximativ 262 mg de sodiu (corespunzand la aproape 0,7 g NaCl). Astfel, in cazul unui regim foarte sarac in NaCl, se recomanda a se prescrie Berroca comprimate, in locul comprimatelor efervescente.

Actiune terapeutica: Vitaminele hidrosolubile ale complexului B si vitamina C sunt complementare in functiile pe care le au la nivelul metabolismului celular. Astfel, administrarea lor simultana este, din punct de vedere teoretic, judicioasa, si, in absenta unor carente vitaminice strict definite, mai rationala in comparatie cu priza izolata de diverse vitamine. Odata ce organismul nu poate, in mod practic, sa constituie rezerve de vitamine hidrosolubile, orice intrerupere sau restrictie alimentara, orice tulburare de absorbtie dar si necesitatile crescute pot antrena rapid un aport suboptimal. Berroca calciu si magneziu compenseaza un aport insuficient de vitamine in tulburarile de absorbtie ale elementelor nutritive si combate manifestarile de carenta ce pot aparea dupa eforturi fizice si in asociere cu bolile infectioase. Calciul este important nu numai pentru formarea oaselor si a dintilor, dar si pentru metabolism in ansamblu si pentru integritatea functionala a nervilor si a musculaturii. Magneziul este indispensabil pentru activarea mai multor enzime - si in asociere cu calciul - in transmiterea influxului nervos, de la nervi la muschi, ca si pentru mentinerea tonusului muscular. O carenta si un dezechilibru ale acestor minerale determina aparitia hiperexcitabilitatii si a crampelor. Ambele minerale sunt necesare pentru stocarea si eliberarea energiei din forma sa biologica de adenozin trifosfat (ATP). Comprimatele efervescente sunt indulcite cu aspartam pentru a proteja dintii si pentru a nu afecta metabolismul diabeticilor.

Farmacocinetica: Nu au fost efectuate nici un fel de studii farmacocinetice.

Indicatii: Carenta manifesta sau latenta de vitamine ale complexului B si vitamina C, in special in cazul situatiilor cu necesitati crescute - crestere, boli prelungite, anumite forme de tratament cu antibiotice sau agenti chimioterapeutici si ca adjuvant in tratamentul nevritei alcoolice.

Mod de administrare: 1 - 2 comprimate efervescente, zilnic. Dizolvate intr-un pahar cu apa, comprimatele dau o bautura cu gust placut.

Contraindicatii: Alergie la unul sau mai multe ingrediente (vezi Compozitie), sau in prezenta hipercalcemiei, calculilor urinari sau insuficientei renale severe.
Sarcina si alaptare: Nu exista nici un fel de date care sa sugereze un risc pentru fat, daca produsul este administrat mamei in dozele recomandate. Acest preparat poate fi de asemenea utilizat si de mamele care alapteaza.
Remarci speciale: Influenta asupra unor metode de diagnostic: In cazul diabeticilor, vitamina C poate influenta punerea in evidenta a glucozei in urina, fara a influenta glicemia. Inainte de a trece la determinarea glicozuriei, trebuie intrerupt aportul de vitamina C, cu cateva zile inainte. Atentie Colorarea in galben a urinei, dupa administrarea de Berroca calciu si magneziu, se datoreaza prezentei vitaminei B2 (riboflavina) in acest produs.

BERLOCID® 240

Nume: BERLOCID® 240
Producator: Berlin-Chemie Menarini Group

Compozitie: 5 ml suspensie (1 lingurita-menzura) contin: Substante active: sulfametoxazol 200 mg, trimetoprim 40 mg (=240 mg cotrimoxazol). Excipienti: 4-hidroxibenzoat de metil 5 mg, zaharoza 2,5 g (=0,2 BU), polisorbat 80, hidroxietilceluloza, colorant E 124, aromatizanti.

Indicatii: In infectii cauzate de germeni sensibili la Berlocid 240: infectii ale cailor respiratorii (incluzand pneumonia cu Pneumocystis carinii), infectii din sfera ORL (exceptand tonsilitele produse de streptococi), infectii ale cailor urinare si rinichilor incluzand si profilaxia infectiilor recurente; infectii ale organelor genitale inclusiv prostatitele si unele boli venerice (nu este activ in sifilis); uretrita gonoreica, ulcus molle, granulomatoza veneriana; infectii ale tractului digestiv: febra tifoida, paratifoida A si B, purtator cronic de bacil tific, shigeloze, diareea calatorilor, in enterite cu salmonela avand evolutie septica la nou-nascut, sugari si la cei cu imunitate deficitara; in bruceloze, nocardioze. Nota: inflamatia tractului gastrointestinal produsa de enterita cu Salmonella nu se va trata cu Berlocid 240 (vezi mai sus exceptia).

Contraindicatii: Hipersensibilitate la sulfamide, trimetoprim si analogi ai trimetoprim-ului (ex. tetroxoprim) sau la alte componente ale Berlocid 240; eritem exudativ multiform (afectiuni severe ale pielii) chiar si in anamneza; modificari patologice ale tabloului sanguin (trombocitopenie, granulocitopenie, anemie megaloblastica), deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, anomalii ale hemoglobinei (Hb Köln si Hb Zürich), afectare renala sau insuficienta renala grava (clearance creatinina mai mic de 15 ml/min); afectare hepatica grava sau insuficienta hepatica (hepatita acuta), porfirie acuta, nou-nascuti cu hiperbilirubinemie sau deficit de glucozo 6-fosfat dehidrogenaza in eritrocite, sarcina (in primul trimestru). In urmatoarele cazuri se va administra numai dupa consultarea medicului: afectiuni renale si hepatice usoare, afectiuni ale tiroidei, hipersensibilitate crescuta la antidiabetice (derivate de sulfoniluree) si diuretice derivate de sulfonamide, deficit de acid folic, cromozom X fragil la copii cu retardare psihica, nou-nascuti pana la 5 saptamani. De asemenea, Berlocid 240 se va administra cu prudenta in al doilea si al treilea trimestru de sarcina si in perioada de alaptare. In tonsilite cu streptococi, sifilis, osteomielite, piodermite, furuncule, abcese, Berlocid 240 nu este suficient de activ si de aceea nu este recomandat in tratamentul acestor infectii. La pacienti cu transplant de rinichi, la care se administreaza ciclosporine nu este indicat tratamentul cu Berlocid 240 in cazul unei terapii concomitente pentru infectii ale tractului urinar (cresterea riscului de afectare renala).

Precautii: In cazul administrarii de Berlocid 240 mai mult de 14 zile este necesara monitorizarea tabloului sanguin (in special pentru trombocite). La pacienti cu tulburari renale sau hepatice, disfunctii tiroidiene, deficienta de acid folic si la pacienti varstnici, Berlocid 240 se va administra numai sub stricta supraveghere medicala. La pacienti cu SIDA incidenta efectelor secundare este mult crescuta. Este necesara determinarea nivelelor sanguine de Berlocid 240 (clearance-ul renal al Berlocid 240 poate fi mult scazut datorita cristaluriei in tractul urinar, clearance-ul la creatinina avand valori normale). La inceputul tratamentului, se vor urmari frecvent nivelele plasmatice de potasiu, deoarece exista uneori posibilitatea aparitiei hiperpotasemiei. Se va evita expunerea indelungata la radiatii solare si radiatii UV existand posibilitatea aparitiei unei reactii de fotosensibilizare. In timpul tratamentului cu Berlocid 240 se recomanda administrarea unei cantitati suficiente de lichid (la adulti cantitatea totala de urina excretata pe zi sa nu fie mai mica de 1 200 ml). La pacienti varstnici sau cu deficienta de acid folic ca si la cei la care se administreaza Berlocid 240 in doze mari, se recomanda prudenta la administrarea de acid folic. Berlocid 240 poate fi administrat la pacienti cu fenilcetonurie, daca acestia au o dieta cu continut scazut de fenilalanina.

Interactiuni cu alte medicamente: Administrarea concomitenta de Berlocid 240 cu alte medicamente poate duce la potentarea sau inhibarea actiunii acestora; de asemenea creste posibilitatea aparitiei efectelor adverse. De aceea, va rugam informati medicul asupra altui tratament concomitent sau recent administrat.

Mod de administrare: Daca nu se prescrie altfel, se recomanda urmatoarele doze: dozare standard:

VarstaDoza
6 sapt. - 5 lunide 2 ori pe zi lingurita-menzura
6 luni - 5 anide 2 ori pe zi 1 lingurita-menzura
6 ani - 12 anide doua ori pe zi 2 lingurita-menzura
Tratamentul profilactic de lunga durata al infectiilor tractului urinar:

VarstaDoza
pana la 1 ano data pe zi lingurita-menzura, seara
1 - 6 anio data pe zi 1 lingurita-menzura, seara
7 - 12 anio data pe zi 1 lingurita-menzura, seara
In pneumonia cu Pneumocystis carinii Berlocid 240 se poate administra in doza de pana la 5 ori doza standard (100 mg sulfametoxazol si 20 mg trimetoprim pe kg corp/zi). La inceputul tratamentului cel putin pentru primele 48 ore se recomanda administrarea unui preparat intravenos.

In tulburari ale functiei renale:

ClearancecreatininaDoza administrata
peste 30 ml/mindoza standard
15 - 30 ml/min1/2 doza standard
sub 15 ml/minnu se recomanda administrarea
La pacienti cu afectiuni renale se impun determinari ale nivelelor plasmatice de sulfametoxazol. Eliminarea se face la 12 ore dupa administrarea ultimei doze la fiecare a treia zi de tratament. Terapia cu Berlocid 240 se intrerupe cand valoarea sulfametoxazol-ului total din sange depaseste 150 mcg/ml. Terapia poate continua cand aceasta valoare scade din nou sub 150 mcg/ml (de ex. prin hemodializa). Agitati flaconul cu suspensie inainte de fiecare administrare Pentru administrare se va folosi lingurita-menzura atasata fiecarui flacon (1 lingurita-menzura = 5 ml, cu linie de marcare = 2,5 ml si = 1,25 ml). Berlocid 240 se va administra cu mult lichid si nu inainte de masa. Dupa desigilarea flaconului suspensia se va administra in cel mult 20 de zile. Durata tratamentului va fi stabilita de medic functie de gravitatea afectiunii si de evolutia bolii. In general se recomanda urmatoarele intervale: infectii acute: cel putin 5 zile sau inca 2 zile dupa disparitia simptomelor. Pneumonie cu Pneumocystis carini: cel putin 14 zile. Profilaxia de lunga durata a recidivei infectiilor urinare: intre 3 si 12 luni sau atat cat este nevoie.

Reactii adverse: Ocazional pot aparea: tulburari gastrointestinale, glosita, gingivita si stomatita, reactii de hipersensibilitate cu purpura, fotodermatoza, eritem nodos, cefalee, artralgii. Rareori: hepatoza colestatica, hipopotasemie, tinitus, reactii de hipersensibilitate severe ca sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson sau dermatita exfoliativa. Foarte rar: cresterea incidentei infectiilor cu Candida albicans, miopie reversibila. In cazuri izolate s-au descris: reactii alergice cu localizare pulmonara (infiltrate pulmonare, pneumonie interstitiala si dispnee pe fondul unui plaman insuficient). Aceste manifestari sunt mai frecvente la pacienti cu SIDA. In cazuri cu totul izolate pot aparea reactii alergice cu soc anafilactic care au impus masuri terapeutice de urgenta. De asemenea, in cazuri foarte rare sunt posibile: modificari ale tabloului hematologic (trombopenie, leucocitopenie, anemie aplastica, anemie hemolitica acuta anemie megaloblastica acuta, agranulocitoza), hepatoliza focala sau difuza, cristalurie in tractul urinar, nefrita interstitiala acuta, insuficienta renala acuta, hipoglicemie, acidoza metabolica, cresterea valorii unor constante ale sangelui (transaminaze, bilirubina, creatinina, uree), meningita aseptica, enterocolita pseudomembranoasa, psihoza acuta, pancreatita acuta, tulburari motorii (ataxie, disdiadocokinezie). In legatura cu tulburarile hematologice si reactiile cutanate sau cu evolutie rapida a hepatolizei s-au citat in cazuri letale cu totul izolat. Atentie In cazul aparitiei unor manifestari ca: cefalee, greata, voma, tulburari de reactie, ameteli, frisoane sau febra, diaree persistenta se va intrerupe administrarea si se va anunta medicul. Reactii adverse mai puternice pot aparea mai frecvent la varstnici (peste 60 ani). In cazul unei supradozari pot aparea voma, diaree, cefalee, ameteli sau excretia unei cantitati neobisnuit de mici de urina. In acest caz se va informa de urgenta medicul.

Forma de prezentare: 100 ml suspensie pentru uz oral. Valabilitate: 3 ani.

BENZYL BENZOATE APLIC.

Nume: BENZYL BENZOATE APLIC.
Producator: Arab Center for PH

Prezentare farmaceutica: Solutie pentru uz extern continand benzil benzoat 25%o (flacon a 100 ml).

Actiune terapeutica: Antiparazitar cu actiune locala, activ fata de Sarcoptes Scabiei.

Indicatii: Scabia.

Mod de administrare: Aplicatii locale o data pe zi 3-5 seri consecutive dupa toaleta regiunii. Dupa utilizare se foloseste obligatoriu lenjerie curata, deparazitata.

Reactii adverse: Uneori reactii alergice.

Contraindicatii: Alergie la produs.

BENTOGEL, unguent de protectie contra negrului de fum

Nume: BENTOGEL, unguent de protectie contra negrului de fum
Producator: Antibiotice-Iasi

Compozitie la 100 g:

bentonita16,81 g
glicerina13,38 g
acid boric3,34 g
nipagin0,1 g
sapun de toaleta5,0 g
ulei de ricin5,0 g
alcool etilic1,67 g
hidroxid de potasiu1,0 g
stearina0,8340 g
alcool cetilic0,334 g
trietanolamina0,0167 g
carbonat de potasiu0,0167 g
tween 801,0 g
ulei de levantica0,334 g
apa distilata51,1646 g
Unguentul de protectie contra negrului de fum si prafurilor industriale, apara pielea de nocivitatile acestora. Unguentul formeaza un strat subtire pe tegumentul dermic, care se comporta ca o bariera contra prafurilor industriale, impiedicandu-le sa vina in contact cu pielea.

Modul de utilizare: Unguentul se intinde pe pielea uscata sub forma unui strat subtire si se lasa cateva minute spre a se usca. Dupa terminarea muncii, se spala cu apa calduta simpla sau cu sapun obtinandu-se direct o piele curata si moale. Unguentul de protectie se mentine un timp de cca. 4 ore. Dupa trecerea acestui timp reinnoirea stratului de unguent este necesara. Unguentul se poate utiliza si pe piele paroasa. Se recomanda ca cel putin o data pe saptamana, pielea sa fie ingrijita cu o crema dermica grasa, cu continut de Vit. A.

Prezentare farmaceutica: Borcane de sticla care contin 100 sau 500 g unguent.

Conditii de pastrare: Se va depozita in locuri uscate si racoroase. A se feri de inghet Fragil.

BECONASE, spray nazal

Nume: BECONASE, spray nazal
Producator: Glaxo Wellcome

Forma de prezentare: Beconase Nasal Spray este un aerosol dozat care elibereaza 50 mg beclometazona dipropionat la fiecare pulverizare, printr-un aplicator cu design special.

Indicatii: Profilaxia si tratamentul rinitelor alergice perene si sezoniere si a rinitelor vasomotorii.
Mod de actiune: Beclometazona dipropionat BP are un potent efect anti-inflamator la nivelul tractului respirator, la doze care nu sunt active la nivel sistemic.
Doze si mod de administrare: Beconase se va administra numai pe cale nazala. Adulti si copii peste 6 ani: Doza recomandata este de doua pulverizari in fiecare nara, de doua ori pe zi. Regimul de dozaj care consta dintr-o pulverizare in fiecare nara de trei sau patru ori pe zi poate fi preferat. In mod normal doza totala administrata nu trebuie sa depaseasca 8 pulverizari (400 mg). Utilizarea regulata a produsului este esentiala pentru a obtine beneficiul terapeutic complet. Cooperarea pacientului trebuie cautat sa corespunda cu regimul de dozaj obisnuit si se va explica ca efectul maxim poate sa nu fie obtinut chiar de la primele pulverizari. Copii cu virsta mai mica de 6 ani: Nu exista date clinice suficiente pentru a recomanda utilizarea produsului la aceasta grupa de virsta.

Contraindicatii: Beconase Spray Nazal este contraindicat la pacientii cu istoric de hipersensibilitate la oricare din componentii sai.

Precautii: Infectiile pasajului nazal si a sinusurilor paranazale trebuie tratate corespunzator, dar nu constituie o contraindicatie specifica pentru tratamentul cu Beconase. Transferarea pacientilor de la terapia steroida sistemica la tratamentul cu Beconase trebuie sa se faca cu grija, daca exista motive sa presupuneti ca functia adrenala este afectata. Daca dozele recomandate de beclometazona sunt depasite sau daca indivizii sunt in mod particular sensibili sau predispusi la o recenta terapie sistemica cu steroizi, efectele sistemice pot aparea, inclusiv reducerea ratei de crestere. Desi Beconase Spray Nazal va controla rinitele alergice sezoniere in marea majoritate a cazurilor, in situatia unei cantitati anormal de mare de alergeni in timpul verii, in anumite cazuri, terapia aditionala poate fi folosita pentru a controla simptomele oculare.

Sarcina si lactatie: Administratrea medicamentelor in timpul sarcinii trebuie avuta in vedere cind beneficiul asteptat pentru mama este mai mare decit orice risc posibil pentru fat. Nu exista date suficiente despre siguranta administrarii de beclometazona dipropionat in timpul sarcinii umane. In studiile de reproducere la animale efectele adverse tipice ale corticosteroizilor potenti pot fi observate numai in cazul expunerii la doze sistemice mari; pulverizarea directa intranazala asigura o expunere sistemica minima. Nu au fost efectuate studii specifice pe animalele care alapteaza pentru a examina transferul de beclometazona dipropionat in lapte. Este rezonabil sa presupunem ca beclometazona dipropionat este secretata in lapte, dar la dozele utilizate pentru administrarea intranazala aparitia nivelelor semnificative in lapte are un potential scazut. Utilizarea beclometazonei dipropionat la mamele care alapteaza necesita cintarirea beneficiilor terapeutice ale medicamentului fata de riscurile potentiale pentru mama si copil.

Reactii adverse: Au fost raportate extrem de rar cazuri de perforatie a septului nazal dupa utilizarea corticosteroizilor cu administrare intranazala. Ocazional, imediat dupa utilizarea spray-ului nazal, au aparut crize de stranut. La fel ca in cazul si altor spray-uri nazale, rar au fost raportate uscaciunea si iritatia nasului si gitului, gustul si mirosul neplacute, epistaxisul. S-au raportat rare cazuri de crestere a presiunii intraoculare in cazul glaucomului, asociate cu utilizarea beclometazonei intranazal. Reactii de hipersensibilitate ce includ eruptii cutanate, urticarie, prurit, eritem si edem al ochilor, fetei, buzelor si gitului au fost raportate.

Supradozare: Unicul efect daunator care urmeaza dupa inhalarea unor cantitati mari de medicament, la un interval scurt de timp, este supresia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian (HPA). Nu este necesar sa se ia masuri speciale de urgenta. Tratamentul cu Beconase Nasal Spray trebuie continuat cu dozele recomandate. Functia axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian se reface in una sau doua zile.
Farmacocinetica: Beclometazona 17, 21 - dipropionat administrata intravenos este eliminata rapid, timpul de injumatatire este de aproximativ 30 minute. Beclometazona 17 - monopropionate (BMP) apare rapid in plasma dupa beclometazona dipropionat (BDP) administrata intravenos si este ea insasi eliminata avind un timp de injumatatire de 30 minute. BDP este legata de proteinele plasmatice pina la 87%. Maxim 14% din doza intravenoasa de BDP este excretata in urina in 96 ore, in principal ca metabolit polar din care o parte este fractia conjugata. Pina la 64 % din doza este excretata prin fecale, in primul rind sub forma libera si apoi sub forma conjugata. Dupa administrarea intranazala de BDP o fractie nedefinita din doza este absorbita prin mucoasa nazala. Cantitatea ramasa, dupa drenaj sau filtrare mucociliara, este inghitita si este disponibila pentru absorbtie la nivelul tractului gastro-intestinal. O doza intranazala de 200 mg BDP nu determina concentratii masurabile de BDP in plasma (limita 100 picograme/ ml). In timpul primului pasaj la nivelul ficatului exista o inactivare metabolica rapida a majoritatii dozei de BDP absorbita. Nu se cunoaste daca mucoasa nazala contine enzime capabile sa metabolizeze BDP. Ficatul metabolizeaza BDP la BMP si mai departe il converteste la metaboliti polari.

Precautii farmaceutice: Beconase Nasal Spray trebuie depozitat la temperaturi sub 30 grade Celsius. La fel ca in cazul majoritatii medicatiei inhalatorii, efectul terapeutic al acestui medicament poate scadea cind recipientul este rece. Protejati de inghet si de lumina solara directa. Recipientul nu va fi intepat, spart sau aruncat in foc, chiar daca aparent este gol.

BECLOFORTE, inhaler

Nume: BECLOFORTE, inhaler
Producator: Glaxo Wellcome

Forma de prezentare: Becloforte inhaler este un aerosol conditionat in doze care elibereaza cate 250 mcg dipropionat de beclometazona pe priza, prin administrarea printr-o piesa bucala, cu ajutorul unui dispozitiv special.

Indicatii: Dipropionatul de beclometazona administrat prin inhalare are un puternic efect antiinflamator de tip glucocorticoid asupra plamanului, fara efectele secundare observate in corticoterapia sistemica. Becloforte inhaler este recomandat la acei pacienti astmatici la care s-a dovedit ca necesita doze mari (peste 800-1000 mcg zilnic) de Becotide inhaler (dipropionat de beclometazona 50 mcg pe priza) pentru stapanirea simptomelor. Este de asemenea indicat la acei pacienti a caror boala nu mai poate fi controlata prin doze de intretinere maxime de bronhodilatatoare si Becotide inhaler. Unii pacienti cu astm sever necesita corticoterapie orala asociata la terapia cu Becotide inhaler, pentru controlul optim al simptomatologiei. La multi dintre acesti pacienti, trecerea la terapia cu Becloforte inhaler s-a dovedit capabila sa reduca semnificativ sau chiar sa elimine necesarul de corticosteroizi aditionali de uz oral.

Mod de administrare, doze: Adulti: Doua prize (500 mcg) de 2 ori pe zi sau o priza (250 mcg) de 4 ori pe zi constituie dozele de intretinere recomandate. Daca este necesar, dozele pot fi marite la 2 prize (500 mcg) de 3-4 ori pe zi, in functie de raspunsul terapeutic. Copii: Becloforte inhaler nu este recomandat la copii. Pacientii trebuie avizati asupra naturii profilactice a terapiei cu dipropionat de beclometazona si de faptul ca tratamentul trebuie administrat regulat, chiar si cand sunt asimptomatici.

Contraindicatii: Becloforte inhaler este contraindicat pacientilor cu hipersensibilitate la oricare din componentii sai.

Precautii: Prudenta deosebita este necesara la pacientii cu tuberculoza activa sau inactiva. Tehnica de inhalare trebuie verificata pentru a fi siguri ca pulverizarea aerosolilor se sincronizeaza cu inspiratia, asigurand astfel dispersarea optima a medicamentului in plamani. In sarcina. Utilizarea la gravide necesita o evaluare atenta a beneficiilor si riscurilor. Dovezile pentru utilizarea in conditii de siguranta sunt insuficiente. Administrarea corticoizilor la animale gestante poate produce anomalii de dezvoltare fetala, inclusiv palatoschizis si intarzieri in dezvoltarea fetala. S-ar putea deci sa existe un foarte mic risc si pentru fatul uman. Trebuie insa notat faptul ca modificarile semnalate la animale apar dupa doze relativ mari de corticoizi sistemici. Din cauza faptului ca dipropionatul de beclometazona are actiune directa asupra plamanului, prin administrarea inhalatorie se evita concentratiile serice mari care apar in corticoterapia sistemica. La majoritatea pacientilor nu apar semne de inhibitie corticosuprarenala semnificativa pana nu se depasesc dozele de 1500 mcg/zi. La unii dintre bolnavii care primesc 2000 mcg pe zi poate aparea o usoara inhibitie corticosuprarenala, desi rezerva adrenocorticala pe termen scurt ramane nemodificata. La asemenea pacienti trebuie estimat riscul aparitiei inhibitiei corticosuprarenale fata de avantajele terapiei si trebuie luate masuri de precautie constand in administrarea unui corticosteroid sistemic in situatii de stres prelungit. Bolnavii tratati cu corticosteroizi pe cale orala trebuie sa fie intr-o stare stabilizata inainte de introducerea in terapie a Becloforte inhaler. Scaderea treptata a dozelor de corticoizi sistemici poate fi incercata dupa o saptamana sau doua. Bolnavii care au fost tratati cu corticosteroizi sistemici in doze mari sau pe o perioada lunga pot avea inhibitie corticosuprarenala. La acesti bolnavi functia corticosuprarenala trebuie atent monitorizata, iar reducerea dozelor de corticosteroizi sistemici trebuie facuta cu prudenta. Pacientii trecuti recent de la terapia steroid orala la cea inhalatorie cu Becloforte inhaler, precum si cei care mai primesc inca steroizi pe cale orala trebuie sa poarte un talon de avertizare care sa indice necesitatea suplimentarii cu corticosterozi sistemici (in paralel cu terapia inhalatorie) in perioadele de stres (interventii chirurgicale, infectii respiratorii sau crize astmatice severe). Asemenea pacienti trebuie sa aiba asupra lor corticosteroizi de uz oral pentru a-i utiliza in caz de urgenta. Dozele de dipropionat de beclometazona trebuie crescute in aceste perioade si scazute apoi la dozele de intretinere, dupa ce corticoterapia sistemica a fost intrerupta. Inlocuirea corticoterapiei sistemice cu Becloforte inhaler poate demasca uneori alergii, precum rinite alergice sau eczeme, stapanite in perioada corticoterapiei sistemice de aceasta. Aceste alergii vor fi tratate simptomatic cu antihistaminice si/sau preparate topice. Tratamentul cu Becloforte inhaler nu trebuie intrerupt brusc.

Reactii adverse: Candidoza bucala si faringiana apare la unii pacienti, dar incidenta lor nu este mai mare decat dupa tratamentele cu Becotide inhaler. Pacientii cu nivele serice ridicate de Candida precitins, indicand o infectie anterioara, sunt mai expusi la aceasta complicatie. Acestor pacienti le poate fi utila clatirea cu apa a cavitatii bucale dupa utilizarea de Becloforte inhaler. Candidoza simptomatica se poate trata cu antifungice topice, continuand terapia cu Becloforte inhaler. La unii pacienti inhalarea dipropionatului de beclometazon poate cauza disfagie si iritatii faringiene. ªi in aceste cazuri poate fi utila clatirea cavitatii bucale cu apa imediat dupa inhalarea medicamentului. Ca si in cazul altor tratamente inhalatorii, potentialul de aparitie a unui bronhospasm paradoxal trebuie avut in vedere. Daca acesta apare, tratamentul se va intrerupe imediat si se va trece la o terapie alternativa.

Supradozare: Toxicitatea acuta a dipropionatului de beclometazona este scazuta. Singurul efect nociv care apare dupa inhalarea unor doze mari de medicament este o inhibitie de scurta durata a functiei axului hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenal. Nu se va lua nici o masura speciala de urgenta. Tratamentul cu Becloforte inhaler trebuie continuat cu dozele recomandate pentru stapanirea simptomatologiei astmatice, functia axului hipotalamo-hipofizo-cortico suprarenal se restabileste in 1-2 zile. In eventualitatea utilizarii unor doze excesive de Becloforte inhaler timp de saptamani sau luni, poate aparea un grad de atrofie corticosuprarenala. Pacientul trebuie trecut pe terapie corticosteroida orala. De indata ce situatia se stabilizeaza, se reinstituie terapia inhalatorie in dozele recomandate. Pentru prevenirea aparitiei unei inhibitii corticosuprarenale neasteptate, se vor urmari in mod regulat testele functionale ale corticosuprarenalei.

Precautii farmaceutice: Se va pastra la temperaturi sub 30 grade Celsius. Se vor evita lumina directa si temperaturile foarte scazute. Flaconul nu va fi gaurit, spart sau ars, chiar daca este aparent gol. Ca si toate celelalte medicamente conditionate in aerosoli dozati, efectul acestui medicament poate scadea cand flaconul este rece.

BECLOCORT, aerosol cu dozator

Nume: BECLOCORT, aerosol cu dozator
Producator: Glaxo Wellcome - Poznan

Compozitie: Beclocort mite: Beclometazone dipropionate 0,01 g. Excipient pana la 10,00 ml. Beclocort forte: Beclometazone dipropionate 0,05 g. Excipient pana la 10,00 ml.
Actiune farmacoterapeutica: Produsul este un cort costeroid cu mecanism de actiune complex in astmul bronsic, inhiba procesele exsudative, diminua permeabilitatea membranelor si sinteza histaminei, scade fenomenele inflamatorii, inhiba si scade vascozitatea secretiei bronhice, creste numarul receptorilor beta-adrenergici, inhiba degradarea AMPc si efectele bronhoconstrictoare ale PGF2.

Indicatii: Astm bronsic de diferite tipuri, atunci cand nu poate fi controlat prin simpatomimetice, aminofilina sau cromoglicat sodic si astm bronsic la bolnavi corticodependenti. Rinite alergice refractare la alt tratament. Efectele terapeutice apar dupa cateva zile de utilizare. Aerosolul cu Beclometazone dipropionate este destinat unei utilizari de lunga durata.

Contraindicatii: Nu se va administra pacientilor cu tuberculoza pulmonara, ulcer gastroduodenal. in timpul primelor trei luni de sarcina, micoze ale aparatului respirator, stari de rau astmatic, crize usoare sau medii de astm care raspund la alt tratament. Infectii bronsice. Imunodeprimati.

Reactii adverse: In anumite cazuri pot aparea fenomene de iritare a gatului si stimulare a tusei la inceputul tratamentului. Dupa o utilizare indelungata la unii pacienti pot aparea micoze ale cavitatii bucale candidoza orofaringiana.

Mod de administrare: O singura pulverizare elibereaza o doza de 50 sau 250 de mcg de substanta activa. Beclocort aerosol va fi utilizat numai la prescriptia medicului si sub stricta lui supraveghere. Doza medie pentru adulti este de 400 mcg pe zi, pulverizand in fiecare nara, de 4 ori pe zi. Copii peste 3 ani: 200-400 mcg pe zi 6-13 mcg/kg corp pe zi. Se recomanda a nu se depasi doza de 1 mg pe zi pentru adulti si 600 mcg pe zi pentru copii sub 12 ani.

Forma de prezentare: Flacon spray cu 10 ml 200 doze.

BAYPRESS 20 mg

Nume: BAYPRESS 20 mg
Producator: Bayer Ph

Compozitie: 1 comprimat de Baypress contine 20 mg nitrendipina. Alte componente: amidon, celuloza microcristalina, lactoza, poli(1-vinil-2-pirolidon) 25, dodecilsulfat de sodiu, stearat de magneziu, dioxid de fier rosu (EG nr. E 172).

Actiune terapeutica: Antagonist de calciu, antihipertensiv, in special prin efectul vasodilatator periferic. Nitrendipina blocheaza selectiv canalele de calciu din musculatura vaselor de sange si miocard. Produsul amelioreaza circulatia renala, cardiaca si periferica.

Indicatii: Hipertensiune arteriala.

Contraindicatii: Sarcina si alaptarea; insuficienta hepatica, renala si cardiaca grave.

Reactii adverse: Cefalee, eritem facial, senzatie de caldura. Aceste efecte apar cu o probabilitate mai mare in timpul primelor saptamani de tratament, de regula disparand pe parcursul tratamentului. Edemele gambelor apar ocazional si nu au cauze cardiace sau renale. In cazuri rare: greata, ameteala, senzatie de obseala, prurit, tahicardie, palpitatii. In cazuri extrem de rare: ca si alte substante vasoactive poate produce dureri de tip anginos, la 15-30 min dupa administrare, cresteri izolate ale fosfatazei alcaline serice.

Interactiuni: Efectul hipotensiv al Baypress poate fi potentat de alte antihipertensive, de asemenea si de administrarea cimetidinei, ranitidinei, rifampicinei. La administrarea concomitenta de digitalina poate apare o crestere a nivelului plasmatic de glicozid peste cel obtinut in mod obisnuit.

Precautii: Datorita variabilitatii reactiilor individuale, capacitatea de a conduce sau de a lucra pe masini poate fi afectata, in special la inceputul tratamentului, dupa o schimbare a medicatiei si in cazul consumului concomitent de alcool.

Mod de administrare: Tratamentul trebuie individualizat in functie de gravitatea afectiunii. Adulti: in hipertensiune: 1 comprimat pe zi (20 mg Baypress zilnic). Daca sunt necesare doze mai mari, doza zilnica poate fi crescuta pana la 40 mg (2 comprimate) zilnic. Dupa o administrare de durata (2-4 luni) se reduce doza la 1 comprimat o data pe zi (20 mg). In cazul pacientilor cu afectiuni hepatice sau renale cronice, excretia medicamentului este intarziata. Este necesara o ajustare individualizata a dozei in functie de gravitatea afectiunii. Tratamentul trebuie inceput cu o doza de 5 mg (o jumatate de comprimat de Baypress(10 mg). Comprimatul este administrat de obicei intreg, cu apa, dupa mese.

Prezentare farmaceutica: Cutii cu 20, 28 si 50 comprimate. A nu se lasa la indemana copiilor.

BAYMYCARD

Nume: BAYMYCARD
Producator: Bayer Ph

Substanta activa: Nisoldipina. Antagonist de calciu. Comprimate filmate

Compozitie: Baymycard: 1 comprimat filmat contine 5 mg nisoldipina. Baymycard 10: 1 comprimat filmat contine 10 mg nisoldipina. Excipienti: amidon, celuloza microcristalina, lactoza, povidone (polivinilpirolidon), sodium lauril sulfat, stearat de magneziu, metilhidroxipropilceluloza, polietilen glicol 4000 (macrogol 4000), oxid de titan (E171/C.I.77891), oxid de fier rosu (E172).

Actiune terapeutica: Nisoldipina este un antagonist de calciu de tip dihidropiridinic. Are un efect specific blocant aspra canalelor lente de calciu, dependente de voltaj. Activitatea antianginoasa si antihipertensiva a nisoldipinei este determinata de selectivitatea vasculara inalta, de actiunea vasodilatatoare si consecutiv de scaderea postsarcinii si de proprietatile sale natriuretice. Cand nisoldipina este folosita pentru tratamentul afectiunilor coronare exista o reducere a consumului de oxigen si consecutiv scaderea postsarcinii, fara aparitia efectului inotrop negativ la doze terapeutice. Nisoldipina dilata arteriolele periferice si in felul acesta scade rezistenta periferica. Ca rezultat, Baymycard scade tensiunea arteriala crescuta.

Indicatii: Tratamentul anginei pectorale cronice stabile. Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Contraindicatii: Contraindicatiile sunt boli sau stari in care anumite medicamente nu trebuie administrate deloc sau numai dupa o atenta evaluare facuta de medic, deoarece in aceste cazuri posibilele efecte adverse in general depasesc efectul benefic. Pentru ca medicul sa fie in stare sa faca o evaluare atenta a oricaror contraindicatii posibile, el trebuie sa fie informat despre toate afectiunile anterioare, orice boli concomitente si orice alt tratament concomitent, precum si de circumstantele particulare si regim de viata. Contraindicatiile pot sa apara sau sa survina dupa ce tratamentul cu acest medicament a fost inceput si in astfel de cazuri medicul trebuie de asemenea informat. Baymycard nu trebuie folosit in caz de soc la pacientii carora li se administreaza rifampin(rifampicina) sau fenitoina cronic, in timpul sarcinii si alaptarii si in caz de hipersensibilitate la orice component al tabletei.

Sarcina si alaptare: Sarcina: Baymycard este contraindicat pe toata durata sarcinii. Studii pe animale folosind doze toxice materne de nisoldipina au sos la iveala dovezi de malformatii. Alaptare: Baymycard este contraindicat pe durata alaptarii, deoarece nisoldipina probabil trece in laptele matern si deoarece nu exista date disponibile pentru estimarea efectelor farmacodinamice ale nisoldipinei la copii. Fertilizare in vitro: In cazuri izolate de fertilizare in vitro, similar altor antagonisti de calciu (nifedipina) au existat asocieri cu modificari biochimice reversibile in sectiunea capului spermatozoidal care pot conduce la disfunctii spermatice. La barbati care in mod repetat nu au reusit sa procreeze prin fertilizare in vitro si la care nu s-a gasit nici o alta explicatie, nisoldipina poate fi considerata ca o posibila cauza.

Precautii si recomandari in folosire: Ca si in cazul altor substante vasoactive, crizele de angina pot aparea foarte rar la inceputul tratamentului cu nisoldipina. Aparitia infarctului a fost descrisa in cazuri izolate, nefiind posibila distingerea de cursul natural al maladiei de baza. In cazul pacientilor cu functie hepatica diminuata activitatea Baymycard poate fi potentata si prelungita. In aceste cazuri tratamentul trebuie inceput cu o doza cat mai mica, iar pacientul trebuie monitorizat cu atentie pe durata tratamentului. Siguranta Baymycard-ului la pacientii cu insuficienta cardiaca nu a fost stabilita. De aceea, trebuie avut grija la administrarea Baymycard-ului la pacientii cu insuficienta cardiaca sau la cei cu functie ventriculara compromisa, in special in combinatie cu un beta-blocant. Trebuie avut grija in cazul pacientilor cu tensiune arteriala foarte scazuta (hipotensiune severa: presiune sistolica mai mica decat 90 mm Hg) si la pacientii cu stenoza aortica severa. Copiii nu trebuie tratati cu Baymycard, deoarece nu exista date in legatura cu folosirea produsului la acest grup de varsta.

Reactii adverse: Pe langa actiunea principala dorita,medicamentele pot avea de asemenea efecte nedorite, asa-numitele reactii adverse. Efectele adverse care au fost observate in timpul administrarii Baymycard-ului, dar care nu apar in mod obligatoriu la toti pacientii, sunt mentionate mai jos. Efectele adverse pot aparea predominant la inceputul tratamentului sau in urma unor doze mari, dar sunt in general usoare si tranzitorii. Specificatia de mai jos arata efectele adverse raportate la pacienti prezenti in studii clinice (8300 pacienti): La mai mult de 1% din pacienti pot apare: cefalee, vasodilatatie, ameteala, palpitatii, astenie, greata, tahicardie, edeme periferice. La mai mult de 0,1% din pacienti pot aparea: dispnee, hipotensiune, parestezii,rash si prurit (reactii alergice cutanate), dispepsie, diaree, teste ale functiilor hepatice modificate, durere toracica, angina pectorala. La mai putin de 0,1% din pacienti pot aparea: frecventa urinara crescuta (poliurie), hiperplazie gingivala, ginecomastie (reversibile dupa intreruperea tratamentului). In plus fata de efectele adverse sus-mentionate observate in studii clinice au fost raportate spontan foarte rar dermatite fotosensibile la pacientii in tratament cu nisoldipina. Nota pentru conducatorii auto: Reactiile la agenti antihipertensivi – care pot varia de la o persoana la alta – pot afecta capacitatea de a sofa sau de a opera aparate. Aceasta se aplica in special la inceputul tratamentului, la schimbarea medicatiei si in combinatie cu alcoolul.

Interactiuni: Activitatea multor medicamente poate fi influentata de administrarea concomitenta a altor medicamente. De aceea trebuie informat medicul daca luati in mod regulat alte medicamente, daca ati luat pana de curand alte medicamente, sau daca doriti sa luati alte medicamente impreuna cu medicatia actuala. Medicul va putea sa va informeze daca in aceste conditii este de asteptat o incompatibilitate medicamentoasa sau daca se impun masuri speciale, cum ar fi o modificare a dozei. Efectul hipotensiv al Baymycard poate fi potentat de alte antihipertensive. La administrarea concomitenta a beta-blocantelor, pacientul trebuie monitorizat cu grija, deoarece se poate instala hipotensiune grava; in cazuri izolate, pot aparea simptome de insuficienta cardiaca. Administrarea simultana de Baymycard si cimetidina poate potenta actiunea Baymycard.Tratamentul pacientilor carora li se administreaza simultan cimetidina trebuie inceput cu Baymycard comprimate filmate, care contin 5 mg nisoldipina, iar pacientii trebuie atent monitorizati. Din experienta rifampicina accelereaza metabolizarea Baymycard datorita inductiei enzimatice. Deci eficacitatea Baymycard poate fi redusa, putand necesita terapie aditionala. Administrarea cronica concomitenta de fenitoina reduce biodisponibilitatea nisoldipinei ; de aceea nisoldipina nu trebuie administrata concomitent. Administrarea concomitenta a sucului de grapefruit inhiba metabolismul oxidativ al Baymycard-ului, rezultand concentratii plasmatice crescute care pot provoca un efect hipotensiv aditional.

Supradozare: Supradozarea cu Baymycard nu a fost raportata pana acum. Simptome: Simptomele de supradozare cu nisoldipina pot include o scadere a tensiunii arteriale, soc si tulburari de ritm cardiac (tahicardie si bradicardie). Tratamentul supradozarii la om: Trebuie luate masuri generale in cazul supradozarii nisoldipinei care includ lavaj gastric cu adaugarea de carbune activat si suport al functiilor vitale (administrarea de oxigen, posibil ventilatie mecanica; subsitutie de volum). Tulburarile de ritm, in special bradicardia, pot fi tratate simptomatic cu beta-simpatomimetice; daca aceste tulburari reprezinta un pericol pentru pacient poate fi necesar un pacemaker temporar. Hipotensiunea datorata socului cardiogen si vasodilatatia arteriala sunt tratate cu calciu 10-20 ml, dintr-o solutie de calciu gluconic, administrata lent pe cale intravenoasa si repetat, daca este necesar. Aceasta poate creste nivelul seric al calciului de la usor crescut la limita superioara a normalului. Daca efectul este insuficient, simpatomimetice vasoconstrictoare ca dopamina sau noradrenalina trebuie adaugate la tratament. Doza acestor medicamente trebuie determinata in functie de efectul clinic observat. Nisoldipina nu este dializabila (legarea de proteinele plasmatice >99%). Detoxifierea extracorporala prin hemoperfuzie sau plasmafereza este putin probabil sa aiba succes, deoarece volumul de distributie la un adult cantarind 70 kg este de aproximativ 300 litri.

Doze: Pe cat posibil tratamentul trebuie ajustat in functie de gravitatea afectiunii si de raspunsul clinic al pacientului. Cu exceptia altui mod de prescriere, se recomanda urmatorul dozaj:

AdultiDoza
Pentru tratamentul anginei cronice stabile2 x 5-10 mg nisoldipina/zi
Pentru hipertensiune2 x 5-10 mg nisoldipina/zi
Daca sunt necesare doze mai mari, este posibila o crestere treptata a dozei zilnice la 2x20 mg nisoldipina, in functie de necesarul individual. Pentru a permite ajustarea dozei conform cu necesitatile fiecarui pacient, medicamentul este disponibil ca Baymycard comprimate filmate (5 mg nisoldipina) si ca Baymycard comprimate filmate (10 mg nisoldipina). In cazul pacientilor cu tulburari severe ale functiei hepatice, tratamentul trebuie inceput cu doza cea mai mica (1x 5-10 mg/zi) si pacientul trebuie atent monitorizat, deoarece efectul medicamentului poate fi potentat si prelungit.

Administrare: Comprimatele filmate se administreaza in general intregi cu putin lichid in timpul meselor (preferabil la micul dejun si la cina). Tabletele nu trebuie inghitite cu suc de grapefruit. Durata administrarii: Nu este limitata. Pentru intreruperea tratamentului, doza de Baymycard se reduce treptat, in special cand s-a ajuns la doze mari. Nota: Ingredientul activ fotosensibil din Baymycard si Baymycard 10 comprimate filmate este protejat de lumina in interiorul ambalajului; de aceea nu se recomanda scoaterea comprimatelor din cutie decat in cazul folosirii imediate. Valabilitate: Baymycard nu trebuie folosit dupa data expirarii. Atentie A nu se lasa la indemana copiilor.

BATRAFEN, lac de unghii

Nume: BATRAFEN, lac de unghii
Producator: Hoechst Marion Roussel

Ingredient activ: Ciclopirox

Compozitie: Fiecare gram de Batrafen lac de unghii contine, ca ingredient activ, 80 mg ciclopirox. Excipienti: copolimer de metilvinil si acid maleic monobutil ester, atil acetat, 2 propanol.
Proprietati: Batrafenul lac de unghii a fost creat in mod special pentru tratamentul infectiilor fungice ale unghiei. Ingredientul activ ciclopirox penetreaza unghia si atinge patogenul fungic in cel mult 48 ore dupa aplicare. Ciclopirox are o actiune antifungica impotriva tuturor patogenilor relevanti responsabili de infectiile fungice ale unghiei.

Indicatii: Infectii fungice ale unghiei.

Contraindicatii: Datorita unei insuficiente experiente clinice, Batrafen lac de unghii nu este indicat pentru tratamentul copiilor.

Precautii: Daca se impune administrarea Batrafenului lac de unghii in timpul sarcinii sau alaptarii, acesta se va folosi numai acolo unde este strict indicat.

Reactii adverse: Numai in citeva cazuri exceptionale au fost observate inrosirea si descuamarea zonelor cutanate adiacente unghiei, care au venit in contact cu Batrafen lac de unghii. In cazul in care observati reactii adverse, consultati medicul.

Dozaj si administrare: Inainte de aplicarea Batrafenului lac de unghii pentru prima data, se va indeparta cit mai mult posibil din unghia afectata (de ex. cu foarfeca), iar unghia ramasa va fi pilita cu o pila de unghii. Daca nu se indica altfel, lacul de unghii Batrafen se aplica pe unghia afectata intr-un strat subtire o data la doua zile, in prima luna. Prin aceasta se asigura saturarea unghiei cu ingredient activ. Aplicarea poate fi redusa pina la minim doua aplicari pe saptamina in cea de a doua luna de tratament, si la o aplicare pe saptamina in cea de a treia luna de tratament si ulterior. Pe toata perioada aplicarii, intregul strat de lac se va indeparta o data pe saptamina cu ajutorul unui dizolvant pentru lac de unghii din comert. In timpul acestui proces, se va indeparta din nou cit mai mult posibil din unghia afectata, cu ajutorul unei pile de unghii. Daca intre timp lacul aplicat se deterioreaza (exfoliaza), este suficient sa se aplice lacul de unghii Batrafen pe zonele stirbite. Durata de aplicare depinde de severitatea infectiei, dar nu este indicata depasirea unei perioade de tratament de 6 luni.

Note speciale: Pentru prevenirea uscarii solutiei, se va insuruba capacul ferm dupa fiecare utilizare. Pentru prevenirea lipirii capacului de sticla, evitati stropirea filetului sticlei cu solutie.

Conditii de pastrare: Protejati de lumina (de ex. lasati sticla in cutia de carton sau repuneti-o in cutie dupa utilizare). Batrafen lac de unghii poate fi depozitat la temperatura camerei. Odata sticla desfacuta, Batrafen lac de unghii este stabil cel putin 6 luni daca este depozitat corespunzator. Data expirarii: A nu se utiliza dupa data de expirare. A nu se tine la indemina copiilor.

Forma de prezentare: Flacon cu 3 g solutie

BALSAM-EXTRA STRENGTH BEN-GAY Sports

Nume: BALSAM-EXTRA STRENGTH BEN-GAY Sports
Producator: Pfizer International Corporation

Actiune terapeutica: Balsamul-Extra Strength Ben-Gay Sports este o crema analgezica nongrasa, pentru aplicatii locale. Masati cu Balsamul-Extra Strength Ben-Gay Sports si veti simti caldura produsa de ingredientele sale puternice ajutand la relaxarea musculaturii incordate si cresterea circulatiei.
Inaintea efortului: Pentru a ajuta relaxarea musculaturii incordate folositi Balsamul-Extra Strength Ben-Gay Sports, astfel veti lucra mai confortabil si timp mai indelungat.

Imediat dupa efort: pentru a reduce durerea musculara aplicati Balsamul-Extra Strength Ben-Gay Sports pe musculatura suprasolicitata si permiteti sa actioneze inainte de a face dus.
Pentru musculatura dureroasa: folositi Balsamul-Extra Strength Ben-Gay Sports pentru o alinare rapida care va dura cateva ore.
Instructiuni: aplicati generos si masati usor pana cand Balsamul-Extra Strength Ben-Gay Sports dispare. Repetati de 3-4 ori pe zi. Alinarea dureaza cateva ore.

Ingrediente active: Salicilat de Metil 28%, Menthol 10%.
Ingrediente inerte: acid stearic, monostearat de gliceril, lanolina anhidra, polisorbat 85, tristearat de sorbitan, guma xantan, hidroxid de potasiu, apa purificata.
Atentie A se folosi numai conform instructiunilor. A nu se folosi cu perna electrica. A nu se lasa la indemana copiilor pentru a evita intoxicarea accidentala. A nu se inghiti. Daca este inghitit se induce voma si se cheama medicul. A nu se aplica in jurul ochilor, pe mucoase, pe tegumente iritate sau cu leziuni. Daca apare inrosirea sau iritatia tegumentului, durerea se prelungeste 10 zile sau mai mult sau apar simptome asemanatoare artritei la copii sub 12 ani, nu il mai folositi si consultati medicul. Nu se pastreaza la indemana copiilor. Se pastreaza la temperatura camerei. Stabilitate: 3 ani.

Imparte informatia cu prietenii tai !

Translate

Gasesti materiale suplimentare in articolele urmatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

Sanatateverde - Despre plante

O scurta introduce in lumea plantelor ...

Le intalnim la tot pasul, dar necunoscandu-le nu le dam atentia cuvenita: un fir de iarba, o floare, alt fir de iarba ... si-n seva lor, in substantele active depozitate in "camarile" celulelor pot sta vindecarea multor suferinte, alinarea multor dureri. Asistam in zilele noastra la un paradox: in timp ce utilizarea plantelor medicinale este intr-o vertiginoasa ascensiune(atat ca materie prima, in industria farmaceutica, cat si ca utilizare casnica), tot mai putini sunt cei care le pot recunoaste si cunosc perioada optima de recoltare. Este in mare parte urmarea urbanizarii, ruperea lumii de la legatura initiala cu natura si inchiderea ei in cutii de betoane. Natura a trecut pe locul II, urmand a fi vizitata doar la sfarsit de saptamana si atunci in semn de "multumesc" lasand in urma noastra adevarati munti de gunoaie. Deocamdata natura mai indura si inca ne ofera adevarata izvoare tamaduitoare. Folosirea plantelor medicinale are o veche istorie pe teritoriul tarii noastre, parintele istoriei, Herodot, a scris despre iscusinta geto-dacilor in folosirea lor in multiple afectiuni. Romania are un mediu extrem de favorabil pentru dezvoltarea faunei, poate tocmai de aceea se explica ca in tara noastra traiesc peste 3700 de specii de plante (mai mult de jumatate cat are toata europa) si din care peste 700 au caracteristici medicale. Deci haideti sa descoperim lumea plantelor si impreuna cu ea un nou tip de sanatate... SANATATE VERDE