Retete diverse cu miere


1. Diuretic preparat din ceapa si miere

Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml apa. Ceapa curatata si spalata se taie in citeva bucati (in 4) si se pune la fiert, timp de 15 minute, intr-un vas acoperit, la foc domol. Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se strecoara, iar in lichidul obtinut se adauga mierea. Se amesteca bine, pina la omogenizare.
Preparatul se bea caldut, toata cantitatea, seara la culcare. Leacul se prepara de cite ori este nevoie.
Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat insa bolnavilor de diabet, ulcer gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau intoleranta (la miere, ceapa).

2. Tonic din aloe cu miere

Se iau 750 g frunze proaspete de aloe, 1.250 g miere si 500 ml suc de lamiie (se pot reduce cantitatile, proportional). Frunzele se iau de la un aloe de peste 3 ani, care nu s-a udat 5 zile. Se spala bine, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se adauga peste frunze mierea si se omogenizeaza bine, apoi se adauga sucul de lamiie si se amesteca din nou. Vasul se acopera si se lasa la macerat timp de 5 zile, in frigider (sau alt loc uscat, intunecos si rece).
Preparatul este un excelent tonic. Medicina populara din Rusia si celelalte tari vecine recomanda acest leac in boli nervoase, astenii, in tulburari de crestere la copii, in convalescenta dupa boli infectioase, in ulcere gastrice si duodenale sau in astm bronsic.
Se poate pastra cel mult doua saptamini, de aceea este mai bine sa se prepare cit se poate consuma in acest interval. Leacul se administreaza numai copiilor peste 3 ani cite o lingurita dimineata. Copiilor de 6-9 ani li se da cite o lingurita dimineata si seara, de 3 ori pe zi, dupa mese, timp de o luna. Apoi, dupa o luna pauza, se poate repeta cura inca o luna.
Adultii vor lua cite o lingura de 3 ori pe zi, inaintea meselor, in cure de cite o luna intre ele.

3. Unt cu miere

Intr-un vas de sticla sau portelan se amesteca 100 g unt cu 100 g miere. Se freaca bine pina se omogenizeaza ca o crema.
Este un leac pentru fixarea calciului, indicat in spasmofilii, crize tetanice, la copiii cu debilitate, cu lipsa a poftei de mincare, slabiciune, pierderi de greutate sub valoarea normala, in convalescenta si in graviditate si lehuzie.
Contraindicat alergicilor la unt si miere, precum si bolnavilor de diabet, celor cu afectiuni renale, colibaciloza, obezitate sau icter si alte boli de ficat.
Copiilor intre 6 luni si 3 ani li se va da cite o lingura pe zi. Copiilor de peste 3 ani si adultilor li se vor administra de la 2 la 6 lingurite zilnic, in functie de virsta si greutate corporala.Se poate pastra cel mult 12 ore la frigider.

4. Suc de ceapa cu miere

Se prepara dintr-un kilogram ceapa rosie si 300 g miere de munte (din flora montana). Ceapa se curata, se spala, se taie nu foarte marunt si se zdrobeste (in robot, storcator de fructe si legume sau chiar in masina de tocat). Trebuie sa rezulte 600 ml suc limpede de ceapa (pulpa se stoarce printr-o bucata de pinza). Se transfera sucul intr-o sticla curata, apoi se adauga si cele 300 g miere. Se amesteca bine, se inchide si se pastreaza la frigider.
Zilnic se iau cite 150 ml din acest amestec - cit 50 g inaintea sau in timpul celor trei mese principale. Cura dureaza o luna, cu o saptamina pauza, apoi se poate repeta, la nevoie.
Leacul este recomandat pentru compensarea si disparitia varicelor, caci actioneaza favorabil asupra circulatiei mai ales periferice venoase. Este util si in alte probleme de circulatie, in congestie cerebrala, arterioscleroza cerebrala sau generala, astenii.
Este contraindicat pentru diabetici, pentru cei ce sufera de gastrite, duodenite, ulcere gastrice si duodenale sau pentru alergii la una din componente.
Se poate pastra la frigider timp de o saptamina.

5. Valeriana (odolean) cu miere

Din radacina uscata de odolean (valeriana), pisata in piulita, se ia o lingurita care se pune intr-un pahar. Se adauga o lingura de miere si se amesteca bine, pina la omogenizare.
Toata cantitatea preparata se consuma dintr-o data la o singura priza. Este un leac recomandat in crize de nervi, agitatie, dureri de cap, in momentul crizei. Aceeasi doza se poate da seara la culcare, cu o ceasca de ceai de tei, celor ce sufera de insomnie. Este un foarte bun calmant.
Nu se recomanda alergicilor, conducatorilor auto, iar la copii - cu avizul medicului. Este un preparat ce nu poate fi pastrat. Trebuie consumat imediat dupa preparare, caci daca se tine o ora la temperatura camerei devine toxic.

6. Siropul de propolis

Acest sirop se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere. Propolisul, bine curatat, se pune intr-o cratita smaltuita cu cele 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se omogenizeaza preparatul cit este caldut.
Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider cel mult doua saptamini. Siropul acesta are actiune bactericida, bacteriostatica, este usor antibiotic, dezinfectant, antitusic. De aceea, este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale cailor respiratorii - bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsite astmatiforme, astm bronsic.
Nu se administreaza copiilor sub 2 ani, de asemenea persoanelor cu hepatite cronice, alergii la propolis sau miere (si la polen), precum si in diabet.

7. Baie tonifianta cu plante si miere

La aceasta baie se folosesc frunze de izma (menta), frunze de nuc, miere si apa.
Intr-un recipient se pun 100 g frunze de izma verzi sau uscate si 100 g frunze de nuc. Peste frunze se toarna 3 litri apa clocotita si se lasa sa se raceasca la temperatura miinii. Apoi se adauga 100 g miere si se amesteca bine, pina se topeste toata mierea.
Picioarele sau miinile obosite se spala cu apa calduta si sapun, apoi se introduc in aceasta apa calduta. Se mentin cel putin 30 de minute. Procedura se poate repeta ori de cite ori este nevoie.
Baia aceasta este un remediu faimos in medicina populara impotriva oboselii miinilor si picioarelor. Nu se recomanda persoanelor alergice la una din componente.

cum folosesti mierea de albine · miere · miere pentru sanatate · miere remedii naturiste · sanatate

Retete diverse cu miere

Retete diverse cu miere


1. Diuretic preparat din ceapa si miere

Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml apa. Ceapa curatata si spalata se taie in citeva bucati (in 4) si se pune la fiert, timp de 15 minute, intr-un vas acoperit, la foc domol. Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se strecoara, iar in lichidul obtinut se adauga mierea. Se amesteca bine, pina la omogenizare.
Preparatul se bea caldut, toata cantitatea, seara la culcare. Leacul se prepara de cite ori este nevoie.
Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat insa bolnavilor de diabet, ulcer gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau intoleranta (la miere, ceapa).

2. Tonic din aloe cu miere

Se iau 750 g frunze proaspete de aloe, 1.250 g miere si 500 ml suc de lamiie (se pot reduce cantitatile, proportional). Frunzele se iau de la un aloe de peste 3 ani, care nu s-a udat 5 zile. Se spala bine, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se adauga peste frunze mierea si se omogenizeaza bine, apoi se adauga sucul de lamiie si se amesteca din nou. Vasul se acopera si se lasa la macerat timp de 5 zile, in frigider (sau alt loc uscat, intunecos si rece).
Preparatul este un excelent tonic. Medicina populara din Rusia si celelalte tari vecine recomanda acest leac in boli nervoase, astenii, in tulburari de crestere la copii, in convalescenta dupa boli infectioase, in ulcere gastrice si duodenale sau in astm bronsic.
Se poate pastra cel mult doua saptamini, de aceea este mai bine sa se prepare cit se poate consuma in acest interval. Leacul se administreaza numai copiilor peste 3 ani cite o lingurita dimineata. Copiilor de 6-9 ani li se da cite o lingurita dimineata si seara, de 3 ori pe zi, dupa mese, timp de o luna. Apoi, dupa o luna pauza, se poate repeta cura inca o luna.
Adultii vor lua cite o lingura de 3 ori pe zi, inaintea meselor, in cure de cite o luna intre ele.

3. Unt cu miere

Intr-un vas de sticla sau portelan se amesteca 100 g unt cu 100 g miere. Se freaca bine pina se omogenizeaza ca o crema.
Este un leac pentru fixarea calciului, indicat in spasmofilii, crize tetanice, la copiii cu debilitate, cu lipsa a poftei de mincare, slabiciune, pierderi de greutate sub valoarea normala, in convalescenta si in graviditate si lehuzie.
Contraindicat alergicilor la unt si miere, precum si bolnavilor de diabet, celor cu afectiuni renale, colibaciloza, obezitate sau icter si alte boli de ficat.
Copiilor intre 6 luni si 3 ani li se va da cite o lingura pe zi. Copiilor de peste 3 ani si adultilor li se vor administra de la 2 la 6 lingurite zilnic, in functie de virsta si greutate corporala.Se poate pastra cel mult 12 ore la frigider.

4. Suc de ceapa cu miere

Se prepara dintr-un kilogram ceapa rosie si 300 g miere de munte (din flora montana). Ceapa se curata, se spala, se taie nu foarte marunt si se zdrobeste (in robot, storcator de fructe si legume sau chiar in masina de tocat). Trebuie sa rezulte 600 ml suc limpede de ceapa (pulpa se stoarce printr-o bucata de pinza). Se transfera sucul intr-o sticla curata, apoi se adauga si cele 300 g miere. Se amesteca bine, se inchide si se pastreaza la frigider.
Zilnic se iau cite 150 ml din acest amestec - cit 50 g inaintea sau in timpul celor trei mese principale. Cura dureaza o luna, cu o saptamina pauza, apoi se poate repeta, la nevoie.
Leacul este recomandat pentru compensarea si disparitia varicelor, caci actioneaza favorabil asupra circulatiei mai ales periferice venoase. Este util si in alte probleme de circulatie, in congestie cerebrala, arterioscleroza cerebrala sau generala, astenii.
Este contraindicat pentru diabetici, pentru cei ce sufera de gastrite, duodenite, ulcere gastrice si duodenale sau pentru alergii la una din componente.
Se poate pastra la frigider timp de o saptamina.

5. Valeriana (odolean) cu miere

Din radacina uscata de odolean (valeriana), pisata in piulita, se ia o lingurita care se pune intr-un pahar. Se adauga o lingura de miere si se amesteca bine, pina la omogenizare.
Toata cantitatea preparata se consuma dintr-o data la o singura priza. Este un leac recomandat in crize de nervi, agitatie, dureri de cap, in momentul crizei. Aceeasi doza se poate da seara la culcare, cu o ceasca de ceai de tei, celor ce sufera de insomnie. Este un foarte bun calmant.
Nu se recomanda alergicilor, conducatorilor auto, iar la copii - cu avizul medicului. Este un preparat ce nu poate fi pastrat. Trebuie consumat imediat dupa preparare, caci daca se tine o ora la temperatura camerei devine toxic.

6. Siropul de propolis

Acest sirop se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere. Propolisul, bine curatat, se pune intr-o cratita smaltuita cu cele 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se omogenizeaza preparatul cit este caldut.
Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider cel mult doua saptamini. Siropul acesta are actiune bactericida, bacteriostatica, este usor antibiotic, dezinfectant, antitusic. De aceea, este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale cailor respiratorii - bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsite astmatiforme, astm bronsic.
Nu se administreaza copiilor sub 2 ani, de asemenea persoanelor cu hepatite cronice, alergii la propolis sau miere (si la polen), precum si in diabet.

7. Baie tonifianta cu plante si miere

La aceasta baie se folosesc frunze de izma (menta), frunze de nuc, miere si apa.
Intr-un recipient se pun 100 g frunze de izma verzi sau uscate si 100 g frunze de nuc. Peste frunze se toarna 3 litri apa clocotita si se lasa sa se raceasca la temperatura miinii. Apoi se adauga 100 g miere si se amesteca bine, pina se topeste toata mierea.
Picioarele sau miinile obosite se spala cu apa calduta si sapun, apoi se introduc in aceasta apa calduta. Se mentin cel putin 30 de minute. Procedura se poate repeta ori de cite ori este nevoie.
Baia aceasta este un remediu faimos in medicina populara impotriva oboselii miinilor si picioarelor. Nu se recomanda persoanelor alergice la una din componente.

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Mierea si antichitatea

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.
Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.

afectiuni care se trateaza cu mierea · cum folosesti mierea de albine · miere pentru sanatate · sanatate

Mierea si antichitatea. remedii cu miere de albine

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi

Mierea si antichitatea

Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.
Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.