background img

Articole noi

Se afișează postările cu eticheta remedii naturiste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta remedii naturiste. Afișați toate postările
Reteta nemuririi a fost descoperita!

Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiur

Afla care sunt acestea!
01.
Mananca mai multa coaja de paine!
Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
 
02.
Fa sport cu greutati!
Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
03.
Liber la ulei de masline si otet!
Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.    
04.
Ia un supliment de magneziu zilnic.
Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica. 
05.
Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.
Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
 
06.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.
Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
 
07.
Razi mai mult!
Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
08. 
Casatoreste-te!
Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
 
09.
Nu mai duce boala pe picioare!
Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
 
10.
Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
 
11.
Stinge focul din stomac!
Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12.
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
 
13.
Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.
Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
 
14.
Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
 
15.
Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.
Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.  
16.
Nu te mai stresa la munca!
70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.
Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.  
17.
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine! 
18.
Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.
Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!  
19.
Bea ceai de menta !
Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.  
20.
O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.
Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!  
21.
Renunta la fumat!
Un pachet de tigari fumat zilnic, timp de 10 ani, iti reduce viata la jumatate!
 
· · · · · · ·

Inca odata sfaturi utile pentru mentinerea sanatatii

Reteta nemuririi a fost descoperita!

Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiur

Afla care sunt acestea!
01.
Mananca mai multa coaja de paine!
Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
 
02.
Fa sport cu greutati!
Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
03.
Liber la ulei de masline si otet!
Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.    
04.
Ia un supliment de magneziu zilnic.
Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica. 
05.
Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.
Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
 
06.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.
Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
 
07.
Razi mai mult!
Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
08. 
Casatoreste-te!
Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
 
09.
Nu mai duce boala pe picioare!
Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
 
10.
Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
 
11.
Stinge focul din stomac!
Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12.
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
 
13.
Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.
Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
 
14.
Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
 
15.
Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.
Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.  
16.
Nu te mai stresa la munca!
70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.
Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.  
17.
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine! 
18.
Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.
Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!  
19.
Bea ceai de menta !
Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.  
20.
O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.
Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!  
21.
Renunta la fumat!
Un pachet de tigari fumat zilnic, timp de 10 ani, iti reduce viata la jumatate!
 

Articole medicale socante

Din ce in ce mai mult, mi se confirma
o credinta. Mintea ne poate fi fi un prieten de nadejde,sau cel mai mare dusman.
Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corecta având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. În realitate, nu este adevarat.
Teoria bolilor în citate.
"Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corecta având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. În realitate, nu este adevarat. Intregul sistem imun este o "fata morgana" construit pe ipoteze! In cazul bolilor preventibile uitam sau trecem cu vederea prima faza as bolii, faza de conflict activ. Surprinzator este ca abea dupa aceasta prima faza de conflict activ microbii devin activi! In realitate ei sunt activati si directionati de creer. (vezi A.Bechamp - microzimele) . Microbii nu sunt inamicii nostrii ; ei ne ajuta si actioneaza la comanda organismului nostru. Fiind "comandati" de catre creer, ei ajuta la eliminarea tumorilor, la eliminarea tesuturilor bolnave sau necrozate. Ei sunt slujitorii nostrii credinciosi, muncitorii ospeti ai nostrii. Conceptul sistemului imun, al acelei armate care lupta împotriva microbilor, este pur si simplu gresit!!"
Extras dintr-un interviu cu Dr. Ryke Geerd Hamer, creatorul "Noii medicini germanice"
"A sosti vremea sa dam uitarii ideea ca germenii "sar" asupra oamenilor si le cauzeaza boli!"
Emanuel Cheraskin M.D.
"Microbii, cum ar fi fungiile bacteriile si virusurile, sunt activi numai an faza de vindecare a bolii, iar maniera în care acestia actioneaza este în deplina concordanta cu logica evolutiei. Bacteria tuberculara, de exemplu, populeaza numai tesuturile controlate "old-brain". Functia lor în faza reparatorie este sa decompenseze tumorile care au devenit inutile cum ar fi cele de plamani, colon, rinichi prostata, uter de glanda mamara, melanoam si mezothelioma. Bacteria tuberculara este esentiala în procesul de "stopare" a proliferarii celulelor "inutile", care prolifereaza, dintr-un motiv biologic oarecare, în timpul fazei de conflict activ al bolii. Daca aceste bacterii nu sunt prezente, ca urmare a vaccinarilor, abuzului de antibiotice sau chemoterapiei, tuomrile nu pot fi dezintegrate!
În timp ce bacteriile stopeaza si distrug tumorile celulare care nu mai sunt necesare, virusurile par a fi implicate in procesul de vindecare al tesuturilor controlate de cortexul cerebral (de ex. bronhiile, membrana naszala, stomacul, bila si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa siinfectia stomacala indica faptul ca un proces "virulent" de vindecare se afla în plina desfasurare. În ceea ce privesc virusurile, Dr Hamer prefera sa vorbeasca despre "virusuri ipotetici", deoarece însasi existenta virusurilor este pusa sub semnul întrebarii. Dilema în care se afla medicina alopata este aceea ca nu recunoaste tiparul "în doua etape" al oricarei boli, si mai exact faptul ca prima faza, cea de conflict activ este complect trecuta cu vederea. Medicina alopata este atat de obsedant fixata asupra simptomelor (care apar de-abea în etapa a doua a bolii) încât nu da nici o atentie primei etape, ba chiar o ignora total. Având în vedere ca microbii sunt activi numai în a doua etapa, cea de vindecare (în care apar simptomele deranjante, care sunt de fapt reactia fireasca a corpului la boala) si mai ales având în vedere faptul ca activitatea acestora este îndeobste legata de reactii precum febra, transpiratie abundenta, dureri, frisoane, etc. microbii sunt considerati a fi daunatori si provocatori de boala. Adevarul este însa tocmai invers, si anume ca nu ei creaza boala. Pur si simplu este organismul nostru cel care dau ordin microbilor sa intervina in solutionarea problemei. Microbii desigu ca pot fi transmisi de la o persoana la alta, dar ei ramân în "adormire" pâna când persoana respectiva este ea însasi în faza de vindecare a unei boli de acelasi tip."
Din "Dr. Hamer's Medical Paradigm" by Caroline Markolin, Ph.D.
"La fel ca si Bechamp si Rife înaintea lui, Gaston Maessens a stabilit fara urma de îndoiala ca germenii nu sunt cauzatorii bolii, ci dimpotriva, sunt provocati de catre aceasta".
Citat din "The Amaizing Wonders of Gaston Naessens" de Steven R. Elswick.
"Rife a demonstrat ca în cazul în care intervin modificari de mediu sau nutritie, bacterii benigne cum ar fi bacilus colon se pot transforma în bacterii "patogene". Rife a observat de asemenea ca bacilus coli se poate modifica în timp în agenti bacterieni asociati cu tifosul, proces care poate fi si reversibil. Rife sustinea ca ..."în realitate, nu bacteria este cea care produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular. Daca metabolismul corpului uman este într-un echilibru perfect, bolile nu apar." Aceste afirmatii sunt confirmate si de cercetarile mai vechi ale lui Alexis Carrel, efectuate la Institutul Rockefeller, prin care a fost posibila controlarea ratei de îmbolnavire si mortalitatii provocate infectios în cadrul experimentelor efectuate pe soareci. Într-o dieta alimentara standard, rata de mortalitate era de 52%. Prin efectuarea anumitor îmbunatatiri ale dietei, s-a obtinut o scadere a mortalitatii de pâna la 32&, apoi 14% si în final de pâna la 0.45%!"
Dr. Raymond Obomsawin
"Protagonistii si practicienii medicinei scolastice au nevoie de paralizarea, prostirea si teama destructiva indusa de fantoma virusurilor ca baza centrala pentru desfasurarea activitatii lor profesionale:
- în primul rând pentru a aduce prejudicii cât mai multor oameni prin vaccinari, cu scopul de a-si crea o clientela cu afectiuni cronice (deci permanent rentabile);
- în al doilea rând pentru a nu fi nevoiti sa admita adevarul ca medicina alopata a esuat total în încercarea de a terpia afectiunile cronice si , în acelasi timp, a facut mai multe victime decât toate razboaiele luate la un loc. Fiecare practician al medicinei alopate este constient de aceste fapte, dar din pacate doar foarte putini îndraznesc sa discute aceasta tema. De altminteri nici nu este de mirare ca dintre toate categoriile profesionale, cea a medicilor se afla pe primul loc în topul sinuciderilor. Medicina scolastica este cel mai important sâlp de sprijin al formelor dicatoriale de guvernare (daca ar fi aici sa amintim doar de experimentele naziste din lagarele de concentrare sau profitabilele afaceri facute de Rockefeller si Carnagie cu concernul german Faber înainte, în timpul dar si dupa cel de-al doilea razboi monial). Astfel poate se si explica cum de medicinei scolastice îi este permis aproape orice si nu este practic niciodata supusa unui control. Daca nu vom reusi sa scapam de aceasta medicina alopata, va reusi ea sa ne extermine pe toti."
Dintr-un interviu cu Stefan Lanka asupra gripei aviare - 27.10.2005

"În conditii favorabile, bacteriile îsi pot dizola membrana si se pot transforma în "forme celulare membrano-deficitare " amorfe, mici puternic pleomorfice. Si tot în conditii favorabile microplasma se poate capata proportii gigantice ("large bodies" asemanatoare ca forma fungiilor sau sporilor. Este esential sa cunosti aceste lucruri si sa recunosti astfel de forme neobisnuite si greu de detectat în tesuturile microscopice deoarece, dupa experienta mea, aceasta forma microplasmala este forma pe care o iau microbii de cancer în interiorul corpului în cazul afectiunilor umane. Datorita formei sale mici, microbacteria constituie o punte între bacterie (mare) si virus (mic). Microbiologii îndragesc separarea acestora în virusuri, bacterii, microplasma si fungii, ca unitati distincte. În fapt, este vorba de o interactiune între aceste forme. Este binecunoscut faptul ca bacteriile pot fi infectate de virusuri. Oricum, oamenii de stiinta se pare ca nu pot întelege cum un microb se poate metamorfoza în ceva asemanator unui virus, unei microplasme sau unui fungi."
Citat din "Bacteria: The Ultimate Cause of Cancer?" By Alan Cantwell 2003
"Bacteriile nu ataca organismele sanatoase, dar marea majoritate a medicilor isi fac probleme din cauza bacteriilor. Eu nu tratez bacterii, eu tratez organisme.""
H. H. Robertson, D.V.M.
"Teoria microbiana a bolii este o nutiune incredibil de stupida! E ca si cum ai spune ca pompierii creaza incendiul! Nu se mira nimeni de ce oare medicii nu sunt în stare sa "captureze" chestiile astea? În peste 30 de ani de practica clinica nu am întâlnit înca nici un caz de hepatita infectioasa care sa se fi transmis la un alt membru al familiei din care face parte bolnavul si credeti-maca într-adevar am cautat peste tot un astfel de caz. Iar daca cumva am sa descopar un astfel de caz, voi cauta imediat sursa otricii sau toxinei, si nicidecum un germen sau un virus. Propaganda bolilor infectioase provocate de germeni este foarte eficace, caci astfel se tine sub control peste 85% di populatia educata."
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.
"Singura terapie a bolilor degenerative care a confirmat este cea cu vitamine, minerale sau alimente esentiale. Nici o medicamentatie NU a vindecat nici macar o singura boala degenerativa. Faptul ca antibioticele distrug bacteriile din organism nu înseamna ca bacteriile sunt CAUZA bolii si nici ca antibioticele suntcel mai bun mod de a terapia o afectiune. Klenner (MD) a demonstrat prin anii cinzeci prin studii efectuate în spitale (Southern Medical Journal) ca vitamina C administrata intravenos în supradoze distruge absolut orice focar de infectie (inclusiv tetanusul trismus) fara a provoca nici un fel de efecte secundare. Ceea ce a fost tratat prin administrarea de antibiotice este....
SIMPTOMUL si nicidecum boala însasi. A spune ca bacteriile cauzeaza boala este ca si cum ai spune ca pompieriii cauzeaza incendiul numai în baza faptului ca la locul incendiului se afla..... pompierii. Bacteriile sunte EFECTUL si nicidecum CAUZA unei boli!!
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Medicamentele moderne si vaccinurile s-au dovedit a fi o gluma proasta în mentinerea sau recuperarea sanatatii. Medicamentele au produs numai sperante desarte. Sapunul si apa, Slava Domnului, sunt , oricum, mult mai adecvate pentru mentinerea sanatatii. Suntem deja în stare sa întelegem destul de bine cum functioneaza sistemu imun si cum cu ajutorul unei nutritii adecvate, putem obtine un nivel de sanatate optimal, atât ca adulti cît si pentru copii, doar cu ajutorul celulelor noastre albe si al imunoglobulinei. "
Dr. Lendon Smith, M.D.
"Virusurile si bacteriile nu sunt singura cauza a unei boli infectioase, ci sunt cu totul altceva."
Rene Dubois, Professor of Microbiology.
"Daca as putea sa-mi mai traiesc înca o data viata, mi-asi darui-o demonstrarii faptului ca germenii cauta doar habitatul lor normal, tesuturile bolnave, si nicidecum nu provoaca o boala. Ei se straduie si apar acolo unde este deja un tesut bolnav, doar pentru ca acesta le ofera un "mediu" prielnic lor."
R. Virchown (reputat reprezentant al teoriei germenilor, fiind chiar considerat parintele acesteia).
Si aici v-asi ruga sa mentionati pe lânga curajul unei astfel de afirmatii, si regretul si adânca tristete a unui om care si-a irosit viata, si de acest lucru este constient, cautând ceva ce nu exista.
"Ideea bolilor contagioase are la baza teoria germenilor ca si cauza a bolilor, si anume ca bacterii si virusuri specifice provoaca boli specifice. Aceasta teorie a fost în mod repetat demonstrata ca fiind stiintific incorecta, lucru care a fost admis în final de catre însusi Pasteur. Oricum însa, este dificil astazi sa anulezi aceasta conceptie deoarece, pe de o parte aproape toate mintile au fost "infectate" de aceasta teorie iar pe de alta parte exista o uriasa opozitie din parte industriei de "mentinere a sanatatii" (citeste concernele farmaceutice) care au un interes fundamental (citeste finaciar) în existenta bolilor, suferintelor si conceptiilor eronate despre boala. În esenta populatia crede ceea ce doreste corpul medical. Aceste teorii false mentin dependenta de medicamente, de spitale si de medicii practicieni, si nu este de mirare ca tocmai ei sunt singurii care sustin si ne învata ca starea de sanatate poate fi recuperata prin administrarea de medicamente "otravitoare" . Daca germenii joaca vreun rol în boli, acesta nu este în nici un caz un rol principal, ci doar unul secundar în comparatie cu adevaratele cauze ale unei boli."
A. Baker M.A.
"Îi acuz pe medici ca au încurajat cu buna stiinta superstitiile si excrocheriile din teoria bolilor provocate de germeni. Nu contest existenta unei cantitati infime de microorganisme, dar acestea sunt rezultatul si nicidecum cauza bolii. Ele sunt "hienele", adica mâncatorii de cadavre, iar sarcina lor legitima este de a curata locul, de a asigura "canalizarea" organismului. Microorganismele sunt ajutoare benefice si importante pentru corpul nostru."
Dr Alexander Ross, FRS, FCPS, Professor of Hygiene and Sanitation.
"Bolile, factori patogeni sunt peste tot în jurul nostru, dar nu devin activi decât atunci când casesc terenul fertil pentru aceasta."
Claude Bernard.
"Ca si medic practician cu o experienta de cincizeci de ani, am ajuns la trei concluzii în privinta aparitiei unei boli precum si pentru eliminarea ei. Prima concluzie este ca bolile nu sunt cauzate de germeni. Mai degraba cred ca o boala este provocata de o toxemie care afecteaza nivelul celular, pregatind astfel terenul prielnic multiplicarii germenilor. A doua concluzie este ca folosirea medicamentelor este daunatoare în aproape toate cazurile. Medicamentele cauzeaza deseori efecte secundare secere si nu de putine ori duc chiar la crearea de noi boli. Singurul beneficiu, daca-l putem numi asa, este ca pacientul se va simti, pentru o scuta perioada de timp, mai bine, dar aceasta doar datorita faptului ca au fost atenuate nuste simptome, si nicidecum pentru ca a fost eradicata o boala. Cantitatea de medicamente de pe piata creste anual în proportie geometrica. Sunt în prezent atât de multe, încât rareori se paoate întâlni un medica care sa cunoasca toate aceste medicamente împreuna cu efectele lor secundare si pericolele pe care le pot aduce pacientului. Cea de a treia concluzie la care am ajuns este ca bolile pot fi vindecate printr-o nutritie corecta. Aceasta afirmatie poate parea simplista, dar este întrutotul adevarata. Si nu aduce desigur nici un beneficiu financiar concernelor farmaceutice. Concluziile mele se bazeaza pe rezultatele experientelor si observatiilor facute de-a lungul acestor cincizeci de ani, precum si a numarului de pacienti pe cre am reusit sa-l tratez cu succes. Ocazional am apelat la medicamentatie chimica doar în cazuri de urgenta, dar astfel de situatii au fost foarte rare. În rest am recomandat întotdeauna pacientilor mei antidoturi pe care Natura ni le-a pus la dispozitie."
Henry Bieler, M.D. "Food is your best Medicine" 1965
"Bolile sunt crize de purificare, de dezintoxicare" .
Hippocrate. Stiti Dumneavoastra care. Acela cu juramântul.
"Aceste microorganisme se hranesc cu paterialul toxic(otravitor) pe care îl gasesc în orghanismul bolnav, pregatindu-l pentru eliminare. Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte organisme si mai mici denumite microzime. Aceste microzime sunt prezente în tesuturile si sângele tuturor organismelor vii unde ramân "în adormire" si inofensive. În momentul în care sanatatea organismului este afectata de un material daunator, are loc o transformare a acestor microzime. Ele se transforma în bacterii sau virusuri care se pun de îndata pe lucru si încep munca de eliminare a acestui material daunator. Dupa care, în momentul în care misiunea a fost îndeplinita, respectivii "sanitari" revin automat la starea anterioara, de microzime."
Antoine Bechamp. Si pe acesta îl stiti Dumneavoastra. Este cel de la care a plagiat Pasteur fara rusine.
"Exista o singura cauza care provoaca bolile, si anume toxemia, mare parte a ei provocata în organism de catre conditii necorespunzatoare de viata si de o eliminare deficitara a toxinelor din organism".
Sir A. Lane. Afirmatie facuta cu 80 de ani în urma!
"Teoria germenilor provine de la Louis Pasteur, un chimist, despre care s-a dovedit ca a plagiat de la Profesorul Antoine Bechamp (care datorita faptului ca a fost "furat" de catre Pasteur, a fost sters din cartile de istorie) un geniu contemporan cu Pateur care a descoperit adevarata cauza a bolilor. Însusi Pateur pe patul de moarte a recunoscut ca "Germenii nu sunt nimic, totul este terenul fertil lor." Este o tragedie pentru omul de pe strada faptul ca teoria lui Pasteur a devenit o "dogma". Dar în acelasi timp este o mana cereasca si o mina de aur pentru concernelefarmaceut ice si pentru breasla medicilor, care de atunci se ocupa permanent de îndoctrinarea si prostirea omului simplu. Pentru ca o persoana sa creada ca o boala apare pur si simplu doar pentru ca un organism este "vizitat" de câtiva germeni sau virusuri calatori si pentru a accepta ca într-un astfel de caz sa te lasi otravit cu tot felul de medicamente sintetizate chimic (în realitate otravuri), este nevoie de o mare doza de naivitate si superstitie. "
Dr. D. Phillips
"Am tratat cu ajutorul igienei naturale timp de peste 16 ani o multime de pacienti bolnavi de tot felul de forme de tifos, febra tifoida, pneumonie, variola si dezinterie, si nu am pierdut nici macar un singur pacient. Acelasi lucru este valabil pentru scarlatina si alte forme de febra. Si nu am recomandat niciodata medicamente. "
Dr. Trall, 1860
articol preluat de pe Netlog
· · · · · · · · · ·

Articole medicale socante

Articole medicale socante

Din ce in ce mai mult, mi se confirma
o credinta. Mintea ne poate fi fi un prieten de nadejde,sau cel mai mare dusman.
Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corecta având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. În realitate, nu este adevarat.
Teoria bolilor în citate.
"Pâna nu de mult, am crezut cu totii ca microbii cauzeaza boli infectioase. Aceasta conceptie parea corecta având în vedere faptul ca microbii sunt prezenti în toate infectiile. În realitate, nu este adevarat. Intregul sistem imun este o "fata morgana" construit pe ipoteze! In cazul bolilor preventibile uitam sau trecem cu vederea prima faza as bolii, faza de conflict activ. Surprinzator este ca abea dupa aceasta prima faza de conflict activ microbii devin activi! In realitate ei sunt activati si directionati de creer. (vezi A.Bechamp - microzimele) . Microbii nu sunt inamicii nostrii ; ei ne ajuta si actioneaza la comanda organismului nostru. Fiind "comandati" de catre creer, ei ajuta la eliminarea tumorilor, la eliminarea tesuturilor bolnave sau necrozate. Ei sunt slujitorii nostrii credinciosi, muncitorii ospeti ai nostrii. Conceptul sistemului imun, al acelei armate care lupta împotriva microbilor, este pur si simplu gresit!!"
Extras dintr-un interviu cu Dr. Ryke Geerd Hamer, creatorul "Noii medicini germanice"
"A sosti vremea sa dam uitarii ideea ca germenii "sar" asupra oamenilor si le cauzeaza boli!"
Emanuel Cheraskin M.D.
"Microbii, cum ar fi fungiile bacteriile si virusurile, sunt activi numai an faza de vindecare a bolii, iar maniera în care acestia actioneaza este în deplina concordanta cu logica evolutiei. Bacteria tuberculara, de exemplu, populeaza numai tesuturile controlate "old-brain". Functia lor în faza reparatorie este sa decompenseze tumorile care au devenit inutile cum ar fi cele de plamani, colon, rinichi prostata, uter de glanda mamara, melanoam si mezothelioma. Bacteria tuberculara este esentiala în procesul de "stopare" a proliferarii celulelor "inutile", care prolifereaza, dintr-un motiv biologic oarecare, în timpul fazei de conflict activ al bolii. Daca aceste bacterii nu sunt prezente, ca urmare a vaccinarilor, abuzului de antibiotice sau chemoterapiei, tuomrile nu pot fi dezintegrate!
În timp ce bacteriile stopeaza si distrug tumorile celulare care nu mai sunt necesare, virusurile par a fi implicate in procesul de vindecare al tesuturilor controlate de cortexul cerebral (de ex. bronhiile, membrana naszala, stomacul, bila si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa siinfectia stomacala indica faptul ca un proces "virulent" de vindecare se afla în plina desfasurare. În ceea ce privesc virusurile, Dr Hamer prefera sa vorbeasca despre "virusuri ipotetici", deoarece însasi existenta virusurilor este pusa sub semnul întrebarii. Dilema în care se afla medicina alopata este aceea ca nu recunoaste tiparul "în doua etape" al oricarei boli, si mai exact faptul ca prima faza, cea de conflict activ este complect trecuta cu vederea. Medicina alopata este atat de obsedant fixata asupra simptomelor (care apar de-abea în etapa a doua a bolii) încât nu da nici o atentie primei etape, ba chiar o ignora total. Având în vedere ca microbii sunt activi numai în a doua etapa, cea de vindecare (în care apar simptomele deranjante, care sunt de fapt reactia fireasca a corpului la boala) si mai ales având în vedere faptul ca activitatea acestora este îndeobste legata de reactii precum febra, transpiratie abundenta, dureri, frisoane, etc. microbii sunt considerati a fi daunatori si provocatori de boala. Adevarul este însa tocmai invers, si anume ca nu ei creaza boala. Pur si simplu este organismul nostru cel care dau ordin microbilor sa intervina in solutionarea problemei. Microbii desigu ca pot fi transmisi de la o persoana la alta, dar ei ramân în "adormire" pâna când persoana respectiva este ea însasi în faza de vindecare a unei boli de acelasi tip."
Din "Dr. Hamer's Medical Paradigm" by Caroline Markolin, Ph.D.
"La fel ca si Bechamp si Rife înaintea lui, Gaston Maessens a stabilit fara urma de îndoiala ca germenii nu sunt cauzatorii bolii, ci dimpotriva, sunt provocati de catre aceasta".
Citat din "The Amaizing Wonders of Gaston Naessens" de Steven R. Elswick.
"Rife a demonstrat ca în cazul în care intervin modificari de mediu sau nutritie, bacterii benigne cum ar fi bacilus colon se pot transforma în bacterii "patogene". Rife a observat de asemenea ca bacilus coli se poate modifica în timp în agenti bacterieni asociati cu tifosul, proces care poate fi si reversibil. Rife sustinea ca ..."în realitate, nu bacteria este cea care produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular. Daca metabolismul corpului uman este într-un echilibru perfect, bolile nu apar." Aceste afirmatii sunt confirmate si de cercetarile mai vechi ale lui Alexis Carrel, efectuate la Institutul Rockefeller, prin care a fost posibila controlarea ratei de îmbolnavire si mortalitatii provocate infectios în cadrul experimentelor efectuate pe soareci. Într-o dieta alimentara standard, rata de mortalitate era de 52%. Prin efectuarea anumitor îmbunatatiri ale dietei, s-a obtinut o scadere a mortalitatii de pâna la 32&, apoi 14% si în final de pâna la 0.45%!"
Dr. Raymond Obomsawin
"Protagonistii si practicienii medicinei scolastice au nevoie de paralizarea, prostirea si teama destructiva indusa de fantoma virusurilor ca baza centrala pentru desfasurarea activitatii lor profesionale:
- în primul rând pentru a aduce prejudicii cât mai multor oameni prin vaccinari, cu scopul de a-si crea o clientela cu afectiuni cronice (deci permanent rentabile);
- în al doilea rând pentru a nu fi nevoiti sa admita adevarul ca medicina alopata a esuat total în încercarea de a terpia afectiunile cronice si , în acelasi timp, a facut mai multe victime decât toate razboaiele luate la un loc. Fiecare practician al medicinei alopate este constient de aceste fapte, dar din pacate doar foarte putini îndraznesc sa discute aceasta tema. De altminteri nici nu este de mirare ca dintre toate categoriile profesionale, cea a medicilor se afla pe primul loc în topul sinuciderilor. Medicina scolastica este cel mai important sâlp de sprijin al formelor dicatoriale de guvernare (daca ar fi aici sa amintim doar de experimentele naziste din lagarele de concentrare sau profitabilele afaceri facute de Rockefeller si Carnagie cu concernul german Faber înainte, în timpul dar si dupa cel de-al doilea razboi monial). Astfel poate se si explica cum de medicinei scolastice îi este permis aproape orice si nu este practic niciodata supusa unui control. Daca nu vom reusi sa scapam de aceasta medicina alopata, va reusi ea sa ne extermine pe toti."
Dintr-un interviu cu Stefan Lanka asupra gripei aviare - 27.10.2005

"În conditii favorabile, bacteriile îsi pot dizola membrana si se pot transforma în "forme celulare membrano-deficitare " amorfe, mici puternic pleomorfice. Si tot în conditii favorabile microplasma se poate capata proportii gigantice ("large bodies" asemanatoare ca forma fungiilor sau sporilor. Este esential sa cunosti aceste lucruri si sa recunosti astfel de forme neobisnuite si greu de detectat în tesuturile microscopice deoarece, dupa experienta mea, aceasta forma microplasmala este forma pe care o iau microbii de cancer în interiorul corpului în cazul afectiunilor umane. Datorita formei sale mici, microbacteria constituie o punte între bacterie (mare) si virus (mic). Microbiologii îndragesc separarea acestora în virusuri, bacterii, microplasma si fungii, ca unitati distincte. În fapt, este vorba de o interactiune între aceste forme. Este binecunoscut faptul ca bacteriile pot fi infectate de virusuri. Oricum, oamenii de stiinta se pare ca nu pot întelege cum un microb se poate metamorfoza în ceva asemanator unui virus, unei microplasme sau unui fungi."
Citat din "Bacteria: The Ultimate Cause of Cancer?" By Alan Cantwell 2003
"Bacteriile nu ataca organismele sanatoase, dar marea majoritate a medicilor isi fac probleme din cauza bacteriilor. Eu nu tratez bacterii, eu tratez organisme.""
H. H. Robertson, D.V.M.
"Teoria microbiana a bolii este o nutiune incredibil de stupida! E ca si cum ai spune ca pompierii creaza incendiul! Nu se mira nimeni de ce oare medicii nu sunt în stare sa "captureze" chestiile astea? În peste 30 de ani de practica clinica nu am întâlnit înca nici un caz de hepatita infectioasa care sa se fi transmis la un alt membru al familiei din care face parte bolnavul si credeti-maca într-adevar am cautat peste tot un astfel de caz. Iar daca cumva am sa descopar un astfel de caz, voi cauta imediat sursa otricii sau toxinei, si nicidecum un germen sau un virus. Propaganda bolilor infectioase provocate de germeni este foarte eficace, caci astfel se tine sub control peste 85% di populatia educata."
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.
"Singura terapie a bolilor degenerative care a confirmat este cea cu vitamine, minerale sau alimente esentiale. Nici o medicamentatie NU a vindecat nici macar o singura boala degenerativa. Faptul ca antibioticele distrug bacteriile din organism nu înseamna ca bacteriile sunt CAUZA bolii si nici ca antibioticele suntcel mai bun mod de a terapia o afectiune. Klenner (MD) a demonstrat prin anii cinzeci prin studii efectuate în spitale (Southern Medical Journal) ca vitamina C administrata intravenos în supradoze distruge absolut orice focar de infectie (inclusiv tetanusul trismus) fara a provoca nici un fel de efecte secundare. Ceea ce a fost tratat prin administrarea de antibiotice este....
SIMPTOMUL si nicidecum boala însasi. A spune ca bacteriile cauzeaza boala este ca si cum ai spune ca pompieriii cauzeaza incendiul numai în baza faptului ca la locul incendiului se afla..... pompierii. Bacteriile sunte EFECTUL si nicidecum CAUZA unei boli!!
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Medicamentele moderne si vaccinurile s-au dovedit a fi o gluma proasta în mentinerea sau recuperarea sanatatii. Medicamentele au produs numai sperante desarte. Sapunul si apa, Slava Domnului, sunt , oricum, mult mai adecvate pentru mentinerea sanatatii. Suntem deja în stare sa întelegem destul de bine cum functioneaza sistemu imun si cum cu ajutorul unei nutritii adecvate, putem obtine un nivel de sanatate optimal, atât ca adulti cît si pentru copii, doar cu ajutorul celulelor noastre albe si al imunoglobulinei. "
Dr. Lendon Smith, M.D.
"Virusurile si bacteriile nu sunt singura cauza a unei boli infectioase, ci sunt cu totul altceva."
Rene Dubois, Professor of Microbiology.
"Daca as putea sa-mi mai traiesc înca o data viata, mi-asi darui-o demonstrarii faptului ca germenii cauta doar habitatul lor normal, tesuturile bolnave, si nicidecum nu provoaca o boala. Ei se straduie si apar acolo unde este deja un tesut bolnav, doar pentru ca acesta le ofera un "mediu" prielnic lor."
R. Virchown (reputat reprezentant al teoriei germenilor, fiind chiar considerat parintele acesteia).
Si aici v-asi ruga sa mentionati pe lânga curajul unei astfel de afirmatii, si regretul si adânca tristete a unui om care si-a irosit viata, si de acest lucru este constient, cautând ceva ce nu exista.
"Ideea bolilor contagioase are la baza teoria germenilor ca si cauza a bolilor, si anume ca bacterii si virusuri specifice provoaca boli specifice. Aceasta teorie a fost în mod repetat demonstrata ca fiind stiintific incorecta, lucru care a fost admis în final de catre însusi Pasteur. Oricum însa, este dificil astazi sa anulezi aceasta conceptie deoarece, pe de o parte aproape toate mintile au fost "infectate" de aceasta teorie iar pe de alta parte exista o uriasa opozitie din parte industriei de "mentinere a sanatatii" (citeste concernele farmaceutice) care au un interes fundamental (citeste finaciar) în existenta bolilor, suferintelor si conceptiilor eronate despre boala. În esenta populatia crede ceea ce doreste corpul medical. Aceste teorii false mentin dependenta de medicamente, de spitale si de medicii practicieni, si nu este de mirare ca tocmai ei sunt singurii care sustin si ne învata ca starea de sanatate poate fi recuperata prin administrarea de medicamente "otravitoare" . Daca germenii joaca vreun rol în boli, acesta nu este în nici un caz un rol principal, ci doar unul secundar în comparatie cu adevaratele cauze ale unei boli."
A. Baker M.A.
"Îi acuz pe medici ca au încurajat cu buna stiinta superstitiile si excrocheriile din teoria bolilor provocate de germeni. Nu contest existenta unei cantitati infime de microorganisme, dar acestea sunt rezultatul si nicidecum cauza bolii. Ele sunt "hienele", adica mâncatorii de cadavre, iar sarcina lor legitima este de a curata locul, de a asigura "canalizarea" organismului. Microorganismele sunt ajutoare benefice si importante pentru corpul nostru."
Dr Alexander Ross, FRS, FCPS, Professor of Hygiene and Sanitation.
"Bolile, factori patogeni sunt peste tot în jurul nostru, dar nu devin activi decât atunci când casesc terenul fertil pentru aceasta."
Claude Bernard.
"Ca si medic practician cu o experienta de cincizeci de ani, am ajuns la trei concluzii în privinta aparitiei unei boli precum si pentru eliminarea ei. Prima concluzie este ca bolile nu sunt cauzate de germeni. Mai degraba cred ca o boala este provocata de o toxemie care afecteaza nivelul celular, pregatind astfel terenul prielnic multiplicarii germenilor. A doua concluzie este ca folosirea medicamentelor este daunatoare în aproape toate cazurile. Medicamentele cauzeaza deseori efecte secundare secere si nu de putine ori duc chiar la crearea de noi boli. Singurul beneficiu, daca-l putem numi asa, este ca pacientul se va simti, pentru o scuta perioada de timp, mai bine, dar aceasta doar datorita faptului ca au fost atenuate nuste simptome, si nicidecum pentru ca a fost eradicata o boala. Cantitatea de medicamente de pe piata creste anual în proportie geometrica. Sunt în prezent atât de multe, încât rareori se paoate întâlni un medica care sa cunoasca toate aceste medicamente împreuna cu efectele lor secundare si pericolele pe care le pot aduce pacientului. Cea de a treia concluzie la care am ajuns este ca bolile pot fi vindecate printr-o nutritie corecta. Aceasta afirmatie poate parea simplista, dar este întrutotul adevarata. Si nu aduce desigur nici un beneficiu financiar concernelor farmaceutice. Concluziile mele se bazeaza pe rezultatele experientelor si observatiilor facute de-a lungul acestor cincizeci de ani, precum si a numarului de pacienti pe cre am reusit sa-l tratez cu succes. Ocazional am apelat la medicamentatie chimica doar în cazuri de urgenta, dar astfel de situatii au fost foarte rare. În rest am recomandat întotdeauna pacientilor mei antidoturi pe care Natura ni le-a pus la dispozitie."
Henry Bieler, M.D. "Food is your best Medicine" 1965
"Bolile sunt crize de purificare, de dezintoxicare" .
Hippocrate. Stiti Dumneavoastra care. Acela cu juramântul.
"Aceste microorganisme se hranesc cu paterialul toxic(otravitor) pe care îl gasesc în orghanismul bolnav, pregatindu-l pentru eliminare. Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte organisme si mai mici denumite microzime. Aceste microzime sunt prezente în tesuturile si sângele tuturor organismelor vii unde ramân "în adormire" si inofensive. În momentul în care sanatatea organismului este afectata de un material daunator, are loc o transformare a acestor microzime. Ele se transforma în bacterii sau virusuri care se pun de îndata pe lucru si încep munca de eliminare a acestui material daunator. Dupa care, în momentul în care misiunea a fost îndeplinita, respectivii "sanitari" revin automat la starea anterioara, de microzime."
Antoine Bechamp. Si pe acesta îl stiti Dumneavoastra. Este cel de la care a plagiat Pasteur fara rusine.
"Exista o singura cauza care provoaca bolile, si anume toxemia, mare parte a ei provocata în organism de catre conditii necorespunzatoare de viata si de o eliminare deficitara a toxinelor din organism".
Sir A. Lane. Afirmatie facuta cu 80 de ani în urma!
"Teoria germenilor provine de la Louis Pasteur, un chimist, despre care s-a dovedit ca a plagiat de la Profesorul Antoine Bechamp (care datorita faptului ca a fost "furat" de catre Pasteur, a fost sters din cartile de istorie) un geniu contemporan cu Pateur care a descoperit adevarata cauza a bolilor. Însusi Pateur pe patul de moarte a recunoscut ca "Germenii nu sunt nimic, totul este terenul fertil lor." Este o tragedie pentru omul de pe strada faptul ca teoria lui Pasteur a devenit o "dogma". Dar în acelasi timp este o mana cereasca si o mina de aur pentru concernelefarmaceut ice si pentru breasla medicilor, care de atunci se ocupa permanent de îndoctrinarea si prostirea omului simplu. Pentru ca o persoana sa creada ca o boala apare pur si simplu doar pentru ca un organism este "vizitat" de câtiva germeni sau virusuri calatori si pentru a accepta ca într-un astfel de caz sa te lasi otravit cu tot felul de medicamente sintetizate chimic (în realitate otravuri), este nevoie de o mare doza de naivitate si superstitie. "
Dr. D. Phillips
"Am tratat cu ajutorul igienei naturale timp de peste 16 ani o multime de pacienti bolnavi de tot felul de forme de tifos, febra tifoida, pneumonie, variola si dezinterie, si nu am pierdut nici macar un singur pacient. Acelasi lucru este valabil pentru scarlatina si alte forme de febra. Si nu am recomandat niciodata medicamente. "
Dr. Trall, 1860
articol preluat de pe Netlog

Indicii pe care organismul ti le da si nu trebuie sa le ignori


Organismul tau iti da semnale cand ceva nu este in regula. Insa, este greu sa iti dai seama ce semnifica fiecare "alarma" pe care corpul tau ti-o da.

Iata o lista cu simptome pe care le experimenteaza femeile tinere:
Menstruatia nu a mai aparut
Cand menstruatia lipseste timp de doua luni la rand (si nu esti gravida), ceva este in neregula - nivelul de stres. Nervozitatea amana sau chiar stopeaza ovulatia, asa ca nu ai menstruatie. Pentru ca menstruatia sa apara, relaxeaza-te si anuleaza iesirile in oras. O alta cauza care poate duce la lipsa menstruatiei este o dieta excesiva sau un program de exercitii fizice intens.
Aceste doua activitati lasa corpului un nivel prea scazut de grasime, astfel incat ovulatia nu mai poate fi sustinuta. Mergi la medicul ginecolog si rezolva problema.
Pleoapa "se zbate" incontrolabil
Spasmul pleoapei este cauzat, cel mai adesea, de timpul indelungat petrecut in fata calculatorului. Pentru a opri "zbaterea", tine ceva rece pe pleoapa. Recele calmeaza nervul care determina miscarea. Cel mai important: ia o pauza de doua minute de la monitor dupa doua ore de munca. Daca spasmul se repeta in mod constant, consulta un medic oftalmolog.
Vezi "stele verzi"
Privirea iti este "invadata" de diverse puncte si alte forme ciudate. Indiferent de forma lor, aceste "corpuri" sunt infofensive, dar iti distrag atentia. Nu ai cum sa scapi de aceasta problema, cheia este sa inveti sa le ignori.
Te trezesti in mijlocul noptii si nu mai poti sa adormi
Vinovat poate fi alcoolul. Doar doua pahare cu alcool pot perturba somnul, facand sa te trezesti la doar cateva ore dupa ce te-ai culcat. Bea un singur pahar cu cel putin patru ore inainte de somn. Daca metoda nu functioneaza, poate fi insomnie pe baza de stress. Calmeaza-ti simturile cu cateva ore inainte de somn cu ajutorul cititului.
Iti apar cearcane de culoare inchisa sub ochi
Cand nu dormi suficient o perioada lunga de timp, circulatia sangelui se reduce, asa ca vasele de sange de sub ochi se umfla si lasa sa se vada o culoare albastra sub piele. Incearca sa dormi suficient, cel putin opt ore pe noapte, si nu atinge zona afectata. Daca culoarea inschisa de sub ochi persista, poate fi un semn de anemie.
Te doare capul, iei pastile si te doare din nou capul
Cand iei un analgezic, creierul tau devine sensibil la efectul sau, iar cand incetezi sa il mai iei, poti suferi de simptome asemenatoare cu cea intitiala, adica inca o migrena. Scapa de recidiva migrenelor evitand analgezicele. Pentru a evita ca acest lucru sa se mai inatmple, nu lua un analgezic mai mult de doua zile la rand.
Cand stai in picioare, ai senzatia ca lesini
Inseamna ca esti deshidratata. Deshidratarea face ca presiunea sanguina sa scada, iar tu vei avea o stare de ameteala. Regula celor opt pahare cu apa de zi este un bun inceput, dar trebuie sa incepi sa consumi si alimente care au un continut ridicat de apa: supe, salate si fructe.
· · · · · · · · · ·

Ce trebuie sa faci cand organismul te avertizeaza

Indicii pe care organismul ti le da si nu trebuie sa le ignori


Organismul tau iti da semnale cand ceva nu este in regula. Insa, este greu sa iti dai seama ce semnifica fiecare "alarma" pe care corpul tau ti-o da.

Iata o lista cu simptome pe care le experimenteaza femeile tinere:
Menstruatia nu a mai aparut
Cand menstruatia lipseste timp de doua luni la rand (si nu esti gravida), ceva este in neregula - nivelul de stres. Nervozitatea amana sau chiar stopeaza ovulatia, asa ca nu ai menstruatie. Pentru ca menstruatia sa apara, relaxeaza-te si anuleaza iesirile in oras. O alta cauza care poate duce la lipsa menstruatiei este o dieta excesiva sau un program de exercitii fizice intens.
Aceste doua activitati lasa corpului un nivel prea scazut de grasime, astfel incat ovulatia nu mai poate fi sustinuta. Mergi la medicul ginecolog si rezolva problema.
Pleoapa "se zbate" incontrolabil
Spasmul pleoapei este cauzat, cel mai adesea, de timpul indelungat petrecut in fata calculatorului. Pentru a opri "zbaterea", tine ceva rece pe pleoapa. Recele calmeaza nervul care determina miscarea. Cel mai important: ia o pauza de doua minute de la monitor dupa doua ore de munca. Daca spasmul se repeta in mod constant, consulta un medic oftalmolog.
Vezi "stele verzi"
Privirea iti este "invadata" de diverse puncte si alte forme ciudate. Indiferent de forma lor, aceste "corpuri" sunt infofensive, dar iti distrag atentia. Nu ai cum sa scapi de aceasta problema, cheia este sa inveti sa le ignori.
Te trezesti in mijlocul noptii si nu mai poti sa adormi
Vinovat poate fi alcoolul. Doar doua pahare cu alcool pot perturba somnul, facand sa te trezesti la doar cateva ore dupa ce te-ai culcat. Bea un singur pahar cu cel putin patru ore inainte de somn. Daca metoda nu functioneaza, poate fi insomnie pe baza de stress. Calmeaza-ti simturile cu cateva ore inainte de somn cu ajutorul cititului.
Iti apar cearcane de culoare inchisa sub ochi
Cand nu dormi suficient o perioada lunga de timp, circulatia sangelui se reduce, asa ca vasele de sange de sub ochi se umfla si lasa sa se vada o culoare albastra sub piele. Incearca sa dormi suficient, cel putin opt ore pe noapte, si nu atinge zona afectata. Daca culoarea inschisa de sub ochi persista, poate fi un semn de anemie.
Te doare capul, iei pastile si te doare din nou capul
Cand iei un analgezic, creierul tau devine sensibil la efectul sau, iar cand incetezi sa il mai iei, poti suferi de simptome asemenatoare cu cea intitiala, adica inca o migrena. Scapa de recidiva migrenelor evitand analgezicele. Pentru a evita ca acest lucru sa se mai inatmple, nu lua un analgezic mai mult de doua zile la rand.
Cand stai in picioare, ai senzatia ca lesini
Inseamna ca esti deshidratata. Deshidratarea face ca presiunea sanguina sa scada, iar tu vei avea o stare de ameteala. Regula celor opt pahare cu apa de zi este un bun inceput, dar trebuie sa incepi sa consumi si alimente care au un continut ridicat de apa: supe, salate si fructe.


Irisul, ce arata despre sanatatea noastra

Potrivit specialistilor in studiul irisului uman, culoarea irisului dezvaluie si vulnerabilitatea noastra in fata bolilor. Persoanele cu ochi caprui au predispozitie catre boli reumatice, anemie, hepatita, afectiuni endocrine si gastrice. Cele cu iris albastru tind sa se confrunte mai des cu eczeme si acnee, piele uscata, astm, raceli, iritatii ale ochilor, retentie de apa.
Culoarea verde a irisului atrage atentia asupra pericolului bolilor ereditare.Ochiul drept este harta partii drepte a corpului, iar stangul, a partii stangi.
Primul om care a facut precizari cu privire la cauzele aparatiei schimbarilor semnelor de pe iris a fost Hipocrat parintele medicinii si Galen dupa el (130 d.H). Chiar si in Egiptul antic in piramida lui Tutankamon s-au gasit cateva desene ale irisului faraonului cu explicatii ale bolilor suferite de aceasta.
Geografia ochilor
• Pentru a putea fi studiat sistematic, irisul este împărţit în şapte cercuri concentrice, primul fiind lîngă pupilă. Sînt cercuri secţionate de 12 raze ce delimitează cîmpuri radiale, notate precum un cadran de ceas.


OCHIUL STÎNG


A - emisfera cerebrală stîngă
B - partea stîngă a epifizei
C - partea stîngă a hipofizei
D - partea stîngă a frunţii
E - ochiul stîng
F - partea stîngă a nasului, narina stîngă şi sinusul stîng
G - maxilarul superior stîng
H - partea stîngă a buzelor
I - partea stîngă a timpanului şi a conductului auditiv extern
J - maxilarul inferior stîng
K - partea stîngă a faringelui
L - paratiroidele stîngi
M - partea stîngă a laringelui
N - partea stîngă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)
O - membrul inferior stîng
P - partea stîngă a uterului (prostatei)
R - partea stîngă a vaginului
S - ovarul (testiculul) stîng
T - partea stîngă a vezicii urinare
U - ureterul stîng
V - partea stîngă a colonului transvers şi colonul descendent
Z - rinichiul stîng
X - suprarenala stîngă

a - partea stîngă a intestinului subţire
b - corpul şi coada pancreasului
c - splina
d - inima
e -partea stîngă a diafragmei
f - plămînul stîng şi partea stîngă a traheei
g - sînul stîng
h - membrul superior stîng şi umărul stîng
i - lobul stîng al timusului
j - partea stîngă a limbii şi a gurii
k - glanda salivară sublinguală stîngă
l - lobul stîng al tiroidei
m - partea stîng a feţei
n - partea stîngă a cefei
o - partea stîngă a trunchiului cerebral
p - urechea medie şi internă stîngă
r - partea stîngă a creierului mic
s - partea stîngă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi a coccisului).


OCHIUL DREPT


A - emisfera cerebrală dreaptă
B - partea dreaptă a epifizei
C - partea dreaptă a hipofizei
D - partea dreaptă a frunţii
E - ochiul drept
F - partea dreaptă a nasului, narina dreaptă şi sinusul drept
G - maxilarul superior drept:
H - partea dreaptă a buzelor
I - partea dreaptă a timpanului şi a conductului auditiv extern
J - maxilarul inferior drept
K - partea dreaptă a faringelui
L - paratiroidele drepte
M - partea dreaptă a laringelui
N - partea dreaptă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)
O - membrul inferior drept
P - partea dreaptă a uterului (prostatei)
R - partea dreaptă a vaginului
S - ovarul (testiculul) drept
T - partea dreaptă a vezicii urinare
U - ureterul drept
V - colonul ascendent (cu apendicele) şi partea dreaptă a colonului transvers
Z - rinichiul drept
X- suprarenala dreaptă

a - cecul şi partea dreaptă a intestinului subţire
b - capul pancreasului
c - ficatul şi vezicula biliară
d - stomacul, pilorul şi duodenul
e - esofagul şi partea dreaptă a diafragmei
f- plămînul drept şi partea dreaptă a traheei
g - sînul drept
h - membrul superior şi umărul drept
i - lobul drept al timusului
j - partea dreaptă a limbii şi a gurii
k - glanda salivară sublinguală dreaptă
l - lobul drept al tiroidei
m - partea dreaptă a feţei
n - partea dreaptă a cefei
o - partea dreaptă a trunchiului cerebral
p - urechea medie şi internă dreaptă
r - partea dreaptă a creierului mic
s - partea dreaptă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi coccisului).
Pot apărea şi modificări ale pupilelor care, de obicei, au următoarele semnificaţii: lipsă în partea de sus - boli de stomac, lipsă în partea de jos - afecţiuni intestinale, lipsă în partea stîngă - afectarea colonului descendent, lipsă în partea dreaptă - afectarea colonului ascendent, lipsă pe verticală - boală cerebrovasculară, elipsă înclinată spre stînga - afecţiuni ale pancreasului şi splinei, elipsă înclinată spre dreapta - afecţiuni hepatobiliare, dilatate - excitabilitate nervoasă, euforie, bucurie, relaxare, consum de cafea, alcool şi alte droguri, tratament cu tranchilizante, neuroleptice, hipnotice, sedative, analgezice, antibiotice, antidepresive, hipertensiune craniană, edeme cerebrale, restrînse - inhibiţie nervoasă, sperietură, panică, frică.
Semne pe iris
Culorile petelor pe care le descoperim pe iris oferă indicii asupra naturii afecţiunilor: roşiatică - leziuni cronice (hemoragii) în interiorul unor organe şi ţesuturi, albăstruie - exces de alimente toxice, gri - tulburări metabolice, gălbuie - afecţiuni intestinale, verzuie - boli hepatobiliare, albicioase - sistem limfatic deficitar. În bolile acute, semnul apare ca un triunghi subţire cu vîrful spre pupilă, iar în cele cronice, este lat şi are un contur închis. Liniile radiale ca spiţele unei roţi puternic conturate exprimă exces energetic, hiperfuncţii organice, hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte. sînt semnul unor afecţiuni nervoase cu rezonanţă cardiovasculară sau cerebrovasculară. Petele mai închise decît tenta irisului înseamnă că procesul de eliminare a toxinelor este deficitar sau că reacţia imunitară a organismului este inhibată. Marcajele coralifere oferă informaţii cu privire la afecţiuni pulmonare, iar cele în formă de strugure indică boli de ficat şi pancreas.
Pete albe sau negre
Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: ischemie cerebrală, scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Cu cît zona albicioasă este mai întinsă, cu atît afecţiunea este mai gravă. Un cerc gros, negru, la exteriorul irisului, indică leucemie, umbrele radiale dense în zona de proiecţie a ficatului - hepatite cronice, un punct negru în zona de proiecţie a splinei - chist hidatic în splină, un punct negru în locul de proiecţie a hipofizei - diabet insipid sau adenom hipofizar, o umbră întunecată sau un punct negru în regiunea ce reprezintă creierul - sechele post-traumatism cerebral. Adînciturile de pe suprafaţa iriană sînt expresia unui deficit în funcţionarea organului corespondent, iar semnele în relief dau indicii asupra funcţionării în exces a acestuia. Asemenea pete permit diagnosticarea corectă, în special a afecţiunilor endocrine.

Necazurile afectează vederea
• Sănătatea ochilor depinde şi de sănătatea întregului corp, dar şi de cea a minţii. Tensiunea mentală determină o tensiune fizică ce afectează vederea, provocînd miopia. Stresul mental determină blocarea sistemului nervos, nervii optici şi muşchii oculari fiind şi ei supuşi blocajului. Însăşi concentrarea tensională de a vedea mai bine nu face decît să obosească şi mai mult ochii. Cînd cineva este fericit sau are un suflet bun, i se „citeşte“ în ochi. În schimb, ochii psihopaţilor sînt, în general, dezechilibraţi, avînd mărimi diferite şi irisul decolorat. Începuturile celei mai răspîndite forme de demenţă pot fi observate cercetînd ochii pacientului.
Ce spun culorile semnelor din ochi
• NEGRUL- Semnalează blocaje sau stagănari de tipul calculilor (exces glucidic)
• GALBENUL- Avertizează asupra unei disfuncţii de natură hepatică sau o îmbolnăvire a vezicii biliare (caz în care galbenul capătă tentă maronie)
• VERDELE- Indică un exces de energie negativă (adesea asociat cu natura psihologică a individului), indică excesul de stimulente, culoarea fiind asociată cu cancerul sau cu blocarea unei funcţii organice.
• ALBUL- Denotă un exces de produse lactate ce poate provoca depunere abundentă de mucus în rinichi atrăgînd după sine dereglarea funcţională a acestuia. Poate fi vorba şi de reumatism sau depunerea de toxine în ţesutul muscular.
• FIRIŞOARELE ROSII- Sînt de regulă semnele unor excese de hrană şi băutură, fapt ce indică disfuncţia pancreasului, a splinei sau a stomacului.
• FIRIŞOARE PORTOCALII- Indică exces de tutun sau predispoziţie la nevralgii, uneori şi anemie.
• CATARACTELE- De obicei se datorează exceselor de cafea, zahăr, ca urmare a creşterii alarmante a zahărului din organism. Aspectul şi culoarea irisului mai reflectă şi echilibrul psihosomatic al unei persoane. Astfel, un examen minuţios al diferitelor semne, cum ar fi: punctele, petele, norii etc., dezvăluie unui specialist boli mai vechi sau netratate. Bătăile rapide ale pleoapelor arată ca organismul este supus unui exces de apă. Prin ochi se poate citi şi temperamentul unei persoane, prin felul în care ne priveşte un interlocutor. Chiar dacă muşchii feţei mimează un gest ce doreşte să mascheze starea de suflet a acelei persoane, ochii o trădează.

După culoarea irisului, dl Voinea Ene spune că ne putem forma o concepţie generală privind predispoziţiile spre anumite boli: "Oamenii cu iris albastru au înclinaţie spre afecţiuni reumatice şi ale căilor respiratorii. Cei cu iris căprui – spre boli de sînge (anemii, eritremie, hemofilie) şi de circulaţie sanguină (varice, hemoroizi, arterite, hipertensiune sau hipotensiune arterială, boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare). Irisul verde indică o înclinaţie spre bolile ereditare". Dar cele mai importante sînt semnele care apar pe membrana irisului: "Liniile radiale, ca spiţele unei roţi, exprimă hiperfuncţii organice şi hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte, apar mai ales în afecţiuni nervoase şi cardiace. Petele de pe iris constituie indicii ale unor tulburări metabolice şi ale slăbirii sistemului imunitar; aceeaşi semnificaţie o are şi supraîncărcarea albicioasă din jurul guleraşului irian sau tenta circulară de culoare închisă de la circumferinţa irisului. Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Legătura nervoasă permanentă dintre membrana irisului şi ţesuturile corpului nostru este deosebit de fină şi precisă, astfel încît permite recunoaşterea organului bolnav cu mult înaintea apariţiei unor simptome ale bolii. De fapt, pe iris apar semnele unor afecţiuni trecute, prezente şi chiar viitoare".
· · · · · · · · · ·

Irisul ce arata despre sanatatea noastra

Irisul, ce arata despre sanatatea noastra

Potrivit specialistilor in studiul irisului uman, culoarea irisului dezvaluie si vulnerabilitatea noastra in fata bolilor. Persoanele cu ochi caprui au predispozitie catre boli reumatice, anemie, hepatita, afectiuni endocrine si gastrice. Cele cu iris albastru tind sa se confrunte mai des cu eczeme si acnee, piele uscata, astm, raceli, iritatii ale ochilor, retentie de apa.
Culoarea verde a irisului atrage atentia asupra pericolului bolilor ereditare.Ochiul drept este harta partii drepte a corpului, iar stangul, a partii stangi.
Primul om care a facut precizari cu privire la cauzele aparatiei schimbarilor semnelor de pe iris a fost Hipocrat parintele medicinii si Galen dupa el (130 d.H). Chiar si in Egiptul antic in piramida lui Tutankamon s-au gasit cateva desene ale irisului faraonului cu explicatii ale bolilor suferite de aceasta.
Geografia ochilor
• Pentru a putea fi studiat sistematic, irisul este împărţit în şapte cercuri concentrice, primul fiind lîngă pupilă. Sînt cercuri secţionate de 12 raze ce delimitează cîmpuri radiale, notate precum un cadran de ceas.


OCHIUL STÎNG


A - emisfera cerebrală stîngă
B - partea stîngă a epifizei
C - partea stîngă a hipofizei
D - partea stîngă a frunţii
E - ochiul stîng
F - partea stîngă a nasului, narina stîngă şi sinusul stîng
G - maxilarul superior stîng
H - partea stîngă a buzelor
I - partea stîngă a timpanului şi a conductului auditiv extern
J - maxilarul inferior stîng
K - partea stîngă a faringelui
L - paratiroidele stîngi
M - partea stîngă a laringelui
N - partea stîngă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)
O - membrul inferior stîng
P - partea stîngă a uterului (prostatei)
R - partea stîngă a vaginului
S - ovarul (testiculul) stîng
T - partea stîngă a vezicii urinare
U - ureterul stîng
V - partea stîngă a colonului transvers şi colonul descendent
Z - rinichiul stîng
X - suprarenala stîngă

a - partea stîngă a intestinului subţire
b - corpul şi coada pancreasului
c - splina
d - inima
e -partea stîngă a diafragmei
f - plămînul stîng şi partea stîngă a traheei
g - sînul stîng
h - membrul superior stîng şi umărul stîng
i - lobul stîng al timusului
j - partea stîngă a limbii şi a gurii
k - glanda salivară sublinguală stîngă
l - lobul stîng al tiroidei
m - partea stîng a feţei
n - partea stîngă a cefei
o - partea stîngă a trunchiului cerebral
p - urechea medie şi internă stîngă
r - partea stîngă a creierului mic
s - partea stîngă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi a coccisului).


OCHIUL DREPT


A - emisfera cerebrală dreaptă
B - partea dreaptă a epifizei
C - partea dreaptă a hipofizei
D - partea dreaptă a frunţii
E - ochiul drept
F - partea dreaptă a nasului, narina dreaptă şi sinusul drept
G - maxilarul superior drept:
H - partea dreaptă a buzelor
I - partea dreaptă a timpanului şi a conductului auditiv extern
J - maxilarul inferior drept
K - partea dreaptă a faringelui
L - paratiroidele drepte
M - partea dreaptă a laringelui
N - partea dreaptă a rectului şi a organelor genitale externe (penis şi vulvă)
O - membrul inferior drept
P - partea dreaptă a uterului (prostatei)
R - partea dreaptă a vaginului
S - ovarul (testiculul) drept
T - partea dreaptă a vezicii urinare
U - ureterul drept
V - colonul ascendent (cu apendicele) şi partea dreaptă a colonului transvers
Z - rinichiul drept
X- suprarenala dreaptă

a - cecul şi partea dreaptă a intestinului subţire
b - capul pancreasului
c - ficatul şi vezicula biliară
d - stomacul, pilorul şi duodenul
e - esofagul şi partea dreaptă a diafragmei
f- plămînul drept şi partea dreaptă a traheei
g - sînul drept
h - membrul superior şi umărul drept
i - lobul drept al timusului
j - partea dreaptă a limbii şi a gurii
k - glanda salivară sublinguală dreaptă
l - lobul drept al tiroidei
m - partea dreaptă a feţei
n - partea dreaptă a cefei
o - partea dreaptă a trunchiului cerebral
p - urechea medie şi internă dreaptă
r - partea dreaptă a creierului mic
s - partea dreaptă a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 şi lombare - L1 la L5, a sacrumului şi coccisului).
Pot apărea şi modificări ale pupilelor care, de obicei, au următoarele semnificaţii: lipsă în partea de sus - boli de stomac, lipsă în partea de jos - afecţiuni intestinale, lipsă în partea stîngă - afectarea colonului descendent, lipsă în partea dreaptă - afectarea colonului ascendent, lipsă pe verticală - boală cerebrovasculară, elipsă înclinată spre stînga - afecţiuni ale pancreasului şi splinei, elipsă înclinată spre dreapta - afecţiuni hepatobiliare, dilatate - excitabilitate nervoasă, euforie, bucurie, relaxare, consum de cafea, alcool şi alte droguri, tratament cu tranchilizante, neuroleptice, hipnotice, sedative, analgezice, antibiotice, antidepresive, hipertensiune craniană, edeme cerebrale, restrînse - inhibiţie nervoasă, sperietură, panică, frică.
Semne pe iris
Culorile petelor pe care le descoperim pe iris oferă indicii asupra naturii afecţiunilor: roşiatică - leziuni cronice (hemoragii) în interiorul unor organe şi ţesuturi, albăstruie - exces de alimente toxice, gri - tulburări metabolice, gălbuie - afecţiuni intestinale, verzuie - boli hepatobiliare, albicioase - sistem limfatic deficitar. În bolile acute, semnul apare ca un triunghi subţire cu vîrful spre pupilă, iar în cele cronice, este lat şi are un contur închis. Liniile radiale ca spiţele unei roţi puternic conturate exprimă exces energetic, hiperfuncţii organice, hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte. sînt semnul unor afecţiuni nervoase cu rezonanţă cardiovasculară sau cerebrovasculară. Petele mai închise decît tenta irisului înseamnă că procesul de eliminare a toxinelor este deficitar sau că reacţia imunitară a organismului este inhibată. Marcajele coralifere oferă informaţii cu privire la afecţiuni pulmonare, iar cele în formă de strugure indică boli de ficat şi pancreas.
Pete albe sau negre
Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: ischemie cerebrală, scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Cu cît zona albicioasă este mai întinsă, cu atît afecţiunea este mai gravă. Un cerc gros, negru, la exteriorul irisului, indică leucemie, umbrele radiale dense în zona de proiecţie a ficatului - hepatite cronice, un punct negru în zona de proiecţie a splinei - chist hidatic în splină, un punct negru în locul de proiecţie a hipofizei - diabet insipid sau adenom hipofizar, o umbră întunecată sau un punct negru în regiunea ce reprezintă creierul - sechele post-traumatism cerebral. Adînciturile de pe suprafaţa iriană sînt expresia unui deficit în funcţionarea organului corespondent, iar semnele în relief dau indicii asupra funcţionării în exces a acestuia. Asemenea pete permit diagnosticarea corectă, în special a afecţiunilor endocrine.

Necazurile afectează vederea
• Sănătatea ochilor depinde şi de sănătatea întregului corp, dar şi de cea a minţii. Tensiunea mentală determină o tensiune fizică ce afectează vederea, provocînd miopia. Stresul mental determină blocarea sistemului nervos, nervii optici şi muşchii oculari fiind şi ei supuşi blocajului. Însăşi concentrarea tensională de a vedea mai bine nu face decît să obosească şi mai mult ochii. Cînd cineva este fericit sau are un suflet bun, i se „citeşte“ în ochi. În schimb, ochii psihopaţilor sînt, în general, dezechilibraţi, avînd mărimi diferite şi irisul decolorat. Începuturile celei mai răspîndite forme de demenţă pot fi observate cercetînd ochii pacientului.
Ce spun culorile semnelor din ochi
• NEGRUL- Semnalează blocaje sau stagănari de tipul calculilor (exces glucidic)
• GALBENUL- Avertizează asupra unei disfuncţii de natură hepatică sau o îmbolnăvire a vezicii biliare (caz în care galbenul capătă tentă maronie)
• VERDELE- Indică un exces de energie negativă (adesea asociat cu natura psihologică a individului), indică excesul de stimulente, culoarea fiind asociată cu cancerul sau cu blocarea unei funcţii organice.
• ALBUL- Denotă un exces de produse lactate ce poate provoca depunere abundentă de mucus în rinichi atrăgînd după sine dereglarea funcţională a acestuia. Poate fi vorba şi de reumatism sau depunerea de toxine în ţesutul muscular.
• FIRIŞOARELE ROSII- Sînt de regulă semnele unor excese de hrană şi băutură, fapt ce indică disfuncţia pancreasului, a splinei sau a stomacului.
• FIRIŞOARE PORTOCALII- Indică exces de tutun sau predispoziţie la nevralgii, uneori şi anemie.
• CATARACTELE- De obicei se datorează exceselor de cafea, zahăr, ca urmare a creşterii alarmante a zahărului din organism. Aspectul şi culoarea irisului mai reflectă şi echilibrul psihosomatic al unei persoane. Astfel, un examen minuţios al diferitelor semne, cum ar fi: punctele, petele, norii etc., dezvăluie unui specialist boli mai vechi sau netratate. Bătăile rapide ale pleoapelor arată ca organismul este supus unui exces de apă. Prin ochi se poate citi şi temperamentul unei persoane, prin felul în care ne priveşte un interlocutor. Chiar dacă muşchii feţei mimează un gest ce doreşte să mascheze starea de suflet a acelei persoane, ochii o trădează.

După culoarea irisului, dl Voinea Ene spune că ne putem forma o concepţie generală privind predispoziţiile spre anumite boli: "Oamenii cu iris albastru au înclinaţie spre afecţiuni reumatice şi ale căilor respiratorii. Cei cu iris căprui – spre boli de sînge (anemii, eritremie, hemofilie) şi de circulaţie sanguină (varice, hemoroizi, arterite, hipertensiune sau hipotensiune arterială, boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare). Irisul verde indică o înclinaţie spre bolile ereditare". Dar cele mai importante sînt semnele care apar pe membrana irisului: "Liniile radiale, ca spiţele unei roţi, exprimă hiperfuncţii organice şi hiperexcitabilitate. Inelele închise sau deschise la culoare, continue sau întrerupte, apar mai ales în afecţiuni nervoase şi cardiace. Petele de pe iris constituie indicii ale unor tulburări metabolice şi ale slăbirii sistemului imunitar; aceeaşi semnificaţie o are şi supraîncărcarea albicioasă din jurul guleraşului irian sau tenta circulară de culoare închisă de la circumferinţa irisului. Marginea superioară albicioasă a irisului semnifică afectarea vaselor sanguine craniene: scleroză cerebrală, hipertensiune craniană, circulaţie sanguină cerebrală deficitară. Legătura nervoasă permanentă dintre membrana irisului şi ţesuturile corpului nostru este deosebit de fină şi precisă, astfel încît permite recunoaşterea organului bolnav cu mult înaintea apariţiei unor simptome ale bolii. De fapt, pe iris apar semnele unor afecţiuni trecute, prezente şi chiar viitoare".

Dr. Octavian Udriste, romanul care a descoperit gena marker ancestrala si originea cancerului


Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta.. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid.
A fost cel mai bun student al profesorilor Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, Victor Preda si Grigore Benedeto.Inca din anii 60, a intuit originea cancerului si chiar aparitia ingineriei genetice, starnind interesul unor renumiti cercetatori din strainatate: prof. Roger Weil, prof. Ervin Haas, G. Mayer. In tara, cartile si conferintele lui s-au izbit de zidul moale si impenetrabil al ostilitatii, al invidiei dusmanoase.
Era convins ca facuse o descoperire epocala. Patimas si rebel, cum era de obicei, explica medicilor oncologi adunati intr-o modesta sala din strada Berzei, teoria lui privind cauza cancerului: gena marker ancestrala. Deja publicase mai multe studii pe aceasta tema, iar tratamentul sau dadea primele rezultate certe, verificate prin analize de laborator. Nu era suficient. Tot mai ostila, sala fremata intr-un murmur dezaprobator. Ceea ce explica dr. Octavian Udriste parea o blasfemie stiintifica, o ratacire trufasa, imposibil de acceptat. Pierzandu-si rabdarea, cineva din sala l-a intrerupt, strigand sub privirea incurajatoare a colegilor: “Arata-ne la microscop gena si o sa te credem!”. In cateva minute, sala s-a transformat in tribunal – amestec de acuze si vorbe grele: nebunie, amatorism, inconstienta. Doctorul Udriste nu s-a lasat nici el. Insultele curgeau de o parte si de alta, dar batalia era pierduta. “Arata-ne gena!”, continuau sa strige oncologii, stiind ca acest lucru era cu neputinta pentru un simplu medic de provincie. Dr. Udriste trebuia sa se recunoasca invins. Toate acestea se petreceau in 1969. In 1981, lumea stiintifica mondiala anunta cu entuziasm prima fotografiere a unei gene. Era prea tarziu. Teoria doctorului Octavian Udriste fusese deja data uitarii. Meritele lui, de asemenea.
“Bolile trupului pornesc de la suflet”
Calimanesti, strada Tudor Vladimirescu nr. 48. O casa inalta, cu pridvor taranesc si vita de vie, rasare dintr-o mare de flori. Aici a trait dr. Udriste. Aici s-a retras, in sihastria pazita astazi de d-na Elena, sotia sa. Aici a fugit, in uitare si liniste, transformandu-si biroul intr-o chilie plina de icoane si carti. “Cateodata, imi vine sa bat la usa. Am senzatia stranie ca doctorul este inca aici, cufundat in lectura si meditatie. Citea enorm. Desi traia in provincie, era la curent cu toate noutatile medicale care-l interesau. Adesea, adormea cu capul pe masa, reluandu-si munca dupa cateva ore de somn.” Doamna Elena Udriste deschide usile unui dulap care ocupa un perete intreg. Zeci de dosare, scorojite si legate cu sfori de diferite culori, manuscrise aranjate meticulos intr-o ordine secreta, desavarsita: “Genele raului”, “Biodetectia”, “Schema corporala”, “Spirala”, “Imaginea biomotoare”, “Filtrul subcuantic”, “Microspirala biologica”, “Vederea lui Dumnezeu”. O arhiva formidabila, necercetata pana acum de nimeni. Munca lui de o viata. O cazuistica imensa. Nume, diagnostic, tratament si rezultate. De la primele ore ale diminetii pana seara tarziu, statea cu bolnavii pe terasa umbrita de o iedera imensa. Se lupta cu moartea, indarjit si disciplinat ca un ostas. Nu o facea pentru bani. Mai presus erau mila crestina si curiozitatea stiintifica. Teoria lui despre gena marker ancestrala avea nevoie de confirmari.
“Doctorul era asaltat de bolnavi”, isi aminteste Elena Udriste. “Veneau chiar daca, inca de pe peronul garii, li se spunea ca doctorul a murit, ca e arestat sau ca e un escroc, un balneolog marunt, fara prea multa stiinta de carte. Erau cazuri disperate, oameni cu metastaze, in ultima faza a bolii. Doctorul ar fi vrut sa fie lasat in pace, sa-si duca la bun sfarsit teoria pe care o incepuse. A ajuns la tratament, fortat fiind de oameni. Totul a inceput dupa prima lui carte publicata si un articol aparut in revista “Albina”. Un anume domn Vladulescu a venit la Calimanesti, spunand: “Nu se poate. Trebuie sa ma ajuti. Daca ai descoperit originea bolii, trebuie sa controlezi si efectul”. Acest Vladulescu avea polipoza vezicala. Suporta cumplite cauterizari lunare, dar fara nici un efect. Ezitand, cu inima cumva indoita, doctorul a inceput un tratament pe baza de rostopasca. Rezultatele au fost uimitoare si asta l-a convins. Era pe drumul cel bun.”
Cand vorbeste despre el, d-na Udriste ii spune si acum, cu infinita tandrete si respect: Doctorul. “Avea o personalitate teribila, covarsitoare. Ardea ca o valvataie incendiara. Adeseori, la sfarsitul mesei, nici nu mai stia ce mancase.” Gandul lui era mereu la descoperirea pe care o facuse – o teorie pe cat de simpla, pe atat de complicata. Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea. Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul – asa-zisii “spini iritativi”. Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza – ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii. I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive. “Multe pornesc de la psihic”, zicea el. “Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai.” Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. “Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei”, zicea el adesea. Era cu adevarat un terapeut crestin. “Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos.” Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova, oameni senini si cu frica de Dumnezeu.
Adeseori, doctorul se amuza, povestind cum Ilie Damian, un taran din Poduri – Moinesti, isi punea fisa tratamentului pe perete, in rama, langa icoana Maicii Domnului, iar cand mergea la prasit, isi tinea sticla cu decoct de rostopasca in pamant, sa nu o vada cumva soarele si caldura sa distrugatoare. Intr-un an, era sanatos si bun de munca. Metastazele hepatice (confirmate de biopsie) disparusera miraculos.
“Sa nu ne ingreunam si sa postim”
Aparent, tratamentul era complicat. Pe o foaie impartita in sase, erau trecute cele 10-15 ceaiuri in succesiunea lor: dimineata, pranz si seara; inainte si dupa masa. Ceaiuri de tot felul- de la tataneasa la coada-soricelului, de la rostopasca la galbenele. Urmau apoi medicamentele, si ele numeroase, spre revolta medicilor oncologi, care strigau: “Otraveste organismul cu medicamente”. Uitau sau voiau sa uite ca aceste medicamente erau in majoritatea lor extracte naturale: silimarin (armurariu), difebion (afine), anghirol, tarasin sau valeriana. La acestea adauga miopeptidul (extract din miocard de vitel), o miraculoasa contracarare a efectelor chimioterapiei; medicamente care sa regenereze celula hepatica, diamalinul (bazat pe vitamina A acida), polidinul sau formidabila coenzima Q10, pe care abia apucase sa o experimenteze. Deosebit de importanta era si dieta – sucul de morcovi, fructele, eliminarea carnii de porc, despre care zicea ca are unde cuantice lungi, toxice pentru organism. El insusi experimenta virtutile alimentatiei naturale, respectand indemnul Bisericii: “Sa nu ne ingreunam si sa postim”. Renuntase la fumat, dupa ce intr-o perioada ajunsese la 3-4 pachete de tigari pe zi. Nu mai manca deloc carne, iar legumele si le cultiva singur, in gradina. Manca o data pe zi si niciodata nu-i lipsea usturoiul la masa. Efectele energizante ale acestei diete erau formidabile. Imperativ, sfatuia si pe ceilalti sa faca la fel.
De fapt, tot secretul doctorului Udriste statea in individualizarea tratamentului. De regula, femeile cu cancer de san aveau probleme ginecologice: anexite, tulburari ovariene etc. Intai trata bolile adiacente si apoi incepea ofensiva anticanceroasa. Se indigna peste poate vazand ca un bolnav cu leucocitele scazute urma tratament cu citostatice. Intai ii trata anemia si apoi se ocupa de boala propriu-zisa.
Cele mai bune rezultate le-a avut in cancer de san sau pulmonar, in maladia Hodgkin. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. “Eu nu vindec”, repeta el adesea. “Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat.” Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei. Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala. Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: “Cand te-ai spovedit ultima data?”. Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii. Asa a descoperit ca vitamina C accelera cancerul pulmonar, ca multi bolnavi aveau mari probleme hepatice si hormonale. Visa o clinica de recuperare oncologica, un spatiu medical aflat undeva intr-o manastire, cat mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune. Nimeni nu l-a luat cu adevarat in seama. Munca lui de-o viata e ingropata si acum intr-un dulap prafuit.
Speranta continua
Singurul om care ii poate continua tratamentul este sotia sa. Mai bine de 20 de ani i-a fost colaborator apropiat. Cunoaste toate retetele doctorului si micile secrete ale terapiei. Ca asistenta medicala, l-a ajutat mult si l-a inteles. S-a format langa el si acum incearca sa-i duca mai departe tratamentul, neputand sa-i refuze pe oamenii disperati care ii bat la poarta. A obtinut rezultate uimitoare, dovada numeroasele scrisori de multumire: Emilia Nicolae din Buzau, Scramnic Stana din Bucuresti, Hila Elena din Sibiu, Rodica Bulete din Focsani, Maria Burligoi din Onesti. Oameni carora medicii nu le mai dadeau de trait decat cateva saptamani sunt si astazi in viata, putand oricand confirma virtutile tratamentului Udriste.
In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni – o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: “Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!”.
Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata.
Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare.
Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina. Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova. Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: “Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut”.
“Draga mea, daca ai sti cat sunt de aproape…”
Trecute atent si meticulos in fise si dosare, toate cele 3000 de cazuri pot da oricand marturie despre inegalabilul tratament Udriste. Cifrele sau descrierea monoton incifrata a bolilor poate ca nu spun mare lucru unui nespecialist. Cu adevarat graitoare este recunostinta celor vindecati de doctor. Sandu Constantin – un tanar bolnav de Hodgkin – vine an de an la mormantul doctorului cu o floare. Plange si mangaie crucea, convins ca fara tratamentul Udriste, astazi n-ar mai fi fost in viata.
Cu acelasi preaplin de multumire, Vasile Deac din Cugir vine la cimitir, de Sfanta Treime, impreuna cu sotia si cei doi copii. Varsa o lacrima de recunostinta, vorbind despre doctor ca despre binefacatorul intregii familii. Fara dr. Udriste n-ar mai fi cunoscut niciodata bucuria de a fi impreuna.
Sotia doctorului Udriste, Elena Udriste, impresionata de disperarea bolnavilor, a continuat sa ofere, la randul ei, sfaturile terapeutice ale doctorului, initiata fiind chiar de acesta, in ani si ani de truda in echipa.
Desi a refuzat pe multi, d-na Elena a mai adaugat cateva cazuri la lunga lista de vindecari ale doctorului. Cel mai impresionant a fost cel al unei tinere de 27 de ani, diagnosticata cu Non Hodgkin, cu multiple metastaze pulmonare si hepatice. A ajutat-o Dumnezeu, dar si “Formula As”, cata vreme tanara a trecut pe langa un chiosc de ziare si, cumparand revista, a gasit acolo articolul dedicat doctorului Udriste. Asta i-a dat curaj si speranta. A venit la Valcea, a urmat cu mult sarg tratamentul si acum isi creste fetita, cu bucuria celui ce pare a se fi nascut a doua oara.
Atat cat poate, Elena Udriste urmeaza calea sotului ei, dar isi da seama ca e prea putin. In ultimii ani, doctorul avusese o revelatie. Pomenea despre “fiola anticancer”, repetand de mai multe ori: “Draga mea, daca ai sti cat este de simplu, cat sunt de aproape…”. Doamna Elena Udriste e convinsa ca secretul acestei “fiole” se ascunde in imensa lui arhiva. Se ofera sa o puna, fara nici o pretentie materiala, la dispozitia unui centru de cercetari oncologice, a unor specialisti. Singura nu poate face mare lucru. “Am firul rosu, drumul de urmat, dar nu am fundamentul stiintific”, ne spunea ea cu amaraciune, neintelegand tacerea si lipsa de reactie a celor care au cunoscut, intr-un fel sau altul, cartile lui Octavian Udriste. In urma primului articol aparut in “Formula As”, a contactat-o cineva din Italia, de la un mare institut oncologic. Entuziasmata, persoana respectiva a facut o multime de promisiuni, dar de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. E dureros sa vezi cum, si dupa moarte, opera doctorului e in continuare marginalizata, privita ca o fantezie neserioasa, o ratacire stiintifica. Chiar daca va fi fost inca departe de adevarata tratare a cancerului, arhiva lui trebuie sa contina secrete importante – posibile capete de drum pentru cercetari ulterioare. Miza e uriasa. Nu e vorba de reabilitarea memoriei unui om profund nedreptatit de colegi si de intamplarile vietii. E vorba de ceva mult mai important – de recastigarea sperantei.
Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara, dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani. Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai.
Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului. Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: “Am studiat pentru om si nu pentru premii”. Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait – dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca. Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: “Am fost un suspin al nimicului”. In noaptea mortii, desi parea perfect sanatos, s-a sculat, s-a ras, s-a imbracat cu hainele cele bune, dupa care s-a asezat pe marginea patului asteptand. In treacat fie spus, doctorul avea o superstitie: era convins ca toate intamplarile faste din viata lui i s-au petrecut intr-o zi de marti, 13. Spre dimineata va muri, cugetand cu voce tare ca “Moartea e ca inserarea”. Era o zi de marti, 13. Chiar de Sfanta Treime, sarbatoarea cea mai draga lui.


· · · · · · · · · ·

Medic roman de exceptie Dr Octavian Udriste

Dr. Octavian Udriste, romanul care a descoperit gena marker ancestrala si originea cancerului


Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta.. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid.
A fost cel mai bun student al profesorilor Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, Victor Preda si Grigore Benedeto.Inca din anii 60, a intuit originea cancerului si chiar aparitia ingineriei genetice, starnind interesul unor renumiti cercetatori din strainatate: prof. Roger Weil, prof. Ervin Haas, G. Mayer. In tara, cartile si conferintele lui s-au izbit de zidul moale si impenetrabil al ostilitatii, al invidiei dusmanoase.
Era convins ca facuse o descoperire epocala. Patimas si rebel, cum era de obicei, explica medicilor oncologi adunati intr-o modesta sala din strada Berzei, teoria lui privind cauza cancerului: gena marker ancestrala. Deja publicase mai multe studii pe aceasta tema, iar tratamentul sau dadea primele rezultate certe, verificate prin analize de laborator. Nu era suficient. Tot mai ostila, sala fremata intr-un murmur dezaprobator. Ceea ce explica dr. Octavian Udriste parea o blasfemie stiintifica, o ratacire trufasa, imposibil de acceptat. Pierzandu-si rabdarea, cineva din sala l-a intrerupt, strigand sub privirea incurajatoare a colegilor: “Arata-ne la microscop gena si o sa te credem!”. In cateva minute, sala s-a transformat in tribunal – amestec de acuze si vorbe grele: nebunie, amatorism, inconstienta. Doctorul Udriste nu s-a lasat nici el. Insultele curgeau de o parte si de alta, dar batalia era pierduta. “Arata-ne gena!”, continuau sa strige oncologii, stiind ca acest lucru era cu neputinta pentru un simplu medic de provincie. Dr. Udriste trebuia sa se recunoasca invins. Toate acestea se petreceau in 1969. In 1981, lumea stiintifica mondiala anunta cu entuziasm prima fotografiere a unei gene. Era prea tarziu. Teoria doctorului Octavian Udriste fusese deja data uitarii. Meritele lui, de asemenea.
“Bolile trupului pornesc de la suflet”
Calimanesti, strada Tudor Vladimirescu nr. 48. O casa inalta, cu pridvor taranesc si vita de vie, rasare dintr-o mare de flori. Aici a trait dr. Udriste. Aici s-a retras, in sihastria pazita astazi de d-na Elena, sotia sa. Aici a fugit, in uitare si liniste, transformandu-si biroul intr-o chilie plina de icoane si carti. “Cateodata, imi vine sa bat la usa. Am senzatia stranie ca doctorul este inca aici, cufundat in lectura si meditatie. Citea enorm. Desi traia in provincie, era la curent cu toate noutatile medicale care-l interesau. Adesea, adormea cu capul pe masa, reluandu-si munca dupa cateva ore de somn.” Doamna Elena Udriste deschide usile unui dulap care ocupa un perete intreg. Zeci de dosare, scorojite si legate cu sfori de diferite culori, manuscrise aranjate meticulos intr-o ordine secreta, desavarsita: “Genele raului”, “Biodetectia”, “Schema corporala”, “Spirala”, “Imaginea biomotoare”, “Filtrul subcuantic”, “Microspirala biologica”, “Vederea lui Dumnezeu”. O arhiva formidabila, necercetata pana acum de nimeni. Munca lui de o viata. O cazuistica imensa. Nume, diagnostic, tratament si rezultate. De la primele ore ale diminetii pana seara tarziu, statea cu bolnavii pe terasa umbrita de o iedera imensa. Se lupta cu moartea, indarjit si disciplinat ca un ostas. Nu o facea pentru bani. Mai presus erau mila crestina si curiozitatea stiintifica. Teoria lui despre gena marker ancestrala avea nevoie de confirmari.
“Doctorul era asaltat de bolnavi”, isi aminteste Elena Udriste. “Veneau chiar daca, inca de pe peronul garii, li se spunea ca doctorul a murit, ca e arestat sau ca e un escroc, un balneolog marunt, fara prea multa stiinta de carte. Erau cazuri disperate, oameni cu metastaze, in ultima faza a bolii. Doctorul ar fi vrut sa fie lasat in pace, sa-si duca la bun sfarsit teoria pe care o incepuse. A ajuns la tratament, fortat fiind de oameni. Totul a inceput dupa prima lui carte publicata si un articol aparut in revista “Albina”. Un anume domn Vladulescu a venit la Calimanesti, spunand: “Nu se poate. Trebuie sa ma ajuti. Daca ai descoperit originea bolii, trebuie sa controlezi si efectul”. Acest Vladulescu avea polipoza vezicala. Suporta cumplite cauterizari lunare, dar fara nici un efect. Ezitand, cu inima cumva indoita, doctorul a inceput un tratament pe baza de rostopasca. Rezultatele au fost uimitoare si asta l-a convins. Era pe drumul cel bun.”
Cand vorbeste despre el, d-na Udriste ii spune si acum, cu infinita tandrete si respect: Doctorul. “Avea o personalitate teribila, covarsitoare. Ardea ca o valvataie incendiara. Adeseori, la sfarsitul mesei, nici nu mai stia ce mancase.” Gandul lui era mereu la descoperirea pe care o facuse – o teorie pe cat de simpla, pe atat de complicata. Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea. Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul – asa-zisii “spini iritativi”. Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza – ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii. I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive. “Multe pornesc de la psihic”, zicea el. “Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai.” Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. “Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei”, zicea el adesea. Era cu adevarat un terapeut crestin. “Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos.” Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova, oameni senini si cu frica de Dumnezeu.
Adeseori, doctorul se amuza, povestind cum Ilie Damian, un taran din Poduri – Moinesti, isi punea fisa tratamentului pe perete, in rama, langa icoana Maicii Domnului, iar cand mergea la prasit, isi tinea sticla cu decoct de rostopasca in pamant, sa nu o vada cumva soarele si caldura sa distrugatoare. Intr-un an, era sanatos si bun de munca. Metastazele hepatice (confirmate de biopsie) disparusera miraculos.
“Sa nu ne ingreunam si sa postim”
Aparent, tratamentul era complicat. Pe o foaie impartita in sase, erau trecute cele 10-15 ceaiuri in succesiunea lor: dimineata, pranz si seara; inainte si dupa masa. Ceaiuri de tot felul- de la tataneasa la coada-soricelului, de la rostopasca la galbenele. Urmau apoi medicamentele, si ele numeroase, spre revolta medicilor oncologi, care strigau: “Otraveste organismul cu medicamente”. Uitau sau voiau sa uite ca aceste medicamente erau in majoritatea lor extracte naturale: silimarin (armurariu), difebion (afine), anghirol, tarasin sau valeriana. La acestea adauga miopeptidul (extract din miocard de vitel), o miraculoasa contracarare a efectelor chimioterapiei; medicamente care sa regenereze celula hepatica, diamalinul (bazat pe vitamina A acida), polidinul sau formidabila coenzima Q10, pe care abia apucase sa o experimenteze. Deosebit de importanta era si dieta – sucul de morcovi, fructele, eliminarea carnii de porc, despre care zicea ca are unde cuantice lungi, toxice pentru organism. El insusi experimenta virtutile alimentatiei naturale, respectand indemnul Bisericii: “Sa nu ne ingreunam si sa postim”. Renuntase la fumat, dupa ce intr-o perioada ajunsese la 3-4 pachete de tigari pe zi. Nu mai manca deloc carne, iar legumele si le cultiva singur, in gradina. Manca o data pe zi si niciodata nu-i lipsea usturoiul la masa. Efectele energizante ale acestei diete erau formidabile. Imperativ, sfatuia si pe ceilalti sa faca la fel.
De fapt, tot secretul doctorului Udriste statea in individualizarea tratamentului. De regula, femeile cu cancer de san aveau probleme ginecologice: anexite, tulburari ovariene etc. Intai trata bolile adiacente si apoi incepea ofensiva anticanceroasa. Se indigna peste poate vazand ca un bolnav cu leucocitele scazute urma tratament cu citostatice. Intai ii trata anemia si apoi se ocupa de boala propriu-zisa.
Cele mai bune rezultate le-a avut in cancer de san sau pulmonar, in maladia Hodgkin. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. “Eu nu vindec”, repeta el adesea. “Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat.” Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei. Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala. Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: “Cand te-ai spovedit ultima data?”. Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii. Asa a descoperit ca vitamina C accelera cancerul pulmonar, ca multi bolnavi aveau mari probleme hepatice si hormonale. Visa o clinica de recuperare oncologica, un spatiu medical aflat undeva intr-o manastire, cat mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune. Nimeni nu l-a luat cu adevarat in seama. Munca lui de-o viata e ingropata si acum intr-un dulap prafuit.
Speranta continua
Singurul om care ii poate continua tratamentul este sotia sa. Mai bine de 20 de ani i-a fost colaborator apropiat. Cunoaste toate retetele doctorului si micile secrete ale terapiei. Ca asistenta medicala, l-a ajutat mult si l-a inteles. S-a format langa el si acum incearca sa-i duca mai departe tratamentul, neputand sa-i refuze pe oamenii disperati care ii bat la poarta. A obtinut rezultate uimitoare, dovada numeroasele scrisori de multumire: Emilia Nicolae din Buzau, Scramnic Stana din Bucuresti, Hila Elena din Sibiu, Rodica Bulete din Focsani, Maria Burligoi din Onesti. Oameni carora medicii nu le mai dadeau de trait decat cateva saptamani sunt si astazi in viata, putand oricand confirma virtutile tratamentului Udriste.
In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni – o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: “Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!”.
Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata.
Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare.
Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina. Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova. Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: “Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut”.
“Draga mea, daca ai sti cat sunt de aproape…”
Trecute atent si meticulos in fise si dosare, toate cele 3000 de cazuri pot da oricand marturie despre inegalabilul tratament Udriste. Cifrele sau descrierea monoton incifrata a bolilor poate ca nu spun mare lucru unui nespecialist. Cu adevarat graitoare este recunostinta celor vindecati de doctor. Sandu Constantin – un tanar bolnav de Hodgkin – vine an de an la mormantul doctorului cu o floare. Plange si mangaie crucea, convins ca fara tratamentul Udriste, astazi n-ar mai fi fost in viata.
Cu acelasi preaplin de multumire, Vasile Deac din Cugir vine la cimitir, de Sfanta Treime, impreuna cu sotia si cei doi copii. Varsa o lacrima de recunostinta, vorbind despre doctor ca despre binefacatorul intregii familii. Fara dr. Udriste n-ar mai fi cunoscut niciodata bucuria de a fi impreuna.
Sotia doctorului Udriste, Elena Udriste, impresionata de disperarea bolnavilor, a continuat sa ofere, la randul ei, sfaturile terapeutice ale doctorului, initiata fiind chiar de acesta, in ani si ani de truda in echipa.
Desi a refuzat pe multi, d-na Elena a mai adaugat cateva cazuri la lunga lista de vindecari ale doctorului. Cel mai impresionant a fost cel al unei tinere de 27 de ani, diagnosticata cu Non Hodgkin, cu multiple metastaze pulmonare si hepatice. A ajutat-o Dumnezeu, dar si “Formula As”, cata vreme tanara a trecut pe langa un chiosc de ziare si, cumparand revista, a gasit acolo articolul dedicat doctorului Udriste. Asta i-a dat curaj si speranta. A venit la Valcea, a urmat cu mult sarg tratamentul si acum isi creste fetita, cu bucuria celui ce pare a se fi nascut a doua oara.
Atat cat poate, Elena Udriste urmeaza calea sotului ei, dar isi da seama ca e prea putin. In ultimii ani, doctorul avusese o revelatie. Pomenea despre “fiola anticancer”, repetand de mai multe ori: “Draga mea, daca ai sti cat este de simplu, cat sunt de aproape…”. Doamna Elena Udriste e convinsa ca secretul acestei “fiole” se ascunde in imensa lui arhiva. Se ofera sa o puna, fara nici o pretentie materiala, la dispozitia unui centru de cercetari oncologice, a unor specialisti. Singura nu poate face mare lucru. “Am firul rosu, drumul de urmat, dar nu am fundamentul stiintific”, ne spunea ea cu amaraciune, neintelegand tacerea si lipsa de reactie a celor care au cunoscut, intr-un fel sau altul, cartile lui Octavian Udriste. In urma primului articol aparut in “Formula As”, a contactat-o cineva din Italia, de la un mare institut oncologic. Entuziasmata, persoana respectiva a facut o multime de promisiuni, dar de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. E dureros sa vezi cum, si dupa moarte, opera doctorului e in continuare marginalizata, privita ca o fantezie neserioasa, o ratacire stiintifica. Chiar daca va fi fost inca departe de adevarata tratare a cancerului, arhiva lui trebuie sa contina secrete importante – posibile capete de drum pentru cercetari ulterioare. Miza e uriasa. Nu e vorba de reabilitarea memoriei unui om profund nedreptatit de colegi si de intamplarile vietii. E vorba de ceva mult mai important – de recastigarea sperantei.
Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara, dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani. Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai.
Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului. Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: “Am studiat pentru om si nu pentru premii”. Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait – dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca. Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: “Am fost un suspin al nimicului”. In noaptea mortii, desi parea perfect sanatos, s-a sculat, s-a ras, s-a imbracat cu hainele cele bune, dupa care s-a asezat pe marginea patului asteptand. In treacat fie spus, doctorul avea o superstitie: era convins ca toate intamplarile faste din viata lui i s-au petrecut intr-o zi de marti, 13. Spre dimineata va muri, cugetand cu voce tare ca “Moartea e ca inserarea”. Era o zi de marti, 13. Chiar de Sfanta Treime, sarbatoarea cea mai draga lui.



Cateva metode pentru tratamentul hipercolesterolemiei


Hipercolesterolemia este creşterea nivelului de colesterol în sânge peste limita normală. Cantitatea de colesterol în sânge variază la omul sănătos între 1,2 şi 1,8 g la litru. O cantitate crescută de colesterol poate fi datorată unei alimentaţii incorecte, bogate în grăsimi, dar poate apărea şi ca urmare a unui metabolism anormal al grăsimilor, chiar şi în cazul unui aport normal. Cea mai gravă consecinţă a nivelului crescut de colesterol este depunerea acestuia pe peretele vascular, fapt ce conduce la formarea unor plăci de aterom, în boala numită ateroscleroză. Aceasta se manifestă prin îngroşarea pereţilor vasculari şi îngustarea lumenului interior al vaselor de sânge, ceea ce creşte presiunea sanguină, adică tensiunea arterială, acesta la rândul ei putând avea consecinţe grave precum accidentul vascular cerebral sau coronarian.
Consumul de carne şi colesterolul
Medicii au lansat deja un semnal de alarmă şi toată lumea a început să evite grăsimile. Pe de altă parte, au apărut deja alte probleme, întrucât grăsimile şi chiar şi colesterolul însuşi sunt totuşi indispensabile pentru buna funcţionare a organismului.
Există două tipuri de colesterol: unul "rău" şi unul "bun". Diferenţele de comportament manifestate de colesterol sunt determinate de proteina de care este legat. Lipoproteinele sunt cele care transportă colesterolul în sistemul nostru circulator. Cele de joasă densitate - LDL (low density proteins), care alcătuiesc colesterolul "rău", transportă aproximativ 65 la sută din colesterolul sanguin, fiind responsabile de depunerile din artere. Lipoproteinele de înaltă densitate - HDL (high density proteins) distrug depozitele de grăsimi de pe vasele sanguine şi asigură circulaţia colesterolului, fără a bloca arterele.
Părţile bune ale colesterolului
Toată lumea ştie că responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroză şi o mulţime de alte boli nu este altul decât colesterolul. Mai puţină lume vorbeşte însă de rolul lui esenţial în menţinerea stării de sănătate a organismului. În timp ce colesterolul în exces este, într-adevăr, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasă. El contribuie la metabolizarea carbohidraţilor, intră în componenţa tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini şi feminini, iar cel existent în piele este convertit, sub acţiunea razelor de soare, în vitamina D.
O bună alimentaţie anti-colesterol nu înseamnă deloc o alimentaţie fără grăsimi, ci din contra. Esenţial este ca acestea să fie alese în mod judicios. Menţinerea raţiei zilnice de grăsimi sub valoarea de 20-30 la sută din totalul caloriilor este vitală pentru menţinerea în limite normale a colesterolului. În acelaşi timp, cantitatea de grăsimi saturate nu va depăşi 10 la sută. Grăsimile saturate provin, cu mici excepţii, din surse animale, iar grăsimile animale conţin colesterol. Pe de altă parte, chiar dacă un aliment nu conţine colesterol, acest lucru nu înseamnă ca el nu conţine grăsimi.
Se vor consuma deci alimente care conţin grăsimi nesaturate, cum ar fi: peşte gras, untură de peşte, ficat de gâscă sau raţă, uleiuri polinesaturate (floarea-soarelui, porumb) şi mononesaturate (măsline, alune). Grăsimile saturate vor fi evitate: carne grasă, mezeluri, unt şi produse de patiserie, carnea fiind înlocuită, pe cât posibil, cu peşte.
Dar colesterolul nostru nu provine numai din alimentaţie, ci este generat şi de alţi factori: alcoolul în exces (măreşte presiunea sângelui şi nivelul trigliceridelor), fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului înconjurător. Pe de altă parte, ceea ce absorbim noi reprezintă doar 20-30 la sută din stocul nostru. Restul de 70-80 la sută este fabricat de propriul nostru organism. Dar şi în acest program personal de fabricare există anumite diferenţe.
Remedii anti-colesterol
Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol rău din sânge se numără cerealele integrale, care permit evacuarea colesterolului în exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa şi usturoiul. Licopenul conţinut în tomate este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, mai ales dacă tomatele sunt fierte. Fructele şi legumele conţin şi ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C şi vitamina E.
În medicina alopată se folosesc medicamente hipolipemiante, unele dintre ele dovedindu‑se însă a fi nocive pentru peretele vascular. În medicina complementară se utilizează substanţe naturale care au efecte benefice asupra organismului, nefiind agresive şi putând fi administrate timp îndelungat. De exemplu, anghinarea, pătlagina, frunzele de mesteacăn sau păpădia pot fi utilizate sub formă de infuzii, care se administrează zilnic, de 2-3 ori/zi, având efect coleretic şi colagog, adică stimulând secreţia şi eliminarea bilei din vezicula biliară şi, odată cu ea, a colesterolului în exces. Ca gemoterapice, se recomandă remedii din mlădiţe de măslin (Olea europaea), câte 50 de picături dimineaţa şi din mlădiţe de ienupăr (Juniperus comunis), câte 50 de picături seara. Aceste remedii au acţiune de drenaj, ce se reflectă în scăderea nivelului lipidelor din sânge.
Este greşit înţeles că alcoolul determină scăderea nivelului de colesterol "rău" din sânge, în schimb, unul sau două pahare de vin roşu băute zilnic pot mări nivelul colesterolului "bun", ajutând astfel la prevenirea disfuncţiilor cardiace.
· · · · · · · · · ·

Hipercolesterolemia

Cateva metode pentru tratamentul hipercolesterolemiei


Hipercolesterolemia este creşterea nivelului de colesterol în sânge peste limita normală. Cantitatea de colesterol în sânge variază la omul sănătos între 1,2 şi 1,8 g la litru. O cantitate crescută de colesterol poate fi datorată unei alimentaţii incorecte, bogate în grăsimi, dar poate apărea şi ca urmare a unui metabolism anormal al grăsimilor, chiar şi în cazul unui aport normal. Cea mai gravă consecinţă a nivelului crescut de colesterol este depunerea acestuia pe peretele vascular, fapt ce conduce la formarea unor plăci de aterom, în boala numită ateroscleroză. Aceasta se manifestă prin îngroşarea pereţilor vasculari şi îngustarea lumenului interior al vaselor de sânge, ceea ce creşte presiunea sanguină, adică tensiunea arterială, acesta la rândul ei putând avea consecinţe grave precum accidentul vascular cerebral sau coronarian.
Consumul de carne şi colesterolul
Medicii au lansat deja un semnal de alarmă şi toată lumea a început să evite grăsimile. Pe de altă parte, au apărut deja alte probleme, întrucât grăsimile şi chiar şi colesterolul însuşi sunt totuşi indispensabile pentru buna funcţionare a organismului.
Există două tipuri de colesterol: unul "rău" şi unul "bun". Diferenţele de comportament manifestate de colesterol sunt determinate de proteina de care este legat. Lipoproteinele sunt cele care transportă colesterolul în sistemul nostru circulator. Cele de joasă densitate - LDL (low density proteins), care alcătuiesc colesterolul "rău", transportă aproximativ 65 la sută din colesterolul sanguin, fiind responsabile de depunerile din artere. Lipoproteinele de înaltă densitate - HDL (high density proteins) distrug depozitele de grăsimi de pe vasele sanguine şi asigură circulaţia colesterolului, fără a bloca arterele.
Părţile bune ale colesterolului
Toată lumea ştie că responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroză şi o mulţime de alte boli nu este altul decât colesterolul. Mai puţină lume vorbeşte însă de rolul lui esenţial în menţinerea stării de sănătate a organismului. În timp ce colesterolul în exces este, într-adevăr, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasă. El contribuie la metabolizarea carbohidraţilor, intră în componenţa tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini şi feminini, iar cel existent în piele este convertit, sub acţiunea razelor de soare, în vitamina D.
O bună alimentaţie anti-colesterol nu înseamnă deloc o alimentaţie fără grăsimi, ci din contra. Esenţial este ca acestea să fie alese în mod judicios. Menţinerea raţiei zilnice de grăsimi sub valoarea de 20-30 la sută din totalul caloriilor este vitală pentru menţinerea în limite normale a colesterolului. În acelaşi timp, cantitatea de grăsimi saturate nu va depăşi 10 la sută. Grăsimile saturate provin, cu mici excepţii, din surse animale, iar grăsimile animale conţin colesterol. Pe de altă parte, chiar dacă un aliment nu conţine colesterol, acest lucru nu înseamnă ca el nu conţine grăsimi.
Se vor consuma deci alimente care conţin grăsimi nesaturate, cum ar fi: peşte gras, untură de peşte, ficat de gâscă sau raţă, uleiuri polinesaturate (floarea-soarelui, porumb) şi mononesaturate (măsline, alune). Grăsimile saturate vor fi evitate: carne grasă, mezeluri, unt şi produse de patiserie, carnea fiind înlocuită, pe cât posibil, cu peşte.
Dar colesterolul nostru nu provine numai din alimentaţie, ci este generat şi de alţi factori: alcoolul în exces (măreşte presiunea sângelui şi nivelul trigliceridelor), fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului înconjurător. Pe de altă parte, ceea ce absorbim noi reprezintă doar 20-30 la sută din stocul nostru. Restul de 70-80 la sută este fabricat de propriul nostru organism. Dar şi în acest program personal de fabricare există anumite diferenţe.
Remedii anti-colesterol
Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol rău din sânge se numără cerealele integrale, care permit evacuarea colesterolului în exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa şi usturoiul. Licopenul conţinut în tomate este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, mai ales dacă tomatele sunt fierte. Fructele şi legumele conţin şi ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C şi vitamina E.
În medicina alopată se folosesc medicamente hipolipemiante, unele dintre ele dovedindu‑se însă a fi nocive pentru peretele vascular. În medicina complementară se utilizează substanţe naturale care au efecte benefice asupra organismului, nefiind agresive şi putând fi administrate timp îndelungat. De exemplu, anghinarea, pătlagina, frunzele de mesteacăn sau păpădia pot fi utilizate sub formă de infuzii, care se administrează zilnic, de 2-3 ori/zi, având efect coleretic şi colagog, adică stimulând secreţia şi eliminarea bilei din vezicula biliară şi, odată cu ea, a colesterolului în exces. Ca gemoterapice, se recomandă remedii din mlădiţe de măslin (Olea europaea), câte 50 de picături dimineaţa şi din mlădiţe de ienupăr (Juniperus comunis), câte 50 de picături seara. Aceste remedii au acţiune de drenaj, ce se reflectă în scăderea nivelului lipidelor din sânge.
Este greşit înţeles că alcoolul determină scăderea nivelului de colesterol "rău" din sânge, în schimb, unul sau două pahare de vin roşu băute zilnic pot mări nivelul colesterolului "bun", ajutând astfel la prevenirea disfuncţiilor cardiace.


Chist si Ovare polichistice

Dacă aveţi posibilitatea de a vă opera cu ajutorul laserului puteţi să o faceţi, operaţia nefiind dureroasă şi nu e urmată de complicaţiile pe care le dau operaţiile obişnuite.

Tratament naturist : se poate folosi la orice fel de chist inclusiv cel ovarian, el constă în comprese cu coada calului. Se iau doi pumni de plantă [300gr dacă planta este uscată] se pun într-o sita şi se aşează pe un vas cu apă care fierbe. Planta opărită şi înmuiată, aşa fierbinte cum este, se pune pe locul unde se afla chistul, învelită intru-n prosop. Puneţi aceste compresii de trei ori pe zi, lăsându-le să stea pe locul bolnav cam două ore, dimineaţa, la prânz şi seara. Compresiile trebuiesc să stea cât mai fierbinţi. Aceiaşi plantă poate fi folosită de două ori [puneţi-o într-un săculeţ de tifon] .
Intern : dimineaţa şi seara înainte de mese, trebuie să beţi o cană de ceai de coada calului [o linguriţa de planta se opăreşte cu o cană de apă clocotită] iar peste zi, un amestec de gălbenele 300gr, coada şoricelului 100gr, urzică vie 100gr foarte bine amestecat, din care se ia o linguriţă de amestec, care se opăreşte cu o cana de apa în clocot. Se bea intre ½ şi 2 litri de ceai pe zi.
· · · · · · · · · · ·

Chist si Ovare polichistice


Chist si Ovare polichistice

Dacă aveţi posibilitatea de a vă opera cu ajutorul laserului puteţi să o faceţi, operaţia nefiind dureroasă şi nu e urmată de complicaţiile pe care le dau operaţiile obişnuite.

Tratament naturist : se poate folosi la orice fel de chist inclusiv cel ovarian, el constă în comprese cu coada calului. Se iau doi pumni de plantă [300gr dacă planta este uscată] se pun într-o sita şi se aşează pe un vas cu apă care fierbe. Planta opărită şi înmuiată, aşa fierbinte cum este, se pune pe locul unde se afla chistul, învelită intru-n prosop. Puneţi aceste compresii de trei ori pe zi, lăsându-le să stea pe locul bolnav cam două ore, dimineaţa, la prânz şi seara. Compresiile trebuiesc să stea cât mai fierbinţi. Aceiaşi plantă poate fi folosită de două ori [puneţi-o într-un săculeţ de tifon] .
Intern : dimineaţa şi seara înainte de mese, trebuie să beţi o cană de ceai de coada calului [o linguriţa de planta se opăreşte cu o cană de apă clocotită] iar peste zi, un amestec de gălbenele 300gr, coada şoricelului 100gr, urzică vie 100gr foarte bine amestecat, din care se ia o linguriţă de amestec, care se opăreşte cu o cana de apa în clocot. Se bea intre ½ şi 2 litri de ceai pe zi.

Cum te influenteaza relatia cu mama ta

Cea mai apropiata fiinta, dar si cea mai problematica. N-ai cum sa faci abstractie de ea, pentru ca traieste in tine.
O stii dintotdeauna. Ai ei sunt ochii care te-au privit cu dragoste prima data, ale ei bratele in care te-ai simtit cu adevarat in siguranta. Ea este cea care te-a tinut aproape toata copilaria – atat de aproape, ca lumea ta era conceputa numai de ea. N-ai cum sa scapi nemarcata de acele momente in care tu erai complet dependenta de ea, iar ea avea asupra ta un control absolut. Acestea sunt momente idilice, dupa care suspina sufletele noastre toata viata. Copilul – sa se intoarca la acea relaxare si protectie absoluta de la sanul mamei (sau chiar in pantecul ei, daca s-ar putea). Mama – sa dispuna pentru totdeauna de acea fiinta careia ii daruieste totul, dar ii si pretinde totul. Oricum ar fi fost, persoana ei te influenteaza atat de mult, incat nu ai cum sa faci abstractie de ea! Fie iti dai seama, in timp, ca ai ajuns copia ei fidela, fie te dezvolti total diferit. Dar asta numai ca reactie la ceea ce nu vrei sa fii – pentru ca te-a marcat prea mult.
Mama - diva
Stii fotografiile din reviste de moda cu mamici foarte sexy, care apar si cu bebe, pe post de accesoriu? Cum sa nu stii, iti amintesc atat de mult de mama ta! Oriunde mergea, era mereu in centrul atentiei. Toate capetele se intorceau cand aparea ea. Frumoasa, eleganta, mereu ca scoasa din cutie. Tu? Ceva menit sa o scoata si mai mult in evidenta pe ea. Partea buna este ca ti-a acordat o anumita libertate inca din copilarie, preocupata cum era mai ales de ea insasi. Partea proasta este ca, la un moment dat, a simtit ca deveniti rivale. Pe masura ce pe fata ei semnele timpului incepeau sa-si arate coltii, tu de-abia ce in floreai. Se poate ca tu sa ai o reactie de respingere fata de tot arsenalul cu care ea se facea frumoasa. Practic, asta te priva pe tine de grija si atentia ei. Poti sa devii prietena cu ea daca o faci sa vada si alte laturi ale vietii, care ei i-au scapat pana atunci – cum ar fi cea spirituala. E posibil ca pentru tine aceea sa fi devenit foarte interesanta, din moment ce ai avut atat de multa libertate si atat de multa aversiune fata de latura mondena care o fascina pe ea.
Mama adevarata
Daca trebuie sa aleaga intre ea si tine, nici nu clipeste: te alege pe tine. Partea buna e ca ai, din partea ei, sustinere totala, indiferent ce hotarasti in viata ta. Pentru ea, din clipa in care te-ai nascut, nu mai existi decat tu. Cu atat mai mult daca esti singurul ei copil. Partea proasta este ca, daca incerci sa te separi de ea, o lasi fara scop in viata. E ca si cum ai comite o crima – pentru ca ea traieste prin tine. Se poate ca tu sa fii OK cu stilul ei; la urma urmei, tu ai numai de castigat. Daca, insa, simti ca te sufoca, va trebui sa o faci sa inteleaga ca momentul taierii cordonului ombilical a trecut demult si e timpul sa-si gaseasca si alte preocupari in afara de tine. Un alt avantaj al acestui tip de mama este ca se poarta la fel si cu copiii tai. Cine nu si-ar dori sa aiba o bunica asa de buna?
Mama spartana
Copilul se saruta numai in somn - iti suna cunoscut? Te lauda numai daca era cineva de fata, dar pe tine nu te convingea, pentru ca stiai ca adevarata ei atitudine fata de tine e foarte critica. Orice faci, nu-i bine! Aceasta este axioma vietii tale. Si descoperi tarziu, cand, practic, nu mai conteaza, ca de fapt ea era foarte mandra de tine. Oare de ce era asa? Perfectionismul ei exagerat se referea la propria ei persoana, dar se oglindea in tine, pentru ca era mai usor pentru ea sa te vada pe tine decat pe ea insasi. Partea proasta este ca te-a cam pierdut. Daca nu poti sa intelegi motivatiile ei, nu poti s-o ierti niciodata. Daca reusesti, atunci s-ar putea sa fiti bune prietene, pentru ca, pe masura ce inainteaza in varsta isi da seama si se simte vinovata, vrea sa se recompenseze fata de tine. Partea buna a intregii situatii este ca, dincolo de stresul la care te-a supus, te-a facut sa intelegi un lucru: ca trebuie sa fii cea mai buna!
Mama - stie-tot
Closca. Acaparatoarea. Cea care, cand te intreba cineva ceva, raspundea in locul tau. Care nu putea
Cum te influenteaza relatia cu mama ta
sa creada ca ai putea sa faci singura ceva – drept pentru care facea ea totul. Asa ca sa nu se mire ca, in timp, tu ai invatat sa te sprijini pe ea. Din pacate, sentimentul de incredere la tine este foarte scazut din aceasta cauza. Daca vrei sa iesi de sub tutela ei, va trebui sa faci unele gesturi extreme, cum ar fi sa tai orice legatura cu ea pentru un timp – cat sa-i dovedesti ei si tie ca esti in stare sa faci ceva cu viata ta. Va fi socata, va suferi – pentru ca, de fapt, ea isi tragea energia din procesul de dominare a ta. Ea va trebui sa-si regaseasca propria identitate, si tu pe a ta. Dupa care, cand amandoua veti fi inteles lectia, veti putea sa fiti cele mai bune prietene.
Mama absenta
Cat de putin intelegi fiintele care isi critica mama! Daca ai fi avut si tu una, oricum ar fi fost ea, numai sa fie! Lipsa totala a mamei lasa in sufletul copilului un gol de neumplut. Toate incercarile de a substitui acest gol nu fac decat sa-l accentueze si mai tare. Consecintele sunt extreme, la fel ca si fenomenul in sine. Poti sa devii o fiinta care isi ingroapa emotiile undeva in adancuri si nu le mai afla niciodata. Sau, dimpotriva - poti sa-ti faci un scop in viata din a fi cea mai buna mama, cea pe care ti-ai dorit-o tu, pentru copiii tai. Numai sa ai grija si la ceea ce isi doresc ei.
Petreceti impreuna timp de calitate
Mergeti in excursii, la plimbare, distrati-va impreuna ori de cate ori aveti ocazia. Sunt gesturi mici, care consolideaza si invigoreaza relatia mama-fiica.
Rolul de mama te schimba profund
Ce parere ai despre mama ta?Iti amintesti ce te nemultumea la ea? Sigur ca-ti aduci aminte, doar sunt lucruri care nu se pot uita asa usor. Ei bine, psihologii spun ca vei reusi sa-ti intelegi propria mama abia in momentul in care devii, la randul tau, mama. Se pare ca numai cand ai de-a face cu experienta cresterii unui copil incepi sa-ti vezi mama cu alti ochi si sa intelegi multe dintre deciziile pe care le-a luat. Poate nu-ti doresti sa repeti greselile pe care le-a facut mama ta fata de tine, dar numai in aceste momente vei recunoaste ca fiecare mama are metodele ei si ca deciziile ei, chiar daca atunci ti se pareau nejustificate, au fost luate in folosul tau. Retine, totusi, ca relatia dintre o mama si fiica ei este considerata de catre psihologi drept cea mai puternica si influenta din viata unei femei. Isi lasa amprenta puternic si atunci cand mama e prezenta, sau nu, si cand e iubitoare, abuziva, mama naturala sau vitrega. Mamele conteaza mai mult decat oricine altcineva in viata unei femei!
Comunicarea este vitala
O relatie reusita are la baza o comunicare eficienta. Invata-ti copilul sa fie deschis si vorbeste cu el de cate ori se iveste o problema.
Traiti la timpul prezent
In primul rand, sa stii ca relatia cu mama ta are nevoie de aceleasi elemente care tin in viata orice alta relatie, iar asta inseamna sa ii acorzi respectul si intelegerea cuvenite. Apoi, indiferent de ce a fost intre voi in trecut, acum, la maturitate, e momentul sa traiesti in prezent si sa incerci sa o intelegi, sa o consideri o persoana cu propriile ei arii de interes. Nu reactiona exact ca-n copilarie, atunci cand iti spune punctul ei de vedere. Ceea ce ti se poate parea o critica poate sa nu fie decat grija pe care inca ti-o poarta. Vrei, nu vrei, ea va fi intotdeauna mama ta, iar tu fiica ei. In mod sigur, iti vrea numai binele si, indiferent de relatia pe care ati avut-o in copilarie – daca a facut greseli sa fii sigura ca si-a dat seama de ele si ca le regreta - merita tot respectul tau!

· · · · · · · · · ·

Relatia cu mama

Cum te influenteaza relatia cu mama ta

Cea mai apropiata fiinta, dar si cea mai problematica. N-ai cum sa faci abstractie de ea, pentru ca traieste in tine.
O stii dintotdeauna. Ai ei sunt ochii care te-au privit cu dragoste prima data, ale ei bratele in care te-ai simtit cu adevarat in siguranta. Ea este cea care te-a tinut aproape toata copilaria – atat de aproape, ca lumea ta era conceputa numai de ea. N-ai cum sa scapi nemarcata de acele momente in care tu erai complet dependenta de ea, iar ea avea asupra ta un control absolut. Acestea sunt momente idilice, dupa care suspina sufletele noastre toata viata. Copilul – sa se intoarca la acea relaxare si protectie absoluta de la sanul mamei (sau chiar in pantecul ei, daca s-ar putea). Mama – sa dispuna pentru totdeauna de acea fiinta careia ii daruieste totul, dar ii si pretinde totul. Oricum ar fi fost, persoana ei te influenteaza atat de mult, incat nu ai cum sa faci abstractie de ea! Fie iti dai seama, in timp, ca ai ajuns copia ei fidela, fie te dezvolti total diferit. Dar asta numai ca reactie la ceea ce nu vrei sa fii – pentru ca te-a marcat prea mult.
Mama - diva
Stii fotografiile din reviste de moda cu mamici foarte sexy, care apar si cu bebe, pe post de accesoriu? Cum sa nu stii, iti amintesc atat de mult de mama ta! Oriunde mergea, era mereu in centrul atentiei. Toate capetele se intorceau cand aparea ea. Frumoasa, eleganta, mereu ca scoasa din cutie. Tu? Ceva menit sa o scoata si mai mult in evidenta pe ea. Partea buna este ca ti-a acordat o anumita libertate inca din copilarie, preocupata cum era mai ales de ea insasi. Partea proasta este ca, la un moment dat, a simtit ca deveniti rivale. Pe masura ce pe fata ei semnele timpului incepeau sa-si arate coltii, tu de-abia ce in floreai. Se poate ca tu sa ai o reactie de respingere fata de tot arsenalul cu care ea se facea frumoasa. Practic, asta te priva pe tine de grija si atentia ei. Poti sa devii prietena cu ea daca o faci sa vada si alte laturi ale vietii, care ei i-au scapat pana atunci – cum ar fi cea spirituala. E posibil ca pentru tine aceea sa fi devenit foarte interesanta, din moment ce ai avut atat de multa libertate si atat de multa aversiune fata de latura mondena care o fascina pe ea.
Mama adevarata
Daca trebuie sa aleaga intre ea si tine, nici nu clipeste: te alege pe tine. Partea buna e ca ai, din partea ei, sustinere totala, indiferent ce hotarasti in viata ta. Pentru ea, din clipa in care te-ai nascut, nu mai existi decat tu. Cu atat mai mult daca esti singurul ei copil. Partea proasta este ca, daca incerci sa te separi de ea, o lasi fara scop in viata. E ca si cum ai comite o crima – pentru ca ea traieste prin tine. Se poate ca tu sa fii OK cu stilul ei; la urma urmei, tu ai numai de castigat. Daca, insa, simti ca te sufoca, va trebui sa o faci sa inteleaga ca momentul taierii cordonului ombilical a trecut demult si e timpul sa-si gaseasca si alte preocupari in afara de tine. Un alt avantaj al acestui tip de mama este ca se poarta la fel si cu copiii tai. Cine nu si-ar dori sa aiba o bunica asa de buna?
Mama spartana
Copilul se saruta numai in somn - iti suna cunoscut? Te lauda numai daca era cineva de fata, dar pe tine nu te convingea, pentru ca stiai ca adevarata ei atitudine fata de tine e foarte critica. Orice faci, nu-i bine! Aceasta este axioma vietii tale. Si descoperi tarziu, cand, practic, nu mai conteaza, ca de fapt ea era foarte mandra de tine. Oare de ce era asa? Perfectionismul ei exagerat se referea la propria ei persoana, dar se oglindea in tine, pentru ca era mai usor pentru ea sa te vada pe tine decat pe ea insasi. Partea proasta este ca te-a cam pierdut. Daca nu poti sa intelegi motivatiile ei, nu poti s-o ierti niciodata. Daca reusesti, atunci s-ar putea sa fiti bune prietene, pentru ca, pe masura ce inainteaza in varsta isi da seama si se simte vinovata, vrea sa se recompenseze fata de tine. Partea buna a intregii situatii este ca, dincolo de stresul la care te-a supus, te-a facut sa intelegi un lucru: ca trebuie sa fii cea mai buna!
Mama - stie-tot
Closca. Acaparatoarea. Cea care, cand te intreba cineva ceva, raspundea in locul tau. Care nu putea
Cum te influenteaza relatia cu mama ta
sa creada ca ai putea sa faci singura ceva – drept pentru care facea ea totul. Asa ca sa nu se mire ca, in timp, tu ai invatat sa te sprijini pe ea. Din pacate, sentimentul de incredere la tine este foarte scazut din aceasta cauza. Daca vrei sa iesi de sub tutela ei, va trebui sa faci unele gesturi extreme, cum ar fi sa tai orice legatura cu ea pentru un timp – cat sa-i dovedesti ei si tie ca esti in stare sa faci ceva cu viata ta. Va fi socata, va suferi – pentru ca, de fapt, ea isi tragea energia din procesul de dominare a ta. Ea va trebui sa-si regaseasca propria identitate, si tu pe a ta. Dupa care, cand amandoua veti fi inteles lectia, veti putea sa fiti cele mai bune prietene.
Mama absenta
Cat de putin intelegi fiintele care isi critica mama! Daca ai fi avut si tu una, oricum ar fi fost ea, numai sa fie! Lipsa totala a mamei lasa in sufletul copilului un gol de neumplut. Toate incercarile de a substitui acest gol nu fac decat sa-l accentueze si mai tare. Consecintele sunt extreme, la fel ca si fenomenul in sine. Poti sa devii o fiinta care isi ingroapa emotiile undeva in adancuri si nu le mai afla niciodata. Sau, dimpotriva - poti sa-ti faci un scop in viata din a fi cea mai buna mama, cea pe care ti-ai dorit-o tu, pentru copiii tai. Numai sa ai grija si la ceea ce isi doresc ei.
Petreceti impreuna timp de calitate
Mergeti in excursii, la plimbare, distrati-va impreuna ori de cate ori aveti ocazia. Sunt gesturi mici, care consolideaza si invigoreaza relatia mama-fiica.
Rolul de mama te schimba profund
Ce parere ai despre mama ta?Iti amintesti ce te nemultumea la ea? Sigur ca-ti aduci aminte, doar sunt lucruri care nu se pot uita asa usor. Ei bine, psihologii spun ca vei reusi sa-ti intelegi propria mama abia in momentul in care devii, la randul tau, mama. Se pare ca numai cand ai de-a face cu experienta cresterii unui copil incepi sa-ti vezi mama cu alti ochi si sa intelegi multe dintre deciziile pe care le-a luat. Poate nu-ti doresti sa repeti greselile pe care le-a facut mama ta fata de tine, dar numai in aceste momente vei recunoaste ca fiecare mama are metodele ei si ca deciziile ei, chiar daca atunci ti se pareau nejustificate, au fost luate in folosul tau. Retine, totusi, ca relatia dintre o mama si fiica ei este considerata de catre psihologi drept cea mai puternica si influenta din viata unei femei. Isi lasa amprenta puternic si atunci cand mama e prezenta, sau nu, si cand e iubitoare, abuziva, mama naturala sau vitrega. Mamele conteaza mai mult decat oricine altcineva in viata unei femei!
Comunicarea este vitala
O relatie reusita are la baza o comunicare eficienta. Invata-ti copilul sa fie deschis si vorbeste cu el de cate ori se iveste o problema.
Traiti la timpul prezent
In primul rand, sa stii ca relatia cu mama ta are nevoie de aceleasi elemente care tin in viata orice alta relatie, iar asta inseamna sa ii acorzi respectul si intelegerea cuvenite. Apoi, indiferent de ce a fost intre voi in trecut, acum, la maturitate, e momentul sa traiesti in prezent si sa incerci sa o intelegi, sa o consideri o persoana cu propriile ei arii de interes. Nu reactiona exact ca-n copilarie, atunci cand iti spune punctul ei de vedere. Ceea ce ti se poate parea o critica poate sa nu fie decat grija pe care inca ti-o poarta. Vrei, nu vrei, ea va fi intotdeauna mama ta, iar tu fiica ei. In mod sigur, iti vrea numai binele si, indiferent de relatia pe care ati avut-o in copilarie – daca a facut greseli sa fii sigura ca si-a dat seama de ele si ca le regreta - merita tot respectul tau!


Imparte informatia cu prietenii tai !

Translate

Iti plac articolele noastre? Ajuta-ne cu un like! Multumim, Multa sanatate, sanatateverde

Articole foarte citite

Gasesti materiale suplimentare in articolele urmatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

Sanatateverde - Despre plante

O scurta introduce in lumea plantelor ...

Le intalnim la tot pasul, dar necunoscandu-le nu le dam atentia cuvenita: un fir de iarba, o floare, alt fir de iarba ... si-n seva lor, in substantele active depozitate in "camarile" celulelor pot sta vindecarea multor suferinte, alinarea multor dureri. Asistam in zilele noastra la un paradox: in timp ce utilizarea plantelor medicinale este intr-o vertiginoasa ascensiune(atat ca materie prima, in industria farmaceutica, cat si ca utilizare casnica), tot mai putini sunt cei care le pot recunoaste si cunosc perioada optima de recoltare. Este in mare parte urmarea urbanizarii, ruperea lumii de la legatura initiala cu natura si inchiderea ei in cutii de betoane. Natura a trecut pe locul II, urmand a fi vizitata doar la sfarsit de saptamana si atunci in semn de "multumesc" lasand in urma noastra adevarati munti de gunoaie. Deocamdata natura mai indura si inca ne ofera adevarata izvoare tamaduitoare. Folosirea plantelor medicinale are o veche istorie pe teritoriul tarii noastre, parintele istoriei, Herodot, a scris despre iscusinta geto-dacilor in folosirea lor in multiple afectiuni. Romania are un mediu extrem de favorabil pentru dezvoltarea faunei, poate tocmai de aceea se explica ca in tara noastra traiesc peste 3700 de specii de plante (mai mult de jumatate cat are toata europa) si din care peste 700 au caracteristici medicale. Deci haideti sa descoperim lumea plantelor si impreuna cu ea un nou tip de sanatate... SANATATE VERDE




Copyright 2013 Terapii naturiste si Tratamente