Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Mierea si antichitatea

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.
Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.

afectiuni care se trateaza cu mierea · cum folosesti mierea de albine · miere pentru sanatate · sanatate

Mierea si antichitatea. remedii cu miere de albine

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Mierea si antichitatea

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.
Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare. Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea

Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.

afectiuni care se trateaza cu mierea · despre sanatate · miere · mierea de albine · mierea falsa · plante · terapii

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare. Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea

Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.