Tincturi si uleiuri de plante - Sezonul de recoltare a plantelor medicinale a inceput. Majoritatea florilor au ajuns la maturitate si pot fi culese pentru uscare sau transformarea lor in felurite produse de sanatate. Saptamana aceasta, revista noastra va prezinta retetarul de tincturi si uleiuri de p...

Tincturi si uleiuri de plante- Sezonul de recoltare a plantelor medicinale a inceput. Majoritatea florilor au ajuns la maturitate si pot fi culese pentru uscare sau transformarea lor in felurite produse de sanatate. Saptamana aceasta, revista noastra va prezinta retetarul de tincturi si uleiuri de plante, care nu trebuie sa lipseasca din casele dvs. daca vreti sa fiti sanatosi. Fie ca le culegeti, fie ca le cumparati de la piata, prepararea lor este simpla, iar eficienta lor - maxima -

Tincturile

Sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin

60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara, vodca. Este strict interzisa atat folosirea alcoolului etilic, cat si a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau in locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3 saptamani. Cand sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine, pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, infundate bine cu dop de pluta. Doza obisnuita: 5-10 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apa fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme.

despre sanatate · leacuri · leacuri babesti · plante medicinale · remedii naturiste · sanatateverde · terapii naturiste · Tincturi si uleiuri de plante

Tincturi si uleiuri de plante

Tincturi si uleiuri de plante - Sezonul de recoltare a plantelor medicinale a inceput. Majoritatea florilor au ajuns la maturitate si pot fi culese pentru uscare sau transformarea lor in felurite produse de sanatate. Saptamana aceasta, revista noastra va prezinta retetarul de tincturi si uleiuri de p...

Tincturi si uleiuri de plante- Sezonul de recoltare a plantelor medicinale a inceput. Majoritatea florilor au ajuns la maturitate si pot fi culese pentru uscare sau transformarea lor in felurite produse de sanatate. Saptamana aceasta, revista noastra va prezinta retetarul de tincturi si uleiuri de plante, care nu trebuie sa lipseasca din casele dvs. daca vreti sa fiti sanatosi. Fie ca le culegeti, fie ca le cumparati de la piata, prepararea lor este simpla, iar eficienta lor - maxima -

Tincturile

Sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin

60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara, vodca. Este strict interzisa atat folosirea alcoolului etilic, cat si a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau in locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3 saptamani. Cand sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine, pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, infundate bine cu dop de pluta. Doza obisnuita: 5-10 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apa fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme.

Uleiurile - un medicament impotriva multor boli

Uleiurile Atlantidei

Din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre s-au pastrat retete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este intimplator. Mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decit simtul gustativ.
Se stie ca inca in timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite si in piramidele egiptene.
Actionind asupra mirosului se pot obtine niste efecte neasteptate in terapie. Pentru ca aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi ca aceasta metoda de tratament este foarte serioasa.
Uleiuri si tratamente
In terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au inceput sa fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Uleiurile volatile sint hormonii plantelor. In esenta, aromele de uleiuri volatile sint acelea cu care ne putem desfata, inspirind mirosul placut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o arta deosebita si cere o munca foarte migaloasa.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca exista si efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o alta categorie creste pofta de mincare, iar altele trezesc dorinta sexuala. Astfel, vanilia si ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare (uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele). Actiunea lor terapeutica nu se limiteaza la asta. Sint putini cei care stiu ca aroma uleiului de scortisoara sau busuiocul va ajuta sa scapati de raceala si gripa. Aroma de busuioc este folosita in tratarea tulburarilor digestive, impotriva stresului, depresiei si insomniei.
Uleiul de marar ajuta in cazuri de cistita, greata, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseste in crampele intestinale si dereglarile digestive. Lamiia stimuleaza sistemul limfatic.
Multe uleiuri sint folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de actiuni terapeutice. Astfel, aroma de levantica este calmanta, se foloseste pentru inlaturarea stresului, ajuta in cazurile de migrena si insomnie, actioneaza ca antiseptic. Menta este folosita impotriva racelii, impotriva mincarimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, improspateaza respiratia si glasul, contribuie la digestie, ajuta in starile febrile si in cazurile de greturi, inlatura oboseala si durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasa si stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxatii, ajuta in cazurile de reumatism si lumbago. Uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv si ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea.
Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept.
Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne. O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie.
Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic.
Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.
In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.
Aromoterapia impotriva stresului
Pe ce se bazeaza actiunea aromoterapiei? Centrii mirosului la om se gasesc in partea creierului care raspunde pentru sfera emotionala. De aceea toate mirosurile au o oarecare conotatie emotionala, ele trezesc senzatii placute sau neplacute. In natura nu exista un miros la care sa fim indiferenti. Acesta este si principiul de baza al aromoterapiei. Este cunoscut faptul ca adesea cauza unei boli este stresul cronic, totul isi are originea in sfera emotionala. In timpul aromoterapiei nu trebuie sa lasati stresul sa se transforme intr-o boala.
Aromoterapia poate fi folosita cu succes si in boli de natura cardiovasculara, respiratorie, digestiva, endocrina, alaturi de alte metode de tratament. Trebuie ca in timpul tratamentului sa se actioneze nu numai asupra organului bolnav, ci si in sfera emotionala. Aromoterapia nu numai ca echilibreaza starea emotionala, ci scade si tensiunea nervoasa, armonizeaza activitatea si elimina inhibitia sistemului nervos central.
Exista cazuri in care aromoterapia constituie unica metoda de tratament? Atita timp cit nu exista schimbari drastice in organism, ci numai tulburari in reglarea functiilor lui, se poate folosi cu succes numai aromoterapia. De exemplu, in cazurile de insomnie provocata de oboseala de foarte mare ajutor va sint uleiurile din melisa, menta, lamiie, salvie si levantica. Migrena provocata de schimbarile vremii se trateaza cu ulei de busuioc, musetel, eucalipt, levantica. In cazurile de hipertensiune se foloseste melisa. Datorita proprietatilor terapeutice unice, uleiurile volatile au o actiune binefacatoare asupra pielii, circulatiei sangvine, muschilor si articulatiilor.
Aromoterapia este o portita de scapare pentru cei care nu tolereaza unele medicamente. Foarte bine este primita aromoterapia de catre copiii de virsta scolara. Prescolarilor insa aromoterapia le este interzisa.
Cum se folosesc uleiurile in tratamente
Cea mai simpla metoda de folosire este sa deschideti flaconul cu ulei si sa mirositi. Puteti pune putin ulei pe un tampon de vata umezit in prealabil sau puteti picura citeva picaturi de ulei pe perna (mirosul va rezista foarte mult). Uleiul poate fi adaugat in candela sau poate fi pulverizat prin camera. Pentru aceasta se pun intr-un pulverizator citeva picaturi de ulei si se adauga apa. Se poate folosi un medalion aromat - un mic vas de ceramica in care ati pus citeva picaturi de ulei se pune la git pe post de bijuterie.
In cazurile de raceala sau boli de piele, in cazul in care aveti probleme ale cailor respiratorii sau dureri de cap sint recomandate inhalatiile (intr-un vas cu apa fierbinte se adauga citeva picaturi de ulei).
Uleiurile volatile se folosesc si pentru a face gargara. Pentru a pregati solutia pentru gargara dizolvati intr-o lingura de spirt doua-patru picaturi de ulei, dupa care adaugati totul intr-un pahar cu apa calduta.
Medicii spun ca si uzul extern al uleiurilor volatile se incadreaza tot in aromoterapie. Inainte de a folosi extern un ulei sau altul trebuie sa faceti un test al pielii, pentru a vedea care este reactia organismului la acel ulei: picurati ulei la incheietura cotului si observati care este reactia in zece ore.
La metodele de uz extern trebuie adaugate baile, masajele, frectiile si compresele. Uleiul se adauga in baie (sase-opt picaturi la 200 de litri de apa), iar apa trebuie sa fie calduta. Aceasta baie trebuie sa dureze intre 5 si 30 de minute. Dupa baie nu va clatiti pina a doua zi. Cu uleiuri se fac si masaje si frectionari in durerile musculare, dureri ale articulatiilor. Pentru acest masaj se adauga una-cinci picaturi de ulei volatil intr-o lingura de ulei vegetal (de masline). Pentru frectionari ca baza se foloseste alcoolul sanitar amestecat cu ulei volatil.
Compresele se fac in felul urmator: trei-cinci picaturi de ulei volatil se pun pe o pinza umezita cu putina apa si se aplica pe locul afectat de boala.

sanatate · Tincturi si uleiuri de plante · uleiuri · Uleiurile - un medicament impotriva multor boli

Uleiurile Atlantidei

Uleiurile - un medicament impotriva multor boli

Uleiurile Atlantidei

Din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre s-au pastrat retete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este intimplator. Mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decit simtul gustativ.
Se stie ca inca in timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite si in piramidele egiptene.
Actionind asupra mirosului se pot obtine niste efecte neasteptate in terapie. Pentru ca aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi ca aceasta metoda de tratament este foarte serioasa.
Uleiuri si tratamente
In terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au inceput sa fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Uleiurile volatile sint hormonii plantelor. In esenta, aromele de uleiuri volatile sint acelea cu care ne putem desfata, inspirind mirosul placut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o arta deosebita si cere o munca foarte migaloasa.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca exista si efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o alta categorie creste pofta de mincare, iar altele trezesc dorinta sexuala. Astfel, vanilia si ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare (uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele). Actiunea lor terapeutica nu se limiteaza la asta. Sint putini cei care stiu ca aroma uleiului de scortisoara sau busuiocul va ajuta sa scapati de raceala si gripa. Aroma de busuioc este folosita in tratarea tulburarilor digestive, impotriva stresului, depresiei si insomniei.
Uleiul de marar ajuta in cazuri de cistita, greata, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseste in crampele intestinale si dereglarile digestive. Lamiia stimuleaza sistemul limfatic.
Multe uleiuri sint folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de actiuni terapeutice. Astfel, aroma de levantica este calmanta, se foloseste pentru inlaturarea stresului, ajuta in cazurile de migrena si insomnie, actioneaza ca antiseptic. Menta este folosita impotriva racelii, impotriva mincarimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, improspateaza respiratia si glasul, contribuie la digestie, ajuta in starile febrile si in cazurile de greturi, inlatura oboseala si durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasa si stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxatii, ajuta in cazurile de reumatism si lumbago. Uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv si ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea.
Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept.
Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne. O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie.
Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic.
Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.
In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.
Aromoterapia impotriva stresului
Pe ce se bazeaza actiunea aromoterapiei? Centrii mirosului la om se gasesc in partea creierului care raspunde pentru sfera emotionala. De aceea toate mirosurile au o oarecare conotatie emotionala, ele trezesc senzatii placute sau neplacute. In natura nu exista un miros la care sa fim indiferenti. Acesta este si principiul de baza al aromoterapiei. Este cunoscut faptul ca adesea cauza unei boli este stresul cronic, totul isi are originea in sfera emotionala. In timpul aromoterapiei nu trebuie sa lasati stresul sa se transforme intr-o boala.
Aromoterapia poate fi folosita cu succes si in boli de natura cardiovasculara, respiratorie, digestiva, endocrina, alaturi de alte metode de tratament. Trebuie ca in timpul tratamentului sa se actioneze nu numai asupra organului bolnav, ci si in sfera emotionala. Aromoterapia nu numai ca echilibreaza starea emotionala, ci scade si tensiunea nervoasa, armonizeaza activitatea si elimina inhibitia sistemului nervos central.
Exista cazuri in care aromoterapia constituie unica metoda de tratament? Atita timp cit nu exista schimbari drastice in organism, ci numai tulburari in reglarea functiilor lui, se poate folosi cu succes numai aromoterapia. De exemplu, in cazurile de insomnie provocata de oboseala de foarte mare ajutor va sint uleiurile din melisa, menta, lamiie, salvie si levantica. Migrena provocata de schimbarile vremii se trateaza cu ulei de busuioc, musetel, eucalipt, levantica. In cazurile de hipertensiune se foloseste melisa. Datorita proprietatilor terapeutice unice, uleiurile volatile au o actiune binefacatoare asupra pielii, circulatiei sangvine, muschilor si articulatiilor.
Aromoterapia este o portita de scapare pentru cei care nu tolereaza unele medicamente. Foarte bine este primita aromoterapia de catre copiii de virsta scolara. Prescolarilor insa aromoterapia le este interzisa.
Cum se folosesc uleiurile in tratamente
Cea mai simpla metoda de folosire este sa deschideti flaconul cu ulei si sa mirositi. Puteti pune putin ulei pe un tampon de vata umezit in prealabil sau puteti picura citeva picaturi de ulei pe perna (mirosul va rezista foarte mult). Uleiul poate fi adaugat in candela sau poate fi pulverizat prin camera. Pentru aceasta se pun intr-un pulverizator citeva picaturi de ulei si se adauga apa. Se poate folosi un medalion aromat - un mic vas de ceramica in care ati pus citeva picaturi de ulei se pune la git pe post de bijuterie.
In cazurile de raceala sau boli de piele, in cazul in care aveti probleme ale cailor respiratorii sau dureri de cap sint recomandate inhalatiile (intr-un vas cu apa fierbinte se adauga citeva picaturi de ulei).
Uleiurile volatile se folosesc si pentru a face gargara. Pentru a pregati solutia pentru gargara dizolvati intr-o lingura de spirt doua-patru picaturi de ulei, dupa care adaugati totul intr-un pahar cu apa calduta.
Medicii spun ca si uzul extern al uleiurilor volatile se incadreaza tot in aromoterapie. Inainte de a folosi extern un ulei sau altul trebuie sa faceti un test al pielii, pentru a vedea care este reactia organismului la acel ulei: picurati ulei la incheietura cotului si observati care este reactia in zece ore.
La metodele de uz extern trebuie adaugate baile, masajele, frectiile si compresele. Uleiul se adauga in baie (sase-opt picaturi la 200 de litri de apa), iar apa trebuie sa fie calduta. Aceasta baie trebuie sa dureze intre 5 si 30 de minute. Dupa baie nu va clatiti pina a doua zi. Cu uleiuri se fac si masaje si frectionari in durerile musculare, dureri ale articulatiilor. Pentru acest masaj se adauga una-cinci picaturi de ulei volatil intr-o lingura de ulei vegetal (de masline). Pentru frectionari ca baza se foloseste alcoolul sanitar amestecat cu ulei volatil.
Compresele se fac in felul urmator: trei-cinci picaturi de ulei volatil se pun pe o pinza umezita cu putina apa si se aplica pe locul afectat de boala.

ULEIURILE

Prepararea: In mare parte, uleiurile de plante se prepara in modul urmator: se pun doi pumni de flori sau plante intregi taiate marunt intr-o sticla, umpland-o pana la gat (fara a le indesa), iar deasupra se toarna ulei de masline, de porumb sau dovleac, presate la rece (preparare industriala), astfel ca untdelemnul sa depaseasca cu doua degete plantele. Se pun sticlele vreme de 14 zile afara, la soare, sau in apropierea sobei de gatit.

Uleiul de sunatoare
(Hypericum perforatum)

Mod de preparare: florile de sunatoare culese pe soare se pun intr-o sticla si se acopera cu untdelemn. Bine inchise, sticlele se pun la soare sau in bucatarie, langa soba de gatit. Dupa catva timp, untdelemnul se coloreaza in rosu. La doua saptamani implinite, se filtreaza lichidul printr-un tifon, se preseaza bine plantele, ca sa-si lase esenta, se pune uleiul de sunatoare in sticle de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: uleiul de sunatoare nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Se prepara usor si e valabil doi ani. Se foloseste cu mult succes in urmatoarele cazuri: rani deschise (plagi), luxatii recente, inflamatii ale glandelor si ganglionilor , obraz iritat, dureri de spate si sale, sciatica, reumatism, spondiloza, arsuri de soare, dureri de burta la copii (se unge pantecul cu ulei), orice afectiuni ale pielii.
Mod de intrebuintare: se maseaza locul dureros cu ulei, pana ce patrunde adanc in piele.

Uleiul de musetel
(Matricaria chamomilla)
Mod de preparare: se culeg florile de musetel pe soare. Se pun intr-o sticla mai mica, se acopera cu untdelemn de masline presat la rece. Bine astupata, sticla se pune la soare, vreme de 14 zile. Se strecoara, se pastreaza la frigider.
Bolile pe care le vindeca: inca din Antichitate, uleiul de musetel se folosea pentru vindecarea nevralgiilor si a mancarimilor pielii, a reactiilor alergice, a durerilor de urechi, a hemoroizilor, a scrantelilor, pentru ingrijirea tenului.
Mod de intrebuintare: se ung locurile cu probleme si se maseaza incetisor. Contra durerilor de urechi, se pun cu pipeta picaturi de ulei incalzit, in conductul auditiv.

Uleiul de cimbru
(Thymus serpyllum)
Mod de preparare: inflorescentele plantei se culeg la pranz, pe soare puternic, se pun in sticle, se acopera cu untdelemn. Se lasa 14 zile la soare sau la loc cald.
Bolile pe care le vindeca: lovituri, scleroze multiple, paralizia membrelor, imbolnaviri ale muschilor, reumatism.
Mod de intrebuintare: se maseaza locurile bolnave cu ulei de cimbru.

sanatate · Tincturi si uleiuri de plante · uleiuri · Uleiurile - un medicament impotriva multor boli

ULEIURILE

ULEIURILE

Prepararea: In mare parte, uleiurile de plante se prepara in modul urmator: se pun doi pumni de flori sau plante intregi taiate marunt intr-o sticla, umpland-o pana la gat (fara a le indesa), iar deasupra se toarna ulei de masline, de porumb sau dovleac, presate la rece (preparare industriala), astfel ca untdelemnul sa depaseasca cu doua degete plantele. Se pun sticlele vreme de 14 zile afara, la soare, sau in apropierea sobei de gatit.

Uleiul de sunatoare
(Hypericum perforatum)

Mod de preparare: florile de sunatoare culese pe soare se pun intr-o sticla si se acopera cu untdelemn. Bine inchise, sticlele se pun la soare sau in bucatarie, langa soba de gatit. Dupa catva timp, untdelemnul se coloreaza in rosu. La doua saptamani implinite, se filtreaza lichidul printr-un tifon, se preseaza bine plantele, ca sa-si lase esenta, se pune uleiul de sunatoare in sticle de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: uleiul de sunatoare nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Se prepara usor si e valabil doi ani. Se foloseste cu mult succes in urmatoarele cazuri: rani deschise (plagi), luxatii recente, inflamatii ale glandelor si ganglionilor , obraz iritat, dureri de spate si sale, sciatica, reumatism, spondiloza, arsuri de soare, dureri de burta la copii (se unge pantecul cu ulei), orice afectiuni ale pielii.
Mod de intrebuintare: se maseaza locul dureros cu ulei, pana ce patrunde adanc in piele.

Uleiul de musetel
(Matricaria chamomilla)
Mod de preparare: se culeg florile de musetel pe soare. Se pun intr-o sticla mai mica, se acopera cu untdelemn de masline presat la rece. Bine astupata, sticla se pune la soare, vreme de 14 zile. Se strecoara, se pastreaza la frigider.
Bolile pe care le vindeca: inca din Antichitate, uleiul de musetel se folosea pentru vindecarea nevralgiilor si a mancarimilor pielii, a reactiilor alergice, a durerilor de urechi, a hemoroizilor, a scrantelilor, pentru ingrijirea tenului.
Mod de intrebuintare: se ung locurile cu probleme si se maseaza incetisor. Contra durerilor de urechi, se pun cu pipeta picaturi de ulei incalzit, in conductul auditiv.

Uleiul de cimbru
(Thymus serpyllum)
Mod de preparare: inflorescentele plantei se culeg la pranz, pe soare puternic, se pun in sticle, se acopera cu untdelemn. Se lasa 14 zile la soare sau la loc cald.
Bolile pe care le vindeca: lovituri, scleroze multiple, paralizia membrelor, imbolnaviri ale muschilor, reumatism.
Mod de intrebuintare: se maseaza locurile bolnave cu ulei de cimbru.

Tincturi si uleiuri de plante


- Sezonul de recoltare a plantelor medicinale a inceput. Majoritatea florilor au ajuns la maturitate si pot fi culese pentru uscare sau transformarea lor in felurite produse de sanatate. Saptamana aceasta, revista noastra va prezinta retetarul de tincturi si uleiuri de plante, care nu trebuie sa lipseasca din casele dvs. daca vreti sa fiti sanatosi. Fie ca le culegeti, fie ca le cumparati de la piata, prepararea lor este simpla, iar eficienta lor - maxima -

TINCTURILE

Sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara, vodca. Este strict interzisa atat folosirea alcoolului etilic, cat si a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau in locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3 saptamani. Cand sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine, pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, infundate bine cu dop de pluta. Doza obisnuita: 5-10 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apa fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme.

Tinctura de cimbrisor
(Thymus serpyllum)

Mod de preparare: florile de cimbru (salbatic sau de gradina), culese pe soarele amiezii de vara, se toaca marunt si se pun intr-o sticla, umpland-o pana la gat (fara sa fie presate). Deasupra se toarna rachiu de fructe (prune, pere, mere etc.) de 38-40%, care trebuie sa acopere complet florile. Se leaga la gura si se pune la soare vreme de doua saptamani. Se scutura in mod regulat. Cand e gata, se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: incetinirea cresterii la copii (se ung picioarele cu tinctura de cimbru), scleroza in placi (ungerea sirei spinarii cu tinctura de cimbru), tulburari menstruale, infectii ale traiectului urinar, boli de nervi, nevroze faciale, reumatism, dureri de ovare, boli ale cailor respiratorii, boli de plamani (pleurezii, enfizem).
Posologie: intern - 20-30 picaturi de tinctura de cimbru se iau o data pe zi, diluate cu apa.


Tinctura de coada-soricelului
(Achillea millefolium)

Mod de preparare: florile culese pe soare se toaca marunt, se pun intr-o sticla si se acopera cu rachiu de 38-40%. Se lasa la soare vreme de 14 zile, scuturandu-se din cand in cand. Se strecoara, se pune in sticle bine infundate, de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: menstre neregulate, menopauza, cancer genital, inflamatii ale testicolelor, leucoree, lipsa menstrelor, migrene, expectoratii cu sange, hemoroizi, dureri de stomac, arsuri.
Posologie: intern - 30-40 picaturi de tinctura se dilueaza cu ceai sau apa. Se iau dimineata si seara, inainte de mese.


Tinctura de coada-calului
(Equisetum arvense)

Mod de preparare: doua maini de coada-calului proaspata, taiata foarte marunt, se pun intr-o sticla si se acopera cu rachiu curat de secara. Se lasa la soare 14 zile, scuturand sticla regulat. Se strecoara, se pune la pastrat in recipiente de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: bolile de rinichi si de vezica (inclusiv pietrele), acumulari de apa in tesuturi, rani deschise, ulceratii, hemoroizi, picioare transpirate.
Posologie: intern - ca adaos in ceaiuri, 40-50 picaturi de 2-3 ori pe zi; extern - ca dezinfectant aplicat pe afectiunile pielii si pe picioarele transpirate.


Tinctura de galbenele
(Calendula officinalis)

Mod de preparare: doi pumni de flori se pun intr-un litru de rachiu si se lasa 14 zile la soare. Se strecoara lichidul si se pune in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: rani, sangerari, rupturi si intinderi musculare, tumori cancerigene, scurgeri vaginale.
Posologie: extern - comprese cu tinctura de galbenele, indoita cu apa fiarta si racita (in afectiunile pielii), 20-30 de picaturi adaugate in ceaiul pentru spalaturile vaginale.

Tinctura de traista-ciobanului
(Capsella bursa-pastoris)

Mod de preparare: planta intreaga - tulpina, frunze si flori - se toaca marunt si se baga intr-o sticla de un litru (pana la gat), acoperindu-se cu rachiu de secara sau de fructe (38-40%). Sticla se pune apoi la soare, vreme de doua saptamani, agitandu-se permanent. Se strecoara si se trage in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: imbolnaviri ale muschilor, lenevirea sfincterului si a muschilor care inchid traiectul urinar si vaginul, cadere de intestine.
Posologie: intern - 40 picaturi de tinctura, luate de trei ori pe zi, in ceai de cretisoara (o lingurita de planta, oparita cu un sfert de litru de apa in clocot, se infuzeaza scurt, se strecoara); extern - masarea zonelor dureroase.

Tinctura de valeriana
(Valeriana officinalis)

Mod de preparare: radacina uscata se zdrobeste marunt in piua sau se macina cu rasnita electrica de cafea, dupa care se pune intr-un borcan pana se umple pe trei sferturi, iar restul se completeaza cu rachiu. Se lasa trei saptamani la macerat, dupa care se strecoara. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare.
Ce boli vindeca: insomnia (da un somn profund, fara a da insa si senzatia de somnolenta matinala pe care o dau somniferele de sinteza), palpitatiile cardiace, hipertensiunea, starile de nervozitate, tulburarile de menopauza.
Posologie: se iau 20-40 de picaturi in jumatate de pahar de apa, seara, inainte de culcare.



Tinctura de spanz
(Heleborus purpurascens)

Mod de preparare: radacina proaspata se taie marunt si se pune intr-un borcan pana se umple pe jumatate, dupa care se completeaza cu alcool de 60¡ pana la umplerea completa. Se lasa la macerat trei saptamani, dupa care se se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
Ce boli vindeca: reumatism, reumatism degenerativ, dureri musculare, rani greu vindecabile, tumori exteriorizate.
Posologie: extern - se fac frictiuni pe zonele durerose; in cazul ranilor si al tumorilor exteriorizate, se fac pensulari pe locurile afectate.
Atentie: tinctura de spanz este foarte toxica, motiv pentru care se depoziteaza in locuri sigure, departe de copii, cu o eticheta de avertizare. Se foloseste numai extern.


Tinctura de sunatoare
(Hypericum perforatum)

Mod de preparare: doi pumni de flori culese pe soare se pun intr-o sticla, dupa care se acopera cu rachiu. Se lasa trei saptamani la soare. Se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: boli de nervi, inflamatii ale nervilor, nevroze, insomnii, slabiciuni provocate de nervi, hepatita, inflamatii ale colecistului (colecistita).
Posologie: intern - se iau o data pe zi 10-15 picaturi de tinctura, intr-o lingura de apa; extern - tinctura se unge pe locurile dureroase.



Tinctura de urzica
(Urtica dioica)

Mod de preparare: frunzele plantei, proaspat culese, se spala bine cu apa, se taie marunt, se pun intr-o sticla. Se toarna deasupra rachiu de secara curat (38-40%), astfel ca planta sa fie acoperita. Se lasa la loc cald, vreme de 14 zile.
Ce boli vindeca: caderea parului, eczeme, ulceratii, bataturi dureroase, micoze, pete pe piele, sciatica, inflamatii ale nervilor.
Posologie: se ung repetat locurile bolnave cu tinctura de urzici.



1. TINCTURA DE CIMBRU
- se preparã cu inflorescente culese în soarele amiezii. Se umple o sticlã pânã la gât, fãrã a se îndesa, se toarnã rachiu de fructe de 350-400 si se lasã la macerat la soare timp de 14 zile. Cu aceastã tincturã se vor trata, prin frectii, copiii slab dezvoltati dar si bolnavii de sclerozã în plãgi multiple.

2. TINCTURA DE COADA CALULUI
- 10 gr de plantã se lasã la macerat cu 50 ml rachiu natural de fructe timp de 14 zile, la soare sau altã sursã de cãldurã, agitând zilnic. Se pot trata picioarele care transpirã (hiperhidrozã plantarã), prin frectii. Se recomandã si a se bea zilnic, dimineata pe stomacul gol, 1 ceascã cu ceai de coada calului. Se mai pot face bãi la picioare cu ceai din aceeasi plantã. Pe timpul tratamentului se tine o dietã cu sucuri de fructe si zarzavaturi, timp de 2 luni, dimineata se face o clismã cu 2 l infuzie cãldutã de musetel, se bea zilnic 3x50 ml suc de orz verde, sau sevã de mesteacãn. Se face o curã cu boabe de ienupãr.
Este recomandatã baia vitalã, timp de 25 minute, o baie de abur a picioarelor, urmatã de dus rece, sau baie alternantã de picioare. Pentru persoanele care suportã, se face baie rece la picioare timp de 15 minute, de 2 ori pe zi, în solutie de apã cu otet de mere în pãrti egale. Tinctura suedezã are efecte benefice, dacã se tin tãlpile picioarelor într-un vas cu tincturã în cantitate necesarã sã asigure un contact intim cu toatã suprafata piciorului, timp de 15 minute. Ciorapii si încãltãmintea se pudreazã cu oxid de zinc.

3. TINCTURA DE COADA SORICELULUI
- florile culese în soare se introduc, fãrã a se îndesa, într-o sticlã, pânã la gât, se toarnã deasupra tuicã de fructe de 400, se lasã la macerat 15 zile la soare sau în apropierea unei surse de cãldurã. Planta are o influentã pozitivã asupra mãduvei osoase, stimuleazã hematopoeza (formarea sângelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare, cancerului pulmonar.

4. TINCTURA DE GÃLBENELE
- se pune un pumn de flori în 1 l tuicã de 400, se lasã la soare 2 sãptãmâni la macerat, agitându-se zilnic. Diluatã cu apã fiartã, este foarte potrivitã la compresele preparate pentru rãni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de naturã canceroasã, pentru rãni deschise din cauza escarelor, pentru umflãturi, abcese, pustule.

Tinctura de arnica (Arnica montana)

Principiile sale active, care stimuleaza imunitatea, sunt inrudite cu cele ale echinaceei, insa are cateva calitati care o individualizeaza si care o fac un ajutor nepretuit pe perioada sezonului rece. In primul rand, ea stimuleaza imunitatea nespecifica la nivelul gatului si al cailor respiratorii superioare, protejandu-le de infectii si fiind ideala pentru cei care sunt mai mereu ragusiti, au amigdalita cronica, faringita, sinuzita etc. Apoi, folosita extern, ea imbunatateste circulatia, incalzeste extremitatile si creeaza o stare de confort fizic, fiind excelenta pentru persoanele sensibile la frig (frigul fiind unul din principalii dusmani ai imunitatii). Nu in ultimul rand, ea este un ajutor pretios atunci cand boala s-a instalat, intrucat elimina senzatiile de slabiciune si ameteala, tonifica inima (care este solicitata mai ales in bolile cu febra puternica) si regleaza, prin mecanisme inca necunoscute, temperatura corpului. Marele Goethe adora aceasta planta, care-i salvase viata atunci cand o infectie respiratorie, cu febra foarte puternica, nu cedase la nici un alt remediu.

Cum se administreaza arnica

Intern: se iau 30-40 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol, vreme de 30 de zile, pentru o cura de amplificare a imunitatii. Atunci cand boala s-a instalat, se pot lua 4, maximum 5 doze pe zi la adulti. La copiii sub 7 ani aceasta planta nu va fi administrata decat sub supraveghere medicala, cei peste aceasta varsta putand lua 5-10 picaturi de trei ori pe zi.
Extern: In tratamentul infectiilor gatului se face gargara cu arnica: 1-2 lingurite de tinctura la jumatate de pahar de apa, dar cu atentie, pentru a nu inghiti preparatul. Persoanele care au circulatia periferica deficitara, fiind foarte sensibile la frig, vor face inainte si dupa expunerea la frig frictionari energice ale membrelor si toracelui cu aceasta tinctura, dupa care vor aplica o pelicula subtire dintr-un unguent natural (de tataneasa sau musetel) pe locurile frictionate.

Echinacea (Echinacea purpurea)
Dozele repetate de echinacea sporesc imunitatea la marea majoritate a bolilor infectioase, de la cele respiratorii la cistite, anexite etc. De asemenea, persoanele care au frecvent ganglionii inflamati, care la primele valuri de frig se confrunta cu umflari ale amigdalelor, raguseala, curgerea nasului si a ochilor sa apeleze la cura cu aceasta planta. Tratamentul standard pentru amplificarea imunitatii este ca si la arnica, de 30 de zile, dar pentru cei deja atinsi de boala, rezultate bune se vad din primele zile sau chiar la cateva ore de administrare a plantei. In ultimul timp, echinacea este mai mult recomandata sub forma de drajeuri sau de pulbere, intrucat tinctura luata in cantitati mari si in cure de lunga durata este mai greu de suportat de organism.

Cum se administreaza echinacea

Planta uscata, care se gaseste la Plafar, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba. Se iau trei lingurite rase de pulbere pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. In infectiile acute se pot lua pana la sase lingurite de planta pe zi, pe stomacul gol, tinand eventual planta mai putin timp sub limba, intrucat este destul de iritanta si lezeaza tesuturile epiteliale.

Tinctura de chimen negru (Nigelia sativa)

Nigelia (Nigelia sativa) este un remediu extrem de vechi, adus din Etiopia acum mii de ani, dar care in Europa a fost redescoperit de curand. La noi in tara creste in zonele sudice, fiind un condiment foarte apreciat in anumite alimente (mai ales in lactate). In scop terapeutic, se foloseste fie uleiul esential al acestei plante (care este foarte scump si greu de gasit), fie tinctura, cu care se obtin de asemenea rezultate foarte bune. Cu aceasta planta v-ati intalnit in paginile noastre si in iarna ce a trecut, fiind recomandata in curele de slabire alaturi de ceaiul verde, pentru calitatile sale de intensificare a metabolismului si de reglare a apetitului. Studiile facute in ultimii ani au demonstrat ca administrarea acestei plante in cure de 12-21 de zile este eficienta nu numai in prevenirea guturaiului, bronsitelor sau a gripei, ci a unei game impresionante de boli, in care sistemul imunitar joaca un rol esential, inclusiv in cele tumorale benigne sau maligne.

Iata cum folosim aceasta planta:

Administrarea tincturii de nigelia
Se iau 50 de picaturi de tinctura in jumatate de pahar de ceai verde rece sau caldut (in nici un caz fierbinte), de patru-sase ori pe zi. Amestecul de ceai verde si nigelia are un gust si o aroma extrem de placute, inviorand si eliminand slabiciunea de moment. Pentru persoanele care nu suporta ceaiul verde (care este el insusi un stimulent foarte bun, dar si puternic) se recomanda dizolvarea tincturii in ceai de sunatoare sau talpa-gastei. O cura pentru intarirea imunitatii dureaza minimum 12 zile, putand
Tinctura de Untul Pamantului
Aceasta tinctura miraculoasa este un produs natural obtinut din radacina numita Untul Pamantului (Tamus Communis) macerata in alcool triplu distilat sau spirt sanitar.
Mod de preparare a radacinii: radacina se spala, se da pe razatoare si se pune in alcool sau spirt, se tine cinci zile la macerat agitandu-se zilnic cat mai des. Se pastreaza in loc intunecos (cutie, dulap etc.) la temperatura camerei .
Indicatii:
• dureri reumatice acute sau cronice
• lombosciatica
• spondiloza cervicala
• deformari osoase
• artrite
• sinuzite frontale sau maxilare
• dureri reumatice acute sau cronice
• lombosciatica
• spondiloza cervicala
• deformari osoase
• guta
• ciocuri, monturi

Mod de întrebuintare:
Se agita sticla dupa care se decanteaza un minut tinctura, se desface usor dopul lasand sa curga filtrat. Cu solutia astfel obtinuta se frictioneaza masand locul dureros, seara inainte de culcare ori chiar in cursul zilei numai cand doare si unde doare. Pentru ciocuri, monturi se recomanda si alifia de radacina în combinatie cu tinctura. Pentru guta se poate intrebuinta extern si intern, 5 picaturi la o cana de ceai diuretic (pentru rinichi) mareste diureza face sa dispara acidul uric mai rapid .

Atentie: Pentru persoanele care nu suporta intepaturile ori sunt alergice din cauza efectului revulsiv se recomanda in prealabil ungerea locului cu o crema (alifie de galbenele) sau ulei comestibil. Astfel nu veti mai simti intepaturile si face sa dispara alergia.
Pentru cei care o suporta direct are un efect mai rapid si benefic, facand sa dispara durerea mai rapid. Aceasta tinctura de Untul Pamantului este binevenita pentru orice dureri reumatice putand fi utilizata de orice membru a familiei.
Tinctura este valabila cinci ani, putandu-se completa inca odata peste radacina ramasa in sticla cu alcool. A doua macerare (plamadit) va dura 15-20 zile dupa care se poate utiliza .
Tinctura de Untul Pamantului:
Indicatii terapeutice: dureri reumatice acute sau cronice, lombosciatica, spondiloza cervicala, deformari osoase, ciocuri, monturi, sinuzite frontale sau maxilare, carcel, apa la genunchi, dureri musculare, articulare, de menisc, degeraturi, artrita, artroze, coxartroze, umflaturi, vanatai, varice, eczeme uscate
Tinctura de Ghintura:
Indicatii terapeutice: arsuri stomacale, gastrite, ulcer stomacal de orice tip, colite, enterocolite, colite de fermentatie, dispepsii, inflamatii gastrice si intestinale, lipsa poftei de mancare, diaree cronica, ficat marit, timol marit, hepatita de tip A, B, ciroze incipiente, grasimi la ficat, afectiuni biliare, litiaza biliara, fiere (colecist) lenesa, tensiune si presiune in craniu, caldura la nivelul obrajilor, ameteala, cefalee pulsatile presiune in orbitele oculare, dureri frecvente ale ochilor urmate de lacrimare, conjunctivita si ochi rosii.
Tinctura de Marul Lupului
Indicatii terapeutice: vaginite, trichomoniaze, prurit vaginal, candidoze, vulvite, lues in faza incipienta, gonoree, fibrom uterin, chisturi mamare, infectii mamare (galactoforite, fisuri mamelonare, limfangite, abcese); eczeme, dermatoze, infectii cu ulceratii, rani, taieturi, arsuri, opariri, regenerarea pielii(stimularea colagenului si elastinei), amigdalite; hemoroizi externi; varice, plebite, ulcer varicos.

Retete de tincturi · Retete de tincturi 2 · sanatate · Tincturi si uleiuri de plante

Tincturi si uleiuri de plante

Tincturi si uleiuri de plante


- Sezonul de recoltare a plantelor medicinale a inceput. Majoritatea florilor au ajuns la maturitate si pot fi culese pentru uscare sau transformarea lor in felurite produse de sanatate. Saptamana aceasta, revista noastra va prezinta retetarul de tincturi si uleiuri de plante, care nu trebuie sa lipseasca din casele dvs. daca vreti sa fiti sanatosi. Fie ca le culegeti, fie ca le cumparati de la piata, prepararea lor este simpla, iar eficienta lor - maxima -

TINCTURILE

Sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara, vodca. Este strict interzisa atat folosirea alcoolului etilic, cat si a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau in locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3 saptamani. Cand sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine, pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, infundate bine cu dop de pluta. Doza obisnuita: 5-10 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apa fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme.

Tinctura de cimbrisor
(Thymus serpyllum)

Mod de preparare: florile de cimbru (salbatic sau de gradina), culese pe soarele amiezii de vara, se toaca marunt si se pun intr-o sticla, umpland-o pana la gat (fara sa fie presate). Deasupra se toarna rachiu de fructe (prune, pere, mere etc.) de 38-40%, care trebuie sa acopere complet florile. Se leaga la gura si se pune la soare vreme de doua saptamani. Se scutura in mod regulat. Cand e gata, se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: incetinirea cresterii la copii (se ung picioarele cu tinctura de cimbru), scleroza in placi (ungerea sirei spinarii cu tinctura de cimbru), tulburari menstruale, infectii ale traiectului urinar, boli de nervi, nevroze faciale, reumatism, dureri de ovare, boli ale cailor respiratorii, boli de plamani (pleurezii, enfizem).
Posologie: intern - 20-30 picaturi de tinctura de cimbru se iau o data pe zi, diluate cu apa.


Tinctura de coada-soricelului
(Achillea millefolium)

Mod de preparare: florile culese pe soare se toaca marunt, se pun intr-o sticla si se acopera cu rachiu de 38-40%. Se lasa la soare vreme de 14 zile, scuturandu-se din cand in cand. Se strecoara, se pune in sticle bine infundate, de culoare inchisa.
Bolile pe care le vindeca: menstre neregulate, menopauza, cancer genital, inflamatii ale testicolelor, leucoree, lipsa menstrelor, migrene, expectoratii cu sange, hemoroizi, dureri de stomac, arsuri.
Posologie: intern - 30-40 picaturi de tinctura se dilueaza cu ceai sau apa. Se iau dimineata si seara, inainte de mese.


Tinctura de coada-calului
(Equisetum arvense)

Mod de preparare: doua maini de coada-calului proaspata, taiata foarte marunt, se pun intr-o sticla si se acopera cu rachiu curat de secara. Se lasa la soare 14 zile, scuturand sticla regulat. Se strecoara, se pune la pastrat in recipiente de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: bolile de rinichi si de vezica (inclusiv pietrele), acumulari de apa in tesuturi, rani deschise, ulceratii, hemoroizi, picioare transpirate.
Posologie: intern - ca adaos in ceaiuri, 40-50 picaturi de 2-3 ori pe zi; extern - ca dezinfectant aplicat pe afectiunile pielii si pe picioarele transpirate.


Tinctura de galbenele
(Calendula officinalis)

Mod de preparare: doi pumni de flori se pun intr-un litru de rachiu si se lasa 14 zile la soare. Se strecoara lichidul si se pune in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: rani, sangerari, rupturi si intinderi musculare, tumori cancerigene, scurgeri vaginale.
Posologie: extern - comprese cu tinctura de galbenele, indoita cu apa fiarta si racita (in afectiunile pielii), 20-30 de picaturi adaugate in ceaiul pentru spalaturile vaginale.

Tinctura de traista-ciobanului
(Capsella bursa-pastoris)

Mod de preparare: planta intreaga - tulpina, frunze si flori - se toaca marunt si se baga intr-o sticla de un litru (pana la gat), acoperindu-se cu rachiu de secara sau de fructe (38-40%). Sticla se pune apoi la soare, vreme de doua saptamani, agitandu-se permanent. Se strecoara si se trage in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: imbolnaviri ale muschilor, lenevirea sfincterului si a muschilor care inchid traiectul urinar si vaginul, cadere de intestine.
Posologie: intern - 40 picaturi de tinctura, luate de trei ori pe zi, in ceai de cretisoara (o lingurita de planta, oparita cu un sfert de litru de apa in clocot, se infuzeaza scurt, se strecoara); extern - masarea zonelor dureroase.

Tinctura de valeriana
(Valeriana officinalis)

Mod de preparare: radacina uscata se zdrobeste marunt in piua sau se macina cu rasnita electrica de cafea, dupa care se pune intr-un borcan pana se umple pe trei sferturi, iar restul se completeaza cu rachiu. Se lasa trei saptamani la macerat, dupa care se strecoara. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare.
Ce boli vindeca: insomnia (da un somn profund, fara a da insa si senzatia de somnolenta matinala pe care o dau somniferele de sinteza), palpitatiile cardiace, hipertensiunea, starile de nervozitate, tulburarile de menopauza.
Posologie: se iau 20-40 de picaturi in jumatate de pahar de apa, seara, inainte de culcare.



Tinctura de spanz
(Heleborus purpurascens)

Mod de preparare: radacina proaspata se taie marunt si se pune intr-un borcan pana se umple pe jumatate, dupa care se completeaza cu alcool de 60¡ pana la umplerea completa. Se lasa la macerat trei saptamani, dupa care se se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
Ce boli vindeca: reumatism, reumatism degenerativ, dureri musculare, rani greu vindecabile, tumori exteriorizate.
Posologie: extern - se fac frictiuni pe zonele durerose; in cazul ranilor si al tumorilor exteriorizate, se fac pensulari pe locurile afectate.
Atentie: tinctura de spanz este foarte toxica, motiv pentru care se depoziteaza in locuri sigure, departe de copii, cu o eticheta de avertizare. Se foloseste numai extern.


Tinctura de sunatoare
(Hypericum perforatum)

Mod de preparare: doi pumni de flori culese pe soare se pun intr-o sticla, dupa care se acopera cu rachiu. Se lasa trei saptamani la soare. Se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.
Ce boli vindeca: boli de nervi, inflamatii ale nervilor, nevroze, insomnii, slabiciuni provocate de nervi, hepatita, inflamatii ale colecistului (colecistita).
Posologie: intern - se iau o data pe zi 10-15 picaturi de tinctura, intr-o lingura de apa; extern - tinctura se unge pe locurile dureroase.



Tinctura de urzica
(Urtica dioica)

Mod de preparare: frunzele plantei, proaspat culese, se spala bine cu apa, se taie marunt, se pun intr-o sticla. Se toarna deasupra rachiu de secara curat (38-40%), astfel ca planta sa fie acoperita. Se lasa la loc cald, vreme de 14 zile.
Ce boli vindeca: caderea parului, eczeme, ulceratii, bataturi dureroase, micoze, pete pe piele, sciatica, inflamatii ale nervilor.
Posologie: se ung repetat locurile bolnave cu tinctura de urzici.



1. TINCTURA DE CIMBRU
- se preparã cu inflorescente culese în soarele amiezii. Se umple o sticlã pânã la gât, fãrã a se îndesa, se toarnã rachiu de fructe de 350-400 si se lasã la macerat la soare timp de 14 zile. Cu aceastã tincturã se vor trata, prin frectii, copiii slab dezvoltati dar si bolnavii de sclerozã în plãgi multiple.

2. TINCTURA DE COADA CALULUI
- 10 gr de plantã se lasã la macerat cu 50 ml rachiu natural de fructe timp de 14 zile, la soare sau altã sursã de cãldurã, agitând zilnic. Se pot trata picioarele care transpirã (hiperhidrozã plantarã), prin frectii. Se recomandã si a se bea zilnic, dimineata pe stomacul gol, 1 ceascã cu ceai de coada calului. Se mai pot face bãi la picioare cu ceai din aceeasi plantã. Pe timpul tratamentului se tine o dietã cu sucuri de fructe si zarzavaturi, timp de 2 luni, dimineata se face o clismã cu 2 l infuzie cãldutã de musetel, se bea zilnic 3x50 ml suc de orz verde, sau sevã de mesteacãn. Se face o curã cu boabe de ienupãr.
Este recomandatã baia vitalã, timp de 25 minute, o baie de abur a picioarelor, urmatã de dus rece, sau baie alternantã de picioare. Pentru persoanele care suportã, se face baie rece la picioare timp de 15 minute, de 2 ori pe zi, în solutie de apã cu otet de mere în pãrti egale. Tinctura suedezã are efecte benefice, dacã se tin tãlpile picioarelor într-un vas cu tincturã în cantitate necesarã sã asigure un contact intim cu toatã suprafata piciorului, timp de 15 minute. Ciorapii si încãltãmintea se pudreazã cu oxid de zinc.

3. TINCTURA DE COADA SORICELULUI
- florile culese în soare se introduc, fãrã a se îndesa, într-o sticlã, pânã la gât, se toarnã deasupra tuicã de fructe de 400, se lasã la macerat 15 zile la soare sau în apropierea unei surse de cãldurã. Planta are o influentã pozitivã asupra mãduvei osoase, stimuleazã hematopoeza (formarea sângelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare, cancerului pulmonar.

4. TINCTURA DE GÃLBENELE
- se pune un pumn de flori în 1 l tuicã de 400, se lasã la soare 2 sãptãmâni la macerat, agitându-se zilnic. Diluatã cu apã fiartã, este foarte potrivitã la compresele preparate pentru rãni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de naturã canceroasã, pentru rãni deschise din cauza escarelor, pentru umflãturi, abcese, pustule.

Tinctura de arnica (Arnica montana)

Principiile sale active, care stimuleaza imunitatea, sunt inrudite cu cele ale echinaceei, insa are cateva calitati care o individualizeaza si care o fac un ajutor nepretuit pe perioada sezonului rece. In primul rand, ea stimuleaza imunitatea nespecifica la nivelul gatului si al cailor respiratorii superioare, protejandu-le de infectii si fiind ideala pentru cei care sunt mai mereu ragusiti, au amigdalita cronica, faringita, sinuzita etc. Apoi, folosita extern, ea imbunatateste circulatia, incalzeste extremitatile si creeaza o stare de confort fizic, fiind excelenta pentru persoanele sensibile la frig (frigul fiind unul din principalii dusmani ai imunitatii). Nu in ultimul rand, ea este un ajutor pretios atunci cand boala s-a instalat, intrucat elimina senzatiile de slabiciune si ameteala, tonifica inima (care este solicitata mai ales in bolile cu febra puternica) si regleaza, prin mecanisme inca necunoscute, temperatura corpului. Marele Goethe adora aceasta planta, care-i salvase viata atunci cand o infectie respiratorie, cu febra foarte puternica, nu cedase la nici un alt remediu.

Cum se administreaza arnica

Intern: se iau 30-40 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol, vreme de 30 de zile, pentru o cura de amplificare a imunitatii. Atunci cand boala s-a instalat, se pot lua 4, maximum 5 doze pe zi la adulti. La copiii sub 7 ani aceasta planta nu va fi administrata decat sub supraveghere medicala, cei peste aceasta varsta putand lua 5-10 picaturi de trei ori pe zi.
Extern: In tratamentul infectiilor gatului se face gargara cu arnica: 1-2 lingurite de tinctura la jumatate de pahar de apa, dar cu atentie, pentru a nu inghiti preparatul. Persoanele care au circulatia periferica deficitara, fiind foarte sensibile la frig, vor face inainte si dupa expunerea la frig frictionari energice ale membrelor si toracelui cu aceasta tinctura, dupa care vor aplica o pelicula subtire dintr-un unguent natural (de tataneasa sau musetel) pe locurile frictionate.

Echinacea (Echinacea purpurea)
Dozele repetate de echinacea sporesc imunitatea la marea majoritate a bolilor infectioase, de la cele respiratorii la cistite, anexite etc. De asemenea, persoanele care au frecvent ganglionii inflamati, care la primele valuri de frig se confrunta cu umflari ale amigdalelor, raguseala, curgerea nasului si a ochilor sa apeleze la cura cu aceasta planta. Tratamentul standard pentru amplificarea imunitatii este ca si la arnica, de 30 de zile, dar pentru cei deja atinsi de boala, rezultate bune se vad din primele zile sau chiar la cateva ore de administrare a plantei. In ultimul timp, echinacea este mai mult recomandata sub forma de drajeuri sau de pulbere, intrucat tinctura luata in cantitati mari si in cure de lunga durata este mai greu de suportat de organism.

Cum se administreaza echinacea

Planta uscata, care se gaseste la Plafar, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba. Se iau trei lingurite rase de pulbere pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. In infectiile acute se pot lua pana la sase lingurite de planta pe zi, pe stomacul gol, tinand eventual planta mai putin timp sub limba, intrucat este destul de iritanta si lezeaza tesuturile epiteliale.

Tinctura de chimen negru (Nigelia sativa)

Nigelia (Nigelia sativa) este un remediu extrem de vechi, adus din Etiopia acum mii de ani, dar care in Europa a fost redescoperit de curand. La noi in tara creste in zonele sudice, fiind un condiment foarte apreciat in anumite alimente (mai ales in lactate). In scop terapeutic, se foloseste fie uleiul esential al acestei plante (care este foarte scump si greu de gasit), fie tinctura, cu care se obtin de asemenea rezultate foarte bune. Cu aceasta planta v-ati intalnit in paginile noastre si in iarna ce a trecut, fiind recomandata in curele de slabire alaturi de ceaiul verde, pentru calitatile sale de intensificare a metabolismului si de reglare a apetitului. Studiile facute in ultimii ani au demonstrat ca administrarea acestei plante in cure de 12-21 de zile este eficienta nu numai in prevenirea guturaiului, bronsitelor sau a gripei, ci a unei game impresionante de boli, in care sistemul imunitar joaca un rol esential, inclusiv in cele tumorale benigne sau maligne.

Iata cum folosim aceasta planta:

Administrarea tincturii de nigelia
Se iau 50 de picaturi de tinctura in jumatate de pahar de ceai verde rece sau caldut (in nici un caz fierbinte), de patru-sase ori pe zi. Amestecul de ceai verde si nigelia are un gust si o aroma extrem de placute, inviorand si eliminand slabiciunea de moment. Pentru persoanele care nu suporta ceaiul verde (care este el insusi un stimulent foarte bun, dar si puternic) se recomanda dizolvarea tincturii in ceai de sunatoare sau talpa-gastei. O cura pentru intarirea imunitatii dureaza minimum 12 zile, putand
Tinctura de Untul Pamantului
Aceasta tinctura miraculoasa este un produs natural obtinut din radacina numita Untul Pamantului (Tamus Communis) macerata in alcool triplu distilat sau spirt sanitar.
Mod de preparare a radacinii: radacina se spala, se da pe razatoare si se pune in alcool sau spirt, se tine cinci zile la macerat agitandu-se zilnic cat mai des. Se pastreaza in loc intunecos (cutie, dulap etc.) la temperatura camerei .
Indicatii:
• dureri reumatice acute sau cronice
• lombosciatica
• spondiloza cervicala
• deformari osoase
• artrite
• sinuzite frontale sau maxilare
• dureri reumatice acute sau cronice
• lombosciatica
• spondiloza cervicala
• deformari osoase
• guta
• ciocuri, monturi

Mod de întrebuintare:
Se agita sticla dupa care se decanteaza un minut tinctura, se desface usor dopul lasand sa curga filtrat. Cu solutia astfel obtinuta se frictioneaza masand locul dureros, seara inainte de culcare ori chiar in cursul zilei numai cand doare si unde doare. Pentru ciocuri, monturi se recomanda si alifia de radacina în combinatie cu tinctura. Pentru guta se poate intrebuinta extern si intern, 5 picaturi la o cana de ceai diuretic (pentru rinichi) mareste diureza face sa dispara acidul uric mai rapid .

Atentie: Pentru persoanele care nu suporta intepaturile ori sunt alergice din cauza efectului revulsiv se recomanda in prealabil ungerea locului cu o crema (alifie de galbenele) sau ulei comestibil. Astfel nu veti mai simti intepaturile si face sa dispara alergia.
Pentru cei care o suporta direct are un efect mai rapid si benefic, facand sa dispara durerea mai rapid. Aceasta tinctura de Untul Pamantului este binevenita pentru orice dureri reumatice putand fi utilizata de orice membru a familiei.
Tinctura este valabila cinci ani, putandu-se completa inca odata peste radacina ramasa in sticla cu alcool. A doua macerare (plamadit) va dura 15-20 zile dupa care se poate utiliza .
Tinctura de Untul Pamantului:
Indicatii terapeutice: dureri reumatice acute sau cronice, lombosciatica, spondiloza cervicala, deformari osoase, ciocuri, monturi, sinuzite frontale sau maxilare, carcel, apa la genunchi, dureri musculare, articulare, de menisc, degeraturi, artrita, artroze, coxartroze, umflaturi, vanatai, varice, eczeme uscate
Tinctura de Ghintura:
Indicatii terapeutice: arsuri stomacale, gastrite, ulcer stomacal de orice tip, colite, enterocolite, colite de fermentatie, dispepsii, inflamatii gastrice si intestinale, lipsa poftei de mancare, diaree cronica, ficat marit, timol marit, hepatita de tip A, B, ciroze incipiente, grasimi la ficat, afectiuni biliare, litiaza biliara, fiere (colecist) lenesa, tensiune si presiune in craniu, caldura la nivelul obrajilor, ameteala, cefalee pulsatile presiune in orbitele oculare, dureri frecvente ale ochilor urmate de lacrimare, conjunctivita si ochi rosii.
Tinctura de Marul Lupului
Indicatii terapeutice: vaginite, trichomoniaze, prurit vaginal, candidoze, vulvite, lues in faza incipienta, gonoree, fibrom uterin, chisturi mamare, infectii mamare (galactoforite, fisuri mamelonare, limfangite, abcese); eczeme, dermatoze, infectii cu ulceratii, rani, taieturi, arsuri, opariri, regenerarea pielii(stimularea colagenului si elastinei), amigdalite; hemoroizi externi; varice, plebite, ulcer varicos.