Tratamentul abraziunilor, abceselor, aciditatii si acneei
Abraziunile se produc atunci cind pielea se juleste, se zgirie sau se jupuieste usor prin frecare, roadere sau taiere.
Popular, scortisoara era folosita ca antiseptic in cazul abraziunilor, uleiul de cuisoare era utilizat pentru dezinfectarea ranilor, mierea era intinsa pe rani pentru ca se spunea ca functioneaza ca antiseptic si ca grabeste procesul de vindecare, iar ceaiul era folosit extern pentru a stopa singerarea si a proteja impotriva infectiilor.
Alte leacuri foarte des intilnite sint florile de galbenele zdrobite si aplicate extern, sucul de ceapa aplicat extern, frunze de patrunjel proaspat zdrobite, frunze proaspete de platan zdrobite, ceai facut din salvie, aplicat extern, frunze de macris aplicate extern, direct pe rana, ori facind o lotiune, frunze de napraznica (Geranium) zdrobite si aplicate extern, precum si cataplasme facute din radacina sau frunze de tataneasa pisate.
Coada-soricelului, florile de soc si cretusca au fost si ele folosite, de asemenea, la fel ca si compresele sau cataplasmele cu levantica sau frunze de alun turcesc, care se utilizau in timpul baii. Apoi a inceput sa se foloseasca din ce in ce mai mult iodul in cazul taieturilor si abraziunilor.
Ce alte leacuri mai sint recomandate
Alte leacuri erau caracteristice anumitor zone. Unul dintre acestea implica punerea de flori de soc prospete intr-o cantitate egala de untura. Apoi aceasta compozitie se incalzeste usor, pina cind florile se intaresc, iar acest amestec se strecoara apoi printr-o cirpa pentru a se realiza un fel de alifie. O alifie asemanatoare se poate realiza folosind untura proaspata si baltatura.
In medicina populara exista diferite leacuri recomandate pentru singerari. Alunul este printre cele intrebuintate din cele mai vechi timpuri. Se spune ca eroul grec Ahile a folosit aceasta planta pentru a opri singerarile insotitorilor sai cauzate de ranile pe care acestia le capatasera in lupta.
Aplicarea pe rana a pinzei de paianjen era foarte apreciata pentru oprirea singerarii. Uneori acest leac era combinat si cu pansamente zahar brun aplicat pe o bucata de pinza.
Praful facut din orez aplicat pe o bucata de pinza care se pune pe rana se spune ca este unul din cele mai eficiente tratamente in cazul ranilor. Uneori, o mina de faina care se presara peste rana va ajuta la oprirea singerarii si la vindecarea mai rapida, acelasi efect avindu-l si pansamentele cu faina si sare.
Scortisoara se spune ca reduce si opreste singerarea, mai ales in cazul celor la nas sau al menstruatiei. Sucul de lamiie este recomandat impotriva singerarii gingiilor sau pentru aplicarea pe rani in cazurile de singerare a nasului.
Otetul poate fi aplicat pentru a reduce cantitatea de singe care curge din rani, iar alcoolul este si el folosit pentru acelasi scop. Ceaiul, datorita proprietatilor sale astringente, este si el utilizat pentru tratarea ranilor, la fel ca si uleiul de alun sau de eucalipt.
Patlagina aplicata extern se crede ca poate reduce nivelul singerarii, aceeasi actiune avind-o si frunzele de rozmarin utilizate in acelasi mod. Frunzele de urzica, florile de galbenele sau cele de cretusca au fost si ele intrebuintate din cele mai vechi timpuri cu aceeasi valoare terapeutica.
Tataneasa utilizata intern are si ea proprietati terapeutice de reducere a singerarii, fiind folosita si exern in cazul singerarii gingiilor.
O alta planta cu aceleasi calitati este trandafirul, utilizarea lui fiind interna.
Un leac popular dintre cele mai vechi implica o actiune mult mai ampla din partea celui care doreste utilizarea lui. In luna mai oamenii erau sfatuiti sa ia o bucata de pinza si sa o inmoaie in matasea broastei in fiecare zi, timp de noua zile, uscind-o zilnic la vint. Bucatile de material pot fi apoi folosite pentru a opri singerarea atunci cind intervine o astfel de situatie.
Abcesele dentare
Un abces reprezinta o acumulare de puroi, deseori aparind intr-o carie dentara si ducind la durere la inghitit.
Exista citeva leacuri populare traditionale pentru abcese, unele mai ciudate decit altele. Unul foarte des intilnit, folosit de asemenea si pentru tratarea furuncului, este utilizarea de cataplasme fierbinti facute din lapte si piine pentru a face abcesul sa se coaca.
Alternativ, se poate bate un ou proaspat cu trei linguri pline de faina care trebuie gatite apoi cu grija si incet pentru a se forma un fel de pasta. Aceasta pasta se intinde apoi pe o bucata de pinza si se aplica pe zona afectata, acest tratament trebuind sa fie repetat o data la trei ore.
Diferite plante pot fi folosite ori separat, ori combinate pentru a realiza cu ele cataplasme. Printre aceste plante se numara patlagina, studenita, tataneasa, radacina de nalba de balta si frunze de ulm.
Si legumele erau utilizate pentru a trata abcesul si furunculul. Morcovii cruzi erau folositi in cataplasme fierbinti, la fel ca si napii. O pasta realizata din praz fiert si pasat se pune pe o bucata de pinza si aplica pe abces sau pe furuncul. Acelasi efect il are sucul de ceapa aplicat extern, ca si uleiul de eucalipt.
Tratamentul in cazul aciditatii
Aciditatea se manifesta prin crize de indigestie si arsuri ale stomacului.
Unul din leacurile populare cel mai des utilizate este bautul unui pahar cu apa calda in care se pune putin bicarbonat de sodiu. Un tratament asemanator este punerea unei lingurite de oxid de magneziu intr-o cana cu lapte.
Uneori totusi aciditatea stomacului nu este tratata cu substante antiacide, ci cu substante acide. Unul din leacurile prescrise in vechime era sa se inghita doua lingurite de otet de cidru amestecate cu o lingurita de zeama de lamiie si o lingurita de zeama de cartof.
Tratarea acneei
Acneea este o problema cronica a pielii in care punctele negre si pustulele apar pe fata si pe alte parti ale corpului, cel mai adesea pe spate. Acneea reprezinta o disfunctie a glandei sebacee, care, atunci cind functioneaza normal, produce cantitatile necesare de sebum pentru ca pielea sa fie moale la atingere si elastica.
Atunci cind canalul prin care sebumul ajunge la suprafata este blocat, celulele moarte care sint cele responsabile de blocarea canalului se intorc, ducind astfel la aparitia punctelor negre. Daca glanda blocata situata baza se infecteaza, apar pustulele – puncte rosii inflamate.
Acneea este cel mai des intilnita in rindul adolescentilor, din cauza activitatii hormonale intense care are loc atunci cind o pesoana ajunge la pubertate. Acneea cronica, mai ales daca este lasata netratata, poate lasa in urma cictrice pe intreaga zona care a fost afectata.
Unele din cele mai vechi tratamente populare includ folosirea unor plante diverse care se fierb, iar cu lichidul rezultat se fac apoi inhalatii. Plantele cel mai des utilizate, in combinatie, pentru a face aceste tipuri de inhalatii sint studenita, florile de soc si galbenelele, in parti egale. Turita mare aplicata extern este si ea considerata a avea efecte benefice in cazul acneei.
Un alt tratament implica aplicarea unei alifii din sulf peste zonele afectate.
In zilele noastre exista diferite substante abrazive pe piata, create special pentru indepartarea punctelor negre. Oamenii inca isi indeparteaza cosurile de pe fata si alte zone ale corpului prin stoarcere sau presare. Este recomandabil sa nu se faca acest lucru in cazul in care cosurile sint infectate, deoarece situatia se va agrava.
Se spune ca acneea este cauzata si de dieta, cu toate ca multi doctori afirma ca nu exista nici o daovada stiintifica a acestui fapt. Astfel, unele tratamente au fost prescrise a se administra intern, laxativul fiind unul din ele.
Un alt mijloc de tratament intern ar fi amestecarea a 70 de grame de flori de trifoi, 70 de grame de urzica (partea superioara a plantei) si 70 de grame de flori de tataneasa cu 2,200 litri de apa fierbinte, amestec ce se pune la fiert si se lasa pe foc pina cind mai ramine numai un litru de apa. Din acest lichid trebuie baut cite un pahar mare la fiecare trei ore.
