Despre diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o boaca activata in organism atunci cand insulina (care are rolul de a transforma glucoza in sursa de energie) nu-si indeplineste acest rol sau se gaseste in cantitati prea mici in corp.

Tipul 1 de diabet este forma cea mai grava a bolii, bolnavul fiind dependent de administrarea insulinei. Insulina nu mai este creata de celulele din pancreas , iar zaharul din sange nu mai poate fi folosit. Acest tiip de diabet apare in jurul varstei de 10-16 ani si poate fi mortala pentru bolnav daca nu i se administreaza regulat injectii cu insulina.

Diabetul de tipul 2 sau diabetul nedependent de insulina este mult mai frecvent si apare la maturitate, in jurul varstei de 40 de ani. De cele mai multe ori la diabetul de tipul 2 insulina nu mai este folosita in mod normal, celulele corpului devenint “imune” la actiunea insulinei.
Hipertensiunea si obezitatea pot fi factori care declaseaza aceasta boala.

Simptome ale diabetului zaharat
Diabet zaharat de tipul 1
- oboseala, ameteti, foame, scaderea in greutate, urinari frecvente si sete . Acest tip de diabet netratat se agraveaza rapid , ducand la hiperglicemiesi in cele din urma la coma

Daibet zaharat de tipul 2
- diabetul zaharat de tipul 2 nu este fatal, dar netratat poate duce la complicatii precum boli ale rinichilor, deficiente de vedere, boli de inma si afectiuni vasculare.

Despre diabetul zaharat · despre sanatate · diabet · diabet zaharat · DIABETUL INSIPID · sanatateverde

Despre diabetul zaharat

Despre diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o boaca activata in organism atunci cand insulina (care are rolul de a transforma glucoza in sursa de energie) nu-si indeplineste acest rol sau se gaseste in cantitati prea mici in corp.

Tipul 1 de diabet este forma cea mai grava a bolii, bolnavul fiind dependent de administrarea insulinei. Insulina nu mai este creata de celulele din pancreas , iar zaharul din sange nu mai poate fi folosit. Acest tiip de diabet apare in jurul varstei de 10-16 ani si poate fi mortala pentru bolnav daca nu i se administreaza regulat injectii cu insulina.

Diabetul de tipul 2 sau diabetul nedependent de insulina este mult mai frecvent si apare la maturitate, in jurul varstei de 40 de ani. De cele mai multe ori la diabetul de tipul 2 insulina nu mai este folosita in mod normal, celulele corpului devenint “imune” la actiunea insulinei.
Hipertensiunea si obezitatea pot fi factori care declaseaza aceasta boala.

Simptome ale diabetului zaharat
Diabet zaharat de tipul 1
- oboseala, ameteti, foame, scaderea in greutate, urinari frecvente si sete . Acest tip de diabet netratat se agraveaza rapid , ducand la hiperglicemiesi in cele din urma la coma

Daibet zaharat de tipul 2
- diabetul zaharat de tipul 2 nu este fatal, dar netratat poate duce la complicatii precum boli ale rinichilor, deficiente de vedere, boli de inma si afectiuni vasculare.

Diabetul insipid

Definitie
Diabetul insipid denumeste o perturbare a bilantului hidrosalin datorita reabsorbtiei deficitare a apei la nivelul renal ca urmare a secretiei insuficiente de hormon antidiuretic din hipofiza posterioara (DI central sau neurogen) sau a lipsei de raspuns a rinichiului la ADH (diabet insipid nefrogenic) si care se caracterizeaza prin poliurie cu urina de densitate joasa (<1005), hipcrosmolaritate plasmaticâ si polidipsie.

Forme clinice
- diabet insipid partial - exista rezerva de ADH.
- diabet insipid indus (polidipsie primara = potomanie).
- diabet insipid autoîntretinut (dupa DI tranzitoriu)
- diabet insipid mascat - carenta de cortizol, atingerea centrului setei.

Din punct de vedere fiziopatologic exista patru tipuri de DI central în functie de nivelul functional de localizare a leziunii în lantul, ce regleaza în norma eliberarea hormonului, responsabil de deficitul de eliberare a vasopresinei drept raspuns la stimuli adecvati:
- în tipul l de diabet insipid se produce o foarte mica crestere a osmolaritatii urinare, chiar în conditiile cresterii marcate a osmolaritatii plasmaticc si nu se evidentiaza eliberarea de AVP în timpul perfuziei cu solutii saline hipertone;
- în tipul II se produce o crestere rapida a osmolaritatii urinare în timpul deshidratarii, însa nu se evidentiaza un prag osmotic în timpul perfuziei cu solutii saline, în acest tip are loc o alterare a mecanismului osmoreceptorilor si se poate elibera AVP ca raspuns la hipovolemia din deshidratarea severa;
- în tipul III se produce o anumita crestere a osmolaritatii urinare la cresterea osmolaritatii plasmatice si exista un prag osmotic crescut pentru eliberarea AVP.
- în tipul IV eliberarea de AVP este initiata de o osmolaritate plasmatica normala, însa este redusa cantitativ.

La pacientii cu tipul II, III si IV se poate produce un efect antidiuretic ca raspuns la greata, nicotina, metacolina, cloropropamida (sinteza AVP este suficienta pentru a exista o capacitate adecvata de concentrare a urinei în prezenta stimulilor ce elibereaza AVP).

Sistemul afectat: endocrin.

Ereditatea: diabetul insipid ereditar survine prin mutatia genetica AVP, AVRP, VP etc.

Incidenta / Prevalenta: diabetul insipid constituie 1/15000 - 1/17000 din pacientii spitalizati. Incidenta constituie 1/1000000 populatie/an.

Predominarea de vârsta: DI predomina la copii si la tinerii în vârsta de 18-25 ani.

Predominanta de sex: prevaleaza la pacientii de sex masculin.

Semne si simptome - debut acut, poliurie (urina diluata), nicturie, polidipsie, deshidratare, daca pacientul nu are acces la lichide: greata, vome, tegumente uscate, convulsii, tahicardie, hipotonie arteriala, dereglari psihice: insomnie, labilitate emotionala, reducerea activitatii mintale.

Cauze
Cauzele DI cranian sunt:
- în 50% din cazuri cauza este necunoscuta (DI idiopatic);
- traumatisme craniocerebrale severe;
- tumora hipofizara;
- consecinte ale operatiilor neurochirurgicale la nivelul hipotalamusului sau hipofizei;
- infectia sistemului nervos central cu virus Herpes simplex, Toxoplasma gondie sau Citomegalovirus;
- cauze rare pot fi: sarcoidoza, luesul, encefalita, meningita;
- DI ereditar (mutatia genetica AVP, AVRP, VP etc.) se întâlneste la aproximativ 1% din cazuri.

Cauzele DI nefrogenic (afecteaza mai frecvent copiii de sex masculin) sunt:
- nefropatie ereditara (rinichi polichistic etc.) sau dobândita (pielonefrita, hidronefroza, amiloidoza);
- hipercalciemie (se lezeaza epiteliul canaliculelor renale si se reduce sensibilitatea receptorilor la ADH);
- hipopotasemie (se reduce sensibilitatea receptorilor la ADH);
- obstructia tractului urinar;
- medicamente: Demeclociclina (modifica sensul curentului de lichid în rinichi) si Litiu.

Diagnostic - în baza prezentei factorului ereditar, semnelor clinice caracteristice si radiografiei cranicine.

Diagnostic diferential
- polidipsia psihogena, care este o dereglare psihica ce induce poliurie cu urina diluata. Se afecteaza mai frecvent femeile tinere si de vârsta medie cu dereglari psihice în anamneza. Pentru PP osmolaritatea serica este scazuta (225-280 mosmol/ kg), concentratia ADH plasmatica scazuta;
- diabetul zaharat (vezi DZID, DZNI);
- insuficienta renala cronica în stadiul de poliurie (vezi IRC).

NB! Confirmarea diagnosticului (proba de sete prelungita) si diagnosticul etiologic al DI se efectueaza de catre specialist.

Investigatii de laborator
- densitatea urinara < 1005.
- osmolaritatea plasmatica este crescuta (280-310 mosmol/kg).
- osmolaritatea urinei este scazuta <200 mosmol/kg.
- proba de sete (test de restrictie hidrica), începând cu ora 20°°, peste noapte: se exclude DI când dimineata, osmolaritatea serica este sub 295 mosmol/kg, iar osmolaritatea urinei - peste 800 mosmol/kg.
- ADH în sânge este scazut în DI cranian si poate fi în norma în DI nefrogenic.

Teste speciale
- testul restrictiei hidrice: dimineata pacientul urmeaza, se cântareste, dupa care i se interzice orice aport hidric. Se colecteaza urina fiecare ora si se determina volumul, osmolaritatea si densitatea urinara. Testul se opreste când pacientul a pierdut 5% din greutatea initiala sau când apar primele semne de deshidratare. Pastrarea densitatii si osmolaritatii urinei la niveluri scazute confirma deficitul de ADH. în potomanie testul duce la normalizarea volumului, osmolaritatii si densitatii urinare.
- testul la ADH: se administreaza un preparat hormonal antidiuretic (Adiuretin, Minirim, Diapid etc.) intranazal. Se urmareste diureza; în formele de insuficienta centrala de ADH urinele se normalizeaza; în DI nefrogen volumul urinar este crescut, densitatea ramâne sub 1005. Acest test permite diagnosticul diferential între DI neurogen si DI nefrogen.
- testul la diuretice (hidroclorotiazida): se utilizeaza pentru diagnosticul DI nefrogen. Paradoxal, hidroclorotiazida - un diuretic, administrat 3 zile consecutiv la un pacient cu DI nefrogen, reduce diureza. Se apreciaza ca hidroclorotiazida modifica fluxul renal si implicit diureza. Se foloseste în terapia DI nefrogen.

Investigatii instrumentale - radiografia craniana (saua turceasca), tomografia computerizata si rezonanta magnetica confirma diagnosticul.

Educatia pacientului
Se face vizând aportul lichidian consecutiv setei si trebuie efectuata în mod repetat la unii din acestia. Aportul lichidian excesiv poate fi mai frecvent si mai sever în diabetul insipid, cauzat de sar-coidoza sau de un limfom. Ingestia si secretia lichidelor, greutatea corporala, semnele vitale, so-diul seric si functia renala trebuie monitorizate atent. Volumul urinar si pierderea de lichide pe alte cai trebuie sa fia aproximativ egale cu ingcstia de lichide. Altfel se poate produce hipernatriemie cu colaps circulator fara aparitia setei.

Bolnavii vor evita situatiile în care se limiteaza ingestia de apa, deoarece privarea de lichide duce la hiperosmolaritatc si deshidratarea organismului.

Complicatii posibile - hiperosmolaritate, deshidratare.

Prognosticul evolutiv - prognosticul vital al majoritatii bolnavilor de diabet insipid este favorabil, însa cel referitor la vindecare este rezervat, în diabetul insipid secundar prognosticul pentru capacitatea de munca este determinat de boala cauzala.

Factorii de vârsta: Pediatrici - la copil diabetul insipid determina retard de crestere si dezvoltare sexuala, în unele cazuri se dezvolta distonie vegeto-vasculara cu crize vegetative simpato-adrenergice. Geriatrici. Noi cazuri de DI de obicei nu apar.

Sarcina - simptomele de diabet insipid mediu se pot agrava sau se pot ameliora în timpul gestatiei. în aceasta perioada poate aparea si diabet insipid prin rezistenta la AVP datorita cresterii nivelului circulant de vasopresina placentara. Aceste paciente raspund la tratamentul cu Desmopresina.

Sinonim - deficit de vasopresina.

Abrevieri - DI - diabetul insipid, AVP- Arginin vasopresina, ADH- hormon antidiuretic, DZID - diabet zaharat insulino-dependent, DZNID- diabet zaharat non-insulino-dependent, IRC- insuficienta renala cronica, PP - polidipsia psihogena.

despre sanatate · DIABETUL INSIPID

Diabetul insipid

Diabetul insipid

Definitie
Diabetul insipid denumeste o perturbare a bilantului hidrosalin datorita reabsorbtiei deficitare a apei la nivelul renal ca urmare a secretiei insuficiente de hormon antidiuretic din hipofiza posterioara (DI central sau neurogen) sau a lipsei de raspuns a rinichiului la ADH (diabet insipid nefrogenic) si care se caracterizeaza prin poliurie cu urina de densitate joasa (<1005), hipcrosmolaritate plasmaticâ si polidipsie.

Forme clinice
- diabet insipid partial - exista rezerva de ADH.
- diabet insipid indus (polidipsie primara = potomanie).
- diabet insipid autoîntretinut (dupa DI tranzitoriu)
- diabet insipid mascat - carenta de cortizol, atingerea centrului setei.

Din punct de vedere fiziopatologic exista patru tipuri de DI central în functie de nivelul functional de localizare a leziunii în lantul, ce regleaza în norma eliberarea hormonului, responsabil de deficitul de eliberare a vasopresinei drept raspuns la stimuli adecvati:
- în tipul l de diabet insipid se produce o foarte mica crestere a osmolaritatii urinare, chiar în conditiile cresterii marcate a osmolaritatii plasmaticc si nu se evidentiaza eliberarea de AVP în timpul perfuziei cu solutii saline hipertone;
- în tipul II se produce o crestere rapida a osmolaritatii urinare în timpul deshidratarii, însa nu se evidentiaza un prag osmotic în timpul perfuziei cu solutii saline, în acest tip are loc o alterare a mecanismului osmoreceptorilor si se poate elibera AVP ca raspuns la hipovolemia din deshidratarea severa;
- în tipul III se produce o anumita crestere a osmolaritatii urinare la cresterea osmolaritatii plasmatice si exista un prag osmotic crescut pentru eliberarea AVP.
- în tipul IV eliberarea de AVP este initiata de o osmolaritate plasmatica normala, însa este redusa cantitativ.

La pacientii cu tipul II, III si IV se poate produce un efect antidiuretic ca raspuns la greata, nicotina, metacolina, cloropropamida (sinteza AVP este suficienta pentru a exista o capacitate adecvata de concentrare a urinei în prezenta stimulilor ce elibereaza AVP).

Sistemul afectat: endocrin.

Ereditatea: diabetul insipid ereditar survine prin mutatia genetica AVP, AVRP, VP etc.

Incidenta / Prevalenta: diabetul insipid constituie 1/15000 - 1/17000 din pacientii spitalizati. Incidenta constituie 1/1000000 populatie/an.

Predominarea de vârsta: DI predomina la copii si la tinerii în vârsta de 18-25 ani.

Predominanta de sex: prevaleaza la pacientii de sex masculin.

Semne si simptome - debut acut, poliurie (urina diluata), nicturie, polidipsie, deshidratare, daca pacientul nu are acces la lichide: greata, vome, tegumente uscate, convulsii, tahicardie, hipotonie arteriala, dereglari psihice: insomnie, labilitate emotionala, reducerea activitatii mintale.

Cauze
Cauzele DI cranian sunt:
- în 50% din cazuri cauza este necunoscuta (DI idiopatic);
- traumatisme craniocerebrale severe;
- tumora hipofizara;
- consecinte ale operatiilor neurochirurgicale la nivelul hipotalamusului sau hipofizei;
- infectia sistemului nervos central cu virus Herpes simplex, Toxoplasma gondie sau Citomegalovirus;
- cauze rare pot fi: sarcoidoza, luesul, encefalita, meningita;
- DI ereditar (mutatia genetica AVP, AVRP, VP etc.) se întâlneste la aproximativ 1% din cazuri.

Cauzele DI nefrogenic (afecteaza mai frecvent copiii de sex masculin) sunt:
- nefropatie ereditara (rinichi polichistic etc.) sau dobândita (pielonefrita, hidronefroza, amiloidoza);
- hipercalciemie (se lezeaza epiteliul canaliculelor renale si se reduce sensibilitatea receptorilor la ADH);
- hipopotasemie (se reduce sensibilitatea receptorilor la ADH);
- obstructia tractului urinar;
- medicamente: Demeclociclina (modifica sensul curentului de lichid în rinichi) si Litiu.

Diagnostic - în baza prezentei factorului ereditar, semnelor clinice caracteristice si radiografiei cranicine.

Diagnostic diferential
- polidipsia psihogena, care este o dereglare psihica ce induce poliurie cu urina diluata. Se afecteaza mai frecvent femeile tinere si de vârsta medie cu dereglari psihice în anamneza. Pentru PP osmolaritatea serica este scazuta (225-280 mosmol/ kg), concentratia ADH plasmatica scazuta;
- diabetul zaharat (vezi DZID, DZNI);
- insuficienta renala cronica în stadiul de poliurie (vezi IRC).

NB! Confirmarea diagnosticului (proba de sete prelungita) si diagnosticul etiologic al DI se efectueaza de catre specialist.

Investigatii de laborator
- densitatea urinara < 1005.
- osmolaritatea plasmatica este crescuta (280-310 mosmol/kg).
- osmolaritatea urinei este scazuta <200 mosmol/kg.
- proba de sete (test de restrictie hidrica), începând cu ora 20°°, peste noapte: se exclude DI când dimineata, osmolaritatea serica este sub 295 mosmol/kg, iar osmolaritatea urinei - peste 800 mosmol/kg.
- ADH în sânge este scazut în DI cranian si poate fi în norma în DI nefrogenic.

Teste speciale
- testul restrictiei hidrice: dimineata pacientul urmeaza, se cântareste, dupa care i se interzice orice aport hidric. Se colecteaza urina fiecare ora si se determina volumul, osmolaritatea si densitatea urinara. Testul se opreste când pacientul a pierdut 5% din greutatea initiala sau când apar primele semne de deshidratare. Pastrarea densitatii si osmolaritatii urinei la niveluri scazute confirma deficitul de ADH. în potomanie testul duce la normalizarea volumului, osmolaritatii si densitatii urinare.
- testul la ADH: se administreaza un preparat hormonal antidiuretic (Adiuretin, Minirim, Diapid etc.) intranazal. Se urmareste diureza; în formele de insuficienta centrala de ADH urinele se normalizeaza; în DI nefrogen volumul urinar este crescut, densitatea ramâne sub 1005. Acest test permite diagnosticul diferential între DI neurogen si DI nefrogen.
- testul la diuretice (hidroclorotiazida): se utilizeaza pentru diagnosticul DI nefrogen. Paradoxal, hidroclorotiazida - un diuretic, administrat 3 zile consecutiv la un pacient cu DI nefrogen, reduce diureza. Se apreciaza ca hidroclorotiazida modifica fluxul renal si implicit diureza. Se foloseste în terapia DI nefrogen.

Investigatii instrumentale - radiografia craniana (saua turceasca), tomografia computerizata si rezonanta magnetica confirma diagnosticul.

Educatia pacientului
Se face vizând aportul lichidian consecutiv setei si trebuie efectuata în mod repetat la unii din acestia. Aportul lichidian excesiv poate fi mai frecvent si mai sever în diabetul insipid, cauzat de sar-coidoza sau de un limfom. Ingestia si secretia lichidelor, greutatea corporala, semnele vitale, so-diul seric si functia renala trebuie monitorizate atent. Volumul urinar si pierderea de lichide pe alte cai trebuie sa fia aproximativ egale cu ingcstia de lichide. Altfel se poate produce hipernatriemie cu colaps circulator fara aparitia setei.

Bolnavii vor evita situatiile în care se limiteaza ingestia de apa, deoarece privarea de lichide duce la hiperosmolaritatc si deshidratarea organismului.

Complicatii posibile - hiperosmolaritate, deshidratare.

Prognosticul evolutiv - prognosticul vital al majoritatii bolnavilor de diabet insipid este favorabil, însa cel referitor la vindecare este rezervat, în diabetul insipid secundar prognosticul pentru capacitatea de munca este determinat de boala cauzala.

Factorii de vârsta: Pediatrici - la copil diabetul insipid determina retard de crestere si dezvoltare sexuala, în unele cazuri se dezvolta distonie vegeto-vasculara cu crize vegetative simpato-adrenergice. Geriatrici. Noi cazuri de DI de obicei nu apar.

Sarcina - simptomele de diabet insipid mediu se pot agrava sau se pot ameliora în timpul gestatiei. în aceasta perioada poate aparea si diabet insipid prin rezistenta la AVP datorita cresterii nivelului circulant de vasopresina placentara. Aceste paciente raspund la tratamentul cu Desmopresina.

Sinonim - deficit de vasopresina.

Abrevieri - DI - diabetul insipid, AVP- Arginin vasopresina, ADH- hormon antidiuretic, DZID - diabet zaharat insulino-dependent, DZNID- diabet zaharat non-insulino-dependent, IRC- insuficienta renala cronica, PP - polidipsia psihogena.

DIABETUL INSIPID



Manifestarea principala a bolii consta in eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se instaleaza brusc si dramatic. Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 201 de urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta a poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de lichide din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie. Etiopatogenie: orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipotalamus, care sintetizeaza vasopresina, poate declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon antidiuretic. O cauza frecventa in zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile chirurgicale pe hipofiza, facute in cazul tumorilor hipofizare.


Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe cele doua Simptome majore: poliuria si polidipsia. intrucat manifestari similare pot exista si in alte afectiuni, inainte de a incepe Tratamentul este necesar sa se stabileasca natura acestor tulburari. Se stie, de pilda, ca unele afectiuni renale (insuficienta renala cronica) se insotesc de poliurie. Secretia de vasopresina in astfel de cazuri este normala, dar rinichiul este incapabil de a concentra urina. Spre deosebire de diabetul insipid, poliuria este mai putin intensa (pana la 5 1/24 de ore), iar densitatea urinei oscileaza intre 1 008 si 1 012. in plus, poliuria nu este modificata de administrarea de vasopresina. Diabetul insipid mai poate fi confundat cu polidipsia psihogena. Aceasta afectiune apare la bolnavi cu tulburari psihice. Ei au o continua senzatie de sete nesatisfacuta si poliurie consecutiva ingerarii cantitatilor mari de apa. Spre deosebire de bolnavii cu diabet insipid, acestia tolereaza lipsa de apa si raspund normal la testele utilizate pentru diagnosticul diabetului insipid. Poliuria mai poate fi observata in hipercalcernii, in lipsa prelungita de potasiu, dupa un Tratament indelungat cu cortizon si in diabetul zaharat. in acest ultim caz, densitatea urinii este normala, iar examenele de laborator arata prezenta zaharului in sange si urina.

Pentru precizarea diagnosticului bolii, in clinica se utilizeaza urmatoarele teste:
Cel mai simplu test este cel al restrictiei de apa, timp de 6 ore sau cel mult 24 de ore. Testul este periculos, deoarece produce o deshidratare importanta a organis­mului. De aceea, personalul sanitar auxiliar trebuie sa supravegheze bolnavul cu multa atentie, in tot timpul probei. Bolnavul trebuie cantarit din ora in ora. Daca deshidratarea este excesiva (uscaciune a tegumentelor si mucoaselor) si daca scaderea in greutate depaseste 3 - 5% din greutatea corpului, proba se intrerupe.
Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatea nicotinei de a stimula secretia vasopresinei. Testul consta in injectarea i.v. timp de 3 - 5 minute, a unei solutii de salicilat sau tartrat de nicotina. Doza administrata este de 1 mg pentru nefumatori si de 3 mg pentru fumatori. Testul este neplacut, deoarece nicotina produce greturi, varsaturi si ameteli. Exista o varianta simpla, dar mai putin precisa: se recomanda bolnavului sa fumeze 1-3 tigari, dupa cum este sau nu fumator; timp de o ora de la administrarea nicotinei, bolnavul bea apa la fiecare 15 minute, in cantitate egala cu cantitatea de apa pe care o elimina in acest interval de timp. in mod normal, nicotina descarca vasopresina si cantitatea de urina scade. in diabetul insipid, in care exista deficit de hormon antidiuretic, cantitatea de urina se mentine crescuta. DIABETUL INSIPID
Un alt test, frecvent utilizat in diabetul insipid, este proba la clorura de sodiu: inainte de proba se suspenda orice medicatie; dupa ce urineaza, se da bolnavului sa bea apa, si anume 5 ml/kilocorp, timp de 15 minute, adica circa 300 ml la fiecare sfert de ora, daca bolnavul are 60 kg; urina se strange si se masoara la fiecare 15 minute, debitul urinar fiind apreciat in mililitri pe minut. Proba propriu-zisa se incepe cand debitul urinar ajunge la 10 ml/min. Se face perfuzie i.v. cu solutie hipertonica de clorura de sodiu 2,5%, timp de 45 de minute. Debitul urinar se masoara la fiecare 15 minute, atat in timpul perfuziei, cat si la 30 de minute dupa terminarea ei. in mod normal, debitul urinar trebuie sa scada brusc. Daca nu scade, se presupune existenta unui diabet insipid. Proba la hormonul antidiuretic consta in administrarea i.m. sau i.v. de hormon antidiuretic. Se urmareste diureza pe minut. in diabetul insipid, sub actiunea hormonului, cantitatea de urina se normalizeaza. Aceasta metoda simpla este valoroasa, deoarece face distinctia intre diabetul insipid si poliuria intalnita in afectiunile renale.
DIABETUL INSIPID

Tratamentul cu pulbere de retrohipofiza corecteaza poliuria din diabetul insipid. Se administreaza pulbere de lob posterior de hipofiza. in comert se gaseste preparatul denumit Retrohipofiza, care contine hormon antidiuretic. Se dau 20 - 50 mg la intervale de 4 ore, in prize nazale. Se mai poate administra si sub forma injectabila. Recent, s-au introdus in Tratamentul diabetului insipid substante diuretice (ca de ex. clortiazida), care reduc in mod substantial poliuria. in poliuriile cu componenta psihica se utilizeaza tranchilizante si se face psihoterapie. intre alte indicatii, un rol important il detine dieta saraca in sare, proteine, alcool - toate acestea avand efect de stimulare a diurezei.

despre sanatate · DIABETUL INSIPID · dictionar afectiuni si boli

DIABETUL INSIPID

DIABETUL INSIPID



Manifestarea principala a bolii consta in eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se instaleaza brusc si dramatic. Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 201 de urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta a poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de lichide din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie. Etiopatogenie: orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipotalamus, care sintetizeaza vasopresina, poate declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon antidiuretic. O cauza frecventa in zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile chirurgicale pe hipofiza, facute in cazul tumorilor hipofizare.


Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe cele doua Simptome majore: poliuria si polidipsia. intrucat manifestari similare pot exista si in alte afectiuni, inainte de a incepe Tratamentul este necesar sa se stabileasca natura acestor tulburari. Se stie, de pilda, ca unele afectiuni renale (insuficienta renala cronica) se insotesc de poliurie. Secretia de vasopresina in astfel de cazuri este normala, dar rinichiul este incapabil de a concentra urina. Spre deosebire de diabetul insipid, poliuria este mai putin intensa (pana la 5 1/24 de ore), iar densitatea urinei oscileaza intre 1 008 si 1 012. in plus, poliuria nu este modificata de administrarea de vasopresina. Diabetul insipid mai poate fi confundat cu polidipsia psihogena. Aceasta afectiune apare la bolnavi cu tulburari psihice. Ei au o continua senzatie de sete nesatisfacuta si poliurie consecutiva ingerarii cantitatilor mari de apa. Spre deosebire de bolnavii cu diabet insipid, acestia tolereaza lipsa de apa si raspund normal la testele utilizate pentru diagnosticul diabetului insipid. Poliuria mai poate fi observata in hipercalcernii, in lipsa prelungita de potasiu, dupa un Tratament indelungat cu cortizon si in diabetul zaharat. in acest ultim caz, densitatea urinii este normala, iar examenele de laborator arata prezenta zaharului in sange si urina.

Pentru precizarea diagnosticului bolii, in clinica se utilizeaza urmatoarele teste:
Cel mai simplu test este cel al restrictiei de apa, timp de 6 ore sau cel mult 24 de ore. Testul este periculos, deoarece produce o deshidratare importanta a organis­mului. De aceea, personalul sanitar auxiliar trebuie sa supravegheze bolnavul cu multa atentie, in tot timpul probei. Bolnavul trebuie cantarit din ora in ora. Daca deshidratarea este excesiva (uscaciune a tegumentelor si mucoaselor) si daca scaderea in greutate depaseste 3 - 5% din greutatea corpului, proba se intrerupe.
Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatea nicotinei de a stimula secretia vasopresinei. Testul consta in injectarea i.v. timp de 3 - 5 minute, a unei solutii de salicilat sau tartrat de nicotina. Doza administrata este de 1 mg pentru nefumatori si de 3 mg pentru fumatori. Testul este neplacut, deoarece nicotina produce greturi, varsaturi si ameteli. Exista o varianta simpla, dar mai putin precisa: se recomanda bolnavului sa fumeze 1-3 tigari, dupa cum este sau nu fumator; timp de o ora de la administrarea nicotinei, bolnavul bea apa la fiecare 15 minute, in cantitate egala cu cantitatea de apa pe care o elimina in acest interval de timp. in mod normal, nicotina descarca vasopresina si cantitatea de urina scade. in diabetul insipid, in care exista deficit de hormon antidiuretic, cantitatea de urina se mentine crescuta. DIABETUL INSIPID
Un alt test, frecvent utilizat in diabetul insipid, este proba la clorura de sodiu: inainte de proba se suspenda orice medicatie; dupa ce urineaza, se da bolnavului sa bea apa, si anume 5 ml/kilocorp, timp de 15 minute, adica circa 300 ml la fiecare sfert de ora, daca bolnavul are 60 kg; urina se strange si se masoara la fiecare 15 minute, debitul urinar fiind apreciat in mililitri pe minut. Proba propriu-zisa se incepe cand debitul urinar ajunge la 10 ml/min. Se face perfuzie i.v. cu solutie hipertonica de clorura de sodiu 2,5%, timp de 45 de minute. Debitul urinar se masoara la fiecare 15 minute, atat in timpul perfuziei, cat si la 30 de minute dupa terminarea ei. in mod normal, debitul urinar trebuie sa scada brusc. Daca nu scade, se presupune existenta unui diabet insipid. Proba la hormonul antidiuretic consta in administrarea i.m. sau i.v. de hormon antidiuretic. Se urmareste diureza pe minut. in diabetul insipid, sub actiunea hormonului, cantitatea de urina se normalizeaza. Aceasta metoda simpla este valoroasa, deoarece face distinctia intre diabetul insipid si poliuria intalnita in afectiunile renale.
DIABETUL INSIPID

Tratamentul cu pulbere de retrohipofiza corecteaza poliuria din diabetul insipid. Se administreaza pulbere de lob posterior de hipofiza. in comert se gaseste preparatul denumit Retrohipofiza, care contine hormon antidiuretic. Se dau 20 - 50 mg la intervale de 4 ore, in prize nazale. Se mai poate administra si sub forma injectabila. Recent, s-au introdus in Tratamentul diabetului insipid substante diuretice (ca de ex. clortiazida), care reduc in mod substantial poliuria. in poliuriile cu componenta psihica se utilizeaza tranchilizante si se face psihoterapie. intre alte indicatii, un rol important il detine dieta saraca in sare, proteine, alcool - toate acestea avand efect de stimulare a diurezei.