Zona zoster
Boală infecţioasă provocată de reactivarea virusului varicelă-zona.
SINONIM: herpes zoster.
CAUZE.
Zona zoster atinge copilul în mod excepţional, mult mai frecvent adultul şi persoanele în vârstă. în fapt, virusul responsabil de această boală persistă în stare latentă după infecţie, pe toată durata vieţii, în ganglionii nervoşi ai rachisului sau ai nervilor cranieni.
In unele cazuri, îndeosebi atunci când se produce o scădere a capacităţilor de apărare imunitară, ori sub efectul unui stres (traumatism, de exemplu), virusul poate să se reactiveze şi poate infecta nervul corespunzător ganglionilor pe care îi ocupă.
Zona zoster este o boală contagioasă, prin contact cutanat cu leziunile; ea poate provoca varicela la un subiect care n-a contractat vreodată virusul varicelă-zona.
SIMPTOME si SEMNE.
Zona atinsă este de cele mai multe ori un nerv intercostal, simptomele declarându-se atunci pe torace, dar toţi ceilalţi nervi pot fi atinşi: nervii cervicali (erupţia declarându-se pe ceafă, pe gât, pe pielea capului), ganglionul geniculat (atingere a conductului auditiv extern şi a interiorului pavilionului urechii), nervul bucofaringean (atingere a feţei interne a obrazului, a vălului palatin, al peretelui posterior al faringelui), nervii cefalici şi, în special, ramura oftalmică a nervului trigemen (atingere a ochiului sau zona oftalmică).
Boala debutează printr-o febră moderată şi senzaţie de arsură în zona de emergenţă a nervului atins. După câteva zile apare o erupţie de mici pete roşii pe care se ridică vezicule. în unele cazuri, erupţia poate fi foarte discretă (foarte puţine vezicule) şi poate trece neobservată - atunci când survine la subsuoară -, de exemplu, boala revelându-se atunci exclusiv prin dureri.
Semn caracteristic pentru zona zoster, erupţia este unilaterală şi acoperă strict teritoriul unui nerv senzitiv - cu toate că se mai pot întâlni câteva vezicule sau câteva pete de roşeaţă şi în afara acestui teritoriu.
Pe torace mai ales, leziunile urmează un traseu, în mare orizontal, care taie oblic coastele.
Veziculele, mai întâi translucide, se tulbură repede.
Către a şasea zi, ele se usucă formând cruste sau se sparg, apoi se cicatrizează în 15 până la 20 zile; pot persista mici cicatrice scobite. Erupţia este însoţită de o exacerbare a durerii, care devine adesea greu suportabilă, iar, în unele cazuri, transpiraţii şi dureri de cap.
Ea evoluează în două sau trei pusee la două până la trei săptămâni.
COMPLICAŢII.
Ele sunt de temut în caz de zona zoster oftalmică; în fapt, aceasta poate antrena, în afara unor dureri foarte intense, o atingere a corneei (keratită), a uveei (uveită), a retinei (retinită), sau a nervilor motori ai ochiului (paralizie oculară).
La bolnavii ale căror mijloace de apărare imunitară sunt slăbite (subiecţi atinşi de SIDA, de leucemie, sub tratament imunosupresor, sub corticoterapie etc.) există riscul unei generalizări a infecţiei cu atingerea viscerelor, necroză hemoragică sau meningoencefalită.
SINONIM: herpes zoster.
CAUZE.
Zona zoster atinge copilul în mod excepţional, mult mai frecvent adultul şi persoanele în vârstă. în fapt, virusul responsabil de această boală persistă în stare latentă după infecţie, pe toată durata vieţii, în ganglionii nervoşi ai rachisului sau ai nervilor cranieni.
In unele cazuri, îndeosebi atunci când se produce o scădere a capacităţilor de apărare imunitară, ori sub efectul unui stres (traumatism, de exemplu), virusul poate să se reactiveze şi poate infecta nervul corespunzător ganglionilor pe care îi ocupă.
Zona zoster este o boală contagioasă, prin contact cutanat cu leziunile; ea poate provoca varicela la un subiect care n-a contractat vreodată virusul varicelă-zona.
SIMPTOME si SEMNE.
Zona atinsă este de cele mai multe ori un nerv intercostal, simptomele declarându-se atunci pe torace, dar toţi ceilalţi nervi pot fi atinşi: nervii cervicali (erupţia declarându-se pe ceafă, pe gât, pe pielea capului), ganglionul geniculat (atingere a conductului auditiv extern şi a interiorului pavilionului urechii), nervul bucofaringean (atingere a feţei interne a obrazului, a vălului palatin, al peretelui posterior al faringelui), nervii cefalici şi, în special, ramura oftalmică a nervului trigemen (atingere a ochiului sau zona oftalmică).
Boala debutează printr-o febră moderată şi senzaţie de arsură în zona de emergenţă a nervului atins. După câteva zile apare o erupţie de mici pete roşii pe care se ridică vezicule. în unele cazuri, erupţia poate fi foarte discretă (foarte puţine vezicule) şi poate trece neobservată - atunci când survine la subsuoară -, de exemplu, boala revelându-se atunci exclusiv prin dureri.
Semn caracteristic pentru zona zoster, erupţia este unilaterală şi acoperă strict teritoriul unui nerv senzitiv - cu toate că se mai pot întâlni câteva vezicule sau câteva pete de roşeaţă şi în afara acestui teritoriu.
Pe torace mai ales, leziunile urmează un traseu, în mare orizontal, care taie oblic coastele.
Veziculele, mai întâi translucide, se tulbură repede.
Către a şasea zi, ele se usucă formând cruste sau se sparg, apoi se cicatrizează în 15 până la 20 zile; pot persista mici cicatrice scobite. Erupţia este însoţită de o exacerbare a durerii, care devine adesea greu suportabilă, iar, în unele cazuri, transpiraţii şi dureri de cap.
Ea evoluează în două sau trei pusee la două până la trei săptămâni.
COMPLICAŢII.
Ele sunt de temut în caz de zona zoster oftalmică; în fapt, aceasta poate antrena, în afara unor dureri foarte intense, o atingere a corneei (keratită), a uveei (uveită), a retinei (retinită), sau a nervilor motori ai ochiului (paralizie oculară).
La bolnavii ale căror mijloace de apărare imunitară sunt slăbite (subiecţi atinşi de SIDA, de leucemie, sub tratament imunosupresor, sub corticoterapie etc.) există riscul unei generalizări a infecţiei cu atingerea viscerelor, necroză hemoragică sau meningoencefalită.
Tratament
La subiecţii sub 60 ani care nu au nici un deficit imunitar, tratamentul este doar cel al simptomelor: dezinfecţia şi pudrarea cu talc a leziunilor -pomezile sunt categoric nerecomandate -, repaus şi, mai ales, luarea de analgezice cât mai precoce posibil.La bolnavii în vârstă, la subiecţii imunodeprimaţi şi la cei la care boala este foarte întinsă sau antrenează dureri mari, se prescriu în plus antiviralele (aciclovir), administrate pe cale intravenoasă în tratament de atac, apoi pe cale orală, în cazul zonei oftalmice, poate fi necesar să se procedeze, pe toată durata zonei zoster, la o tarsorafie (sutură a pleoapelor) pentru a împiedica o ulceraţie sau o supra-infecţie a corneei.
SECHELE.
Acestea sunt dureri, numite algii postzosteriene, adesea foarte neplăcute, care pot persista timp de ani de zile, mai ales la persoanele în vârstă sau după o zona zoster oftalmică.
Adesea este greu să fie eliminate, iar analgezicele obişnuite se dovedesc puţin eficace. Eficacitatea tratamentelor propuse este cu atât mai mare cu cât ele sunt prescrise mai precoce: administrarea de corticosteroizi pe cale orală timp de 3 sau 4 săptămâni, radioterapie dar şi acupunctura şi mezoterapie.
0 comments :
Trimiteți un comentariu