100 de alimente sanatoase....

100 de alimente sanatoase ....

Nutriţioniştii germani au aflat răspunsul la întrebarea: care sunt cele mai bune alimente pentru organismul uman.   

Cei mai renumiţi nutriţionişti germani au stabilit care sunt cele mai sănătoase 100 de alimente care îţi protejează principalele organe.
Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume.
În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi.


          Vă prezentăm în premieră în România lista acestor 100 de alimente sănătoase.
  Pentru piele şi păr

1.Pepenele.
Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat.
Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul.
Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu - provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.
4. Orzul.
Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.
5. Cimbrul.
Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul.
 Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.
7. Muştarul.
Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.

  Pentru Rinichi 8. Sfecla roşie.
 Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele.
 Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii "se luptă" să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele.
 Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina.
 Protejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie.
Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia.
Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră.
 Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată.
 Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca.
 În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet.
E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.
17. Pătrunjelul.
Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
Pentru Oase 18. Migdalele.
 Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul.
Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul.
 Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara.
 Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.
22. Brânza.
 Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
Pentru intestine şi stomac 23. Tinctura de fenicul.
 Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul.
 Stimulează digestia.
25. Mango.
Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul.
Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul.
Ameliorează indigestia.
28. Soia.
Are proprietăţi anticancerigene.
29. Nucile.
 Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.
Pentru ficat 30. Anghinarea.
 Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.
 31. Sucul de ridiche.
 Stimulează secreţia bilei.
32. Conopida.
 Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere.
 E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale).
E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia.
Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele.
Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta.
 Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Carnea de iepure.
 Degresează ficatul.
39. Carnea de vită şi de mânzat.
Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate.
Pentru creier 40. Lintea.
 Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa.
Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte.
Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea.
 Creşte puterea de concentrare.
44. Oul.
 E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado.
E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.
46. Bananele.
 Conţin substanţe benefice pentru creier.
Glucoza, vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.
47. Caisele.
 Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele.
Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele.
 Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea "de lucru" a creierului.
50. Mazărea.
 E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde
. Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.
Pentru ochi
52. Castanul sălbatic.
 Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica.
Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb.
 Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel.
Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca.
 Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia.
Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis).
Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină.
Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii.
Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina.
Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele.
Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus.
Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul.
 Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator.
65. Rozmarin.
 Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.
Pentru inimă 66. Varza.
 Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli.
 Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea.
Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele.
Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge,
 În plus, are şi puţine calorii.
70. Morcovul.
Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele.
Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa.
Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul.
Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic.
 Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul.
Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea.
 Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline.
 Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul.
 Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul.
Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.
80. Cartofii.
Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika.
 Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile.
 Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele.
 Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele.
Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră.
 O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.
86. Coacăzele.
 Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura.
Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele.
 Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul.
 Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile.
Au multe vitamine care protejează inima.
91. Cireşele.
 Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba.
Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul.
 Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake.
Reduce colesterolul.
95. Prunele.
Previn tromboza.
96. Curmalele.
Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu.
Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele.
Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul.
 Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul. 
 Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute.
 Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii.

Terapia cu ajutorul arborilor

Terapia cu ajutorul arborilor

Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar si cu fragmente din lemnul acestora. Acest tratament este util in diverse boli, dar pina in prezent nu s-a stiut ca fiecare arbore are un bioritm al sau – cu ore de repaus si ore de maxima activitate biologica. Aceste perioade de maximum sint cele in care arborii ne aduc un folos maxim din punctul de vedere al efectelor terapeutice.

Unii arbori ne atrag, altii sint neplacuti, resping si sperie, produc emotii negative. Fiecare dintre noi isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui energie o va resimti si care il va ajuta.

Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca arborii au unii energie pozitiva, altii energie negativa. Spre exemplu, energia pozitiva este proprie mesteacanului, stejarului, pinului, catanului, artarului, teiului, frasinului, salciei. Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala, dind sanatate organismului uman.

Arborii cu energie negativa sint plopul, plopul tremurator, bradul, platanul, malinul, arinul. Acesti arbori absorb energia din corpul omului si, o data cu ea, extrag si durerea, eliminind din organism energia daunatoare.

Mesteacanul

Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului), mesteacanul se afla in perioada de pauza. Perioada activa este cuprinsa intre orele 4.00 si 8.00 (valoare maxima – in restul timpului nu se obtine efectul maxim). Energia mesteacanului este moale, cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se lipeste de scoarta mesteacanului, varsa lacrimile cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul, linistea sufleteasca revine.

Stejarul

Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada cea mai activa este intre orele 21.00 si 3.00 dimineata. Energia stejarului este puternica, atotstapinitoare. De stejar nu te poti apropia oricum. Cei ce sint iritati, plini de nervi, ar face mai bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa este nevoie de energia unui plop tremurator sau a unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia dupa aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a beneficia de aportul energiei sale.

Pinul

La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta activ (fara pauze). Energia pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si anihileaza socul psihico-emotional de la persoana afectata.

Artarul

Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele 3.00 si 4.00, iar cea de activitate intre orele 6.00 si 9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic (aura) al omului. De asemenea, deochiul este cel mai bine alungat sub coroana unui artar.

Frasinul

Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte bine cimpul energetic uman si redreseaza si psihicul. In apropierea unui frasin este recomandabil sa meditam, aici realizindu-se o concentrare puternica a atentiei. Frasinul inregistreaza un maxim al activitatii intre orele 10.00 si 12.00. Acest arbore se recunoaste usor dupa semintele ca niste elice.

Castanul (salbatic)

Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de pauza fiind intre 6.00 si 7.00. Energia castanului elibereaza, genereaza fantezie, dar exagerarea contactului cu acest arbore poate duce la halucinatii.

Teiul 

Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00, fiind activ intre orele 1.00 si 5.00. Energia teiului este de factura moale, blinda. Senzatia pe care o da energia teiului este de caldura si pace. In China teiul este numit (si nu degeaba) copacul uitarii.

Salcia 

Repausul salciei este intre 1.00 si 2.00, iar activitatea intre 17.00 si 20.00. Energia salciei este moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca organismul ce revine in contact cu energia ei. In preajma salciei trece senzatiile de furie si oboseala. Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap si sa readuca armonia in intregul organism.

Plopul 

Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea intre 14.00 si 17.00. Energia este uniforma, moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia dorita, realizeaza corectia psihicului. Daca imbratisam plopul pentru citeva minute, scapam de oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se produce un retur al energiei, ceea ce da senzatia de ameteala.

Plopul tremurator

Acest arbore se odihneste intre 1.00 si 2.00 noaptea si este activ intre orele 13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un vampir, de aceea nu se recomanda stationarea in apropierea acestui arbore mai mult de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o padure de plopi tremuratori, caci aici domneste disconfortul. Totusi, raminerea un scurt interval de timp linga un asemenea copac este benefica, deoarece el va pompa din organismul nostru tot stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar 10 minute, cu o crenguta de plop tremurator putem scapa de durerea de masele, doar lipind ramurica de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice durere, in afara de durerile de cap si crizele cardiace.

Arinul

Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramine in repaus intre orele 0.30 si 3.00. In rest este in permanenta activ. Energia arinului este negativa, deci nu trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar, daca folosim o bucatica de lemn de arin, pe care o aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara. Totodata, arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile sufletesti, cauzate de suparari, iar in reumatism este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze de arin.

De retinut

Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si emotional, trebuie sa alegem totdeauna copacii cei mai sanatosi, cu scoarta fara umflaturi sau cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate (si a unei zone bioenergetic corespunzatoare).

http://www.almeea.com/copacoterapia-terapia-cu-ajutorul-arborilor/

Secrete mici si mari pentru o alimentatie sanatoasa

Secrete mici si mari pentru o alimentatie sanatoasa

Nu consumati cereale care schimba culoarea laptelui in care sunt adaugate si mancati doar cand va este foame, nu cand sunteti plictisiti. Acestea sunt doar doua dintre regulile de aur ale unei alimentatii sanatoase.

Dupa ce au consultat numerosi dieticieni, nutritionisti, medici, antropologi dar si gospodine, jurnalistii de la Daily Mail au intocmit o lista cu reguli pe care oricine isi doreste sa fie sanatos, puternic si isi intareasca rezistenta organismului ar trebui sa le respecte zilnic.

"Cu cat painea este mai alba, cu atat vei muri mai repede", se spune pe buna dreptate. Consumata dincolo de o anumita limita, sub diverse forme, faina alba este la fel de nociva ca si zaharul.

Cerealele care coloreaza laptele sunt daunatoare sanatatii. Schimbarea culorii dovedeste ca cerealele respective sunt intens procesate si contin numerosi aditivi.

Daca nu iti este suficient de foame cat sa mananci un mar, atunci nu manca !

Mancati doar pentru ca va este foame nu pentru ca nu aveti ce face. Pentru multi, mancarea are mai putina legatura cu foamea si mai multa cu dorinta de a face ceva placut, care sa le aduca satisfactii imediate. "Daca nu iti este suficient de foame cat sa mananci un mar, atunci nu manca nimic!", spune o veche zicala.

O alta vorba din popor, necontestata de nutritionisti, spune ca o portie de mancare este cu atat mai sanatoasa cu cat contine mai multe culori, deci implicit diverse tipuri de legume.

Evitati alimentele pe eticheta carora figureaza o lista lunga de ingrediente, deoarece sunt intens procesate. Atentie, nu vorbim despre retetele bazate pe mai multe ingrediente, ci de produsele gata preparate cumparate din comert.

Puneti jos furculita intre doua inghitituri

Alimentele pozitionate central pe rafturi sunt de obicei mai nesanatoase, continand numerosi coloranti si aditivi. Cautati mai sus sau mai jos, dupa produsele naturale.

Mestecati bine alimentele, nu va grabiti. Savurati mancarea si va veti simti mai satisfacuti. "Puneti jos furculita intre doua inghitituri", va mai recomanda nutritionistii.

Consumati cat mai multe mancaruri produse de oameni nu de masini. Alimentele procesate mecanic contin, in  cele mai multe cazuri, prea multa sare, grasime sau zahar, precum si coloranti sau alte produse artificiale, nocive pentru organismul uman.

Daca un aliment are aceeasi denumire in toate limbile, atunci nu este recomandat

Evitati sa cumparati alimente sau bauturi de la benzinarii. De obicei acestea se aprovizioneaza cu produse neperisabile, care contin numerosi aditivi.

Nu manca singur, vei fi tentat sa mananci mai mult. Incearca sa iei masa in familie sau cu prietenii.

Daca un aliment are aceeasi denumire in toate limbile, atunci nu este recomandat. Big Mac, Pringles, iti suna cunoscut?

Incalca regulile din cand in cand, nu foarte des, la petreceri, evenimente mondene sau cu alte ocazii diverse. Astfel, nu te vei mai simti atat de incorsetat de recomandarile facute mai sus, si nu vei fi atat de tentat sa uiti de ele.

http://www.ziare.com/

Tehnici de eliberare emotionala EFT

Tehnici de eliberare emotionala EFT

EFT a fost initial comceput pentru a inlocui psihoterapia. Acest scop a fost atins in momentul cands EFT a redus dramatic timpul de terapie necesar de la luni sau ani la minute sau ore. Pe parcursul practicarii acestor metode, s-a observat ca se produceau de asemeni si vindecari fizice profunde. Vederea se imbunatatea, durerile de cap dispareau, durerea canceroasa si alte simptome diminuau si tot asa.Se crede ca motivul pentru aceasta este ca EFT se adreseaza unor cauze pe care medicina alopata le ignora de cele mai multe ori, cum ar fi disturbarea energiilor din meridianele trupului sau cauze emotionale. Aceste cauze insa sunt piesa de rezistenta a tehnicilor EFT. Astfel, EFT este o metoda neconventionala de tratament atat a bolilor psihice cat si a celor fizice, care nu este insa menita sa inlocuiasca sfatul medical calificat.

Tehnicile se aplica in numeroase cazuri incluzand:  usurarea durerii – frici si fobii, furie – alergii, dependente – probleme respiratorii,  scaderea in greutate – presiunea sanguina, anxietate – probleme relationale, traume – probleme feminine, depresii – probleme pediatrice; scoala, sporturi si probleme legate de performantele sexuale, boli grave (de la migrene la cancere).

Principiul EFT: Cauza tuturor emotiilor negative este o intrerupere (electrocutare) in sistemul energetic al organismului. Intreruperea poate fi corectata palpand ferm punctele de intrare a energiei Qi in corp pentru fiecare meridian in parte.

Reteta de baza in EFT este alcatuita din 4 pasi principali ce se succed de mai multe ori in functie de modul in care raspunde organismul si de gravitatea problemei:

1. Setarea – in care se repeta de 3 ori afirmatia: “Desi am aceasta problema (ex. migrena, frica de a vorbi in public) ma accept si ma iubesc profund si complet” in timp ce se freaca continuu Punctul Dureros (la 7 cm inferior si lateral de furculita sternala) sau se loveste bland si continuu Punctul de Lovire din Karate (marginea interna a pumnului);

2. Succesiunea - Se loveste de 7 ori in fiecare din urmatoarele Puncte Energetice in timp mce se repeta Fraza de Reamintire la fiecare punct.

Puncte: 1) Baza sprancenei;

2) Lateral de ochi;

3) Sub ochi; 

4) Sub nas;

5) Pe barbie;

6) Baza claviculei (langa stern);

7) Sub brat; 

8 ) Sub san (mamelon);

9) Degetul mare (extern fata de baza unghiei);

10) Aratator (lafel);

11) Deget mijlociu( lafel);

12) Degetul mic (lafel);

13) Punctul de Lovire in Karate.

Fraza: ex. migrena, durere de cap.

3. Procedura 9 game - Se loveste incet continuu in Punctul Gama (pe fata dorsala a mainii, la 1 cm deasupra mijlocului dintre incheieturile degetelor mic si inelar [varful triunghiului echilateral cu baza = linia dintre incheieturi]) in timp ce se realizeaza fiecare din urmatoarele actiuni:

1) Inchidem ochii;

2) Deschidem ochii;

3) Indreptam ochii inferior dreapta cat mai mult;

4) Indreptam ochii inferior stanga cat mai mult;

5) Rotim ochii in cele 12 cadrane in directia acelor de ceas;

6) Rotim ochii invers;

7) Fredonam (maraim) 2 secunde dintr-o melodie (ex. Happy Birthday);

8 ) Numaram pana la 5;

9) Fredonam 2 secunde dintr-o melodie.

4. Repetam Succesiunea.

Nota: In rundele urmatoare, Afirmatia de Setare si Fraza de Reamintire sunt ajustate sa reflecte faptul ca problema a diminuat si ne adresam la problema restanta (restul de durere). Ex. “Desi mai am inca ceva din aceasta durere de cap, ma accept si ma iubesc profund si complet.” respectiv “Durerea de cap ramasa.”

Inainte de a incepe si la fiecare runda, ne vom evalua problema, notand intensitatea ei de la 1 la 10.

http://www.almeea.com/emotional-freedom-techniques-tehnici-de-eliberare-emotionala/

Puterea vindecatoare a cuvintelor

Puterea vindecatoare a cuvintelor

Cuvintele nu doar reflecta realitatea, ele o si creeaza. De exemplu, vorbind, poti insufla cuiva dorinta de a manca ceva anume, poti crea imaginea muntelui sau a marii, trezind astfel unei persoane dorinta de a face o excursie. Imediat ce a fost rostit un cuvant, el da o comanda creierului si acesta o executa. Creierul este translatorul intentiilor noastre. El prelucreaza si inmagazineaza toate informatiile pe care le primeste din exte­rior: imagini, informatii auditive sau informatii legate de miros, de gust, de simtul tactil etc.

Cuvintele au incarcatura energetica. Ele vibreaza pe anu­mite note, creand sunete, deci, vibratii placute sau neplacute. In consecinta, este bine sa folosim doar cuvintele care ne plac. 

Cu ajutorul cuvintelor, se pot face vindecari miraculoase. Repetarea unor cuvinte, precum bine, sanatos, vioi, puternic etc, are un efect benefic asupra sanatatii noastre fizice si psihice, conducand, in foarte multe cazuri, la insanatosire rapida. Aceste cuvinte creeaza o autosugestie la care creierul raspunde si co­manda inceperea luptei pentru refacerea organismului.

In ceea ce priveste chakrele, ele pot fi deschise fie cu aju­torul unor mantre, fie cu ajutorul unor cuvinte, bine cunoscute, folosite chiar si in rugaciuni. Prin ele, putem sa punem in vibratie organe deze­chilibrate si sa le ajutam sa intre in vibratia lor normala.

Pentru deschiderea chakrelor putem folosi urmatoarele cuvinte:

- minune, pentru chakra 1;

- bucurie, pentru chakra 2;

- cer, pentru chakra 3;

- sanatate, pentru chakra 4;

- bogatie, pentru chakra 5;

- binecuvanteaza, pentru chakra 6;

- sfinteste, pentru chakra 7.

Functia creierului poate fi activata prin cuvantul soare sau Dumnezeu.

Dumnezeu-Tatal deschide functia sistemului glandular – de unde concluzia ca boli ale creierului sau ale glandelor au legatura directa cu divinitatea.

Iisus-Fiul actioneaza pe sistemul nervos central si simturi.

Cautare deschide functia sistemului limfatic.

Rugaciune – deschide functia sistemului respirator.

Curatenie – actioneaza pe sistemul osos.

Credinta pune in vibratie tendoanele si ligamentele.

Puritate – reface sistemul circulator.

Ispita este stomacul, bila este Cel rau, pacatul este sexul, iar minciuna, pancreasul.

Puterea – reface muschii.

Mantuirea  deschide sufletul.

Adevarul – curata canalele energetice.

Sintagma Sfanta-Treime, fiind formata din vibratia cuvintelelor rugaciune, credinta si curatenie, va actiona atat asupra tendoanelor, cat si a legaturii dintre sistemul respirator si cel osos.

Sintagma painea noastra cea de toate zilele nu se refera la man­carea propriu-zisa, ci la cultura spirituala. Prin ea se actioneaza asupra zonei creierului in care este amplasata memoria.

Toate cuvintele mentionate aduc viata. Trebuie doar sa le folosim, iar rugaciunea in care le regasim ar fi urmatoarea:

„Dumnezeu Tatal si Iisus Fiul ma ajuta sa Caut prin Ruga­ciune Curatenia, Puritatea, Credinta, Imparatia si Puterea Lui, Mantuirea si Mila Lui, Adevarul, Painea noastra cea de toate zilele, Minunea din mine, Bogatia sufletului, Bucuria de a trai Sanatos, precum in Cer asa si pe Pamant si fereste-ma de Pacat, Ispita, Minciuna si de Cel rau, Binecuvanteaza-ma si Sfinteste aceasta

Pronuntand cuvinte urate, putem sa ne facem rau singuri, e problema noastra, dar atentie, ele nu trebuie transmise celor din jurul nostru. Cuvintele primesc o forta suplimentara cu cat le constientizam mai mult si cu cat este mai puternica trairea noastra atunci cand le rostim.

http://www.almeea.com/puterea-vindecatoare-a-cuvintelor/

Limba ne poate arata starea de sanatate

Limba ne poate arata starea de sanatate

Corpul ne comunica starea sanatatii noastre interne. Putem astfel sa prevenim  evolutia unei boli grave consultand din timp un specialist, sa  stabilim unui diagnostic corect si sa aplicam un tratament corect.

Limba e modalitatea cea mai la indemana sa iei pulsul sanatatii tale, fiind folosita inca din vechime. Ce face ca limba sa fie un instrument atat de important in stabilirea diferitelor diagnostice este faptul ca acest organ contine apa, electroliti, mucus si enzime, fiind extrem de sensibila, iar felul in care arata se schimba in functie de schimbarile din organism.

In medicina chineza, limba este o harta a organelor interne. La fel ca si fata, limba este divizata in 5 zone care corespund organelor interne.

Varful limbii apartine focului, zona imediat urmatoare metalului, lateralele apartin lemnului, centrul corespunde pamantului, iar partea cea mai indepartata apei. Priveste-ti cu atentie limba, pentru a sti la ce specialist ar trebui sa-ti faci programare.

Semne si simptome

O limba normala, care iti spune ca esti sanatos, ar trebui sa fie roz, fara decolorari sau urme ale dintilor, cu un strat care arata ca secretiile salivei sunt cele corespunzatoare.

Cand nuanta limbii se inchide, ajungand la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicata, ceea ce semnaleaza inflamatiile, infectiile sau hiperactivitatea anumitor organe, in functie de zona prea pigmentata.

Cand culoarea limbii este prea deschisa, de la roz la alb, indica raceala, anemia, lipsa energiei si functionarea necorespunzatoare a anumitor organe. Persoanele cu un sistem imunitar slab, cauzat de chimioterapie sau oboseala cronica, au o astfel de nuanta a limbii.

Stratul protector al limbii sau lipsa acestuia poate indica diferite probleme de sanatate. Cand acesta este prea dens arata un dezechilibru in sistemul digestiv. Mai mult, poate anunta o infectie cu candida. Cand acest strat are o nuanta galbuie, sugereaza infectiile si inflamatiile din organism.

Varful limbii – sistemul cardiovascular

Focul, care corespunde inimii si intestinului subtire, este reprezentat de varful limbii. Aceasta regiune vorbeste si despre emotii. Stresul si anxietatea vor fi tradate de o culoare rosie si de pete localizate in aceasta regiune.

Un varf al limbii prea fierbinte inseamna hiperactivitate in zona cardiaca, cauzata de stres si tensiune.

Lateralele limbii – ficat

Lateralele limbii corespund elementului lemn. Urmele dintilor in aceasta regiune denota ceva probleme la nivelul ficatului. Uneori pot aparea pete cu nuanta albastrui-verzuie in aceste zone. Petele de nuanta inchisa indica probleme serioase.

Cele rosii denota lipsa energiei, discomfortul, un abdomen prea proeminent, in plina expansiune, ce impune o vizita la specialist. In 7 din 10 cazuri, poate fi vorba chiar despre cancer la ficat sau ciroza.

Zona imediat urmatoare varfului limbii – sistemul respirator si imunitar

Zona imediat urmatoare varfului limbii corespunde metalului, care raspunde de sistemul respirator si imunitar. Cand aceasta regiune se inroseste sau cand apar pete rosii este vorba, cel mai probabil, de infectii respiratorii care urmeaza sa se instaleze. Paloarea in aceasta regiune reflecta un sistem imunitar slab.

In cazul anumitor infectii fungice ale plamanilor, apare un strat negru care acopera aceasta zona. Acesta poate semnala si leziuni ale plamanilor.

Centrul limbii – sistemul digestiv

Aceasta regiune, care apartine elementului pamant, se afla in stransa legatura cu functionarea stomacului, splinei si pancreasului, tradand problemele sistemului digestiv. Arsurile la stomac sunt tradate de roseata si de mucusul galbui din centrul limbii.

Schimbarile subtile de culoare din aceasta regiune indica probleme digestive care inca nu au aparut. Observa cu atentie aceasta zona pentru a actiona inainte ca semnele sa devina adevarate probleme.

Spatele limbii – rinichi

Partea cea mai indepartata a limbii reflecta functionarea multor organe, dar mai cu seama pe cea a rinichilor, fiind guvernata de elementul apa. Tot ea raspunde de sistemul hormonal si de glandele sexuale. Un strat dens galbui in partea cea mai indepartata a limbii, in centru, in cazul femeilor, reprezinta o probabila infectie a vezicii urinare, care inca nu s-a instalat.

Aceste femei ar trebui sa inceapa sa consume imediat 8 pana la 12 pahare de apa filtrata pe zi, sa ia 5.000 mg de Vitamina C si sa bea suc de merisor sau extract din acelasi fruct, ceea ce previne de obicei instalarea afectiunii. In lipsa tratamentului, de obicei afectiunea se instaleaza.

Nu doar limba transmite informatii pretioase legate de sanatate. Aceleasi informatii pot fi transmise prin alti mesageri, precum ochii, fata si unghiile.

(sursa internet)

Combinarea corecta a alimentelor

Combinarea corectă a alimentelor – garanţia unei sănătăţi de fier

de dr. Mariana Sava

„Hrana ingerată este divizată în trei părţi. Partea intermediară, grosieră, se elimină. Partea mijlocie se transformă în constituenţi corporali. Partea subtilă devine hrană pentru minte.” (CHANDOGYA UPANISHAD VI.4.I)

„Eu sunt hrana. Eu sunt cel care mănâncă hrana. Eu sunt cel care îl înghite pe cel care mănâncă hrana. Eu devorez întregul Univers. Lumina mea este asemenea Soarelui.”
(TAITTIRIYA UPANISHAD II.9.6)

Dieta corectă este esenţa oricărui tratament naturist. Alimentele pe care le consumăm pot amplifica, diminua sau chiar anula efectele altor terapii (chiar şi influenţa vindecătoare a plantelor medicinale). Pe de altă parte, o dietă incorectă poate fi unul dintre principalii factori cauzatori de boală. Ştiinţa străveche, AYURVEDA ajută fiecare fiinţă umană să descopere care este regimul alimentar care i se potriveşte cel mai bine, precum şi tot ceea ce este necesar din acest punct de vedere, pentru a preveni sau trata eventualele dezechilibre.

Eşti ceea ce mănânci

Dietoterapia se bazează pe faptul că dobândim calităţile hranei, cu alte cuvinte, suntem ceea ce mâncăm. Într-adevăr, putem observa şi singuri, dacă suntem atenţi, că alimentele pe care le mâncăm ne influenţează starea psiho-mentală din perioada ce urmează mesei respective. Este ştiut că marii consumatori de carne sau cafea sunt predispuşi la a manifesta mânie, agresivitate sau alte emoţii negative „fierbinţi”. Medicina iniţiatică tradiţională AYURVEDA cunoaşte de mii de ani faptul că regimul carnivor „supraîncălzeşte” sângele în timp ce regimul vegetarian este renumit pentru predispunerea la echilibru, calm şi linişte, care sunt manifestate deseori chiar şi în condiţii foarte stresante. Celebrul filosof iniţiat Omraam Mikhael Aivanhov spunea: „Mâncatul cărnii întreţine în corpul persoanei respective o legătură invizibilă a corpului cu lumea animală şi cred că individul ar fi înspăimântat dacă şi-ar putea vedea culorile urâţite ale aurei sale invizibile (n.n. – invizibile ochilor obişnuiţi, dar care deja la ora actuală poate fi parţial pusă în evidenţă graţie fotografiei în efect Kirilian, ecrane cu dicianină etc.), însoţit fiind de toate sufletele animalelor pe care le-a mâncat.”

Anumite alimente induc rezonanţe planetare

Fiecare aliment are o rezonanţă astrală predominantă, care favorizează inducerea unei întregi game de emoţii, sentimente, gânduri şi stări specifice vibraţiei planetare respective în fiinţa care îl consumă cu regularitate (minim 30 de zile). Spre exemplu, fiinţelor care doresc să devină mai iubitoare, mai senzuale, mai „venusiene” le-ar fi de un real folos consumul preferenţial de grâu, mere, cireşe, caise, piersici. Celor care vor  să-şi amplifice puterea de emisie mentală, strălucirea, autocontrolul sau alte calităţi „solare”, le recomandăm un regim alimentar compus din orez preparat cu scorţişoară, nuci, anghinare, seminţe din floarea soarelui, măsline.

Consumă mai ales hrană produsă în regiunea în care trăieşti

Tradiţia milenară ayurvedică ne aduce la cunoştinţă rolul important în menţinerea sănătăţii pe care îl are consumul vegetalelor şi produselor lactate obţinute de la animalele care cresc în zona în care trăim. Este celebru printre gerontologi şi dieteticieni exemplul locuitorilor din zona Hunzo din nordul Indiei, care reuşesc frecvent să depăşească venerabila vârstă de 100 de ani (putând şi procrea până la 80 de ani) numai datorită consumului preferenţial de cereale decorticate, legume, fructe, ouă şi lapte, însă toate acestea produse în regiunea lor. O dată în plus, a devenit evidentă în lumea medicală importanţa aplicării universale a principiilor acestui sistem multimilenar, care este medicina ayurvedică, la condiţiile de viaţă şi activitate din oricare parte a lumii. În ţara noastră, aceste aspecte sunt prezentate pe larg în cadrul cursului de AYURVEDA organizat de ANM (Asociaţia Naţională pentru promovarea Medicinilor Neconvenţionale).

De ce este important să combini corect alimentele?

Unul dintre principiile ayurvedice de bază ale dieteticii se referă la combinarea corectă a alimentelor, atât în dieta generală, cât şi în cursul aceleiaşi mese. Valoarea acestui vechi principiu este recunoscută astăzi de către nutriţioniştii moderni, care au redescoperit ei înşişi (validând astfel vechile învăţături ayurvedice) existenţa unor compatibilităţi, respectiv incompatibilităţi alimentare. La baza acestora stau două aspecte esenţiale.

Primul aspect este cel al selectivităţii şi compatibilităţii secreţiilor enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în cursul digestiei se efectuează în prezenţa unor enzime existente în secreţiile produse de glandele digestive.
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).

Al doilea aspect al compatibilităţii alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate necesită timpi de digestie diferiţi.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.

Grăsimile încetinesc digerarea oricăror alimente mâncate în cursul aceleiaşi mese. Astfel, proteinele „grase” (asociate cu grăsimi) sunt digerate mai lent decât proteinele „slabe” (neasociate cu grăsimi): brânza slabă se digeră mai lent ca brânza grasă.

Alimentele conţinând acizi necesită un timp de digestie prelungit, întrucât organismul trebuie în prealabil să-i neutralizeze.

De exemplu, fructele acide/acre se digeră mai lent decât cele semiacide sau dulci. Legumele verzi se digeră destul de repede întrucât nu au o concentraţie prea mare de proteine, lipide sau acizi.

Iată câteva consideraţii în legătură cu unele asocieri alimentare.

Asocieri indicate şi asocieri nerecomandate

Amidon – acizi
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.

Amidon – proteine
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.

Amidon – glucoză
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!

Amidon – legume verzi
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.

Amidon – apă (Atenţie!) Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului. Totuşi, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în ţesuturi, deci să parvină organismului în afara mesei propriu-zise, graţie menţinerii unui echilibru hidric sănătos (minim 1,5 litri/zi).

Amidon – lapte
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.

Proteine – grăsimi
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.

Proteine – legume verzi
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.

Lipide – amidon   Este compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi fierţi, amestecaţi cu ulei sau unt uşor încălzit sau cu fulgi de ovăz sau alte cereale.

Lipide – legume verzi
Este o asociere foarte recomandată.

Lipide – Glucoză (fructoză)
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.

 

Mic dejun	Prânz	Ora 17	Cină
mere, pere, urdă cu unt	ouă, nuci, andive, ciuperci, salată de castraveţi şi lăptuci, salată de morcovi cu ţelină, ulei de măsline, şvaiţer	mere, stafide	iaurt, castraveţi, varză verde, praz, dovlecei, brânză albă
struguri proaspeţi, iaurt, piersici, măsline, varză	caşcaval, praz, ridichi, spanac, salată de varză roşie, morcovi, cartofi la cuptor	prune uscate, pesmet cu unt	fasole verde, ouă, napi
căpşuni, miere, piersici, caise, lapte bătut (kefir)	smântână, dovlecel, conopidă, salată de sfeclă roşie, orez, migdale	banane, smochine şi curmale	Ştevie, brânză de vaci, pere, varză roşie
mere, germeni de grâu	ouă, vinete, gulii	gutui	şvaiţer, mazăre

Respectarea compatibilităţii elimină posibilitatea autointoxicării 

În cazul asocierii de alimente incompatibile se pot declanşa uneori fenomene de fermentaţie a glucidelor (generatoare de dioxid de carbon, acid oxalic, alcool – compuşi care produc balonări şi crampe abdominale, constipaţie sau diaree) sau procese de putrefacţie a proteinelor (rezultând hidrogen sulfurat, acid fenil propionic, indol, scatol, fenoli, alcooli, acid acetic – compuşi toxici pentru organism).

Aşa numitele regimuri omogene, bazate pe compatibilităţi alimentare, au darul de a uşura digestia, atât prin creşterea vitezei de absorbţie, cât şi prin diminuarea efortului organismului de a digera alimentele respective, precum şi de a suprima fenomenele fermentaţiei sau putrefacţiei intestinale. Se evită astfel producerea de toxine la nivelul tubului digestiv, prin a căror absorbţie are loc o autointoxicare progresivă a organismului, care poate genera diferite stări de boală.

În continuare, vă oferim câteva sugestii de meniuri bazate pe respectarea compatibilităţilor alimentare.

Diete ayurvedice pentru cele trei tipuri constituţionale fundamentale

O dietă corect concepută din punctul de vedere al criteriilor constituţionale poate fi uneori suficientă pentru a conduce, ea singură, însă într-un timp mai îndelungat, la vindecarea afecţiunilor de care suferiţi.

Tipul dezechilibrat la care predomină elementul aer – VATTA – este cel care suferă cel mai adesea de slăbire excesivă (emaciere), malnutriţie, boli consumptive (ex: tuberculoza). Focul lui digestiv este variabil, uneori digeră foarte uşor, alteori are dificultăţi în prelucrarea şi asimilarea hranei. Stările psihice negative care însoţesc bolile de tip VATTA sunt anxietatea, frica sau neliniştile de tot felul.

Tipul dezechilibrat la care predominant este elementul foc – PITTA – este tipul călduros, cu un apetit intens şi o digestie puternică.

În general suferă de arsuri la stomac sau în alte zone ale corpului. Acest foc digestiv îi poate cauza diaree, infecţii, boli febrile. Atitudinea negativă generatoare de boală se concentrează în cazul lui pe mânie, violenţă, criticism.

Tipul dezechilibrat la care predominant este elementul apă – KAPHA – este cel care are digestia cea mai lentă, suferind adesea, după masă, de o senzaţie de greutate în stomac. Este predispus la obezitate, iar emoţiile negative care îl caracterizează sunt lăcomia şi ataşamentul.

Vă prezentăm într-un tabel sintetic alimentele cele mai indicate fiecărui tip de dezechilibru constituţional, care pot să reechilibreze şi să armonizeze fiinţele respective.

	Tipul VATTA	Tipul PITTA	Tipul KAPHA
Fructe	caise banane cireşe grapefruit struguri ananas curmale smochine piersici	mere cocos pepene piersici prune dulci rodii stafide	mere caise cireşe afine prune uscate stafide rodii
Legume	castraveţi cartofi dulci ridichi dovlecei ceapă gătită (călită, fiartă, dar nu prăjită), fasole verde morcovi	conopidă ţelină varză fasole verde castraveţi dovlecei cartofi salată verde ciuperci	varză ţelină conopidă salată verde ceapă crudă spanac usturoi ciuperci ridichi morcovi
Cereale	grâu ovăz orez	grâu orez ovăz	orz porumb mei hrişcă
Produse Animale	unt unt clarifiat (în sanscrită – ghee – fiert pentru eliminarea apei şi a impurităţilor) lapte dulce iaurt kefir smântână	unt clarifiat lapte dulce unt nesărat	fără lactate (excepţie laptele de capră)
Uleiuri	toate uleiurile comestibile (cel mai intens efect de armonizare îl are uleiul de susan)	anumite tipuri de uleiuri comestibile	fără ulei (exceptând uleiul de porumb, migdale sau de floare soarelui, în cantităţi mici

Cea mai pură hrană

„Din SATTVA (aspectul de elevare şi aspiraţie) se naşte Cunoaşterea, din RAJAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) lăcomia, iar din TAMAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) confuzia, iluzia şi ignoranţa” (BHAGAVAD GITA XIV.17).

Dieta cea mai favorabilă unei vieţi sănătoase şi frumoase este alcătuită doar din alimente pure, uşoare, moderat răcoritoare, care furnizează toată forţa de care avem nevoie, dar care nu tulbură mintea. Ea are la bază fructele şi legumele proaspete, crude, laptele, cerealele, în general alimentele având gust dulce natural şi pe care le vom prepara cu ajutorul focului, cât mai puţin cu putinţă.

Excitantele, alimentele picante, acre sau sărate favorizează desfăşurarea activităţilor intense, dar ele produc şi agitaţia minţii şi stimularea excesivă a simţurilor.

Hrana care a suferit o prelucrare termică îndelungată sau hrana reîncălzită, mâncărurile care datorită păstrării îndelungate sau în condiţii neadecvate au dobândit gust amar sau astringent, precum şi cele greu de digerat sunt TAMAS-ice şi opacizează mintea, producând o lentoare a gândirii, somnolenţă.

În concluzie, folosind principiile ayurvedice prezentate în acest articol, vă puteţi alege singuri alimentele SATTVA-ice, compatibile cu tipul dumneavoastră constituţional, necesare pentru a crea premisele unei „sănătăţi de fier”.

Încheiem cu un sfat extrem de preţios al lui Omraam Mikhael Aivanhov: „Hrana este o scrisoare de iubire trimisă de Creator, ce trebuie descifrată… Când începeţi să mâncaţi, trimiteţi dragostea voastră hranei şi în acel moment ea se va deschide să vă dăruiască comorile sale.”

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 16

Substante antioxidante

Substante antioxidante

  Substantele antioxidante ajuta la neutralizarea efectelor nocive produse de compusii aparuti in cursul proceselor oxidative.
Procesul oxidativ se produce de exemplu cand fierul rugineste, sau suprafata marului taiat isi schimba culoarea datorita contactului cu aerul.
In organism apar molecule de oxigen instabil care se fixeaza la nivelul celulelor si tind sa se transforme in molecule stabile.
 Se produc astfel de alterari ale diferitelor componente celulare, inclusiv ale codului genetic transmis de catre acidul dezoxiribonucleic- ADN.
Acest proces oxidativ odata declansat, oprirea este extrem de dificila, iar consecintele pot fi foarte grave - de la bolile cardiace si hipertensiune arteriala, la starile inflamatorii articulare si malformatii congenitale.
Dintre factorii care  determina procesele oxidative enumeram :
- poluarea atmosferica
- substantele toxice
- fumul de tigara
- drogurile
- uleiul si untura ranceda

Din nefericire, uleiurile vegetale din porumb, soia, floarea soarelui, praf de sofran, carora li s-a facut reclama intensa in ultimele decenii, ca urmare, s-a extins foarte mult consumul lor  in randul populatiei, au probabil un rol important in declansarea proceselor oxidative.
 Aceste uleiuri contin cantitati crescute de acizi grasi omega 6, cu instabilitate extrema si ca atare rancezesc foarte repede.
Uleiurile si unturile rancede contribuie la declansarea unui lant de reactii oxidative, care determina leziuni importante la nivelul organismului.
Este indicat sa folositi numai ulei de masline la prepararea alimentelor sau uleiuri vegetale conservate cu vitamina E, deoarece nu rancezesc.

Substantele antioxidante de tipul vitamina C, E si beta-carotenului impiedica acest proces de ruginire, de oxidare permanenta, la nivelul tesuturilor organismului. Aceste substante  antioxidante  ajuta  organismul  in apararea impotriva diferitelor boli ce incetinesc procesul inevitabil al imbartanirii.
Substantele antioxidante, desi au efecte benefice, sunt consumate in cantitati insuficiente de majoritatea populatiei.
Este recomandat sa consumati zilnic cel putin 1000 mg vitamina C, 10000-25000 UI beta-caroten si 400 UI vitamina E.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acesti antioxidanti, administrati in cantitati crescute asigura o protectie  semnificativa impotriva recidivelor cancerului vezicii urinare. Vitamina C administrata in cantitati medii 300 mg pe zi reduce riscul cataractei cu 33%. Un efect similar a avut si administrarea zilnica a 400 UI vitamina E.
Cele mai importante patru substante antioxidante pot fi incluse in urmatoarea formula memotehnica ACES
- vitamina A sau betacarotenul
- vitamina C
- vitamina E
- seleniu
Pentru a cunoaste in amanunt toate efectele acestora, va rog sa le studiati separat; informatii -  pe paginile dedicate special!

Quercitina este o alta substanta antioxidanta cu efecte antitumorale. Probabil ca aceasta substanta bioflavonoida are si efecte antivirale.
Rolul jucat de aceasta substanta - quercitina - in suprimarea inmultirii celulelor  tumorale, impiedica astfel constituirea tumorilor masive.
Sursa cea mai importanta de quercitina  o reprezinta ceapa, de asemenea  o regasim in cantitati minime in majoritatea fructelor si verdeturilor.
O alta sursa o reprezinta substantele adjuvante.
Cantitatea zilnica recomandata de quercitina este de 500 mg de 1-3 ori pe zi.

Coenzima Q 10 (ubichinona) - aceasta substanta cu efect puternic antioxidant si cu actiuni multiple, reprezinta "vedeta" zilelor noastre in lupta impotriva colesterolului "rau" sau a LDL-colesterolului. Are  rol in controlul activitatii cardiace si poate vindeca eficient afectiunile gingiilor.
 Eficienta ei creste  considerabil prin administrare concomitenta  cu vitamina E;
Dintre alimente, continutulcel mai mare in ubichinona il gasim in : macrouri, sardele, boabe de soia, alune americane si in nuci.
Consumul zilnic 10-30 mg de coenzima Q 10.

vitamine si minerale

Important !!! despre vitamine si minerale:

Este foarte important sa intelegem fiecare dintre noi care este rolul vitaminelor in mentinerea starii de sanatate a organismului si in asigurarea unei vieti de calitate!
De aceea va aduc la cunostinta cum ca, toate materiile organice au in componenta lor vitamine. Unele contin mai multe feluri de vitamine, in proportii diferite, de aceea trebuie sa invatam - de ce, cand, cum si ce anume sa mancam!
Prima problema se alfa la nivelui solului care este responsabila pentru produsele cu un continut scazut de vitamine si minerale mai ales cand acesta este tratat cu ingrasaminte chimice, precum si a altor substante (pesticide si erbicide, fungicide, etc ...)

Pe de alta parte, adesea dureaza foarte mult pana cand alimentele ajung la consumatori, uneori ele fiind depozitate saptamani, chiar luni intregi inainte de a fi puse in vanzare. Cu cat acest interval de timp este mai lung, cu atat cantitatea de vitamine distrusa este mai mare.
Majoritate alimentelor, inainte de a ajunge in farfuria noastra, parcurg o foarte intensa prelucrare: fragmentare, faramitare, mixare, fierbere, decolorare, tratare cu diferite substante chimice, conservare. Exemple in acest sens sunt: majoritatea alimentelor congelate, conservele de carne, chips-urile, prajiturile (torturile, biscuitii) painea alba, pastele fainoase si anumite tipuri de branzeturi.
Fierberea este o procedura culinara cu "ajutorul" careia distrugem toate enzimele valoroase, precum si cantitatea minima de vitamine care a mai ramas in alimente .
Alimentele preambalate, conservate, sunt prevazute in majoritatea cazurilor cu eticheta "concentrat". Aceasta inseamna ca pe parcursul prelucrarii, in mare parte vitaminele si mineralele naturale au fost distruse, apoi au fost inlocuite cu substante sintetice de acelasi fel, in scopul obtinerii dreptului de a fi puse in vanzare.
Daca se consuma alimente in care sunt prezente doar doua treimi din cele 15 vitamine si minerale considerate indispensabile vietii, s-a demonstrat ca asocierea aportului scazut de vitamine cu un consum exagerat de grasimi determina la 98% din cazuri fenomene de subnutritie. Deficitul cel mai important este cel al vitaminelor A, E, C, B6 si al acidului folic si dintre minerale al zincului si magneziului.

Sa invatam sa consumam vitamine!

Vitaminele constituie parte integranta a regimului nostrum alimentar, ele se absorb mai bine atunci cand ajung in organismul nostru simultan cu celelalte principii alimentare si sarurile minerale. Organismul uman este activ 24 de ore zilnic. Celulele Dvs. nu se odihnesc nici cand dormiti, de aceea este de preferat ca aportul vitaminic sa fie echilibrat, impartit rational pe parcursul unei zile astfel incat aceste substante adjuvante sa fie prelucrate optim de catre organism. Le vom consuma dupa mesele principale si, pe cat posibil, impartite in cantitati egale de-a lungul zilei
Vitaminele hidrosolubile, in special cele din complexul B, precum si vitamina C, sunt eliminate din organism pe cale renala. Este deci foarte important ca aceste vitamine sa fie consumate dupa mesele principale, asigurand astfel concentratia maxima necesara organismului. In varianta in care aveti carente de vitamine este recomandat si de preferat sa o faceti dupa masa de pranz. Procesul optim de absorbtie al vitaminelor si substantelor minerale este in functie de interactiunea reciproca dintre ele.
De exemplu vitamina C favorizeaza procesul de absorbrie al fierului. Calciul asigura conditiile optime necesare absorbtiei vitaminei D, iar zincul vitamina A.

Glosar termeni medicina dentara

ADCC (Antibody-Dependent Cell-mediated Cytotoxicity/citotoxicitatea anticorpo-dependentã mediatã celular). O reacţie citotoxicã în care celulele Killer ce poartã pe suprafaţa lor receptorul Fc, recunosc celulele ţintã cu ajutorul anticorpilor specifici.

Adjuvant. O substanţã care amplificã printr-un mecanism nesp
Afinitate. Intensitatea cu care are loc legarea dintre determinantul antigenic (epitop) şi situsul combinativ al anticorpului (paratop).

ecific rãspunsul imun faţã de un antigen

Alele. Variaţia interspecii la nivelul unei gene particulare
Alergen. Un agent, de exemplu polenul, praful, mãtreaţa animalelor, ce cauzeazã reacţii de hipersensibilitate mediate de molecule de IgE.
Alergie. Reacţie de hipersensibilitate tip I.
Alogenic. Se referã la variaţiile genetice interspecii.
Alotip. Proteinele unei alele care pot fi recunoscute ca şi antigen de cãtre alt membru al aceleiaşi specii.
Anafilatoxine. Peptidele sistemului Complementului (C3a şi C5a) care duc la degranularea mastocitarã şi constricţia musculaturii netede.

Anafilaxie. Este o reacţie imunã specificã mediatã în principal de IgE, având ca efect vasodilataţia şi constricţia musculaturii netede, inclusiv a celei bronşice, evoluţia având potenţial fatal
Anticorp. O moleculã produsã de celula animalã ca rãspuns la antigen, posedând o trãsãturã particularã de legare în mod specific cu antigenul care induce formarea anticorpului
Antigene funcţionale leucocitare, reprezentate de 3 molecule care mediazã adeziunea intercelularã între leucocite şi alte celule într-o manierã nespecificã antigenicã.
Antigene T-dependente/T-indepenen-te. Antigenele T-dependente necesitã recunoaşterea imunologicã de cãtre celulele T şi B pentru a produce un rãspuns imun. Antigenele T-indepen-dente pot stimula direct limfocitele B în sinteza anticorpilor.
Balama. Patea lanţului greu de imunoglobulinã între regiunile Fc şi Fab, care asigurã flexibilitatea în interiorul celulei şi permite combinarea celor 2 situsuri într-un mod independent; regiunea "balama" este codatã de un exon separate.
Beta - 2 microglobulina. Un polipeptid care reprezintã parte a proteinelor membranare, inclusive moleculele clasi I CMH.

Bradikinina. Un nonapeptid vasoactiv care este cel mai important mediator gnat de sistemul kininic.
Bucla de amplificare. Reprezintã etapa în care activarea sistemului Complement pe calea alternative, se desfãşoarã ca o buclã de feed-back pozitiv când C3 este clivat în prezenţa unui activator de suprafaţã
Bursa lui Fabricius. Un organ limfoepitelial ce existã la joncţiunea dintre intestine şi cloacã, la pãsãri, fiind locul de maturare a limfocitelor B.
C1-C9. componenete ale cãilor clasice şi alternative ale sistemului Complement, care sunt responsabile de medierea rãspunsurilor inflamatorii, opsonizãrii particulelor şi liza membranelor celulare.
Calea alternativã. Reprezintã activarea sistemului Complement, prin intermediul C3 şi factorilor B, D, P, H şi I, care interacţioneazã în vecinãtatea unui activator de suprafaţã pentru a forma convertaza C3 a cãii alternative.
Calea clasicã. Calea prin care com-plexele imune (antigen-anticorp) pot active sistemul Complement, prin intermediul C1, C2 şi C4 şi formarea C3 convertazei cãii clasice.
Calea lectinelor. O cale relativ recent identificatã a activãrii Complementului, ce intersecteazã calea clasicã de activare.

Calea liticã. Calea Complementului efectuatã de cãtre componentele C5-C9 şi care este resonsabilã de liza membranelor celulelor sensibilizate.
Carrier. O moleculã imunogenicã, sau parte a unei molecule care este recunoscutã de cãtre celulele T în decursul rãspunsului imun.

CDRs (Complementary - determining regions). Secţiuni ale moleculelor de anticorpi sau regiunilor V ale recep-torilor limfocitelor T, responsabile pentru legarea numai a antigenului sau legarea CMH-antigenului.
Celule NK. Un grup de limfocite care au capacitatea intrinsecã de a recunoaşte şi distruge unele celule infectate viral sau a unor celule tumorale.
Celule Ts. Din punct de vedere funcţional sunt definite ca populaţii de celule T care reduce rãspunsul imun al altor celule T şi B.

Celulele dendritice. Un set de celule prezente în ţesuturi, care captureazã antigenele, secundar migreazã în grupele ganglionare şi splinã, unde au particularitatea de a fi active în proce-sarea şi prezentarea antigenului, celulelor T.

Celulele efectoare. Un concept func-ţional care în context înseamnã acele limfocite sau fagocite care produc efectul final.
Celulele K. un grup de limfocite care sunt capabile sã distrugã ţinta printr-un mecanism de citotoxicitate anticorpo-dependentã celular mediate; ele posedã receptori Fc pe suprafaţa lor.
Celulele Kupffer. Celule cu rol fago-citar ce existã de-a lungul sinusoidelor hepatice.
Chemokine. Substanţe responsabile de creşterea activitãţii migratorii celulare.
Chemotaxie. Migrarea acceleratã celu-larã direcţionatã, în special pe baza gradientului de concentraţie a unor factori chemotactici.
CHM (Complex Major de Histo-compatibilitate). O regiune geneticã ce existã la toate mamiferele al cãror produs este responsabil în mod primordial de rejecţia grefelor între diferiţi indivizi şi funcţioneazã ca şi semnale interlimfocitare şi celulele ce expreseazã antigenul.
Citofilic. Predispoziţia de legare la nivel celular.
Citokine. Un termen generic pentru moleculele solubile care mediazã reacţiile intercelulare.
Citostatic. Abilitatea de a opri creşterea celularã.
Citotoxic. Abilitatea de a ucide distruge celule.
Clona. O familie de celule sau organisme ce posedã o constituţie geneticã identicã.
CMH moleculele I/II/III. 3 clase majore ale moleculelor care sunt codate de cãtre sistemul CMH. Moleculele CMH I au un peptid CMH-codat complexat cu β2-microglobulinã, clasa aII-a are 2 peptide CMH-codate care sunt asociate printr-o legãturã neco-valentã, iar clasa aIII-a sunt alte molecule, inclusiv cele ale sistemului Complement.
Complement. Un grup de proteine serice implicate în controlul inflamaţiei, activarea fagocitozei şi atacul litic al membranelor celulare; acest sistem poate fi activat fie pe cale clasicã sau alternativã.
Complexe imune. Produsul reacţiei antigen-anticorp care poate conţine şi componente ale sistemului Complement.
Complexul membranar de atac. Com-ponentele asamblate C5-C9 ale sistemului Complement, faza terminalã, care se inserã în membrana celularã.
Componentul secretor. Un polipeptid produs de cãtre celulele unor epitelii cu funcţii secretoare care este implicat în transportul moleculelor polimerice de IgA, cu protejarea lor de digestie la nivelul tractului gastro-intestinal.
Comutarea clasei. Procesul prin care o celulã individualã tip B poate lega genele lanţului greu al imuno-globulinelor la gena V recombinatã, cu intenţia de a produce o clasã diferitã de anticorpi cu aceeaşi specificitate.
Conjugat. Un reactiv care este format prin cuplarea covalentã a 2 molecule, de exemplu fluoresceina cuplatã cu o moleculã de imunoglobulinã.
CR1, CR2, CR3. Receptorii pentru frag-mentele activate ale Complementului.
CSF (Colony Stimulating Factor). Un grup de citokine care controleazã diferenţierea celulelor Stem hemato-poietice.
Degranulare. Exocitoza granulelor din celule cum sunt eozinofilele, bazofile şi mastocitele.
Domeniile C. Domeniile constante ale anticorpilor şi ale receptorilor celulelor T. Aceste domenii nu contribuie la situsul de legare a antigenului şi prezintã o variabilitate relativ redusã.
Domeniile proteinelor de control ale Complementului. Un domeniu struc-tural ce existã în multe proteine ale cãilor clasicã şi alternativã a Complementului şi în anumiţi receptori ai sistemului Complement şi proteinelor de control.
Domeniile V. Domeniile N-terminal ale lanţurilor grele şi uşoare ale anticorpilor şi lanţurile α, β şi δ ale receptorului T.
Domeniu. O regiune peptidicã cu struc-turã terţiarã; atât imunoglobulinele cât şi moleculele claselor I şi II ale CMH posedã domenii.
Endogen. Originea în interiorul orga-nismului.
Epitop. Un singur determinant anti-genic. Din punct de vedere funcţional este partea antigenului care se combinã cu paratopului anticorpului.
Fab. Partea moleculei de anticorp care conţine fracţiunea combinativã pentru antigen, format dintr-un lanţ uşor şi parte din lanţul greu; este produs prin digestie enzimaticã.
Factorii B, P, D, H, şi I. Componente ale cãii alternative a sistemului Com-plement.
Fagocitozã. Procesul prin care celulele înglobeazã materialul formând un fagolizozom intracitoplasmatic, urmat de digestie şi reexpunere la suprafaţa celulei fagocitare a materialului procesat.
Fc. Porţiunea anticorpului care este responsabilã de legarea de receptorii celulari pentru anticorpi aflaţi pe suprafaţa celularã şi de C1q a sistemului Complement.
Fenotip. Expresarea caracterelor unui individ, în conformitate cu genotipul.
Genele C. Segmentele de gene care codeazã porţiunea constantã a lanţurilor grele şi uşoare ale imunoglobulinelor şi lanţurile α, β, γ şi δ ale receptorului pentru antigen, a limfocitului T.
Genom. Materialul genetic complet, conţinut în interiorul unei celule.
Genotip. Materialul genetic moştenit de la pãrinţi; nu tot materialul este obligatoriu sã fie expresat.
H-2. Complexul major de histo-compatibilitate la şoarece.
Haplotip. Un set de determinanţi genetici localizaţi pe un singur cromozom.
Haptenã. O moleculã micã care poate acţiona ca un epitop, dar este incapabilã sã inducã singurã un rãspuns imun.
Heterolog. Se referã la diferenţele antigenice interspecii.
Histaminã. O aminã majorã vasoactivã, eliberatã de granulele eozinofilelor, bazofilelor şi mastocitelor.
Histocompatibilitate. Capacitatea de a accepta grefele între diferiţi indivizi.
HLA. Human Leucocyte Antigen. Complexul major de histocompatibilitate la specia umanã.
Idiotip. Un singur determinant antigenic într-o regiune V a unui anticorp.
Idiotipuri dominante. Idiotipuri domi-nante sunt prezente într-o proporţie mare în anticorpii generaţi de un antigen particular.
Imunitatea mediatã celular. Termen utilizat pentru reacţiile imune care sunt mediate în special de celule şi nu de anticorpi sau alţi factori umorali.
Imunogenic. Capacitatea de a induce reacţii imune de tip celular şi umoral.
Integrinele. O familie mare ale mole-culelor de adeziune de suprafaţã, unele interacţionând cu componente ale Com-plementului, sau cu componente ale matricei celulare.
Interferoni. Un grup de molecule implicate în semnalizarea între celulele sistemului imun.
Interleukine. Un grup de molecule implicate în semnalizarea între celulele sistemului imun.
Izotip. Se referã la variaţia geneticã într-o familie de proteine sau peptide în aşa fel încât fiecare membru al speciilor va avea fiecare izotip al familiei ce se regãseşte în genomul propriu (de exemplu clasele de imunoglobuline).
Kinine. Un grup de mediatori vasoactivi produşi în urma injuriei tisulare.
Lanţul J. Un polipeptid monomorfic prezent în moleculele polimerice de IgA şi IgM, cu rol esenţial în constituirea lor.
Lanţurile k. Unul dintre lanţurile uşoare ale izotipurilor claselor de imuno-globuline.
Lanţurile λ. Unul dintre lanţurile uşoare ale izotipurilor claselor de imuno-globuline.
Leukotriene. Metaboliţi ai acidului arahidonic care au efecte farmaceutice foarte puternice.
LFA (Leucocyte Functional Antigens). Un grup de 3 molecule care mediazã adeziunea intercelularã între leucocite şi alte celule, într-o manierã antigen nespecificã.
LGL (Large Granular Lymphocytes). Limfocite granulare mari - un grup de limfocite identificate din punct de vedere morfologic, reprezentând în mare parte activitatea celulelor K şi NK. Pe suprafaţa lor existã atât markeri ai limfocitelor cât şi ai monocitelor /macrofagelor.
Ligand. O moleculã de legare.
Limfokine. Un termen generic pentru mleculele (altele decât anticorpii) care sunt implicate în semnalizarea dintre celulele sistemului imun şi sunt produse de limfocite (recunoscute ca şi interleukine).
Linie. Un grup de celule produse prin creşterea continuã a unei linii celulare in vitro. O asemenea linie celularã de obicei conţine un numãr de clone individuale.
Locus/loci. Poziţia/poziţiile de pe un cromozom unde existã o anumitã genã.
LPS (Lipopolisaccharide). Un produs al peretelui bacteriilor Gram negative, care ate acţiona într-o manierã mitogenicã asupra limfocitelor B.
MALT (Mucosal Associated Lymphoid Tissue). Termen generic pentru ţesutul limfatic asociat tractului gastro-intestinal, arborelui bronşic şi altor mucoase.
Markeri CD. Molecule de suprafaţã celularã - leucocite şi plachete -care se pot identifica cu ajutorul anticorpilor monoclonali şi se pot utiliza pentru a diferenţia diferitele tipuri celulare.
Mitogeni. Substanţe care influenţeazã celulele, în mod particular limfocitele, în procesul de diviziune celularã.
Molecule de adeziune celularã. Un grup de proteine ale familiei supergenice ale imunoglobulinelor, implicate în adeziunea intercelularã, inclusiv ICAM-1, ICAM-2, ICAM-3, VCAM-1, MAdCAM şi PECAM.
Monoclonal. Derivat de la o singurã clonã, de exemplu anticorpii mono-clonali, care sunt produşi de cãtre o singurã clonã şi sunt omogeni.
Neoplasm. Sinonim pentru procesul malign.
Omolog. Aceeaşi specie.
Opsonizare. Un proces prin care este facilitatã fagocitoza prin depunerea de opsonine (de exemplu anticorpi sau C3b) pe suprafaţa antigenicã.
Organe limfoide primare. Organe lim-foide în care limfocitele îşi completeazã etapele iniţiale de maturare; sunt incluse: ficatul fetal, mãduvã hematogenã a adultului, timusul şi bursa lui Fabricius la pãsãri.
PAF (Platelet Activating Factor). Un factor eliberat de bazofile care cauzeazã agregarea plachetarã.
Patogen. Un microorganism capabil sã producã boalã.
Pinocitozã. Procesul prin care lichidele sau particulele foarte mici sunt înglobate în celule.
Plasmocitele. Celule B care au ajuns în faza finalã de diferenţiere, capabile sã sintetizeze anticorpi.
Policlonal. Un termen ce descrie produşii unui numãr de celule diferite.
Prostaglandinele. Derivaţi farmaco-logici activi ai acidului arahidonic; diferitele prostaglandine au capacitatea de a modula mobilitatea celularã şi rãspunsurile imune.
Proteine de fazã acutã. Proteine serice ale cãror nivel cresc în cursul infecţiei sau reacţiilor inflamatoare.
Rãspuns imun secundar. Rãspunsul imun care se dezvoltã la al doilea sau la contacte ulterioare cu un antigen particular.
Rãspunsul primar. Rãspunsul imun (celular sau umoral) ce apare în urma întâlnirii cu un antigen particular.
Reacţie grefã contra gazdã. O situaţie cauzatã de donarea (transplantarea) de limfocite alogenice ce reacţioneazã împotriva ţesuturilor gazdei, într-un recipient imunocompromis.
Receptor. O moleculã de suprafaţã care leagã în mod specific molecule extracelulare particulare.
Receptorii Complementului. Un set de 4 receptori de suprafaţã celularã pentru fragmentele C3, CR1 şi CR2 ce posedã numeroase domenii ale proteinelor de reglare; în timp ce CR3 şi CR4 sunt integrine.
Receptorul T (TCR). Receptorul pentru antigene, de pe suprafaţa celulei T, format fie dintr-un αβ dimer (TCR-2) sau un dimer γδ (TCR-1) asociat cu complexul molecular CD3.
Recombinare. Procesul prin care informaţia geneticã poate fi rearanjatã în cursul meiozei; acest proces mai poate apare în cursul rearanjãrilor somatice ale moleculelor de ADN, care apar în formarea de gene ce codeazã moleculele de anticorpi şi receptorii celulelor T pentru antigene.
Regiunea hipervariabilã. Cea mai vari-abilã arie a domeniilor V ale imuno-globulinelor şi a lanţurilor receptorilor celulelor T; aceste regiuni sunt conglo-merate la porţiune distalã a domeniilor V şi contribuie la situsul de legare a antigenului.
Regiuni constante. Pãrţile relativ con-stante ale lanţurilor uşoare şi grele ale imunoglobulinelor şi ale lanţurilor α, β, γ şi δ ale receptorilor limfocitelor T.
Restricţia CHM. O caracteristicã a multor reacţii de tip imun, în care celulele coopereazã cel mai eficient cu alte celule cu care-şi împart haplotipul CHM.
Restricţia clasei I/II. Observaţia cã celulele active imunologic vor coopera eficient doar când vor împãrţi haplo-tipurile CMH fie la nivelul locilor clasei I sau II.
RIA (Radio Immune Assay). Un numãr de tehnici diferite sensibile, pentru mãsurarea titrului antigenelor sau anticorpilor, care folosesc reactivi radiomarcaţi.
Selecţia clonalã. Fundamentul activãrii limfocitare în care antigenul induce activarea selectivã, diviziunea şi diferenţierea numai a acelor celule care expreseazã receptori cu care se poate combina.
Sinergism. Interacţiune cooperantã.
Sistemul reticuloendoteliale (SRE). Un sistem difuz al celulelor fagocitare derivate din celulele Stem medulare, care sunt asociate cu ţesutul conectiv al ficatului, splinei, ganglionilor limfatici şi a cavitãţilor seroase.
Test tegumentar. O reacţie tegumentarã în urma injectãrii sau contatului cu un antigen/alergen.
Th. O subclasã funcţionalã a limfocitelor T care poate ajuta la generarea celulelor T citotoxice şi cooperarea cu celulelor B în producerea rãspunsului în anticorpi; limfocitele Th recunosc antigenele în asociaţie de coleculele CMH II.
Tipul IV de hipersensibilitate. Include reacţiile cutanate întârziate, asociate cu tipul IV de hipersensibilitate.
TNF. Tumour Necrosis Factor - o citokinã eliberatã de cãtre macrofagele activate, cu o structurã similarã cu limfotoxinele eliberate de cãtre limfocitele T activate.
Toleranţã. O status imunologic specific caracterizat de lipsã de reactivitate.
Umoral. Componente ce aparţin fluidelor extracelulare, inclusiv serul şi limfa.
Xenogenic. Se referã la diferenţe anti-genice interspecii. 

Sursa: Articol primit via email de la vizitator sanatateverde