În combinarea alimentelor vom ţine cont de câteva cerinţe:

1.Consumul minim de energie prin digestie.
2.Hrana nu trebuie să stea în stomacul nostru 8 ore şi să se altereze, apoi să treacă şi să rămână în intestine peste 20 de ore.
3.Alimentele trebuie să rămână maxim 3 ore în stomacul nostru fără să putrezească, să fermenteze, fără a produce apoi gaze, arsuri, indigestie acidă etc.
4.Hrana procesată în stomac trebuie să treacă repede şi eficient prin intestine.
În fine, considerând toate aceste elemente de bază, putem enunţa acum principiile alimentaţiei compatibil asociate.
Alimentele se pot împărţi în trei grupe:
A. Proteine: orice fel de carne, lactate, brânză, ouă, peşte, soia, iaurt;
B. Alimente neutre: aproape toate vegetalele, salate, seminţe, nuci şi alte oleaginoase, unt, ulei de măsline, alte tipuri de ulei comestibil;
C. Carbohidraţii: biscuiţi, paste, orez, cartofi, zahăr/miere, dulciuri, cereale/fulgi de cereale, pâine, etc.
Leguminoasele: fasole,mazăre,bob, năut, linte etc. au un conţinut destul de ridicat în proteine, dar unele conţin şi carbohidraţi, de aceea ele constituie un caz aparte, de regulă asimilată cu una dintre grupele A sau C.
Regula de asociere:
Se poate combina orice aliment din grupa A cu orice aliment din grupa B.
Se poate combina orice aliment din grupa B cu orice aliment din grupa C.
Nu se combina niciodată alimentele din grupele A si C, iar între mesele la care se consumă alimente din grupa A sau C trebuie sa lăsaţi un interval de 3-4 ore.
De asemenea, pe lângă această cheie de boltă a alimentaţiei sănătoase, este bine să avem în vedere următoarele:
1. Este indicat să evităm consumul de alimente rafinate (de exemplu: pâine albă, paste albe, orez alb, zahăr alb), preferându-le pe cele integrale (de exemplu: paste integrale, pâine integrală, orez brun, zahăr brun/miere)
2. Limitaţi consumul de zahăr, preferând mierea, în cantităţi moderate.
3. Folosiţi doar o singură sursă de proteine la o masă, de exemplu: numai pui sau brânză sau ouă etc. ( împreună cu salate, eventual).
4. Limitaţi la maxim consumul de băuturi alcoolice sau cu cafeină.
5. Respectaţi foarte strict regula de a nu consuma lichide imediat înaintea unei mese sau imediat după masă (este bine să lăsaţi să treacă cca 15-20 min.).
6. Limitaţi consumul de carne grea la 1 – 2 ori/săptămână, în restul săptămânii putând consuma pui şi peşte.
7. Preferaţi în loc de carbohidraţii rafinaţi pe cei nerafinaţi (cereale integrale, cartofi).
În cazul in care vă aflaţi în societate, dacă trebuie să consumaţi alcool, atunci asociaţi la proteine vinul, iar la carbohidraţi berea.
Fructele se consumă singure. Puteţi consuma salate de fructe, dar nu ca desert.
Şi, desigur, secretul unei alimentaţii sănătoase este moderaţia!
Iată câteva exemple de combinaţii alimentare care ar putea servi de meniuri:
Exemplul 1 :
Dacă consumaţi carne, o puteţi combina cu salată, şi nu cu cartofi, orez, macaroane, brânză sau pâine. Puteţi să combinaţi carnea cu : fasole verde, roşii, spanac, vinete, ţelină, conopidă, dovlecei.
Exemplul 2 :
Puteţi consuma cartofi fierţi cu unt, asortaţi cu dovlecei, fasole verde, dar şi cu salată.
Puteţi mânca alimente bogate în amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie sa consumaţi şi o salată de crudităţi.
Dacă doriţi să mâncaţi brânză cu salată, nu folosiţi pâine !
Exemplul 3 :
Este oare indicat să combinăm o categorie de proteine cu alte proteine? Nu! Pentru că a combina două alimente concentrate la o singură masă depăşeşte posibilităţile stomacului nostru de a funcţiona corect şi cu o cheltuială minimă de energie.
Se pot combina două proteine de acelaşi fel : carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu două proteine diferite, ca de exemplu : ouă cu lactate, carne cu ouă. Combinarea amidonoaselor între ele se poate face pentru că acestea nu se descompun atât de greu ca proteinele, şi nu apare fenomenul de fermentaţie.
Iată şi câteva sfaturi cu caracter general privind proiectarea unui meniu complet în timpul unei zile :
A.Ordinea în care se vor consuma alimentele într-o zi este bine să fie următoarea :
1.Sucuri şi fructe proaspete.
2.Sucuri proaspete de legume şi salate.
3.Legume fierte, nuci crude, seminţe.
4.Cereale, pâine, cartofi, legume.
5.Carne, pui, peşte, brânzeturi.
B. Nu este indicată fierberea (în compoturi, dulceţuri, prăjituri) a fructelor, deoarece alcalinitatea lor se transformă în aciditate.
C.Vegetalele precum: castraveţii, ardeii, roşiile se combină foarte bine cu fructe, cu alte legume gătite, cu paste făinoase sau orez.
D.Roşiile gătite devin foarte acide.
E.Fructele se vor usca la soare, nu chimic.
F.Nucile se vor consuma crude. În această stare, ele sunt foarte nutritive şi uşor digerabile. Ele conţin proteine şi calciu. Totuşi, nu vă supraalimentaţi cu nuci şi nu le consumaţi prăjite, deoarece sunt foarte acide. Nucile crude sunt o sursă minunată de ulei natural.
G.Seminţele în general, sunt o sursă de proteine concentrate, şi trebuie consumate crude, niciodată prăjite şi doar în cantităţi mici. Nu combinaţi seminţele cu alte mâncăruri concentrate.
H.Evitaţi consumul de lactate pasteurizate.
I.Grăsimile animale (carnea) vor fi întotdeauna evitate, în următoarea ordine descrescătoare, în funcţie de carnea folosită: carnea de porc, carnea de vită, carnea de raţă. Se vor evita cărnurile sărate şi afumate, cârnaţii.
J.Uleiurile se recomandă a fi cât mai puţin rafinate, cele mai bune fiind obţinute prin presare la rece.
K.Periodic, mâncaţi o zi pe săptămână numai fructe şi salate.
L.Fructele se consumă numai pe stomacul gol Micul dejun trebuie să fie alcătuit numai din fructe, sucuri de fructe sau vegetale (castraveţi, ardei, roşii).
M.Combinarea corectă a alimentelor este :
Salate cu proteine (carne, peşte, ouă, brânzeturi, lactate). Acestea pot fi însoţite de dovlecei, varză, conopidă, gulii, fasole verde, morcovi, ceapă, usturoi, pătrunjel, ţelină, vinete, în amestec (salată) sau individual.
Legumele gătite se pot combina între ele, dar numai cu legume crude sau cu salate de legume crude.
Salate cu amidonoase (cartof, grâu, pâine, mălai – mămăligă, orez, mazăre, fasole verde. Acestea din urmă se pot combina cu legume gătite, dar neapărat şi cu o salată de legume crude).
Se pot combina amidonoasele între ele.
N.Nu se bea apă în timpul mesei şi nici timp de cca o jumătate de oră după masă. Vinul încetineşte mult digestia. Aşadar, este bine să fie consumat numai pe stomacul gol (eventual, ca aperitiv).
O.După ora 21 este indicat să nu se mai mănânce nimic.
Articol preluat de pe email.

2017 · articole · Bine e de stiut · leacuri · leacuri babesti · plante medicinale · sanatate · sanatateverde · terapii naturiste · verde

Reguli care trebuie respectate in alimentatia corecta

În combinarea alimentelor vom ţine cont de câteva cerinţe:

1.Consumul minim de energie prin digestie.
2.Hrana nu trebuie să stea în stomacul nostru 8 ore şi să se altereze, apoi să treacă şi să rămână în intestine peste 20 de ore.
3.Alimentele trebuie să rămână maxim 3 ore în stomacul nostru fără să putrezească, să fermenteze, fără a produce apoi gaze, arsuri, indigestie acidă etc.
4.Hrana procesată în stomac trebuie să treacă repede şi eficient prin intestine.
În fine, considerând toate aceste elemente de bază, putem enunţa acum principiile alimentaţiei compatibil asociate.
Alimentele se pot împărţi în trei grupe:
A. Proteine: orice fel de carne, lactate, brânză, ouă, peşte, soia, iaurt;
B. Alimente neutre: aproape toate vegetalele, salate, seminţe, nuci şi alte oleaginoase, unt, ulei de măsline, alte tipuri de ulei comestibil;
C. Carbohidraţii: biscuiţi, paste, orez, cartofi, zahăr/miere, dulciuri, cereale/fulgi de cereale, pâine, etc.
Leguminoasele: fasole,mazăre,bob, năut, linte etc. au un conţinut destul de ridicat în proteine, dar unele conţin şi carbohidraţi, de aceea ele constituie un caz aparte, de regulă asimilată cu una dintre grupele A sau C.
Regula de asociere:
Se poate combina orice aliment din grupa A cu orice aliment din grupa B.
Se poate combina orice aliment din grupa B cu orice aliment din grupa C.
Nu se combina niciodată alimentele din grupele A si C, iar între mesele la care se consumă alimente din grupa A sau C trebuie sa lăsaţi un interval de 3-4 ore.
De asemenea, pe lângă această cheie de boltă a alimentaţiei sănătoase, este bine să avem în vedere următoarele:
1. Este indicat să evităm consumul de alimente rafinate (de exemplu: pâine albă, paste albe, orez alb, zahăr alb), preferându-le pe cele integrale (de exemplu: paste integrale, pâine integrală, orez brun, zahăr brun/miere)
2. Limitaţi consumul de zahăr, preferând mierea, în cantităţi moderate.
3. Folosiţi doar o singură sursă de proteine la o masă, de exemplu: numai pui sau brânză sau ouă etc. ( împreună cu salate, eventual).
4. Limitaţi la maxim consumul de băuturi alcoolice sau cu cafeină.
5. Respectaţi foarte strict regula de a nu consuma lichide imediat înaintea unei mese sau imediat după masă (este bine să lăsaţi să treacă cca 15-20 min.).
6. Limitaţi consumul de carne grea la 1 – 2 ori/săptămână, în restul săptămânii putând consuma pui şi peşte.
7. Preferaţi în loc de carbohidraţii rafinaţi pe cei nerafinaţi (cereale integrale, cartofi).
În cazul in care vă aflaţi în societate, dacă trebuie să consumaţi alcool, atunci asociaţi la proteine vinul, iar la carbohidraţi berea.
Fructele se consumă singure. Puteţi consuma salate de fructe, dar nu ca desert.
Şi, desigur, secretul unei alimentaţii sănătoase este moderaţia!
Iată câteva exemple de combinaţii alimentare care ar putea servi de meniuri:
Exemplul 1 :
Dacă consumaţi carne, o puteţi combina cu salată, şi nu cu cartofi, orez, macaroane, brânză sau pâine. Puteţi să combinaţi carnea cu : fasole verde, roşii, spanac, vinete, ţelină, conopidă, dovlecei.
Exemplul 2 :
Puteţi consuma cartofi fierţi cu unt, asortaţi cu dovlecei, fasole verde, dar şi cu salată.
Puteţi mânca alimente bogate în amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie sa consumaţi şi o salată de crudităţi.
Dacă doriţi să mâncaţi brânză cu salată, nu folosiţi pâine !
Exemplul 3 :
Este oare indicat să combinăm o categorie de proteine cu alte proteine? Nu! Pentru că a combina două alimente concentrate la o singură masă depăşeşte posibilităţile stomacului nostru de a funcţiona corect şi cu o cheltuială minimă de energie.
Se pot combina două proteine de acelaşi fel : carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu două proteine diferite, ca de exemplu : ouă cu lactate, carne cu ouă. Combinarea amidonoaselor între ele se poate face pentru că acestea nu se descompun atât de greu ca proteinele, şi nu apare fenomenul de fermentaţie.
Iată şi câteva sfaturi cu caracter general privind proiectarea unui meniu complet în timpul unei zile :
A.Ordinea în care se vor consuma alimentele într-o zi este bine să fie următoarea :
1.Sucuri şi fructe proaspete.
2.Sucuri proaspete de legume şi salate.
3.Legume fierte, nuci crude, seminţe.
4.Cereale, pâine, cartofi, legume.
5.Carne, pui, peşte, brânzeturi.
B. Nu este indicată fierberea (în compoturi, dulceţuri, prăjituri) a fructelor, deoarece alcalinitatea lor se transformă în aciditate.
C.Vegetalele precum: castraveţii, ardeii, roşiile se combină foarte bine cu fructe, cu alte legume gătite, cu paste făinoase sau orez.
D.Roşiile gătite devin foarte acide.
E.Fructele se vor usca la soare, nu chimic.
F.Nucile se vor consuma crude. În această stare, ele sunt foarte nutritive şi uşor digerabile. Ele conţin proteine şi calciu. Totuşi, nu vă supraalimentaţi cu nuci şi nu le consumaţi prăjite, deoarece sunt foarte acide. Nucile crude sunt o sursă minunată de ulei natural.
G.Seminţele în general, sunt o sursă de proteine concentrate, şi trebuie consumate crude, niciodată prăjite şi doar în cantităţi mici. Nu combinaţi seminţele cu alte mâncăruri concentrate.
H.Evitaţi consumul de lactate pasteurizate.
I.Grăsimile animale (carnea) vor fi întotdeauna evitate, în următoarea ordine descrescătoare, în funcţie de carnea folosită: carnea de porc, carnea de vită, carnea de raţă. Se vor evita cărnurile sărate şi afumate, cârnaţii.
J.Uleiurile se recomandă a fi cât mai puţin rafinate, cele mai bune fiind obţinute prin presare la rece.
K.Periodic, mâncaţi o zi pe săptămână numai fructe şi salate.
L.Fructele se consumă numai pe stomacul gol Micul dejun trebuie să fie alcătuit numai din fructe, sucuri de fructe sau vegetale (castraveţi, ardei, roşii).
M.Combinarea corectă a alimentelor este :
Salate cu proteine (carne, peşte, ouă, brânzeturi, lactate). Acestea pot fi însoţite de dovlecei, varză, conopidă, gulii, fasole verde, morcovi, ceapă, usturoi, pătrunjel, ţelină, vinete, în amestec (salată) sau individual.
Legumele gătite se pot combina între ele, dar numai cu legume crude sau cu salate de legume crude.
Salate cu amidonoase (cartof, grâu, pâine, mălai – mămăligă, orez, mazăre, fasole verde. Acestea din urmă se pot combina cu legume gătite, dar neapărat şi cu o salată de legume crude).
Se pot combina amidonoasele între ele.
N.Nu se bea apă în timpul mesei şi nici timp de cca o jumătate de oră după masă. Vinul încetineşte mult digestia. Aşadar, este bine să fie consumat numai pe stomacul gol (eventual, ca aperitiv).
O.După ora 21 este indicat să nu se mai mănânce nimic.
Articol preluat de pe email.

Plante care ne ajuta sa ne redobandim bucuria vietii

Busuioc (partea aeriană)

Efecte subtile:

• elevează, clarifică şi înalţă, transformă din interior, din sine; readuce candoarea originară, de dincolo de prejudecăţi şi doctrine;

• purifică subtil, limpezeşte structura energetică, linişteşte; împacă mintea, sublimează instinctele în afectivitate şi inteligenţă superioară;

• aduce mulţumire de sine, bucurie, acceptare, claritate mentală şi înţelegere, integritate lăuntrică, are efect balsamic.

Indicaţii:

• senzaţie de greu, de tulbure, lipsă de puritate;

• imunitate, flatulenţă, colici, apendicită, colită spastică sau de fermentaţie, gastrită, duodenită, ulcer gastric sau duodenal, vomă, anorexie, obezitate, astenie, viroze, pneumonie, bronşită, cistită, infecţii urinare, prostatită, impotenţă, bâlbăială, hipertiroidie, dureri de cap, amnezie.

Busuiocul cerbilor (partea aeriană)

Efecte subtile: 

• regenerează, reînvie copilul interior, dinamizează erotic;

• aduce candoare, trăire liberă, conformă naturii interioare, dăruire, veselie, deschidere, spontaneitate, joc.

Indicaţii:

• prejudecăţi, închistări, influenţabilitate;
• meteorism, colici, bronşită, leucoree, tulburări de menopauză.

Castan (scoarţa de pe ramuri, frunze)

Efecte subtile:

• adună şi reface structura şi integritatea, ne ajută să avem curajul de a adopta un nou drum în viaţă, o nouă manieră de a fi şi de a făptui; ne ajută să păşim pe teritorii neexplorate, adaptându-ne în permanenţă la condiţiile schimbătoare; ne îndeamnă să ieşim din conformism şi comoditate;

• aduce bucurie de a gândi, acţiona şi comporta în concordanţă cu aspiraţiile şi dorinţele noastre, cu aptitudinile şi vocaţia pe care le avem.

Indicaţii:

• conformism, complacere, ataşament, teama de a merge înainte pe un nou drum;

• varice, insuficienţă venoasă cronică, flebită, edeme ale membrelor inferioare.

Chimen (fructe)

Efecte subtile:

• uneşte mintea cu inima;

• aduce focalizare şi desprindere de cotidian, luciditate, puritate, împăcare cu sine, libertate lăuntrică, armonie, claritate mentală, înţelegere;
• reface bucuria de a trăi, de a savura plăcerile vieţii;

• îndepărtează blocajele care obstruează canalele subtile.

Indicaţii:

• minte împrăştiată, gândire tulbure, confuză, implicare excesivă;

• colici, apendicită, probleme de digestie, enterocolită, constipaţie, anorexie, obezitate, bronşită, hipertiroidie.

Cicoare (rădăcina şi partea aeriană înflorită)

Efecte subtile:

• atenuează tendinţa excesivă de a-i ajuta şi îndruma pe ceilalţi, cât şi nevoia excesivă de a fi ajutat şi îndrumat;

• aduce regăsire de sine, bucuria vieţii, înţelegere.

Indicaţii:

• nevoie exagerată de susţinere afectivă, ataşament şi posesivitate în sentimentele de iubire, tendinţa de a domina şi controla totul, vanitatea indispensabilităţii, altruism egocentric;

• afecţiuni ale pielii (dermatite, acnee, erupţii dermatologice), diabet, pancreatită, afecţiuni biliare, insuficienţă hepatică, hepatită, constipaţie, obezitate, astenie, anemie, aritmii, convalescenţă, afecţiuni psihice, dureri de cap, psihoze, nevroze.

Iarbă mare (rădăcini şi rizomi)

Efecte subtile:

• aduce dinamism, discernământ, înţelegerea rostului evenimentelor dureroase, detaşare, bucurie;

• linişteşte pasiunile aprinse, purifică.

Indicaţii:

• ataşament, teamă, crispare, lipsă de fermitate şi ancorare în realitate;

• enterocolită, pancreatită, afecţiuni biliare, parazitoză intestinală, rinită, faringită, sinuzită, laringită, traheobronşită, bronşită, astm, tuse, pneumonie, tuberculoză, gută, cistită, vaginită, eczeme, dermite alegice, reumatism, anemie, insomnie.

Iarba Sfântului Ioan (părţile aeriene sau inflorescenţele)

Efecte subtile:

• adună energiile în conştiinţă, trezeşte forţa feminităţii;

• aduce linişte, bucurie, speranţă, mângâiere.

Indicaţii:

• teamă, agitaţie, crispare, sentimentul persecuţiei;

• astenie psihică, vărsături, gingivită, afte, amigdalită, anorexie, vaginită, frigiditate, infecţii genitale, tulburări menstruale, varice, hemoroizi.

Contraindicată în sarcină, neoplasm mamar, mastoze.

Lemn dulce (rădăcină)

Efecte subtile:

• scoate la suprafaţă adevărul, demolează orice bariere sau măşti, ne ajută să fim noi înşine şi să descoperim adevărata dulceaţă a vieţii; dizolvă inhibiţiile, închistările, ruşinea, reţinerile, tensiunile reprimate în profunzimile conştiinţei;

• aduce voinţă fermă şi flexibilă, bunătate, înţelegere, adaptabilitate, încredere, vitalitate.

Indicaţii:

• mânie, ură, închistare, dorinţă de răzbunare, furie, înverşunare, reprimarea instinctelor, impulsuri subconştiente necontrolate;

• ulcer gastric sau duodenal, gastrită, hipoglicemie, pancreatită, duodenită, impotenţă, sterilitate, leucoree, boala somnului, astenie, afecţiuni bucale.

Atenţie la administrare: în doze crescute poate produce edeme, hipertensiune, anomalii cardiace!

Lichen de piatră

Efecte subtile:

• ne ajută să vedem partea frumoasă a unei situaţii, eliberând frustrarea şi amăgirea, să ne păstrăm simţul umorului şi inventivitatea şi în condiţii adverse;

• ne învaţă să extragem savoarea şi bucuria chiar şi din duritatea celor mai improprii circumstanţe, să acceptăm chiar şi viaţa aspră şi să o iubim în adâncul sufletului, acolo unde descoperim o mare libertate de manifestare;

• aduce rezistenţă la intemperii, capacitate de a face faţă condiţiilor grele fără a fi doborât, detaşare, discernământ, flexibilitate, adaptabilitate, simplitate.

Indicaţii:

• anorexie, obezitate, hepatită cronică, pancreatită cronică, vărsături (în special la femeile gravide), tumori, astm bronşic, bronşită, laringită, tuberculoză, tulburări menstruale.

Roiniţă (frunze)

Efecte subtile:

• creează un spaţiu interior protector, în care ne putem regăsi;

• linişteşte frământările, calmează durerile, temperează hiperactivitatea, deschide inima, rafinează sexualitatea, revigorează;

• îndepărtează sentimentul de vinovăţie şi mânia înăbuşită, desface încrâncenarea rigidă care blochează manifestarea iubirii;

• aduce bucurie, bunătate, duioşie, siguranţă şi protecţie, echilibru afectiv.

Indicaţii:

• tracasare exterioară, griji, suferinţe, dureri, senzaţia de agresiune, de vinovăţie, mânie înăbuşită, încâncenare, pesimism, neîmplinire;

• palpitaţii, oscilaţii ale tensiunii arteriale, insomnie, boala somnului, ulcer gastric sau duodenal, hepatită, afecţiuni biliare, balonări, colon iritabil, apendicită, constipaţie, anorexie, cefalee, vomă (inclusiv la gravide), psihoze, nevroze, depresie, astenie, cataractă, hipertiroidie, bălbâială, anemie.

Soc (flori desprinse din inflorescenţe)

Efecte subtile:

• desface din crispare, deschide inima şi mintea, elimină tot ceea ce este greu, apăsător, stagnant;

• aduce bucuria de a trăi viaţa ca un joc, puritate, libertate, naturaleţe, spontaneitate, uşurare.

Indicaţii:

• frustrări, resentimente, teamă, luptă interioară, emoţii blocate, griji ce provoacă deseori coşmaruri, nesiguranţă, disperare;

• obezitate, constipaţie, nefrită, retenţie hidrosalină, rinită, faringită, laringită, gripă, nevralgie de trigemen, sciatică, artrită, gută, reumatism, conjunctivită, urcior, cataractă, astm bronşic, cancer, meningită.

(extrase din "Ingeri, suflet, vindecare")

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri · leacuri babesti · plante medicinale · sanatate · sanatateverde · terapii naturiste · verde

Plante care ne redau bucuria de a trai

Plante care ne ajuta sa ne redobandim bucuria vietii

Busuioc (partea aeriană)

Efecte subtile:

• elevează, clarifică şi înalţă, transformă din interior, din sine; readuce candoarea originară, de dincolo de prejudecăţi şi doctrine;

• purifică subtil, limpezeşte structura energetică, linişteşte; împacă mintea, sublimează instinctele în afectivitate şi inteligenţă superioară;

• aduce mulţumire de sine, bucurie, acceptare, claritate mentală şi înţelegere, integritate lăuntrică, are efect balsamic.

Indicaţii:

• senzaţie de greu, de tulbure, lipsă de puritate;

• imunitate, flatulenţă, colici, apendicită, colită spastică sau de fermentaţie, gastrită, duodenită, ulcer gastric sau duodenal, vomă, anorexie, obezitate, astenie, viroze, pneumonie, bronşită, cistită, infecţii urinare, prostatită, impotenţă, bâlbăială, hipertiroidie, dureri de cap, amnezie.

Busuiocul cerbilor (partea aeriană)

Efecte subtile: 

• regenerează, reînvie copilul interior, dinamizează erotic;

• aduce candoare, trăire liberă, conformă naturii interioare, dăruire, veselie, deschidere, spontaneitate, joc.

Indicaţii:

• prejudecăţi, închistări, influenţabilitate;
• meteorism, colici, bronşită, leucoree, tulburări de menopauză.

Castan (scoarţa de pe ramuri, frunze)

Efecte subtile:

• adună şi reface structura şi integritatea, ne ajută să avem curajul de a adopta un nou drum în viaţă, o nouă manieră de a fi şi de a făptui; ne ajută să păşim pe teritorii neexplorate, adaptându-ne în permanenţă la condiţiile schimbătoare; ne îndeamnă să ieşim din conformism şi comoditate;

• aduce bucurie de a gândi, acţiona şi comporta în concordanţă cu aspiraţiile şi dorinţele noastre, cu aptitudinile şi vocaţia pe care le avem.

Indicaţii:

• conformism, complacere, ataşament, teama de a merge înainte pe un nou drum;

• varice, insuficienţă venoasă cronică, flebită, edeme ale membrelor inferioare.

Chimen (fructe)

Efecte subtile:

• uneşte mintea cu inima;

• aduce focalizare şi desprindere de cotidian, luciditate, puritate, împăcare cu sine, libertate lăuntrică, armonie, claritate mentală, înţelegere;
• reface bucuria de a trăi, de a savura plăcerile vieţii;

• îndepărtează blocajele care obstruează canalele subtile.

Indicaţii:

• minte împrăştiată, gândire tulbure, confuză, implicare excesivă;

• colici, apendicită, probleme de digestie, enterocolită, constipaţie, anorexie, obezitate, bronşită, hipertiroidie.

Cicoare (rădăcina şi partea aeriană înflorită)

Efecte subtile:

• atenuează tendinţa excesivă de a-i ajuta şi îndruma pe ceilalţi, cât şi nevoia excesivă de a fi ajutat şi îndrumat;

• aduce regăsire de sine, bucuria vieţii, înţelegere.

Indicaţii:

• nevoie exagerată de susţinere afectivă, ataşament şi posesivitate în sentimentele de iubire, tendinţa de a domina şi controla totul, vanitatea indispensabilităţii, altruism egocentric;

• afecţiuni ale pielii (dermatite, acnee, erupţii dermatologice), diabet, pancreatită, afecţiuni biliare, insuficienţă hepatică, hepatită, constipaţie, obezitate, astenie, anemie, aritmii, convalescenţă, afecţiuni psihice, dureri de cap, psihoze, nevroze.

Iarbă mare (rădăcini şi rizomi)

Efecte subtile:

• aduce dinamism, discernământ, înţelegerea rostului evenimentelor dureroase, detaşare, bucurie;

• linişteşte pasiunile aprinse, purifică.

Indicaţii:

• ataşament, teamă, crispare, lipsă de fermitate şi ancorare în realitate;

• enterocolită, pancreatită, afecţiuni biliare, parazitoză intestinală, rinită, faringită, sinuzită, laringită, traheobronşită, bronşită, astm, tuse, pneumonie, tuberculoză, gută, cistită, vaginită, eczeme, dermite alegice, reumatism, anemie, insomnie.

Iarba Sfântului Ioan (părţile aeriene sau inflorescenţele)

Efecte subtile:

• adună energiile în conştiinţă, trezeşte forţa feminităţii;

• aduce linişte, bucurie, speranţă, mângâiere.

Indicaţii:

• teamă, agitaţie, crispare, sentimentul persecuţiei;

• astenie psihică, vărsături, gingivită, afte, amigdalită, anorexie, vaginită, frigiditate, infecţii genitale, tulburări menstruale, varice, hemoroizi.

Contraindicată în sarcină, neoplasm mamar, mastoze.

Lemn dulce (rădăcină)

Efecte subtile:

• scoate la suprafaţă adevărul, demolează orice bariere sau măşti, ne ajută să fim noi înşine şi să descoperim adevărata dulceaţă a vieţii; dizolvă inhibiţiile, închistările, ruşinea, reţinerile, tensiunile reprimate în profunzimile conştiinţei;

• aduce voinţă fermă şi flexibilă, bunătate, înţelegere, adaptabilitate, încredere, vitalitate.

Indicaţii:

• mânie, ură, închistare, dorinţă de răzbunare, furie, înverşunare, reprimarea instinctelor, impulsuri subconştiente necontrolate;

• ulcer gastric sau duodenal, gastrită, hipoglicemie, pancreatită, duodenită, impotenţă, sterilitate, leucoree, boala somnului, astenie, afecţiuni bucale.

Atenţie la administrare: în doze crescute poate produce edeme, hipertensiune, anomalii cardiace!

Lichen de piatră

Efecte subtile:

• ne ajută să vedem partea frumoasă a unei situaţii, eliberând frustrarea şi amăgirea, să ne păstrăm simţul umorului şi inventivitatea şi în condiţii adverse;

• ne învaţă să extragem savoarea şi bucuria chiar şi din duritatea celor mai improprii circumstanţe, să acceptăm chiar şi viaţa aspră şi să o iubim în adâncul sufletului, acolo unde descoperim o mare libertate de manifestare;

• aduce rezistenţă la intemperii, capacitate de a face faţă condiţiilor grele fără a fi doborât, detaşare, discernământ, flexibilitate, adaptabilitate, simplitate.

Indicaţii:

• anorexie, obezitate, hepatită cronică, pancreatită cronică, vărsături (în special la femeile gravide), tumori, astm bronşic, bronşită, laringită, tuberculoză, tulburări menstruale.

Roiniţă (frunze)

Efecte subtile:

• creează un spaţiu interior protector, în care ne putem regăsi;

• linişteşte frământările, calmează durerile, temperează hiperactivitatea, deschide inima, rafinează sexualitatea, revigorează;

• îndepărtează sentimentul de vinovăţie şi mânia înăbuşită, desface încrâncenarea rigidă care blochează manifestarea iubirii;

• aduce bucurie, bunătate, duioşie, siguranţă şi protecţie, echilibru afectiv.

Indicaţii:

• tracasare exterioară, griji, suferinţe, dureri, senzaţia de agresiune, de vinovăţie, mânie înăbuşită, încâncenare, pesimism, neîmplinire;

• palpitaţii, oscilaţii ale tensiunii arteriale, insomnie, boala somnului, ulcer gastric sau duodenal, hepatită, afecţiuni biliare, balonări, colon iritabil, apendicită, constipaţie, anorexie, cefalee, vomă (inclusiv la gravide), psihoze, nevroze, depresie, astenie, cataractă, hipertiroidie, bălbâială, anemie.

Soc (flori desprinse din inflorescenţe)

Efecte subtile:

• desface din crispare, deschide inima şi mintea, elimină tot ceea ce este greu, apăsător, stagnant;

• aduce bucuria de a trăi viaţa ca un joc, puritate, libertate, naturaleţe, spontaneitate, uşurare.

Indicaţii:

• frustrări, resentimente, teamă, luptă interioară, emoţii blocate, griji ce provoacă deseori coşmaruri, nesiguranţă, disperare;

• obezitate, constipaţie, nefrită, retenţie hidrosalină, rinită, faringită, laringită, gripă, nevralgie de trigemen, sciatică, artrită, gută, reumatism, conjunctivită, urcior, cataractă, astm bronşic, cancer, meningită.

(extrase din "Ingeri, suflet, vindecare")

Plante care ne linistesc

Anghinare (frunze)

Efecte subtile: 

• scade reactivitatea excesivă la influenţele exterioare, descătuşează din tipare şi condiţionări, debarasează de ceea ce este dăunător sau nefolositor;

• ajută la structurarea personalităţii, la recunoaşterea propriilor interese şi priorităţi;

• aduce acceptare, libertate, înţelegere, relaxare.

Indicaţii:

• irascibilitate, hipersensibilitate, iritabilitate, orgoliu, mânie, încrâncenare;

• ateroscleroză, hipertensiune arterială, diabet, hepatită cronică, ciroză, insuficienţă hepatică, colică şi calculoză biliară, anorexie, obezitate, migrene.

Creţişoară (partea aeriană)

Efecte subtile:

• îndepărtează atitudinile şi ideile rigide, concepute pentru a proteja sufletul de eventuale suferinţe exterioare, deschizând inima spre firescul vieţii; pune în valoare nuanţele specifice fiecăruia în parte, îndepărtează ceea ce este străin;

• aduce valorificarea creativităţii proprii, adaptabilitate, luciditate;

• adună şi direcţionează energia apei, curăţă mintea.

Indicaţii:

• resentimente, amăgiri, ostilitate, mânie, izolare în suferinţă;

• laringită, avort spontan (evită), sterilitate la femei, metroragii, leucoree, candidoze, tulburări de menopauză, cistite hemoragice, hematurie, incontinenţă urinară, diaree, migrene, epilepsie.

Gălbenele (flori)

Efecte subtile:

• mângâie rănile vii, care dor la fiecare atingere; purifică emoţiile aprinse, domolesc mânia şi irascibilitatea; alină dezamăgirile generate de neîmplinirile şi nereuşitele proprii sau ale altora;

• protejează de influenţe nocive subtile sau grosiere; temperează agresivitatea: îi domoleşte pe cei care atacă şi sunt atacaţi;

• aduc înţelegere şi toleranţă, cumpătare, deschidere sufletească, acceptare.

Indicaţii:

• mânie, precipitare, nervozitate, nesăbuinţă, iritabilitate, închistare, fugă, teamă, nesiguranţă interioară;

• ulcer gastric şi duodenal, gastrită, enterocolită, afecţiuni biliare, probleme ale pielii (plăgi, arsuri, degerături, eritem, acnee, eczeme, fisuri, fistule), hemoroizi, dureri menstruale, afecţiuni ale prostatei, boli venerice, candidoze, leucoree, anemie, tumori, hipotiroidie, cataractă, conjunctivită, glaucom, depresie, dureri de cap, hipertiroidie.

Lavandă (flori imature)

Efecte subtile:

• moderarează emoţiile manifestate în exces, limpezeşte gândurile, filtrează stimulii emoţionali, linişteşte, armonizează; ne aduce în concordanţă cu forul intim;

• ajută la definirea sentimentelor şi eliberarea resentimentelor, precizarea intenţiilor, asumarea responsabilităţilor, obţinerea discernământului emoţional.

Indicaţii:

• agitaţie, incapacitatea de a discerne ce este util şi ce nu, suprasolicitare exterioară, nervozitate, iritabilitate;

• insomnie, cefalee, agitaţie, anxietate, depresie, tuse cu substrat nervos, laringită, viroze, colici, nefrită, tulburări de menopauză, psihoze, nevroze, bâlbâială.

Lemn dulce (rădăcină)

Efecte subtile:

• scoate la suprafaţă adevărul, demolează orice bariere sau măşti, ne ajută să fim noi înşine şi să descoperim adevărata dulceaţă a vieţii; dizolvă inhibiţiile, închistările, ruşinea, reţinerile, tensiunile reprimate în profunzimile conştiinţei;

• aduce voinţă fermă şi flexibilă, bunătate, înţelegere, adaptabilitate, încredere, vitalitate.

Indicaţii:

• mânie, ură, închistare, dorinţă de răzbunare, furie, înverşunare, reprimarea instinctelor, impulsuri subconştiente necontrolate;

• ulcer gastric sau duodenal, gastrită, hipoglicemie, pancreatită, duodenită, impotenţă, sterilitate, leucoree, boala somnului, astenie, afecţiuni bucale.

Atenţie la administrare: în doze crescute poate produce edeme, hipertensiune, anomalii cardiace!

Mătase de porumb (stilurile şi stigmatele recoltate de la flori)

Efecte subtile:

• temperează emoţiile aprinse, absoarbe în interior forţele dispersate în exterior;

• aduce abordare blândă a existenţei, bună înţelegere cu cei din jur, simplitate, regăsirea unităţii în inimă, protecţie şi mulţumire.

Indicaţii:

• iritabilitate, implicare excesivă în acţiune, încrâncenare, tendinţa de a se considera centrul universului, resentimente;

• colecistopatie, artrită, gută, retenţie hidrosalină, insuficienţă cardiacă, glomerulonefrită, litiază urinară, infecţii urinare, nefrită, tulburări de menopauză, obezitate, reumatism.

Nalbă mare (frunze şi rădăcină)

Efecte subtile:

• amortizează loviturile pe care le primeşte psihicul, deja prea solicitat şi fragmentat, eliberează de frustrări şi resentimente, dinamizează afectivitatea;

• aduce armonie, bună înţelegere, linişte, stabilitate prin protecţie afectivă.

Indicaţii:

• intoleranţă, inacceptare, tendinţe agresive, frustrări, resentimente, suprasolicitări traumatizante, descumpănire, atonie psihică, lipsă de iniţiativă şi energie, intransigenţă;

• imunitate, afecţiuni ale pielii (furunculoză, iritaţii cutanate, cuperoză, abcese), nefrită, cistită, faringită, amigdalită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse, ulcer, digestie lentă, vomă, diaree, gastrită, duodenită, hemoroizi, astenie.

Roiniţă (frunze)

Efecte subtile:

• creează un spaţiu interior protector, în care ne putem regăsi;

• linişteşte frământările, calmează durerile, temperează hiperactivitatea, deschide inima, rafinează sexualitatea, revigorează;

• îndepărtează sentimentul de vinovăţie şi mânia înăbuşită, desface încrâncenarea rigidă care blochează manifestarea iubirii;

• aduce bucurie, bunătate, duioşie, siguranţă şi protecţie, echilibru afectiv.

Indicaţii:

• tracasare exterioară, griji, suferinţe, dureri, senzaţia de agresiune, de vinovăţie, mânie înăbuşită, încâncenare, pesimism, neîmplinire;

• palpitaţii, oscilaţii ale tensiunii arteriale, insomnie, boala somnului, ulcer gastric sau duodenal, hepatită, afecţiuni biliare, balonări, colon iritabil, apendicită, constipaţie, anorexie, cefalee, vomă (inclusiv la gravide), psihoze, nevroze, depresie, astenie, cataractă, hipertiroidie, bălbâială, anemie.

Salcâm (flori)

Efecte subtile:

• stabilizează interiorul prin stăpânire de sine, încredere şi blândeţe; oblojeşte rănile frustrării;

• aduce îngăduinţă, nobleţe, acceptare, tărie de caracter, siguranţă lăuntrică, linişte.

Indicaţii:

• irascibilitate, nervozitate, instabilitate, conflicte interioare, impulsivitate;

• leucoree, gastrită, ulcer gastric sau duodenal, apendicită, anorexie, migrene, insomnie.

Salvie (frunze)

Efecte subtile:

• eliberează emoţiile negative provenite din emoţii reprimate, negate, înăbuşite, frustrări; dizolvă blocajele, ajutându-ne să dăm glas trăirilor şi gândurilor; temperează sentimentele excesive;

• aduce luciditate, exprimarea creativităţii.

Indicaţii:

• emoţii neexprimate, care rămân blocate la nivelul gâtului, generând deseori senzaţia de nod în gât, inerţie, respectarea unor convenienţe şi norme, ataşament, comoditate, iritare, mânie reprimată, neîncredere;

• agitaţie, anxietate, varice, afte, stomatită, gingivită, hemoroizi, tulburări de circulaţie periferică, astenie, rinită, sinuzită, faringită, amigdalită, laringită, hipertiroidie, hipotiroidie, traheobronşită, astm, tuberculoză, colecistită, hipertensiune, colici, diabet, abcese dentare, enterocolită, leucoree, candidoze, tumori benigne (papiloame), tumori maligne, vaginită, dismenoree, amenoree, uter infantil, sterilitate, tulburări de menopauză, afecţiuni ale prostatei, afecţiuni ale urechii, urcior, dureri de cap, amnezie.

Atenţie la administrare: în doze crescute poate avea efecte neurotoxice. Este contraindicată femeilor insarcinate!

Talpa gâştei (partea aeriană)

Efecte subtile:

• domoleşte înverşunarea, ne ajută să nu mai căutăm vina în ceilalţi, revoltându-ne şi considerându-ne nedreptăţiţi, să înţelegem ce am greşit, în ce stare ne aflăm şi ce avem de făcut;

• aduce linişte, răbdare, blândeţe, comunicare, cunoaştere.

Indicaţii:

• iritabilitate, impunerea voinţei, ordonarea vieţii altora, încrâncenarea de a face bine cu forţa, chiar şi cu bune intenţii, mânie, ostilitate;

• astm bronşic, dispnee, anxietate, depresie, psihoze, nevroze, tulburări de menopauză, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, palpitaţii, salturi tensionale, insomnie, migrene.

Tei (flori)

Efecte subtile:

• alină durerile, mângâie sufletul celor care suferă şi caută fericirea în cei din jur, despietreşte inimile insensibile şi reci;

• aduce duioşie, pacea dragostei materne, acceptare, hrănire, linişte protectoare, calm, siguranţă, deschidere afectivă, tandreţe şi bunătate.

Indicaţii:

• agitaţie, tracasare, nelinişte; nevoia exagerată de a dărui, cât şi cea de a primi afecţiune; teamă ce duce la intoleranţă, inacceptare; celor ce se simt agresaţi, supţi de energie; frică şi neîncredere ce izvorăsc din inimă;

• imunitate, insomnie, faringită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse, anxietate, agitaţie, palpitaţii, dureri precordiale, dispnee, cefalee, psihoze, nevroze, astenie, hipertensiune.

Valeriană (rizomi şi rădăcină)

Efecte subtile:

• repune conştiinţa pe o temelie solidă, o ancorează în lumea concretă;

• readuce echilibrul emoţional, mental şi afectiv; insuflă temeritate, rezistenţă, bună dispoziţie, înlăturând astfel tendinţa de a înfrunta lumea;

• estompează dorinţele şi implicarea; ne ajută să ne desprindem de influenţele ambientale perturbatoare, linişteşte gândurile, emoţiile puternice; favorizează interiorizarea, căutarea profundă şi liniştită;

• aduce fermitate şi destindere celor înverşunaţi, coerenţă, siguranţă şi forţă a conştiinţei celor depresivi.

Indicaţii:

• teamă, nelinişte, neîncredere, luptă interioară;
• insomnie, tulburări anxioase, depresie, hiperexcitabilitate, isterie, tulburări neurovegetative, dismenoree, tulburări de menopauză, palpitaţii, dureri precordiale, apendicită, vărsături, psihoze, nevroze, epilepsie, cataractă

(extras din "Ingeri, suflet, vindecare")

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri · leacuri babesti · plante medicinale · sanatate · sanatateverde · terapii naturiste · verde

Plante care ne linistesc

Plante care ne linistesc

Anghinare (frunze)

Efecte subtile: 

• scade reactivitatea excesivă la influenţele exterioare, descătuşează din tipare şi condiţionări, debarasează de ceea ce este dăunător sau nefolositor;

• ajută la structurarea personalităţii, la recunoaşterea propriilor interese şi priorităţi;

• aduce acceptare, libertate, înţelegere, relaxare.

Indicaţii:

• irascibilitate, hipersensibilitate, iritabilitate, orgoliu, mânie, încrâncenare;

• ateroscleroză, hipertensiune arterială, diabet, hepatită cronică, ciroză, insuficienţă hepatică, colică şi calculoză biliară, anorexie, obezitate, migrene.

Creţişoară (partea aeriană)

Efecte subtile:

• îndepărtează atitudinile şi ideile rigide, concepute pentru a proteja sufletul de eventuale suferinţe exterioare, deschizând inima spre firescul vieţii; pune în valoare nuanţele specifice fiecăruia în parte, îndepărtează ceea ce este străin;

• aduce valorificarea creativităţii proprii, adaptabilitate, luciditate;

• adună şi direcţionează energia apei, curăţă mintea.

Indicaţii:

• resentimente, amăgiri, ostilitate, mânie, izolare în suferinţă;

• laringită, avort spontan (evită), sterilitate la femei, metroragii, leucoree, candidoze, tulburări de menopauză, cistite hemoragice, hematurie, incontinenţă urinară, diaree, migrene, epilepsie.

Gălbenele (flori)

Efecte subtile:

• mângâie rănile vii, care dor la fiecare atingere; purifică emoţiile aprinse, domolesc mânia şi irascibilitatea; alină dezamăgirile generate de neîmplinirile şi nereuşitele proprii sau ale altora;

• protejează de influenţe nocive subtile sau grosiere; temperează agresivitatea: îi domoleşte pe cei care atacă şi sunt atacaţi;

• aduc înţelegere şi toleranţă, cumpătare, deschidere sufletească, acceptare.

Indicaţii:

• mânie, precipitare, nervozitate, nesăbuinţă, iritabilitate, închistare, fugă, teamă, nesiguranţă interioară;

• ulcer gastric şi duodenal, gastrită, enterocolită, afecţiuni biliare, probleme ale pielii (plăgi, arsuri, degerături, eritem, acnee, eczeme, fisuri, fistule), hemoroizi, dureri menstruale, afecţiuni ale prostatei, boli venerice, candidoze, leucoree, anemie, tumori, hipotiroidie, cataractă, conjunctivită, glaucom, depresie, dureri de cap, hipertiroidie.

Lavandă (flori imature)

Efecte subtile:

• moderarează emoţiile manifestate în exces, limpezeşte gândurile, filtrează stimulii emoţionali, linişteşte, armonizează; ne aduce în concordanţă cu forul intim;

• ajută la definirea sentimentelor şi eliberarea resentimentelor, precizarea intenţiilor, asumarea responsabilităţilor, obţinerea discernământului emoţional.

Indicaţii:

• agitaţie, incapacitatea de a discerne ce este util şi ce nu, suprasolicitare exterioară, nervozitate, iritabilitate;

• insomnie, cefalee, agitaţie, anxietate, depresie, tuse cu substrat nervos, laringită, viroze, colici, nefrită, tulburări de menopauză, psihoze, nevroze, bâlbâială.

Lemn dulce (rădăcină)

Efecte subtile:

• scoate la suprafaţă adevărul, demolează orice bariere sau măşti, ne ajută să fim noi înşine şi să descoperim adevărata dulceaţă a vieţii; dizolvă inhibiţiile, închistările, ruşinea, reţinerile, tensiunile reprimate în profunzimile conştiinţei;

• aduce voinţă fermă şi flexibilă, bunătate, înţelegere, adaptabilitate, încredere, vitalitate.

Indicaţii:

• mânie, ură, închistare, dorinţă de răzbunare, furie, înverşunare, reprimarea instinctelor, impulsuri subconştiente necontrolate;

• ulcer gastric sau duodenal, gastrită, hipoglicemie, pancreatită, duodenită, impotenţă, sterilitate, leucoree, boala somnului, astenie, afecţiuni bucale.

Atenţie la administrare: în doze crescute poate produce edeme, hipertensiune, anomalii cardiace!

Mătase de porumb (stilurile şi stigmatele recoltate de la flori)

Efecte subtile:

• temperează emoţiile aprinse, absoarbe în interior forţele dispersate în exterior;

• aduce abordare blândă a existenţei, bună înţelegere cu cei din jur, simplitate, regăsirea unităţii în inimă, protecţie şi mulţumire.

Indicaţii:

• iritabilitate, implicare excesivă în acţiune, încrâncenare, tendinţa de a se considera centrul universului, resentimente;

• colecistopatie, artrită, gută, retenţie hidrosalină, insuficienţă cardiacă, glomerulonefrită, litiază urinară, infecţii urinare, nefrită, tulburări de menopauză, obezitate, reumatism.

Nalbă mare (frunze şi rădăcină)

Efecte subtile:

• amortizează loviturile pe care le primeşte psihicul, deja prea solicitat şi fragmentat, eliberează de frustrări şi resentimente, dinamizează afectivitatea;

• aduce armonie, bună înţelegere, linişte, stabilitate prin protecţie afectivă.

Indicaţii:

• intoleranţă, inacceptare, tendinţe agresive, frustrări, resentimente, suprasolicitări traumatizante, descumpănire, atonie psihică, lipsă de iniţiativă şi energie, intransigenţă;

• imunitate, afecţiuni ale pielii (furunculoză, iritaţii cutanate, cuperoză, abcese), nefrită, cistită, faringită, amigdalită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse, ulcer, digestie lentă, vomă, diaree, gastrită, duodenită, hemoroizi, astenie.

Roiniţă (frunze)

Efecte subtile:

• creează un spaţiu interior protector, în care ne putem regăsi;

• linişteşte frământările, calmează durerile, temperează hiperactivitatea, deschide inima, rafinează sexualitatea, revigorează;

• îndepărtează sentimentul de vinovăţie şi mânia înăbuşită, desface încrâncenarea rigidă care blochează manifestarea iubirii;

• aduce bucurie, bunătate, duioşie, siguranţă şi protecţie, echilibru afectiv.

Indicaţii:

• tracasare exterioară, griji, suferinţe, dureri, senzaţia de agresiune, de vinovăţie, mânie înăbuşită, încâncenare, pesimism, neîmplinire;

• palpitaţii, oscilaţii ale tensiunii arteriale, insomnie, boala somnului, ulcer gastric sau duodenal, hepatită, afecţiuni biliare, balonări, colon iritabil, apendicită, constipaţie, anorexie, cefalee, vomă (inclusiv la gravide), psihoze, nevroze, depresie, astenie, cataractă, hipertiroidie, bălbâială, anemie.

Salcâm (flori)

Efecte subtile:

• stabilizează interiorul prin stăpânire de sine, încredere şi blândeţe; oblojeşte rănile frustrării;

• aduce îngăduinţă, nobleţe, acceptare, tărie de caracter, siguranţă lăuntrică, linişte.

Indicaţii:

• irascibilitate, nervozitate, instabilitate, conflicte interioare, impulsivitate;

• leucoree, gastrită, ulcer gastric sau duodenal, apendicită, anorexie, migrene, insomnie.

Salvie (frunze)

Efecte subtile:

• eliberează emoţiile negative provenite din emoţii reprimate, negate, înăbuşite, frustrări; dizolvă blocajele, ajutându-ne să dăm glas trăirilor şi gândurilor; temperează sentimentele excesive;

• aduce luciditate, exprimarea creativităţii.

Indicaţii:

• emoţii neexprimate, care rămân blocate la nivelul gâtului, generând deseori senzaţia de nod în gât, inerţie, respectarea unor convenienţe şi norme, ataşament, comoditate, iritare, mânie reprimată, neîncredere;

• agitaţie, anxietate, varice, afte, stomatită, gingivită, hemoroizi, tulburări de circulaţie periferică, astenie, rinită, sinuzită, faringită, amigdalită, laringită, hipertiroidie, hipotiroidie, traheobronşită, astm, tuberculoză, colecistită, hipertensiune, colici, diabet, abcese dentare, enterocolită, leucoree, candidoze, tumori benigne (papiloame), tumori maligne, vaginită, dismenoree, amenoree, uter infantil, sterilitate, tulburări de menopauză, afecţiuni ale prostatei, afecţiuni ale urechii, urcior, dureri de cap, amnezie.

Atenţie la administrare: în doze crescute poate avea efecte neurotoxice. Este contraindicată femeilor insarcinate!

Talpa gâştei (partea aeriană)

Efecte subtile:

• domoleşte înverşunarea, ne ajută să nu mai căutăm vina în ceilalţi, revoltându-ne şi considerându-ne nedreptăţiţi, să înţelegem ce am greşit, în ce stare ne aflăm şi ce avem de făcut;

• aduce linişte, răbdare, blândeţe, comunicare, cunoaştere.

Indicaţii:

• iritabilitate, impunerea voinţei, ordonarea vieţii altora, încrâncenarea de a face bine cu forţa, chiar şi cu bune intenţii, mânie, ostilitate;

• astm bronşic, dispnee, anxietate, depresie, psihoze, nevroze, tulburări de menopauză, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, palpitaţii, salturi tensionale, insomnie, migrene.

Tei (flori)

Efecte subtile:

• alină durerile, mângâie sufletul celor care suferă şi caută fericirea în cei din jur, despietreşte inimile insensibile şi reci;

• aduce duioşie, pacea dragostei materne, acceptare, hrănire, linişte protectoare, calm, siguranţă, deschidere afectivă, tandreţe şi bunătate.

Indicaţii:

• agitaţie, tracasare, nelinişte; nevoia exagerată de a dărui, cât şi cea de a primi afecţiune; teamă ce duce la intoleranţă, inacceptare; celor ce se simt agresaţi, supţi de energie; frică şi neîncredere ce izvorăsc din inimă;

• imunitate, insomnie, faringită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse, anxietate, agitaţie, palpitaţii, dureri precordiale, dispnee, cefalee, psihoze, nevroze, astenie, hipertensiune.

Valeriană (rizomi şi rădăcină)

Efecte subtile:

• repune conştiinţa pe o temelie solidă, o ancorează în lumea concretă;

• readuce echilibrul emoţional, mental şi afectiv; insuflă temeritate, rezistenţă, bună dispoziţie, înlăturând astfel tendinţa de a înfrunta lumea;

• estompează dorinţele şi implicarea; ne ajută să ne desprindem de influenţele ambientale perturbatoare, linişteşte gândurile, emoţiile puternice; favorizează interiorizarea, căutarea profundă şi liniştită;

• aduce fermitate şi destindere celor înverşunaţi, coerenţă, siguranţă şi forţă a conştiinţei celor depresivi.

Indicaţii:

• teamă, nelinişte, neîncredere, luptă interioară;
• insomnie, tulburări anxioase, depresie, hiperexcitabilitate, isterie, tulburări neurovegetative, dismenoree, tulburări de menopauză, palpitaţii, dureri precordiale, apendicită, vărsături, psihoze, nevroze, epilepsie, cataractă

(extras din "Ingeri, suflet, vindecare")

ORELE CAND SE REFAC ORGANELE - Foarte bine de stiut !

Trãim cu totii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetã: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia, bãtãile inimii.... Viata e formatã dintr-o întreagã gamã de cicluri care creeazã o adevarata simfonie. Adãugãm în fiecare zi cîte o cãrãmidã la zidul vietii noastre. Dacã reusim sã mentinem un ritm corect în interiorul, dar si în afara noastrã, “concertul” pe care-l sustinem aici, pe Pãmînt, va fi unul lung si melodios. Ca sã reusim asta, trebuie sã stim cum. 

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai putin. Johanna Paungger si Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amãnuntitã a ritmului functiilor organelor noastre interne. 

Autorii afirmã cã fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de 2 ore pe zi, dupã cum urmeazã: 

vezica biliarã (23:00-1:00) 

ficatul (1:00-3:00) 

plãmînii (3:00-5:00) 

intestinul gros (5:00-7:00) 

stomacul (7:00-9:00) 

splina si pancreasul (9:00-11:00) 

inima (11:00-13:00) 

intestinul subtire (13:00-15:00) 

vezica urinarã (15:00-17:00) 

rinichii (17:00-19:00) 

circulatia sangvinã (19:00-21:00), iar o acumulare generalã de energie se face între orele 21:00 si 23:00. 

Haideti sã încercãm sã analizãm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viata noastrã! 

Stomacul, splina, pancreasul 

E f.important cum ne trezim dimineata. Dacã am încerca sã observãm cum se trezesc animalele dimineata, am constata cã ele mai întîi se întind, începînd fãrã grabã noua zi. Sã luãm exemplu de la animale si sã  încercãm sã ne trezim dimineata linistiti, acordîndu-ne cîteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnicã. Multi se trezesc dimineata cu “sufletul la gurã”, cu teama cã nu au timp de a rezolva ceea ce si-au propus. Ar fi bine sã ne trezim putin mai devreme decît o facem de obicei pt a simti linistea dinaintea zilei care abia începe. 

Între orele 7:00 si 9:00, functiile stoma­cului sînt la valoare max, deci trebuie sã luãm micul dejun farã grabã. Ar trebui sã tinem cont si de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le consumãm la aceastã masã. 

În intervalul orar 9:00-11:00 lucreazã intens splina si pancreasul, sto­macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat sã nu consumãm alimente greu digerabile. Pancreasul e cel care controleazã nivelul glicemiei. E de preferat sã nu consumãm prea multe dulciuri pt a nu forta functia pancreasului.. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacã nu functioneazã corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sînge. 

Inima, intestinul subtire 

Între orele 11:00 si 13:00, activitatea inimii e la capacitate max. În aceastã perioadã nu se recomandã mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesarã activitãtii intense a inimii. 

Intestinul subtire are o activitate intensã între orele 13:00 si 15:00. Autorii afirmã cã nu de multe ori s-a observat cã un angajat cu norma redusã de muncã realizeazã la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagã. De ce? Din cauza randamentului scãzut al organismului dupã orele 13, mai ales dupã un prînz copios. Activitatea intestinului subtire, cu rol imp. în procesul de digestie, e ghidatã de sistemul nervos vegetativ, a­ceasta putând fi blocatã sau dereglatã de stres sau nervozitate. 

Din acest motiv se re­comandã ca masa de prînz sã fie luatã în liniste. 

Între orele 15:00 si 17:00 e perioada în care functioneazã la maximum vezica urinarã. Vezica urinarã are un rol imp în dezintoxicarea organismului, alãturi de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacã sînt bãute pînã la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 si 19:00 rinichii functioneazã intens. Dacã în acest interval orar, puteti beneficia, alãturi de un ceai diuretic, si de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientã a corpului... 

Dupã ora 19:00 e bine sã nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte. 

Circulatia sangvinã are o activitate intensã între orele 19:00 si 21:00. Autorii spun cã dacã multi pãrinti au zilnic o pro­blemã cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, dupã aceastã orã, trimisul la culcare devine deseori “o bãtãlie crâncenã”, care de obicei e cîâtigatã de cãtre copii. Acest lucru nu se întîmplã fãrã motiv: între orele 19:00 si 21:00 circulatia sangvinã functioneazã cel mai bine. În aceastã perioadã, corpul si spiritul se gîndesc la cu totul altceva decît la dormit. 

De la ora 21:00 pînã la ora 23:00 se realizeazã o acumulare intensã de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperãrii energiei se numesc la chinezi, dupã un meridian al corpului, “triplul încãlzitor”. Cei care sînt în aceastã perioadã sensibili la frig, cei care nu pot dormi decît într-o camerã încãlzitã nu ar trebui sã ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emotional si necesitã atentie. Pt multi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai usor vizibil la tineri, care în aceastã perioadã se gîndesc sã meargã la distractii si nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rîndul, cã seara trebuie sã ne culcãm devreme, corpul refãcîndu-se prin somn pînã la miezul noptii. Poate cã aceste vorbe sînt de fapt interpretarea gresitã a ideii cã noi acumulãm intens energie între cele 2 ore. 

Vezica biliarã si ficatul 

Între orele 23:00 si 1:00 se realizeazã intens functiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secretiile ei la digestie, e un organ care, prin disfunctia lui, dã mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în aceastã perioadã trebuie sã-si punã cumva problema unei functionãri gresite a bilei sau a ficatului. Stresul si mîncarea consistentã cu prãjeli si grãsimi seara împiedicã o functionare corectã a bilei. Compresele umede si calde aplicate pe zona ficatului sînt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, bãut cu înghitituri mici, mai ales cel de pelin, bãut cu 20 de minute înainte de masã, ajutã la activarea functiei bilei. Sucul de ridichi ajutã de asemenea. E de mare importantã descongestiona­rea intestinului gros care, dacã nu se reali­zeazã în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cît posibil, bãuturile si alimentele reci. Dacã sînt probleme în fun­c­tionarea bilei sau a ficatului, munca des­fã­suratã în perioada noptii e foarte noci­vã, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încã 6 ore din noapte pt a încheia ciclul de functionare al organelor interne pe parcursul unei zile. 

Astfel, între orele 1:00 si 3:00 functioneazã intens ficatul. Acesta, dacã are o structurã deterioratã, se poate reface în anumite conditii, importantã fiind odihna prin somn alãturi de o bunã încãlzire a corpului. Functia ficatului suferã din cauza toxicitãtii mãrite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cît si a stresului. De retinut e cã alcoolul si nicotina au un efect mult mai dãunãtor între orele 1:00 si 5:00 dimineata. 

Între orele 3:00 si 5:00 dimineata e rîndul plãmînilor sã functioneze intens. Multi fumãtori au un acces de tuse dimineata pt cã plãmînii au lucrat toatã noaptea si acum dau afarã substantele care nu trebuie sã fie în interiorul lor. 

Între orele 5:00 si 7:00 dimineata, intestinul gros are o functie maximã. Hrana stã în intestinul subtire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subtire indicã probleme de digestie în in­testinul subtire, iar constipatiile pun în evi­dentã o crestere a toxicitãtii organismului. 

Alungati bãtrînetea! 

Cu aceastã ocazie, prin scurta cãlãtorie în intervalele orare ale unei zile am încercat sã vã prezint, cu ajutorul celor 2 autori, cîteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoasterea acestor ritmuri ne face sã avem încredere în instinctele noastre, actionînd corect pentru a ajuta functiile organismului. E f. important sã nu simtim cã îmbãtrînim o datã cu vîrsta, cãci starea bunã a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbãtrînirea. 

Sã ne ascultãm ceasul interior si sã încercãm sã ne adaptãm ritmului sãu, strivind prejudecãtile. Existã personalitãti care au trãit, creând la vîrsta de 80 de ani%

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri · leacuri babesti · plante medicinale · sanatate · sanatateverde · terapii naturiste · verde

Orele cand se refac organele

ORELE CAND SE REFAC ORGANELE - Foarte bine de stiut !

Trãim cu totii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetã: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia, bãtãile inimii.... Viata e formatã dintr-o întreagã gamã de cicluri care creeazã o adevarata simfonie. Adãugãm în fiecare zi cîte o cãrãmidã la zidul vietii noastre. Dacã reusim sã mentinem un ritm corect în interiorul, dar si în afara noastrã, “concertul” pe care-l sustinem aici, pe Pãmînt, va fi unul lung si melodios. Ca sã reusim asta, trebuie sã stim cum. 

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai putin. Johanna Paungger si Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amãnuntitã a ritmului functiilor organelor noastre interne. 

Autorii afirmã cã fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de 2 ore pe zi, dupã cum urmeazã: 

vezica biliarã (23:00-1:00) 

ficatul (1:00-3:00) 

plãmînii (3:00-5:00) 

intestinul gros (5:00-7:00) 

stomacul (7:00-9:00) 

splina si pancreasul (9:00-11:00) 

inima (11:00-13:00) 

intestinul subtire (13:00-15:00) 

vezica urinarã (15:00-17:00) 

rinichii (17:00-19:00) 

circulatia sangvinã (19:00-21:00), iar o acumulare generalã de energie se face între orele 21:00 si 23:00. 

Haideti sã încercãm sã analizãm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viata noastrã! 

Stomacul, splina, pancreasul 

E f.important cum ne trezim dimineata. Dacã am încerca sã observãm cum se trezesc animalele dimineata, am constata cã ele mai întîi se întind, începînd fãrã grabã noua zi. Sã luãm exemplu de la animale si sã  încercãm sã ne trezim dimineata linistiti, acordîndu-ne cîteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnicã. Multi se trezesc dimineata cu “sufletul la gurã”, cu teama cã nu au timp de a rezolva ceea ce si-au propus. Ar fi bine sã ne trezim putin mai devreme decît o facem de obicei pt a simti linistea dinaintea zilei care abia începe. 

Între orele 7:00 si 9:00, functiile stoma­cului sînt la valoare max, deci trebuie sã luãm micul dejun farã grabã. Ar trebui sã tinem cont si de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le consumãm la aceastã masã. 

În intervalul orar 9:00-11:00 lucreazã intens splina si pancreasul, sto­macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat sã nu consumãm alimente greu digerabile. Pancreasul e cel care controleazã nivelul glicemiei. E de preferat sã nu consumãm prea multe dulciuri pt a nu forta functia pancreasului.. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacã nu functioneazã corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sînge. 

Inima, intestinul subtire 

Între orele 11:00 si 13:00, activitatea inimii e la capacitate max. În aceastã perioadã nu se recomandã mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesarã activitãtii intense a inimii. 

Intestinul subtire are o activitate intensã între orele 13:00 si 15:00. Autorii afirmã cã nu de multe ori s-a observat cã un angajat cu norma redusã de muncã realizeazã la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagã. De ce? Din cauza randamentului scãzut al organismului dupã orele 13, mai ales dupã un prînz copios. Activitatea intestinului subtire, cu rol imp. în procesul de digestie, e ghidatã de sistemul nervos vegetativ, a­ceasta putând fi blocatã sau dereglatã de stres sau nervozitate. 

Din acest motiv se re­comandã ca masa de prînz sã fie luatã în liniste. 

Între orele 15:00 si 17:00 e perioada în care functioneazã la maximum vezica urinarã. Vezica urinarã are un rol imp în dezintoxicarea organismului, alãturi de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacã sînt bãute pînã la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 si 19:00 rinichii functioneazã intens. Dacã în acest interval orar, puteti beneficia, alãturi de un ceai diuretic, si de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientã a corpului... 

Dupã ora 19:00 e bine sã nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte. 

Circulatia sangvinã are o activitate intensã între orele 19:00 si 21:00. Autorii spun cã dacã multi pãrinti au zilnic o pro­blemã cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, dupã aceastã orã, trimisul la culcare devine deseori “o bãtãlie crâncenã”, care de obicei e cîâtigatã de cãtre copii. Acest lucru nu se întîmplã fãrã motiv: între orele 19:00 si 21:00 circulatia sangvinã functioneazã cel mai bine. În aceastã perioadã, corpul si spiritul se gîndesc la cu totul altceva decît la dormit. 

De la ora 21:00 pînã la ora 23:00 se realizeazã o acumulare intensã de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperãrii energiei se numesc la chinezi, dupã un meridian al corpului, “triplul încãlzitor”. Cei care sînt în aceastã perioadã sensibili la frig, cei care nu pot dormi decît într-o camerã încãlzitã nu ar trebui sã ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emotional si necesitã atentie. Pt multi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai usor vizibil la tineri, care în aceastã perioadã se gîndesc sã meargã la distractii si nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rîndul, cã seara trebuie sã ne culcãm devreme, corpul refãcîndu-se prin somn pînã la miezul noptii. Poate cã aceste vorbe sînt de fapt interpretarea gresitã a ideii cã noi acumulãm intens energie între cele 2 ore. 

Vezica biliarã si ficatul 

Între orele 23:00 si 1:00 se realizeazã intens functiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secretiile ei la digestie, e un organ care, prin disfunctia lui, dã mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în aceastã perioadã trebuie sã-si punã cumva problema unei functionãri gresite a bilei sau a ficatului. Stresul si mîncarea consistentã cu prãjeli si grãsimi seara împiedicã o functionare corectã a bilei. Compresele umede si calde aplicate pe zona ficatului sînt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, bãut cu înghitituri mici, mai ales cel de pelin, bãut cu 20 de minute înainte de masã, ajutã la activarea functiei bilei. Sucul de ridichi ajutã de asemenea. E de mare importantã descongestiona­rea intestinului gros care, dacã nu se reali­zeazã în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cît posibil, bãuturile si alimentele reci. Dacã sînt probleme în fun­c­tionarea bilei sau a ficatului, munca des­fã­suratã în perioada noptii e foarte noci­vã, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încã 6 ore din noapte pt a încheia ciclul de functionare al organelor interne pe parcursul unei zile. 

Astfel, între orele 1:00 si 3:00 functioneazã intens ficatul. Acesta, dacã are o structurã deterioratã, se poate reface în anumite conditii, importantã fiind odihna prin somn alãturi de o bunã încãlzire a corpului. Functia ficatului suferã din cauza toxicitãtii mãrite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cît si a stresului. De retinut e cã alcoolul si nicotina au un efect mult mai dãunãtor între orele 1:00 si 5:00 dimineata. 

Între orele 3:00 si 5:00 dimineata e rîndul plãmînilor sã functioneze intens. Multi fumãtori au un acces de tuse dimineata pt cã plãmînii au lucrat toatã noaptea si acum dau afarã substantele care nu trebuie sã fie în interiorul lor. 

Între orele 5:00 si 7:00 dimineata, intestinul gros are o functie maximã. Hrana stã în intestinul subtire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subtire indicã probleme de digestie în in­testinul subtire, iar constipatiile pun în evi­dentã o crestere a toxicitãtii organismului. 

Alungati bãtrînetea! 

Cu aceastã ocazie, prin scurta cãlãtorie în intervalele orare ale unei zile am încercat sã vã prezint, cu ajutorul celor 2 autori, cîteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoasterea acestor ritmuri ne face sã avem încredere în instinctele noastre, actionînd corect pentru a ajuta functiile organismului. E f. important sã nu simtim cã îmbãtrînim o datã cu vîrsta, cãci starea bunã a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbãtrînirea. 

Sã ne ascultãm ceasul interior si sã încercãm sã ne adaptãm ritmului sãu, strivind prejudecãtile. Existã personalitãti care au trãit, creând la vîrsta de 80 de ani%

Alte leacuri babesti

TUICA, medicament sau otrava

 Primele bauturi distilate au fost fabricate de eschimosi in urma cu 3000 de ani, prin fermentatia unor alge. Licoarea avea multiple utilizari terapeutice. La noi, traditionala tuicǎ de pruna, de o tarie intre 22-25 grade era odinioara folosita in vindecarile miraculoase ale unor boli de inima, de stomac si biliare.


Combate bolile de inima Biochimistii americani au dovedit ca o enzima prezenta in cactusul Karroll viridis enoae, este regasita in tuica de pruna, in cantitati de 8 ori mai mari. Enzima are rolul de a reduce depunerile de colesterol pe arteridele capilare coronariene, vasele care aduc sangele la inima.  Este prezenta in alte 120 de medicamente naturiste diferite, cu rol in prevenirea arterosclerozei si, implicit, a infarctului miocardic, medicamente care sunt foarte scumpe in SUA, Canada si Marea Britanie (depasesc in medie 140 de dolari pentru o cura de 45 de zile). Consumarea zilnica a 32,12 ml tuica de pruna este o eficienta metoda de a reduce probabilitatea de aparitie a unor boli de inima datorate arterosclerozei. Acest tip de profilaxie are un pret de 14.000 de ori mai mic decat in cazul unei medicatii naturiste cu extract de cactus, ambalat in SUA. AntianemicCercetatorii germani au descoperit ca in extractele distilate de pruna exista 6 tipuri de substante cerute de celulele rosii sanguine, rapid absorbabile in stomac, o data cu vaporii de alcool. Aceste substanţe, prezente din abundentǎ in tuica, pot creste cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei si chiar a producerii de hematii (celule rosii ale sangelui, care transporta oxigen). In plus, ţuica de pruna are un bogat conţinut in fier, nucleul metalic al hemoglobnei din globulele rosii. Dar acest lucru nu inseamna nici pe departe ca anemia se previne cu tuica, in lipsa unei alimentatii corespunzatoare recomandate de medic. Dimpotriva, un consum zilnic de tarie de pruna poate avea efecte nefaste chiar si pentru un organism sanatos.Reglarea functiilor hepaticeTuica de pruna slaba contine o anumita cantitate de vitamine A,B,C,D1 si D2, nedegradate termic si absorbabile intestinal, cu o eficienta crescuta, atunci cand temperatura C). Acesta este un motiv pentru°bauturii este apropiata de cea a sangelui (37,5 care tuica de pruna fiarta, nu foarte fierbinte, este, in ciuda celor crezute, benefica functiilor hepatice, avide in anotimpul rece de vitamine si saruri (sunt exclusi) cei care sufera de afectiuni hepatice cauzate de alcoolism). Se recomanda tuica de pruna slaba in dischinezii biliare, probleme de decongestionare hepatica (disfunctii ale ficatului cauzate de slaba irigare cu sange a acestuia), constipatii cauzate de factori alimentari.Precautii:1. Tuica de pruna poate avea efecte magice pentru sanatate numai in conditiile in care este preparata curat.2. Nu se recomanda ca 'terapia cu tuica' sa devina un obicei. Aceasta „traditie" se poate usor transforma intr-un viciu extrem de periculos.3. A mari doza terapeutica de tuica poate conduce la alcoolism. Priviti tuica drept un medicament si aveti fata de ea atitudinea care se impune.Terapia cu 'suc de pruna'



Mic dejunEste total exclus a se consuma orice fel de tarie inainte sau dupa micul dejun. Exceptie fac cei care sufera de forme nespecifice de tahicardie (cresterea frecventei batailor inimii) si hipertensiune netratabila, datorita unui stres psihic puternic. Acestora li se indica sa consume 30-40g slanina, urmata de un paharel de maximum 40 ml de tuica fiarta de pruna, „data peste cap”. Persoanele care lucreaza in conditii de temperaturi scazute li se recomanda 50-60 ml „pruna” dupa un mic dejun bogat in grasimi.
DejunTuica de pruna slaba (nu alte tarii) este indicata ca aperitiv inainte de servirea mesei. Alcoolul si mai ales, sarurile minerale, favorizeaza absorbtia unor elemente benefice, prezente numai in fructul de pruna, inainte de inceperea dejunului. Din acest motiv, este absolut necesar ca tuica sa fie servita cu 10-15 minute inainte de masa de pranz (care poate contine elemente ce pot bloca absorbtia unor principii active proprii, regasite numai in tuica de pruna.). Cantitatea ideala de tuica servita a aperitiv nu trebuie sa depaseasca 50-60 ml pentru barbati si°22-24 25-35 ml pentru femei. Nu se recomanda servirea de vinuri tari in timpul dejunului si nici dupa dejun.
CinaInainte de cina, se poate servi un paharel de tuica de pruna ceva mai tare (30-35), maximum 50 ml pentru barbati si 40 ml pentru femei, bautǎ incet, inainte cu 20-25 minute inainte de masa. Nu este recomandat a se consuma nici un fel de bauturi distilate dupa servirea mesei de seara.



Text: Marius Radu, cercetator Academia Romana



Terapia cu seminţe

. Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturisteStatisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Consumate crude,  au efectul cel mai puternic.


Micile uzine de medicamente

Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.



Seminţe de dovleac pentru inimă

Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.


Susanul previne osteoporoza

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.


Seminţe de mărar pentru glaucom

În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.


Expectorant din seminţe de in

Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.


"Bomboanele agricole" combat nicotina

Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.


Seminţele care înlocuiesc insulina

Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent.. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare.. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.


Chimen, coriandru şi mac

Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.


Alte seminţe de leac

-         seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.

-         seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.

-         seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.

-         pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!

-         seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.

-         pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.

-         seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.

-         seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.

-         seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.

-         durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.

-         pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.

-         seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.

-         seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.

-         decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).

-         în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.

-         mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.

-         uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.

-         cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.

-         seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.

2015 · articole · Bine e de stiut · leacuri · leacuri babesti · plante medicinale · sanatate · sanatateverde · terapii naturiste · verde

Alte leacuri babesti

Alte leacuri babesti

TUICA, medicament sau otrava

 Primele bauturi distilate au fost fabricate de eschimosi in urma cu 3000 de ani, prin fermentatia unor alge. Licoarea avea multiple utilizari terapeutice. La noi, traditionala tuicǎ de pruna, de o tarie intre 22-25 grade era odinioara folosita in vindecarile miraculoase ale unor boli de inima, de stomac si biliare.


Combate bolile de inima Biochimistii americani au dovedit ca o enzima prezenta in cactusul Karroll viridis enoae, este regasita in tuica de pruna, in cantitati de 8 ori mai mari. Enzima are rolul de a reduce depunerile de colesterol pe arteridele capilare coronariene, vasele care aduc sangele la inima.  Este prezenta in alte 120 de medicamente naturiste diferite, cu rol in prevenirea arterosclerozei si, implicit, a infarctului miocardic, medicamente care sunt foarte scumpe in SUA, Canada si Marea Britanie (depasesc in medie 140 de dolari pentru o cura de 45 de zile). Consumarea zilnica a 32,12 ml tuica de pruna este o eficienta metoda de a reduce probabilitatea de aparitie a unor boli de inima datorate arterosclerozei. Acest tip de profilaxie are un pret de 14.000 de ori mai mic decat in cazul unei medicatii naturiste cu extract de cactus, ambalat in SUA. AntianemicCercetatorii germani au descoperit ca in extractele distilate de pruna exista 6 tipuri de substante cerute de celulele rosii sanguine, rapid absorbabile in stomac, o data cu vaporii de alcool. Aceste substanţe, prezente din abundentǎ in tuica, pot creste cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei si chiar a producerii de hematii (celule rosii ale sangelui, care transporta oxigen). In plus, ţuica de pruna are un bogat conţinut in fier, nucleul metalic al hemoglobnei din globulele rosii. Dar acest lucru nu inseamna nici pe departe ca anemia se previne cu tuica, in lipsa unei alimentatii corespunzatoare recomandate de medic. Dimpotriva, un consum zilnic de tarie de pruna poate avea efecte nefaste chiar si pentru un organism sanatos.Reglarea functiilor hepaticeTuica de pruna slaba contine o anumita cantitate de vitamine A,B,C,D1 si D2, nedegradate termic si absorbabile intestinal, cu o eficienta crescuta, atunci cand temperatura C). Acesta este un motiv pentru°bauturii este apropiata de cea a sangelui (37,5 care tuica de pruna fiarta, nu foarte fierbinte, este, in ciuda celor crezute, benefica functiilor hepatice, avide in anotimpul rece de vitamine si saruri (sunt exclusi) cei care sufera de afectiuni hepatice cauzate de alcoolism). Se recomanda tuica de pruna slaba in dischinezii biliare, probleme de decongestionare hepatica (disfunctii ale ficatului cauzate de slaba irigare cu sange a acestuia), constipatii cauzate de factori alimentari.Precautii:1. Tuica de pruna poate avea efecte magice pentru sanatate numai in conditiile in care este preparata curat.2. Nu se recomanda ca 'terapia cu tuica' sa devina un obicei. Aceasta „traditie" se poate usor transforma intr-un viciu extrem de periculos.3. A mari doza terapeutica de tuica poate conduce la alcoolism. Priviti tuica drept un medicament si aveti fata de ea atitudinea care se impune.Terapia cu 'suc de pruna'



Mic dejunEste total exclus a se consuma orice fel de tarie inainte sau dupa micul dejun. Exceptie fac cei care sufera de forme nespecifice de tahicardie (cresterea frecventei batailor inimii) si hipertensiune netratabila, datorita unui stres psihic puternic. Acestora li se indica sa consume 30-40g slanina, urmata de un paharel de maximum 40 ml de tuica fiarta de pruna, „data peste cap”. Persoanele care lucreaza in conditii de temperaturi scazute li se recomanda 50-60 ml „pruna” dupa un mic dejun bogat in grasimi.
DejunTuica de pruna slaba (nu alte tarii) este indicata ca aperitiv inainte de servirea mesei. Alcoolul si mai ales, sarurile minerale, favorizeaza absorbtia unor elemente benefice, prezente numai in fructul de pruna, inainte de inceperea dejunului. Din acest motiv, este absolut necesar ca tuica sa fie servita cu 10-15 minute inainte de masa de pranz (care poate contine elemente ce pot bloca absorbtia unor principii active proprii, regasite numai in tuica de pruna.). Cantitatea ideala de tuica servita a aperitiv nu trebuie sa depaseasca 50-60 ml pentru barbati si°22-24 25-35 ml pentru femei. Nu se recomanda servirea de vinuri tari in timpul dejunului si nici dupa dejun.
CinaInainte de cina, se poate servi un paharel de tuica de pruna ceva mai tare (30-35), maximum 50 ml pentru barbati si 40 ml pentru femei, bautǎ incet, inainte cu 20-25 minute inainte de masa. Nu este recomandat a se consuma nici un fel de bauturi distilate dupa servirea mesei de seara.



Text: Marius Radu, cercetator Academia Romana



Terapia cu seminţe

. Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturisteStatisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Consumate crude,  au efectul cel mai puternic.


Micile uzine de medicamente

Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.



Seminţe de dovleac pentru inimă

Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.


Susanul previne osteoporoza

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.


Seminţe de mărar pentru glaucom

În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.


Expectorant din seminţe de in

Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.


"Bomboanele agricole" combat nicotina

Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.


Seminţele care înlocuiesc insulina

Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent.. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare.. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.


Chimen, coriandru şi mac

Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.


Alte seminţe de leac

-         seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.

-         seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.

-         seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.

-         pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!

-         seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.

-         pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.

-         seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.

-         seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.

-         seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.

-         durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.

-         pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.

-         seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.

-         seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.

-         decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).

-         în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.

-         mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.

-         uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.

-         cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.

-         seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.