Reguli care trebuie respectate in alimentatia corecta

În combinarea alimentelor vom ţine cont de câteva cerinţe:

1.Consumul minim de energie prin digestie.
2.Hrana nu trebuie să stea în stomacul nostru 8 ore şi să se altereze, apoi să treacă şi să rămână în intestine peste 20 de ore.
3.Alimentele trebuie să rămână maxim 3 ore în stomacul nostru fără să putrezească, să fermenteze, fără a produce apoi gaze, arsuri, indigestie acidă etc.
4.Hrana procesată în stomac trebuie să treacă repede şi eficient prin intestine.
În fine, considerând toate aceste elemente de bază, putem enunţa acum principiile alimentaţiei compatibil asociate.
Alimentele se pot împărţi în trei grupe:
A. Proteine: orice fel de carne, lactate, brânză, ouă, peşte, soia, iaurt;
B. Alimente neutre: aproape toate vegetalele, salate, seminţe, nuci şi alte oleaginoase, unt, ulei de măsline, alte tipuri de ulei comestibil;
C. Carbohidraţii: biscuiţi, paste, orez, cartofi, zahăr/miere, dulciuri, cereale/fulgi de cereale, pâine, etc.
Leguminoasele: fasole,mazăre,bob, năut, linte etc. au un conţinut destul de ridicat în proteine, dar unele conţin şi carbohidraţi, de aceea ele constituie un caz aparte, de regulă asimilată cu una dintre grupele A sau C.
Regula de asociere:
Se poate combina orice aliment din grupa A cu orice aliment din grupa B.
Se poate combina orice aliment din grupa B cu orice aliment din grupa C.
Nu se combina niciodată alimentele din grupele A si C, iar între mesele la care se consumă alimente din grupa A sau C trebuie sa lăsaţi un interval de 3-4 ore.
De asemenea, pe lângă această cheie de boltă a alimentaţiei sănătoase, este bine să avem în vedere următoarele:
1. Este indicat să evităm consumul de alimente rafinate (de exemplu: pâine albă, paste albe, orez alb, zahăr alb), preferându-le pe cele integrale (de exemplu: paste integrale, pâine integrală, orez brun, zahăr brun/miere)
2. Limitaţi consumul de zahăr, preferând mierea, în cantităţi moderate.
3. Folosiţi doar o singură sursă de proteine la o masă, de exemplu: numai pui sau brânză sau ouă etc. ( împreună cu salate, eventual).
4. Limitaţi la maxim consumul de băuturi alcoolice sau cu cafeină.
5. Respectaţi foarte strict regula de a nu consuma lichide imediat înaintea unei mese sau imediat după masă (este bine să lăsaţi să treacă cca 15-20 min.).
6. Limitaţi consumul de carne grea la 1 – 2 ori/săptămână, în restul săptămânii putând consuma pui şi peşte.
7. Preferaţi în loc de carbohidraţii rafinaţi pe cei nerafinaţi (cereale integrale, cartofi).
În cazul in care vă aflaţi în societate, dacă trebuie să consumaţi alcool, atunci asociaţi la proteine vinul, iar la carbohidraţi berea.
Fructele se consumă singure. Puteţi consuma salate de fructe, dar nu ca desert.
Şi, desigur, secretul unei alimentaţii sănătoase este moderaţia!
Iată câteva exemple de combinaţii alimentare care ar putea servi de meniuri:
Exemplul 1 :
Dacă consumaţi carne, o puteţi combina cu salată, şi nu cu cartofi, orez, macaroane, brânză sau pâine. Puteţi să combinaţi carnea cu : fasole verde, roşii, spanac, vinete, ţelină, conopidă, dovlecei.
Exemplul 2 :
Puteţi consuma cartofi fierţi cu unt, asortaţi cu dovlecei, fasole verde, dar şi cu salată.
Puteţi mânca alimente bogate în amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie sa consumaţi şi o salată de crudităţi.
Dacă doriţi să mâncaţi brânză cu salată, nu folosiţi pâine !
Exemplul 3 :
Este oare indicat să combinăm o categorie de proteine cu alte proteine? Nu! Pentru că a combina două alimente concentrate la o singură masă depăşeşte posibilităţile stomacului nostru de a funcţiona corect şi cu o cheltuială minimă de energie.
Se pot combina două proteine de acelaşi fel : carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu două proteine diferite, ca de exemplu : ouă cu lactate, carne cu ouă. Combinarea amidonoaselor între ele se poate face pentru că acestea nu se descompun atât de greu ca proteinele, şi nu apare fenomenul de fermentaţie.
Iată şi câteva sfaturi cu caracter general privind proiectarea unui meniu complet în timpul unei zile :
A.Ordinea în care se vor consuma alimentele într-o zi este bine să fie următoarea :
1.Sucuri şi fructe proaspete.
2.Sucuri proaspete de legume şi salate.
3.Legume fierte, nuci crude, seminţe.
4.Cereale, pâine, cartofi, legume.
5.Carne, pui, peşte, brânzeturi.
B. Nu este indicată fierberea (în compoturi, dulceţuri, prăjituri) a fructelor, deoarece alcalinitatea lor se transformă în aciditate.
C.Vegetalele precum: castraveţii, ardeii, roşiile se combină foarte bine cu fructe, cu alte legume gătite, cu paste făinoase sau orez.
D.Roşiile gătite devin foarte acide.
E.Fructele se vor usca la soare, nu chimic.
F.Nucile se vor consuma crude. În această stare, ele sunt foarte nutritive şi uşor digerabile. Ele conţin proteine şi calciu. Totuşi, nu vă supraalimentaţi cu nuci şi nu le consumaţi prăjite, deoarece sunt foarte acide. Nucile crude sunt o sursă minunată de ulei natural.
G.Seminţele în general, sunt o sursă de proteine concentrate, şi trebuie consumate crude, niciodată prăjite şi doar în cantităţi mici. Nu combinaţi seminţele cu alte mâncăruri concentrate.
H.Evitaţi consumul de lactate pasteurizate.
I.Grăsimile animale (carnea) vor fi întotdeauna evitate, în următoarea ordine descrescătoare, în funcţie de carnea folosită: carnea de porc, carnea de vită, carnea de raţă. Se vor evita cărnurile sărate şi afumate, cârnaţii.
J.Uleiurile se recomandă a fi cât mai puţin rafinate, cele mai bune fiind obţinute prin presare la rece.
K.Periodic, mâncaţi o zi pe săptămână numai fructe şi salate.
L.Fructele se consumă numai pe stomacul gol Micul dejun trebuie să fie alcătuit numai din fructe, sucuri de fructe sau vegetale (castraveţi, ardei, roşii).
M.Combinarea corectă a alimentelor este :
Salate cu proteine (carne, peşte, ouă, brânzeturi, lactate). Acestea pot fi însoţite de dovlecei, varză, conopidă, gulii, fasole verde, morcovi, ceapă, usturoi, pătrunjel, ţelină, vinete, în amestec (salată) sau individual.
Legumele gătite se pot combina între ele, dar numai cu legume crude sau cu salate de legume crude.
Salate cu amidonoase (cartof, grâu, pâine, mălai – mămăligă, orez, mazăre, fasole verde. Acestea din urmă se pot combina cu legume gătite, dar neapărat şi cu o salată de legume crude).
Se pot combina amidonoasele între ele.
N.Nu se bea apă în timpul mesei şi nici timp de cca o jumătate de oră după masă. Vinul încetineşte mult digestia. Aşadar, este bine să fie consumat numai pe stomacul gol (eventual, ca aperitiv).
O.După ora 21 este indicat să nu se mai mănânce nimic.
Articol preluat de pe email.

Totul despre boala zona zoster

Zona zoster

Boală infecţioasă provocată de reactivarea virusului varicelă-zona.
SINONIM: herpes zoster.
CAUZE.
Zona zoster atinge copilul în mod excepţional, mult mai frecvent adultul şi persoanele în vârstă. în fapt, virusul responsabil de această boală persistă în stare latentă după infecţie, pe toată durata vieţii, în ganglionii nervoşi ai rachisului sau ai nervilor cranieni.
In unele cazuri, îndeosebi atunci când se produce o scădere a capacităţilor de apărare imunitară, ori sub efectul unui stres (traumatism, de exemplu), virusul poate să se reactiveze şi poate infecta nervul corespunzător ganglionilor pe care îi ocupă.
Zona zoster este o boală contagioasă, prin contact cutanat cu leziunile; ea poate provoca varicela la un subiect care n-a contractat vreodată virusul varicelă-zona.
SIMPTOME si SEMNE.
Zona atinsă este de cele mai multe ori un nerv intercostal, simptomele declarându-se atunci pe torace, dar toţi ceilalţi nervi pot fi atinşi: nervii cervicali (erupţia declarându-se pe ceafă, pe gât, pe pielea capului), ganglionul geniculat (atingere a conductului auditiv extern şi a interiorului pavilionului urechii), nervul bucofaringean (atingere a feţei interne a obrazului, a vălului palatin, al peretelui posterior al faringelui), nervii cefalici şi, în special, ramura oftalmică a nervului trigemen (atingere a ochiului sau zona oftalmică).
Boala debutează printr-o febră moderată şi senzaţie de arsură în zona de emergenţă a nervului atins. După câteva zile apare o erupţie de mici pete roşii pe care se ridică vezicule. în unele cazuri, erupţia poate fi foarte discretă (foarte puţine vezicule) şi poate trece neobservată - atunci când survine la subsuoară -, de exemplu, boala revelându-se atunci exclusiv prin dureri.
Semn caracteristic pentru zona zoster, erupţia este unilaterală şi acoperă strict teritoriul unui nerv senzitiv - cu toate că se mai pot întâlni câteva vezicule sau câteva pete de roşeaţă şi în afara acestui teritoriu.
Pe torace mai ales, leziunile urmează un traseu, în mare orizontal, care taie oblic coastele.
Veziculele, mai întâi translucide, se tulbură repede.
Către a şasea zi, ele se usucă formând cruste sau se sparg, apoi se cicatrizează în 15 până la 20 zile; pot persista mici cicatrice scobite. Erupţia este însoţită de o exacerbare a durerii, care devine adesea greu suportabilă, iar, în unele cazuri, transpiraţii şi dureri de cap.
Ea evoluează în două sau trei pusee la două până la trei săptămâni.
COMPLICAŢII.
Ele sunt de temut în caz de zona zoster oftalmică; în fapt, aceasta poate antrena, în afara unor dureri foarte intense, o atingere a corneei (keratită), a uveei (uveită), a retinei (retinită), sau a nervilor motori ai ochiului (paralizie oculară).
La bolnavii ale căror mijloace de apărare imunitară sunt slăbite (subiecţi atinşi de SIDA, de leucemie, sub tratament imunosupresor, sub corticoterapie etc.) există riscul unei generalizări a infecţiei cu atingerea viscerelor, necroză hemoragică sau meningoencefalită.

Tratament

La subiecţii sub 60 ani care nu au nici un deficit imunitar, tratamentul este doar cel al simptomelor: dezinfecţia şi pudrarea cu talc a leziunilor -pomezile sunt categoric nerecomandate -, repaus şi, mai ales, luarea de analgezice cât mai precoce posibil.
La bolnavii în vârstă, la subiecţii imunodeprimaţi şi la cei la care boala este foarte întinsă sau antrenează dureri mari, se prescriu în plus antiviralele (aciclovir), administrate pe cale intravenoasă în tratament de atac, apoi pe cale orală, în cazul zonei oftalmice, poate fi necesar să se procedeze, pe toată durata zonei zoster, la o tarsorafie (sutură a pleoapelor) pentru a împiedica o ulceraţie sau o supra-infecţie a corneei.
SECHELE.
Acestea sunt dureri, numite algii postzosteriene, adesea foarte neplăcute, care pot persista timp de ani de zile, mai ales la persoanele în vârstă sau după o zona zoster oftalmică.
Adesea este greu să fie eliminate, iar analgezicele obişnuite se dovedesc puţin eficace. Eficacitatea tratamentelor propuse este cu atât mai mare cu cât ele sunt prescrise mai precoce: administrarea de corticosteroizi pe cale orală timp de 3 sau 4 săptămâni, radioterapie dar şi acupunctura şi mezoterapie.

Lipsa de calciu

Lispsa de calciu - Tratament naturist pentru lipsa de calciu

Lipsa de calciu este cauzată, în general, de lipsa cantităţii adecvate de calciu şi vitamina D din alimentaţie. Hipocalcemia este determinată, de cele mai multe ori, de un regim alimentar dezechilibrat. Aportul excesiv de potasiu sau fosfor în organism duce la eliminarea calciului prin urină. Astfel, o alimentaţie bogată în făinoase, sare, zahăr, alcool sau produse care conţin cofeină, va contribui la apariţia lipsei de calciu. Alţi factori pot fi expunerea redusă la razele soarelui (sursă importantă de vitamina D), menopauza, existenţa unor afecţiuni precum diabetul, hipertiroidia, bolile renale, anemia sau stresul.

Lipsa de calciu sau hipocalcemia se manifestă prin spasme musculare, senzaţie de amorţeală, furnicăturile la nivelul diferitelor părţi ale corpului, în special în jurul gurii, în mâini şi picioare, insomnie, irascibilitate, pierderi de memorie, depresie şi chiar halucinaţii.

Calciul poate fi obţinut şi prin consumul de produse lactate (lapte, brânză, iaurt, smântână etc), gălbenuş de ou, soia, varză, conopidă, broccoli, napi, fasole verde, mere, struguri, nuci sau alune. Alte surse de calciu naturale sunt germenii de grau, semintele de susan crude, caise uscate, de asemnea e foarte util un regim bogat in cruditati. Calciul este asimilat de către organism numai atunci când se află în prezenţa magneziului. Dacă nu există anumite rapoarte între cantitatea de calciu, magneziu şi potasiu asimilarea nu are loc şi aceste minerale trec prin organism fără a fi absorbite. Hofigal a realizat un produs numit polivitamină de calciu, magneziu şi potasiu. Această polivitamină este extrasă din uleiul de cătină deoarece în acest ulei există exact raportul necesar de calciu, magneziu şi potasiu a afirmat ing. chimist Ştefan Manea.

Tratament naturist pentru lipsa de calciu

Maceratul de coji de oua


Este un procedeu care contine calciu sintetizat pe cale naturala (de catre pasari). Acest fapt ii confera, fata de calciul obtinut prin procese chimice, avantaje deosebite: absortie integrala, absenta efectelor secundare si a pericolului hipercalcemiei, reducerea riscului formarii calcifierilor.

Principalele substante active continute sunt acizi (citric si malic), vitamine (C,B, PP si A - ca provitamina), minerale (calciu, indeosebi, si, in mai mica masura siliciu, mangan si fosfor) si enzime. Este indicat in insuficienta paratiroidiana (cu fenomene de hipocalcemie si spasmofilie), tulburari de crestere, osteoperoza, fracturi cu dificultati in sudarea oaselor, paradontoza, gravidie, alaptare. Contraindicatii: diabet zaharat si hipercalcemie.

Se administreaza: 1 lingura, de 3 ori pe zi, la mesele principale, diluat in 100 - 200 ml. apa, sirop sau ceai medicinal. In cazul persoanelor in varsta, doza se reduce la jumatate. Inainte de intrebuintare se agita bine solutia. Durata tratamentului, 2-4 saptamani. Cura se poate relua numai dupa o pauza de 1-2 saptamani.

Pentru preparare este necesar ca, mai intai, cojile de oua sa fie spalate bine pentru indepartarea impuritatilor, dupa care se pun 1-2 zile la uscat. Se maruntesc, apoi, la dimensiunile unui solz de peste de circa 3/3 mm, pisandu-se in pive sau presandu-se pe un fund de lemn, dupa ce, in prealabil, le-ati pus intr-o bucata de panza curata si rezistenta. Cojile astfel faramitate se macina cu rasnita de cafea sau alt dispozitiv, pana cand devin un praf fin, asemanator fainei. Intr-un vas de sticla sau faianta, se combina 2 parti de praf de coji de oua, cu 3 parti de miere si o parte de suc de lamaie sau vin alb. Se omogenizeaza bine amestecul, se toarna intr-o sticla (care se inchide ermetic cu dop) si se pune la macerat timp de o saptamana, la loc intunecos, racoros si uscat (de regula la frigider). Solutia se agita zilnic, de 2-3 ori. Preparatul astfel obtinut se pastreaza in vase de sticla colorata, ermetic inchise, la adapost de lumina, caldura si surse de contaminare. Valabilitate, la frigider, 6 saptamani.

Ceai de sunatoare

Ingrediente:

flori de sunatoare (1 lingurita), apa (1 pahar), zahar (25 g).

Mod de preparare:

Se pune apa la fiert si, cind da in clocot, se toarna peste florile de

sunatoare. Se acopera si se lasa sa stea 10-15 minute, apoi se

indulceste dupa gust si se bea caldut. Indulcirea ar fi ideal sa fie efectuata cu miere de albine.