Cele mai sanatoase 105 Alimente

Nutriţioniştii germani au răspunsul!
Cei mai renumiţi dintre ei au stabilit care sunt cele mai sănătoase 105 alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr
1. Pepenele:Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat : Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul :Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.
4. Orzul :Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.
5. Cimbrul :Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul :Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.

7. Muştarul :Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.
Rinichi
8.Sfecla roşie :Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele : Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele : Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina rotejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie: Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia:Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră: Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată: Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca:E folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.

17. Pătrunjelul: Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
Oase

18. Migdalele:Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul:Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul:Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara: Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligoelemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.

22. Brânza:Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul: Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul:Stimulează digestia.
25. Mango:Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul:Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul:Ameliorează indigestia.

28. Soia:Are proprietăţi anticancerigene.
29. Nucile:Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.
Ficat

30. Anghinarea:Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.
31. Sucul de ridiche: Stimulează secreţia bilei.
32. Conopida:Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere:E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale):E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia:Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele:Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta:Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Carnea de iepure:Degresează ficatul.
39. Carnea de vită şi de mânzat:Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate. Creier

40. Lintea:Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa: Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte: Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea:Creşte puterea de concentrare.
44. Oul:E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado: E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.

46. Bananele:Conţin substanţe benefice pentru creier. Glucoza,vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.

47. Caisele:Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele:Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele: Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.

50. Mazărea:E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde: Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.
Ochi
52. Castanul sălbatic:Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica: Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb:Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel: Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca: Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia: Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58.Iarba de silur(Euphrasia Officinalis):Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină:Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii:Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina:Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele:Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus:Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul:Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator. 65. Rozmarin:Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inima
66.Varza:Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli:Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea: Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele: Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge. În plus, au şi puţine calorii.
70. Morcovul:Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele: Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa:Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul: Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic:Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul:Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea:Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline:Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul:Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul:Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.
80. Cartofii: Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika: Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile:Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele:Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele:Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră: O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne tulburările de ritm cardiac.

86. Coacăzele:Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C,B,D şi E,sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura: Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele:Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive,ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul:Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile:Au multe vitamine şi oligoelemente care protejează inima.
91. Cireşele:Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba:Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul: Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake:Reduce colesterolul.
95. Prunele: Previn tromboza.
96. Curmalele:Sunt bogate în fier,calciu şi potasiu.Reduc tensiunea arterială,protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele:Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul:Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul:Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute:Previne creşterea zahărului din sânge,care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii
101. Smochinele: contin vitaminele din grupa B, minerale, potasiu, magneziu, fier, foarte mult calciu, zinc precum si oligoelemente importante: fluor pentru intarirea dentitiei si seleniu pentru intarirea sistemului imunitar.

102. Nuci braziliene: magneziu, fosfor, acid folic, calciu potasiu precum si continut mare de seleniu – care contribuie la reducerea riscului de cancer (mai ales de prostata) si de boli cardiovasculare. Proteinele, aminoacizii esenţiali apropie nucile de Brazilia de carne sau peşte, tocmai de aceea consumul lor este binevenit în perioadele de post.
103. Caju: contine acidul oleic care este vestit pentru efectele benefice asupra sistemului cardio-vascular. Este bogat in vitaminele B1 (0,63 mg/100 g), B2 (0,26 mg/100 g), B3 (10,1 mg/100 g) si vitamina E (0,78 mg/100 g), antioxidant benefic sistemului cardiovascular. Magneziul continut de caju (270 mg/100 g) poate diminua intensitatea migrenelor, poate reduce tensiunea arteriala, problemele de respiratie. Fosforul (375 mg/100 g) este important pentru sistemul osos si dinti.
104. Susan-seminte sau halva:continut bogat de cupru,mangan,calciu, magneziu, fier, zinc, fosfor,vitamina B1 si fibre.
105. Miere de albine: fara comentarii

Cele mai sanatoase 105 Alimente · despre sanatate · sanatateverde

Cele mai sanatoase 105 Alimente

Cele mai sanatoase 105 Alimente

Nutriţioniştii germani au răspunsul!
Cei mai renumiţi dintre ei au stabilit care sunt cele mai sănătoase 105 alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr
1. Pepenele:Are foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.
2. Iaurtul degresat : Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.
3. Grâul :Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.
4. Orzul :Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.
5. Cimbrul :Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.
6. Hreanul :Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.

7. Muştarul :Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.
Rinichi
8.Sfecla roşie :Stimulează arderile celulare.
9. Vişinele : Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.
10. Castravetele : Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.
11. Ţelina rotejează rinichii de viruşi.
12. Varza roşie: Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.
13. Gulia:Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.
14. Ridichea neagră: Are proprietăţi de antibiotice naturale.
15. Varza murată: Detoxifică întregul organism.
16. Hrişca:E folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.

17. Pătrunjelul: Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.
Oase

18. Migdalele:Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.
19. Spanacul:Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.
20. Meiul:Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.
21. Secara: Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligoelemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.

22. Brânza:Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.
Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul: Protejează mucoasele intestinale.
24. Păstârnacul:Stimulează digestia.
25. Mango:Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.
26. Arpacaşul:Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.
27. Mărarul:Ameliorează indigestia.

28. Soia:Are proprietăţi anticancerigene.
29. Nucile:Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.
Ficat

30. Anghinarea:Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.
31. Sucul de ridiche: Stimulează secreţia bilei.
32. Conopida:Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activitii ficatului.
33. Drojdia de bere:E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.
34. Năsturelul (Nasturtium Officinale):E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.
35. Păpădia:Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.
36. Laptele:Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.
37. Menta:Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.
38. Carnea de iepure:Degresează ficatul.
39. Carnea de vită şi de mânzat:Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate. Creier

40. Lintea:Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.
41. Quinoa: Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.
42. Carnea de pasăre de curte: Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.
43. Fasolea:Creşte puterea de concentrare.
44. Oul:E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.
45. Avocado: E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.

46. Bananele:Conţin substanţe benefice pentru creier. Glucoza,vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.

47. Caisele:Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.
48. Stafidele:Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.
49. Perele: Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.

50. Mazărea:E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.
51. Salata verde: Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.
Ochi
52. Castanul sălbatic:Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.
53. Arnica: Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.
54. Mesteacănul alb:Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.
55. Limba de miel: Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.
56. Rostopasca: Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.
57. Gutuia: Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.
58.Iarba de silur(Euphrasia Officinalis):Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.
59. Grăsimea de găină:Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.
60. Strugurii:Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.
61. Pătlagina:Taninurile sale tratează infecţiile oculare.
62. Căpşunele:Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.
63. Centaurium minus:Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.
64. Ananasul:Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator. 65. Rozmarin:Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inima
66.Varza:Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.
67. Broccoli:Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.
68. Ridichea: Apără împotriva atacurilor de inimă.
69. Portocalele: Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge. În plus, au şi puţine calorii.
70. Morcovul:Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.
71. Peştele: Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.
72. Ceapa:Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.
73. Usturoiul: Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.
74. Usturoiul sălbatic:Substanţele sale curăţă sângele de toxine.
75. Sparanghelul:Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.
76. Cicoarea:Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.
77. Uleiul de măsline:Energizează cordul şi reduce colesterolul.
78. Somonul:Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.
79. Dovleacul:Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.
80. Cartofii: Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.
81. Paprika: Protejează inima şi vasele de sânge.
82. Roşiile:Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.
83. Măslinele:Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.
84. Merele:Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.
85. Fasolea neagră: O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne tulburările de ritm cardiac.

86. Coacăzele:Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C,B,D şi E,sunt bune pentru circulaţia sângelui.
87. Zmeura: Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.
88. Murele:Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive,ajutând la funcţionarea optimă a cordului.
89. Socul:Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.
90. Piersicile:Au multe vitamine şi oligoelemente care protejează inima.
91. Cireşele:Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.
92. Rubarba:Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.
93. Grepfrutul: Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.
94. Ciuperca Shitake:Reduce colesterolul.
95. Prunele: Previn tromboza.
96. Curmalele:Sunt bogate în fier,calciu şi potasiu.Reduc tensiunea arterială,protejează împotriva aterosclerozei.
97. Afinele:Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.
98. Ovăzul:Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.
99. Porumbul:Are vitamina D şi vitamina K.
100. Ardeiul iute:Previne creşterea zahărului din sânge,care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii
101. Smochinele: contin vitaminele din grupa B, minerale, potasiu, magneziu, fier, foarte mult calciu, zinc precum si oligoelemente importante: fluor pentru intarirea dentitiei si seleniu pentru intarirea sistemului imunitar.

102. Nuci braziliene: magneziu, fosfor, acid folic, calciu potasiu precum si continut mare de seleniu – care contribuie la reducerea riscului de cancer (mai ales de prostata) si de boli cardiovasculare. Proteinele, aminoacizii esenţiali apropie nucile de Brazilia de carne sau peşte, tocmai de aceea consumul lor este binevenit în perioadele de post.
103. Caju: contine acidul oleic care este vestit pentru efectele benefice asupra sistemului cardio-vascular. Este bogat in vitaminele B1 (0,63 mg/100 g), B2 (0,26 mg/100 g), B3 (10,1 mg/100 g) si vitamina E (0,78 mg/100 g), antioxidant benefic sistemului cardiovascular. Magneziul continut de caju (270 mg/100 g) poate diminua intensitatea migrenelor, poate reduce tensiunea arteriala, problemele de respiratie. Fosforul (375 mg/100 g) este important pentru sistemul osos si dinti.
104. Susan-seminte sau halva:continut bogat de cupru,mangan,calciu, magneziu, fier, zinc, fosfor,vitamina B1 si fibre.
105. Miere de albine: fara comentarii

Infectia cu E. coli


E. coli este un tip comun de bacterii care pot ajunge in alimente, cum sunt carnea de vita si legumele. Ceea ce este ciudat la aceste bacterii – si la multe alte bacterii – este ca nu sunt intotdeauna daunatoare organismului, iar in mod normal traiesc in intestinele noastre.

Ce este E. coli ?

E. coli este un tip comun de bacterii care pot ajunge in alimente, cum sunt carnea de vita si legumele. E. coli este prescurtarea denumirii stiintifice a bacteriei, Escherichia coli. Ceea ce este ciudat la aceste bacterii – si la multe alte bacterii – este ca nu sunt intotdeauna daunatoare organismului.

E. coli traieste in mod normal in intestinele dumneavoastra, unde ajuta corpul sa descompuna si sa digere alimentele pe care le mancati. Din nefericire, anumite tipuri (numite tulpini) ale E. coli pot ajunge din intestine in sange. Aceasta este o boala rara, insa poate cauza o infectie foarte grava.

Simptome ale infectie cu e.coli

O persoana care are o infectie cu E. coli poate avea urmatoarele simptome:

Crampe stomacale si dureri abdominale
voma
diaree, uneori cu sange.
Contaminare prin animale

In anul 2006 a fost descoperita o tulpina foarte periculoasa de E. coli in spanacul proaspat si in anul 1993 in unele fast-food-uri care vindeau hamburgeri. Carnea de vita poate contine E. coli deoarece aceste bacterii infecteaza adeseori vitele. Bacteriile se pot gasi in carnea de vita si in fecalele animalelor.

Dar cum ajung bacteriile din fecalele animalelor in alimente? Cum se poate intampla asa ceva? Bineinteles ca nu se intampla in mod intentionat, insa este posibil daca fecalele sunt utilizate ca fertilizator (o practica frecventa pentru fertilizarea terenurilor cultivate) sau daca apa contaminata cu E. coli este folosita la irigatii.

Alimentele care trebuie urmarite

E. coli poate fi transmisa de la o persoana la alta, dar infectiile grave cu E. coli sunt mai frecvent legate de ingerarea unor alimente care contin bacteria: persoanele care mananca alimentele contaminate se pot imbolnavi.

Iata cateva alimente care pot provoca intoxicatia cu E. coli:

carnea tocata de vita semipreparata (folosita pentru hamburgeri)
legumele care cresc pe terenuri fertilizate cu balegar de la vite sau spalate cu apa contaminata
sucurile de fructe care nu sunt pasteurizate (pasteurizarea este un proces folosit pentru a neutraliza germenii din alimente)
Caldura poate ucide E. coli, deci specialistii recomanda sa gatiti carnea de vita (mai ales cea tocata) pana cand este bine facuta si nu mai are culoarea roz. Alegerea sucurilor pasteurizate este alt mod de a evita infectiile posibile.
In cele din urma, unii experti recomanda spalarea si decojirea legumelor inainte de a le manca. Insa altii sustin ca E. coli este greu de indepartat dupa ce a contaminat un aliment, ca spanacul, salata verde sau ceapa. Ei spun ca solutia este sa fie luate mai multe masuri ca E. coli sa nu intre in contact cu culturile agricole.


Ce pot face copiii?

In primul rand adultii sunt cei responsabili cu prevenirea infectiilor cu E. coli, preparand alimente cu carnea bine facuta, curatand blatul de bucatarie atunci cand gatesc cu carne si urmarind cu atentie avertizarile si retragerile de pe piata ale legumelor si altor alimente contaminate.

Dar si copiii pot ajuta la prevenirea infectiei. Iata in continuare trei metode:

cand sunteti la restaurant, comandati alimentele cu carne bine facute. Mancati carnea numai daca este maronie in interior, nu roz.
Nu inghititi apa din lac, mare, sau din piscina. Daca apa contine fecale umane, poate contine si bacteria E. coli.
Spalati-va pe maini intotdeauna dupa ce folositi toaleta si inainte de a manca. Fecalele contin o multime de bacterii si nu ati vrea sa mancati din greseala aceste bacterii!

bacteria e coli · despre sanatate · e. coli · Infectia cu E. coli · infectie e coli · sanatateverde

Infectia cu E. coli

Infectia cu E. coli


E. coli este un tip comun de bacterii care pot ajunge in alimente, cum sunt carnea de vita si legumele. Ceea ce este ciudat la aceste bacterii – si la multe alte bacterii – este ca nu sunt intotdeauna daunatoare organismului, iar in mod normal traiesc in intestinele noastre.

Ce este E. coli ?

E. coli este un tip comun de bacterii care pot ajunge in alimente, cum sunt carnea de vita si legumele. E. coli este prescurtarea denumirii stiintifice a bacteriei, Escherichia coli. Ceea ce este ciudat la aceste bacterii – si la multe alte bacterii – este ca nu sunt intotdeauna daunatoare organismului.

E. coli traieste in mod normal in intestinele dumneavoastra, unde ajuta corpul sa descompuna si sa digere alimentele pe care le mancati. Din nefericire, anumite tipuri (numite tulpini) ale E. coli pot ajunge din intestine in sange. Aceasta este o boala rara, insa poate cauza o infectie foarte grava.

Simptome ale infectie cu e.coli

O persoana care are o infectie cu E. coli poate avea urmatoarele simptome:

Crampe stomacale si dureri abdominale
voma
diaree, uneori cu sange.
Contaminare prin animale

In anul 2006 a fost descoperita o tulpina foarte periculoasa de E. coli in spanacul proaspat si in anul 1993 in unele fast-food-uri care vindeau hamburgeri. Carnea de vita poate contine E. coli deoarece aceste bacterii infecteaza adeseori vitele. Bacteriile se pot gasi in carnea de vita si in fecalele animalelor.

Dar cum ajung bacteriile din fecalele animalelor in alimente? Cum se poate intampla asa ceva? Bineinteles ca nu se intampla in mod intentionat, insa este posibil daca fecalele sunt utilizate ca fertilizator (o practica frecventa pentru fertilizarea terenurilor cultivate) sau daca apa contaminata cu E. coli este folosita la irigatii.

Alimentele care trebuie urmarite

E. coli poate fi transmisa de la o persoana la alta, dar infectiile grave cu E. coli sunt mai frecvent legate de ingerarea unor alimente care contin bacteria: persoanele care mananca alimentele contaminate se pot imbolnavi.

Iata cateva alimente care pot provoca intoxicatia cu E. coli:

carnea tocata de vita semipreparata (folosita pentru hamburgeri)
legumele care cresc pe terenuri fertilizate cu balegar de la vite sau spalate cu apa contaminata
sucurile de fructe care nu sunt pasteurizate (pasteurizarea este un proces folosit pentru a neutraliza germenii din alimente)
Caldura poate ucide E. coli, deci specialistii recomanda sa gatiti carnea de vita (mai ales cea tocata) pana cand este bine facuta si nu mai are culoarea roz. Alegerea sucurilor pasteurizate este alt mod de a evita infectiile posibile.
In cele din urma, unii experti recomanda spalarea si decojirea legumelor inainte de a le manca. Insa altii sustin ca E. coli este greu de indepartat dupa ce a contaminat un aliment, ca spanacul, salata verde sau ceapa. Ei spun ca solutia este sa fie luate mai multe masuri ca E. coli sa nu intre in contact cu culturile agricole.


Ce pot face copiii?

In primul rand adultii sunt cei responsabili cu prevenirea infectiilor cu E. coli, preparand alimente cu carnea bine facuta, curatand blatul de bucatarie atunci cand gatesc cu carne si urmarind cu atentie avertizarile si retragerile de pe piata ale legumelor si altor alimente contaminate.

Dar si copiii pot ajuta la prevenirea infectiei. Iata in continuare trei metode:

cand sunteti la restaurant, comandati alimentele cu carne bine facute. Mancati carnea numai daca este maronie in interior, nu roz.
Nu inghititi apa din lac, mare, sau din piscina. Daca apa contine fecale umane, poate contine si bacteria E. coli.
Spalati-va pe maini intotdeauna dupa ce folositi toaleta si inainte de a manca. Fecalele contin o multime de bacterii si nu ati vrea sa mancati din greseala aceste bacterii!

Infectia Escherichia coli

Coli-infecţia este o maladie infecţioasă acută din grupul bolilor intestinale provocată de Escherichia coli, care se transmite omului sănătos de la cel bolnav mai frecvent pe cale orală şi se caracterizează clinic prin sindroame de intoxicaţie sau deshidratare, fiind însoţite de afectarea tractului digestiv, ce se exprimă prin semne de gastroenterită sau gastroenterocolită.

Pentru prima dată Escherichia coli a fost depistată de către savantul austriac Escherich în 1886, căruia îi şi poartă numele.

Actualmente se cunosc mai multe variante serologice de E.coli. Acest germen se atârnă la familia Enterobacteriaceae, genul Escherichia. Escherichiile (eşeriile) au forma unui bastonaş, sunt gramnegative, cresc pe medii nutritive obişnuite şi au o structură antigenică complicată. Ele conţin antigenul somatic central O, flagilat – H şi somatic superficial – K.

Actualmente sunt studiaţi circa 170 de O – antigeni ai E.coli, dintre care peste 80 ştamuri sunt patogene pentru organismul uman. În baza deosebirilor după antigenul O, E.coli se subdivizează în mai multe grupuri serologice. În timpul de faţă E.coli patogene pentru organismul uman se subdivizează în trei grupuri: enteropatogene (ECEP), enteroinvazive (ECEI) şi enterotoxigene (ECET).

Eşerihiile coli enteropatogene (ECEP) sunt, de regulă, cauza bolilor, care decurg cu afectarea intestinului subţire la sugari (colienteritele la sugari) ce-s răspândite în mai multe ţări. Mai frecvent ele sunt provocate de ECEP: O26, O44, O55, O86, O111, O114, O119; O125, O126, O127, O142, şi O158.

Escherichiile enteroinvazive (ECEI) au particularitatea de a invada epiteliul intestinal şi de a provoca o maladie asemănătoare cu şigheloza (forma dezinteriformă de escherichioză). Ele includ următoarele O – grupuri: O28,O112, O124, O129, O136, O143, O144, O151, O152, O164.

Escherichiile coli enterotoxigene (ECET) sunt capabile de a produce enterotoxine şi deseori sunt cauza diareei la copii şi adulţi din ţările ce se află în curs de dezvoltare, de asemenea şi la persoanele, care vizitează aceste ţări, fiind numită “diareea călătorului”. Printre ECET se subdivizează ştamuri, ce produc enterotoxină termolabilă, termostabilă şi combinată. În componenţa ECET sunt incluse următoarele O – grupuri: O1, O6, O8, O15, O25, O27, O78, O115, O148, O159, etc. Maladia provocată de ele se mai numeşte escherichioză holeriformă.

Sursa principală de infectare o constituie omul bolnav de escherichioză cu diferite forme clinice, manifeste, însă mai frecvent cu cele uşoare, diminuate, şterse. Mecanismul de infectare, ca şi în alte infecţii intestinale, rămâne cel fecalo-oral.

Mai frecvent maladia se transmite pe cale alimentară, mai ales prin intermediul laptelui şi produselor lactate infectate. A doua cale de transmitere a acestei infecţii intestinale este apa contaminată. În cazuri de coli-infecţie provocată de ECEP, maladia se mai poate răspândi pe calea contactului direct şi indirect cu sursa de infecţie.

Receptivitatea către escherichii cea mai sporită este la copii, iar coli-infecţia provocată de ECEP se întâlneşte numai la copiii până la 2 ani.

ECEI provoacă maladii, care decurg atât sporadic cât şi sub forme de focare epidemice. Escherichioză dizenteriformă poartă un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară-toamnă ale anului) şi, de regulă, se răspândeşte pe cale alimentară.

Particularităţile epidemiologice ale ECET constau în decurgerea sporadică sau de grup, purtând un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară) şi o răspândire preponderentă pe calea hidrică. Morbiditatea prin coli-infecţia provocată de ECET în ţările în curs de dezvoltare, preponderent se înregistrează la copiii până la 2 ani. De menţionat, că ECET cauzează diareea în 60-70% din călătorii veniţi în ţările slab dezvoltate din cele industriale.

Patogenia coli-infecţiei încă nu este bine studiată. În escherichioză dizenteriformă are loc invazia ECEI în celulele epiteliale intestinale, unde ele încep a produce endotoxină după multiplicare.

bacteria e coli · despre sanatate · e. coli · ecoli · Infectia Escherichia coli · sanatateverde

Infectia Escherichia coli

Infectia Escherichia coli

Coli-infecţia este o maladie infecţioasă acută din grupul bolilor intestinale provocată de Escherichia coli, care se transmite omului sănătos de la cel bolnav mai frecvent pe cale orală şi se caracterizează clinic prin sindroame de intoxicaţie sau deshidratare, fiind însoţite de afectarea tractului digestiv, ce se exprimă prin semne de gastroenterită sau gastroenterocolită.

Pentru prima dată Escherichia coli a fost depistată de către savantul austriac Escherich în 1886, căruia îi şi poartă numele.

Actualmente se cunosc mai multe variante serologice de E.coli. Acest germen se atârnă la familia Enterobacteriaceae, genul Escherichia. Escherichiile (eşeriile) au forma unui bastonaş, sunt gramnegative, cresc pe medii nutritive obişnuite şi au o structură antigenică complicată. Ele conţin antigenul somatic central O, flagilat – H şi somatic superficial – K.

Actualmente sunt studiaţi circa 170 de O – antigeni ai E.coli, dintre care peste 80 ştamuri sunt patogene pentru organismul uman. În baza deosebirilor după antigenul O, E.coli se subdivizează în mai multe grupuri serologice. În timpul de faţă E.coli patogene pentru organismul uman se subdivizează în trei grupuri: enteropatogene (ECEP), enteroinvazive (ECEI) şi enterotoxigene (ECET).

Eşerihiile coli enteropatogene (ECEP) sunt, de regulă, cauza bolilor, care decurg cu afectarea intestinului subţire la sugari (colienteritele la sugari) ce-s răspândite în mai multe ţări. Mai frecvent ele sunt provocate de ECEP: O26, O44, O55, O86, O111, O114, O119; O125, O126, O127, O142, şi O158.

Escherichiile enteroinvazive (ECEI) au particularitatea de a invada epiteliul intestinal şi de a provoca o maladie asemănătoare cu şigheloza (forma dezinteriformă de escherichioză). Ele includ următoarele O – grupuri: O28,O112, O124, O129, O136, O143, O144, O151, O152, O164.

Escherichiile coli enterotoxigene (ECET) sunt capabile de a produce enterotoxine şi deseori sunt cauza diareei la copii şi adulţi din ţările ce se află în curs de dezvoltare, de asemenea şi la persoanele, care vizitează aceste ţări, fiind numită “diareea călătorului”. Printre ECET se subdivizează ştamuri, ce produc enterotoxină termolabilă, termostabilă şi combinată. În componenţa ECET sunt incluse următoarele O – grupuri: O1, O6, O8, O15, O25, O27, O78, O115, O148, O159, etc. Maladia provocată de ele se mai numeşte escherichioză holeriformă.

Sursa principală de infectare o constituie omul bolnav de escherichioză cu diferite forme clinice, manifeste, însă mai frecvent cu cele uşoare, diminuate, şterse. Mecanismul de infectare, ca şi în alte infecţii intestinale, rămâne cel fecalo-oral.

Mai frecvent maladia se transmite pe cale alimentară, mai ales prin intermediul laptelui şi produselor lactate infectate. A doua cale de transmitere a acestei infecţii intestinale este apa contaminată. În cazuri de coli-infecţie provocată de ECEP, maladia se mai poate răspândi pe calea contactului direct şi indirect cu sursa de infecţie.

Receptivitatea către escherichii cea mai sporită este la copii, iar coli-infecţia provocată de ECEP se întâlneşte numai la copiii până la 2 ani.

ECEI provoacă maladii, care decurg atât sporadic cât şi sub forme de focare epidemice. Escherichioză dizenteriformă poartă un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară-toamnă ale anului) şi, de regulă, se răspândeşte pe cale alimentară.

Particularităţile epidemiologice ale ECET constau în decurgerea sporadică sau de grup, purtând un caracter sezonier (mai frecvent în lunile de vară) şi o răspândire preponderentă pe calea hidrică. Morbiditatea prin coli-infecţia provocată de ECET în ţările în curs de dezvoltare, preponderent se înregistrează la copiii până la 2 ani. De menţionat, că ECET cauzează diareea în 60-70% din călătorii veniţi în ţările slab dezvoltate din cele industriale.

Patogenia coli-infecţiei încă nu este bine studiată. În escherichioză dizenteriformă are loc invazia ECEI în celulele epiteliale intestinale, unde ele încep a produce endotoxină după multiplicare.

Infectiile digestive cu Escherichia coli (E. coli)

Generalitati Sus
Eschierichia coli (numita de asemenea si E. coli) este o bacterie ce poate cauza infectii serioase. Mai multe sute de tipuri sau specii de E. coli traiesc in mod obisnuit in tubul digestiv la oameni si animale. Unele specii produc o toxina puternica care determina diaree sanguinolenta si rar pot cauza probleme hematologice grave si chiar insuficienta renala. Cel mai comun tip de E. coli este E. coli O157:H7 (numerele si literele indica tipul de E. coli). Alte tipuri de E. coli pot determina infectii ale tractului urinar sau alte infectii.


Generalitati
Simptome
Investigatii
Tratament
Profilaxie
Simptome

Copiii sunt mai predispusi decat adultii sa faca infectii digestive cu E coli O157:H7 (E. coli enterohemoragic). Cei mai multi oameni cu infectie vor avea urmatoarele simptome:
- crampe severe la stomac si abdomen sensibil
- diaree apoasa initial care poate deveni in evolutie sanguinolenta
- greata si varsaturi.

Unele persoane care au infectie cu bacteria E. Coli pot sa nu aiba nici un simptom. Ei pot raspandi infectia fara sa fie constienti de acest lucru. Sunt multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu cele ale infectiei cu E. coli. Diagnosticul infectiei cu E coli poate fi dificil pentru ca cele mai multe infectii bacteriene cu E. coli care produc diaree sunt insotite de febra mare. Daca febra este de intensitate medie sau este absenta, medicul poate suspecta ca o alta bacterie a produs simptomatologia.
Diareea sanguinolenta este obisnuita in cazurile confirmate de infectie cu E. coli dar bacteria poate produce si diaree nesanguinolenta.
Simptomatologia obisnuita a infectiei cu E. coli se termina dupa aproximativ o saptamana fara alte complicatii. Oricum, probleme hematologice grave si probleme renale pot sa apara la 2-14 zile dupa aparitia diareei. Aceste probleme pot determina insuficienta renala si uneori alterarea starii de sanatate pe termen lung sau moarte la unii copii si varstnici.

InvestigatiiSus
Evaluarea medicala in diareea cauzata de E coli O157:H7 incepe in mod obisnuit cu examenul clinic general si istoricul medical.
In timpul cand se efectueaza istoricul medical, doctorul va pune intrebari precum:
- cand a inceput diareea, cat timp a trecut de la ultimul scaun si cat de frecvente sunt crampele abdominale?
- este prezent sangele in scaun, iar daca este in ce cantitate este prezent?
- daca pacientul a prezentat frisoane sau febra?
- daca pacientul a avut crampe abdominale, greata sau varsaturi?
- daca pacientul se simte obosit sau este irascibil?
- daca pacientul se simte slabit sau ametit?

Infectiile cu E. coli se preteaza usor la confuzii cu alte afectiuni cu simptome similare precum bolile infectioase. Medicul poate banui o persoana de infectie cu E. coli daca a fost expusa la bacterie.
In timpul efectuarii istoricului medical, medicul poate intreba:
- daca persoana a stat intr-un centru de ingrjiri de zi, daca a fost la scoala, daca a fost intr-un sanatoriu particular sau intr-o alta institutie ce ofera ingrijiri pentru adulti
- daca a mancat recent intr-un restaurant
- daca a consumat carne insuficient preparata termic, lapte nepasteurizat sau alte produse din lapte sau a consumat sucuri nepasteurizate
- daca a avut contact cu o persoana care are sau a avut recent diaree
- daca a calatorit recent
- daca a utilizat antibiotice recent.

In timpul examenului clinic general, medicul va verifica:
- temperatura
- tensiunea arteriala si pulsul
- tegumentul pentru a vedea gradul palorii
- sensibilitatea abdominala
- rectul prin tuseu rectal pentru depistarea sangelui in scaun.

Medicul care suspecteaza infectie cu E coli va solicita coprocultura (cultura din scaun) pentru a identifica tipul de E coli responsabil de imbolnavire. Deoarece bacteria poate disparea din organism in cateva zile, un esantion din scaun trebuie prelevat cat mai curand posibil de la instalarea simptomatologiei.
Cateodata pot fi folosite si alte teste pentru depistarea bacteriei, insa acestea nu se utilizeaza in mod curent.
Daca copilul sau varstnicul sunt diagnosticati cu infectie cu E. coli, ei trebuie urmariti pentru a prevenii aparitia complicatiilor hematologice grave sau afectiunilor renale. Monitorizarea pacientilor necesita teste de sange si urina pentru a determina elementele esentiale din sange si alte lichide din organism.

Tratament Sus
Tratamentul infectiei cu E coli O157:H7 implica in principal tratamentul complicatiilor, in special deshidratarea cauzata de diaree.
Daca apar simptome datorate alterarilor hematologice severe si disfunctiilor renale, precum anemia sau insuficienta renala, tratamentul trebuie sa includa:
- reechilibrarea atenta a tulburarilor hidroelectrolitice
- dializa, pentru a filtra reziduurile din sange; unele persoane cu insuficienta renala datorata infectiei cu E. coli necesita dializa
- transfuzia de sange, care trateaza anemia prin introducerea unor hematii fapt ce imbunatateste oxigenarea.

Tratament medicamentos

Majoritatea adultilor fara alte probleme medicale care fac infectie cu E. coli se vindeca in 5-10 zile fara tratament medicamentos. Antibioticele nu sunt de obicei recomandate. Medicul trebuie anuntat daca o persoana considera ca are infectie cu E. coli si face tratament cu antibiotice.
Medicamentele antidiareice eliberate cu sau fara reteta nu se utilizeaza pentru tratarea infectiei cu E coli. Multe antidiareice incetinesc tranzitul intestinal ceea ce determina stationarea mancarii si rezidiurilor alimentare in intestin. Aceasta permite ca din intestin sa se absoarba mai multe toxine produse de E coli datorita incetinirii tranzitului intestinal, crescand astfel riscul complicatiilor precum tulburarile hematologice severe sau alterarea functiei renale.

Trebuie evitate urmatoarele medicamente antidiareice eliberate fara prescriptie medicala daca o persoana banuieste ca are infectie cu E. coli:
- produse care contin loperamid hydroclorid; acestea includ Imodium, Imodium A-D, Maalox Antidiareic, Kaopectate II. Nota: Maalox si Kaopectate II sunt comercializate sub diferite denumiri. Doar cele care au in componenta loperamid trebuie evitate.
- produse care contin salicilati: aceste includ Pepto-Bismol si produse similare antidiareice pa baza de bismut, aspirina si ibuprofen (Advil); salicilatii pot creste sangerarea la nivelul intestinului.

De retinut!

Medicamentele antidiareice eliberate pe baza de reteta pot fi daunatoare persoanelor care au infectie cu E coli. Medicul poate sa prescrie unul dintre aceste medicamente daca nu stie ca diareea este datorata infectiei cu E coli. Bolnavul trebuie sa discute cu medicul despre simptomele sale. Schimbul de informatii este important pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Trebuie evitate urmatoarele medicamente antidiareice eliberate pe baza de reteta atunci cand se suspecteaza o infectie cu E. coli:
- difenoxin hydroclorid cu sulfat de atropana (Motofen)
- difenoxylat hydroclorid cu sulfat de atropana (Lomotil)
- loperamid hydroclorid (Imodium).

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul la domiciliu al infectiei cu E. coli O157:H7 consta in mentinerea confortului individual si prevenirea raspandirii bacteriei. Pentru a impiedica infectarea trebuie luate masuri de preventie. Atunci cand o persoana crede ca ea sau un apropiat al ei are infectie cu E coli trebuie sa anunte de urgenta medicul. Simptomele diareei nu trebuie tratate cu medicamente eliberate sau nu pe baza de reteta.
Nu trebuie folosite medicamente eliberate sau nu pe baza de reteta daca o persoana are diaree sau diaree sanguinolenta cauzata probabil de infectia cu E. coli. Aceste medicamente includ Imodium, Maalox antidiareic sau Kaopectat II. Nu trebuie luate alte medicamente de catre o persoana care s-a insanatosit de curand.

Pentru a preveni deshidratarea si a inlocui lichidele pierdute de organism se recomanda sa se bea putina apa des sau alte bauturi rehidratante. Pentru ca deshidtratarea este mai periculoasa la copil, medicul trebuie anuntat daca parintii cred ca acesta este deshidratat. Stomacul nu poate face fata unei cantitati prea mari de lichide administrate dintr-o data. Cand apar semne moderate de deshidratare precum urmatoarele, trebuie anuntat medicul:
- uscaciunea gurii
- ochi care nu pot lacrima
- urina putina si concentrata (maronie)
- ameteli.

In special la copii si la adultii peste 65 ani trebuie sa se acorde atentie marita la problemele bolilor de sange si renale precum febra, slabiciunea, paloarea tegumentelor, emisiune redusa de urina. Daca unul din aceste simptome apar trebuie anuntat imediat doctorul.

despre sanatate · e. coli · ecoli · infectie e coli · Infectiile · sanatateverde

Infectiile digestive cu Escherichia coli (E. coli)

Infectiile digestive cu Escherichia coli (E. coli)

Generalitati Sus
Eschierichia coli (numita de asemenea si E. coli) este o bacterie ce poate cauza infectii serioase. Mai multe sute de tipuri sau specii de E. coli traiesc in mod obisnuit in tubul digestiv la oameni si animale. Unele specii produc o toxina puternica care determina diaree sanguinolenta si rar pot cauza probleme hematologice grave si chiar insuficienta renala. Cel mai comun tip de E. coli este E. coli O157:H7 (numerele si literele indica tipul de E. coli). Alte tipuri de E. coli pot determina infectii ale tractului urinar sau alte infectii.


Generalitati
Simptome
Investigatii
Tratament
Profilaxie
Simptome

Copiii sunt mai predispusi decat adultii sa faca infectii digestive cu E coli O157:H7 (E. coli enterohemoragic). Cei mai multi oameni cu infectie vor avea urmatoarele simptome:
- crampe severe la stomac si abdomen sensibil
- diaree apoasa initial care poate deveni in evolutie sanguinolenta
- greata si varsaturi.

Unele persoane care au infectie cu bacteria E. Coli pot sa nu aiba nici un simptom. Ei pot raspandi infectia fara sa fie constienti de acest lucru. Sunt multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu cele ale infectiei cu E. coli. Diagnosticul infectiei cu E coli poate fi dificil pentru ca cele mai multe infectii bacteriene cu E. coli care produc diaree sunt insotite de febra mare. Daca febra este de intensitate medie sau este absenta, medicul poate suspecta ca o alta bacterie a produs simptomatologia.
Diareea sanguinolenta este obisnuita in cazurile confirmate de infectie cu E. coli dar bacteria poate produce si diaree nesanguinolenta.
Simptomatologia obisnuita a infectiei cu E. coli se termina dupa aproximativ o saptamana fara alte complicatii. Oricum, probleme hematologice grave si probleme renale pot sa apara la 2-14 zile dupa aparitia diareei. Aceste probleme pot determina insuficienta renala si uneori alterarea starii de sanatate pe termen lung sau moarte la unii copii si varstnici.

InvestigatiiSus
Evaluarea medicala in diareea cauzata de E coli O157:H7 incepe in mod obisnuit cu examenul clinic general si istoricul medical.
In timpul cand se efectueaza istoricul medical, doctorul va pune intrebari precum:
- cand a inceput diareea, cat timp a trecut de la ultimul scaun si cat de frecvente sunt crampele abdominale?
- este prezent sangele in scaun, iar daca este in ce cantitate este prezent?
- daca pacientul a prezentat frisoane sau febra?
- daca pacientul a avut crampe abdominale, greata sau varsaturi?
- daca pacientul se simte obosit sau este irascibil?
- daca pacientul se simte slabit sau ametit?

Infectiile cu E. coli se preteaza usor la confuzii cu alte afectiuni cu simptome similare precum bolile infectioase. Medicul poate banui o persoana de infectie cu E. coli daca a fost expusa la bacterie.
In timpul efectuarii istoricului medical, medicul poate intreba:
- daca persoana a stat intr-un centru de ingrjiri de zi, daca a fost la scoala, daca a fost intr-un sanatoriu particular sau intr-o alta institutie ce ofera ingrijiri pentru adulti
- daca a mancat recent intr-un restaurant
- daca a consumat carne insuficient preparata termic, lapte nepasteurizat sau alte produse din lapte sau a consumat sucuri nepasteurizate
- daca a avut contact cu o persoana care are sau a avut recent diaree
- daca a calatorit recent
- daca a utilizat antibiotice recent.

In timpul examenului clinic general, medicul va verifica:
- temperatura
- tensiunea arteriala si pulsul
- tegumentul pentru a vedea gradul palorii
- sensibilitatea abdominala
- rectul prin tuseu rectal pentru depistarea sangelui in scaun.

Medicul care suspecteaza infectie cu E coli va solicita coprocultura (cultura din scaun) pentru a identifica tipul de E coli responsabil de imbolnavire. Deoarece bacteria poate disparea din organism in cateva zile, un esantion din scaun trebuie prelevat cat mai curand posibil de la instalarea simptomatologiei.
Cateodata pot fi folosite si alte teste pentru depistarea bacteriei, insa acestea nu se utilizeaza in mod curent.
Daca copilul sau varstnicul sunt diagnosticati cu infectie cu E. coli, ei trebuie urmariti pentru a prevenii aparitia complicatiilor hematologice grave sau afectiunilor renale. Monitorizarea pacientilor necesita teste de sange si urina pentru a determina elementele esentiale din sange si alte lichide din organism.

Tratament Sus
Tratamentul infectiei cu E coli O157:H7 implica in principal tratamentul complicatiilor, in special deshidratarea cauzata de diaree.
Daca apar simptome datorate alterarilor hematologice severe si disfunctiilor renale, precum anemia sau insuficienta renala, tratamentul trebuie sa includa:
- reechilibrarea atenta a tulburarilor hidroelectrolitice
- dializa, pentru a filtra reziduurile din sange; unele persoane cu insuficienta renala datorata infectiei cu E. coli necesita dializa
- transfuzia de sange, care trateaza anemia prin introducerea unor hematii fapt ce imbunatateste oxigenarea.

Tratament medicamentos

Majoritatea adultilor fara alte probleme medicale care fac infectie cu E. coli se vindeca in 5-10 zile fara tratament medicamentos. Antibioticele nu sunt de obicei recomandate. Medicul trebuie anuntat daca o persoana considera ca are infectie cu E. coli si face tratament cu antibiotice.
Medicamentele antidiareice eliberate cu sau fara reteta nu se utilizeaza pentru tratarea infectiei cu E coli. Multe antidiareice incetinesc tranzitul intestinal ceea ce determina stationarea mancarii si rezidiurilor alimentare in intestin. Aceasta permite ca din intestin sa se absoarba mai multe toxine produse de E coli datorita incetinirii tranzitului intestinal, crescand astfel riscul complicatiilor precum tulburarile hematologice severe sau alterarea functiei renale.

Trebuie evitate urmatoarele medicamente antidiareice eliberate fara prescriptie medicala daca o persoana banuieste ca are infectie cu E. coli:
- produse care contin loperamid hydroclorid; acestea includ Imodium, Imodium A-D, Maalox Antidiareic, Kaopectate II. Nota: Maalox si Kaopectate II sunt comercializate sub diferite denumiri. Doar cele care au in componenta loperamid trebuie evitate.
- produse care contin salicilati: aceste includ Pepto-Bismol si produse similare antidiareice pa baza de bismut, aspirina si ibuprofen (Advil); salicilatii pot creste sangerarea la nivelul intestinului.

De retinut!

Medicamentele antidiareice eliberate pe baza de reteta pot fi daunatoare persoanelor care au infectie cu E coli. Medicul poate sa prescrie unul dintre aceste medicamente daca nu stie ca diareea este datorata infectiei cu E coli. Bolnavul trebuie sa discute cu medicul despre simptomele sale. Schimbul de informatii este important pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Trebuie evitate urmatoarele medicamente antidiareice eliberate pe baza de reteta atunci cand se suspecteaza o infectie cu E. coli:
- difenoxin hydroclorid cu sulfat de atropana (Motofen)
- difenoxylat hydroclorid cu sulfat de atropana (Lomotil)
- loperamid hydroclorid (Imodium).

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul la domiciliu al infectiei cu E. coli O157:H7 consta in mentinerea confortului individual si prevenirea raspandirii bacteriei. Pentru a impiedica infectarea trebuie luate masuri de preventie. Atunci cand o persoana crede ca ea sau un apropiat al ei are infectie cu E coli trebuie sa anunte de urgenta medicul. Simptomele diareei nu trebuie tratate cu medicamente eliberate sau nu pe baza de reteta.
Nu trebuie folosite medicamente eliberate sau nu pe baza de reteta daca o persoana are diaree sau diaree sanguinolenta cauzata probabil de infectia cu E. coli. Aceste medicamente includ Imodium, Maalox antidiareic sau Kaopectat II. Nu trebuie luate alte medicamente de catre o persoana care s-a insanatosit de curand.

Pentru a preveni deshidratarea si a inlocui lichidele pierdute de organism se recomanda sa se bea putina apa des sau alte bauturi rehidratante. Pentru ca deshidtratarea este mai periculoasa la copil, medicul trebuie anuntat daca parintii cred ca acesta este deshidratat. Stomacul nu poate face fata unei cantitati prea mari de lichide administrate dintr-o data. Cand apar semne moderate de deshidratare precum urmatoarele, trebuie anuntat medicul:
- uscaciunea gurii
- ochi care nu pot lacrima
- urina putina si concentrata (maronie)
- ameteli.

In special la copii si la adultii peste 65 ani trebuie sa se acorde atentie marita la problemele bolilor de sange si renale precum febra, slabiciunea, paloarea tegumentelor, emisiune redusa de urina. Daca unul din aceste simptome apar trebuie anuntat imediat doctorul.

Karma Yoga

 Karma yoga poate fi un mijloc direct de realizare de sine, deoarece practicarea karmei-yoga include jnana yoga.Karma yoga poate servi și ca un ajutor pentru yoga jnana, care asigură realizarea de sine.

Termenul karma are înţelesuri diferite. Într-un sens general, aceasta înseamnă acţiune sau orice activitate. De asemenea, se referă la merite şi la pedepse (punya şi tata), dobândite ca urmare a faptelor noastre bune sau rele. De asemenea, mai poate fi înţeles ca respectarea perceptelor religioase şi în acest sens termenul este folosit în contextul de faţă. 

Yoga înseamnă upaya sau metoda care urmează să fie adoptată pentru a atinge un obiectiv.

Deci, karma-yoga înseamnă un act specific religios, adoptat ca un mijloc de auto-realizare.

Există mai multe îndatoriri religioase prevăzute de textele sacre. 

Bhagavad Gita are enumerate: închinarea la Dumnezeu, sacrificiul, controlul organelor de simț, controlul minții, actele de caritate, respectarea austerităţi - rituri, post, vizitarea centrelor religioase, scăldatul în apele sacre, recitarea Vedelor, studiul învăţăturile din textele sacre şi practici de control a respiraţiei. Nu este necesar ca toate aceste îndatoriri religioase să fie respectate, în scopul propus de karma yoga. Depinde de capacitatea şi alegerea fiecărui individ. 

Cerinţe pentru karma yoga

Există mai multe cerinţe importante pentru a avea succes cu karma yoga. În primul rând, dobândirea de cunoştinţe adecvate filosofice despre adevărata natură a jivatman şi Paramatman, prin studiul textelor sacre, sub îndrumarea unui guru. Este evident că fără a cunoaşte adevărata natură a sinelui nu se poate realiza.

A doua cerinţă importantă este că  persoana care efectuează karma yoga să respecte fără greş toate celelalte îndatoriri religioase care au fost stabilite de textele sacre, în conformitate cu Varna (casta) şi asrama (etapele de viaţă). Acesta  sunt de trei tipuri: îndatoriri religioase care sunt obligatorii şi trebuie să fie efectuate în mod necondiţionat - naimittika; acele ritualuri prescrise care trebuie să fie respectate în mod necesar, dar numai în anumite ocazii sau cu anumite scopuri specifice; cele care pot fi efectuate numai atunci când se doreşte un rezultat specific, cum ar fi  avere. Primele două sunt obligatorii, deoarece lipsa acestora va duce la păcat. A treia este pur opţională. 

 Karma Yoga şi nevoia de Renunţare

Există trei factori implicaţi în performanţa în karma yoga, subliniind un spirit de renunţare. Primul este renunţarea la egoism, în forma în care "Eu sunt împlinitor al actului", al doilea este renunţarea la ataşamentul egoist asupra actului, şi anume, că "acesta este actul meu", iar al treilea este renunţarea la dorinţă, la: "Eu obţin beneficii pentru scopul meu" .

Nu este o sarcină uşoară să se urmeze acest ideal. Este firesc pentru un individ, fiind influenţat de un ataşament față de corpul fizic, să aibă egoism, sentimentul că el însuşi este agent al acţiunii. De asemenea, este firesc să fie influenţat de dorinţa unui rezultat. 

Ce ne poate ajuta la renunțare:

- Toate lucrurile din univers, atât fizice, cât şi psihice, se spune că sunt produse de Prakriti, care este constituit, în cele trei gunas. Aceste gunas influenţează gândurile noastre şi activităţile fizice. Deci, ce este responsabil pentru un anumit act este influenţa gunas, mai mult decât sinele individual.

- A doua sugestie este de a atribui responsabilitatea lui Dumnezeu, care controlează fiinţele umane. Conform Vedanta Visistadvaita, Dumnezeu locuiește în toate fiinţele simţitoare şi El controlează toate activităţile fiinţei umane, din interior. Gita reiterează, de asemenea, acelaşi adevăr. Sinele individual ( jiva ) este absolut dependent de Dumnezeu şi capacitatea de a acţiona (kartitva) este de asemenea dată de Dumnezeu. Prin realizarea acestui adevăr,  va fi uşor a dezvolta spiritul de renunţare

Practicarea dezinteresată a karma, ca un serviciu divin pentru plăcerea lui Dumnezeu, are avantajul de a asigura harul lui Dumnezeu. Acesta oferă, de asemenea, linişte mentală şi puritatea interioară a minţii, care sunt cerinţe esenţiale pentru realizarea meditaţiilor. 

Acest lucru îl ajută pe aspirant să-și realizeze obiectivul mai uşor decât urmărind calea riguroasă a jnana yoga. Având în vedere  aceasta, karma yoga este considerată mai bună decât yoga jnana. Karma yoga include în ea un element de yoga jnana, deoarece adevărata cunoaştere de sine (ATMA jnana) este implicată în practicarea karma yoga.  Cele două sunt interdependente. Dar este mai uşor să se practice karma yoga, pentru ca este nevoie de mai puţin efort şi timp, din cauza harului divin.

Rezultate în urma Karma Yoga

Practicarea de karma yoga duce aspirantul la o stare statornică în cunoaşterea de sine. Gita îl descrie ca pe un sthitaprajn, ca o persoana ideală. El a cucerit simţurile şi mintea, care determina ataşamentul faţă de plăcerile lumeşti şi, prin urmare, starea de robie. El se bucură de o astfel de stare de linişte mentală, unde nu e nici bucurie, nici durere. El nu dezvoltă ura faţă de alţii şi nici ataşament faţă de orice, pentru că el a cucerit cele două calităţi mentale neetice -  dorinţa şi furia. Fiind cufundat în deliciul cunoaşterii de sine, el se bucură de pacea perfectă a mintii.  

leacuri · medicamente · medicina · sanatateverde · terapii naturiste · tratament · Yoga

Karma Yoga

Karma Yoga

 Karma yoga poate fi un mijloc direct de realizare de sine, deoarece practicarea karmei-yoga include jnana yoga.Karma yoga poate servi și ca un ajutor pentru yoga jnana, care asigură realizarea de sine.

Termenul karma are înţelesuri diferite. Într-un sens general, aceasta înseamnă acţiune sau orice activitate. De asemenea, se referă la merite şi la pedepse (punya şi tata), dobândite ca urmare a faptelor noastre bune sau rele. De asemenea, mai poate fi înţeles ca respectarea perceptelor religioase şi în acest sens termenul este folosit în contextul de faţă. 

Yoga înseamnă upaya sau metoda care urmează să fie adoptată pentru a atinge un obiectiv.

Deci, karma-yoga înseamnă un act specific religios, adoptat ca un mijloc de auto-realizare.

Există mai multe îndatoriri religioase prevăzute de textele sacre. 

Bhagavad Gita are enumerate: închinarea la Dumnezeu, sacrificiul, controlul organelor de simț, controlul minții, actele de caritate, respectarea austerităţi - rituri, post, vizitarea centrelor religioase, scăldatul în apele sacre, recitarea Vedelor, studiul învăţăturile din textele sacre şi practici de control a respiraţiei. Nu este necesar ca toate aceste îndatoriri religioase să fie respectate, în scopul propus de karma yoga. Depinde de capacitatea şi alegerea fiecărui individ. 

Cerinţe pentru karma yoga

Există mai multe cerinţe importante pentru a avea succes cu karma yoga. În primul rând, dobândirea de cunoştinţe adecvate filosofice despre adevărata natură a jivatman şi Paramatman, prin studiul textelor sacre, sub îndrumarea unui guru. Este evident că fără a cunoaşte adevărata natură a sinelui nu se poate realiza.

A doua cerinţă importantă este că  persoana care efectuează karma yoga să respecte fără greş toate celelalte îndatoriri religioase care au fost stabilite de textele sacre, în conformitate cu Varna (casta) şi asrama (etapele de viaţă). Acesta  sunt de trei tipuri: îndatoriri religioase care sunt obligatorii şi trebuie să fie efectuate în mod necondiţionat - naimittika; acele ritualuri prescrise care trebuie să fie respectate în mod necesar, dar numai în anumite ocazii sau cu anumite scopuri specifice; cele care pot fi efectuate numai atunci când se doreşte un rezultat specific, cum ar fi  avere. Primele două sunt obligatorii, deoarece lipsa acestora va duce la păcat. A treia este pur opţională. 

 Karma Yoga şi nevoia de Renunţare

Există trei factori implicaţi în performanţa în karma yoga, subliniind un spirit de renunţare. Primul este renunţarea la egoism, în forma în care "Eu sunt împlinitor al actului", al doilea este renunţarea la ataşamentul egoist asupra actului, şi anume, că "acesta este actul meu", iar al treilea este renunţarea la dorinţă, la: "Eu obţin beneficii pentru scopul meu" .

Nu este o sarcină uşoară să se urmeze acest ideal. Este firesc pentru un individ, fiind influenţat de un ataşament față de corpul fizic, să aibă egoism, sentimentul că el însuşi este agent al acţiunii. De asemenea, este firesc să fie influenţat de dorinţa unui rezultat. 

Ce ne poate ajuta la renunțare:

- Toate lucrurile din univers, atât fizice, cât şi psihice, se spune că sunt produse de Prakriti, care este constituit, în cele trei gunas. Aceste gunas influenţează gândurile noastre şi activităţile fizice. Deci, ce este responsabil pentru un anumit act este influenţa gunas, mai mult decât sinele individual.

- A doua sugestie este de a atribui responsabilitatea lui Dumnezeu, care controlează fiinţele umane. Conform Vedanta Visistadvaita, Dumnezeu locuiește în toate fiinţele simţitoare şi El controlează toate activităţile fiinţei umane, din interior. Gita reiterează, de asemenea, acelaşi adevăr. Sinele individual ( jiva ) este absolut dependent de Dumnezeu şi capacitatea de a acţiona (kartitva) este de asemenea dată de Dumnezeu. Prin realizarea acestui adevăr,  va fi uşor a dezvolta spiritul de renunţare

Practicarea dezinteresată a karma, ca un serviciu divin pentru plăcerea lui Dumnezeu, are avantajul de a asigura harul lui Dumnezeu. Acesta oferă, de asemenea, linişte mentală şi puritatea interioară a minţii, care sunt cerinţe esenţiale pentru realizarea meditaţiilor. 

Acest lucru îl ajută pe aspirant să-și realizeze obiectivul mai uşor decât urmărind calea riguroasă a jnana yoga. Având în vedere  aceasta, karma yoga este considerată mai bună decât yoga jnana. Karma yoga include în ea un element de yoga jnana, deoarece adevărata cunoaştere de sine (ATMA jnana) este implicată în practicarea karma yoga.  Cele două sunt interdependente. Dar este mai uşor să se practice karma yoga, pentru ca este nevoie de mai puţin efort şi timp, din cauza harului divin.

Rezultate în urma Karma Yoga

Practicarea de karma yoga duce aspirantul la o stare statornică în cunoaşterea de sine. Gita îl descrie ca pe un sthitaprajn, ca o persoana ideală. El a cucerit simţurile şi mintea, care determina ataşamentul faţă de plăcerile lumeşti şi, prin urmare, starea de robie. El se bucură de o astfel de stare de linişte mentală, unde nu e nici bucurie, nici durere. El nu dezvoltă ura faţă de alţii şi nici ataşament faţă de orice, pentru că el a cucerit cele două calităţi mentale neetice -  dorinţa şi furia. Fiind cufundat în deliciul cunoaşterii de sine, el se bucură de pacea perfectă a mintii.