20 de retete naturiste

Specialistul vă pune la dispoziție 20 rețete ce vă pot ajuta în ameliorarea unor afecțiuni, precum şi remedii utile în cosmetică.

            1. Paradontoză

            Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult diminuat pericolul parodontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.

                     2. Ulcer duodenal

                     Se bate un albuş de ou prospăt cu o linguriţă de zahăr pudră şi o lingură de ulei de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe stomacul gol timp de 10 zile.

                     3. Gastrită

                     O linguriţă de ulei de măsline extravirgin, luată înainte de fiecare masă protejează stomacul împotriva ulcerului şi a gastritei.

            4. Constipaţie

            Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie cu zeamă de lămâie sau cafea se previne constipaţia.

                     5. Balonări şi arsuri la stomac

            Folosiţi 250ml ulei de măsline presat la rece, 1 kg miere de albine şi 4 lămâi trecute prin maşina de tocat carne. Se amestecă totul şi se ţine în borcane la frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 minute înaintea meselor.

            Cura cu salată de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnic, timp de două săptămâni o legătură de pătrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent al organismului.

            6. Eliminarea pietrelor de la vezica biliară

                     Reţeta 1: Folosiţi 200 grame ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o lămâie, 40 ml. coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahăr, miere naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea dreaptă, cu picioarele la piept. Urmăriţi-vă scaunul şi veţi observa că aţi eliminat pietricele.

            Reţeta 2: Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.

            7. Eliminarea pietrelor de la bilă

                     Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 minute.

                     Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună.

                     8. Probleme hepatice sau biliare

            Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa, înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă. Dacă medicul constată că pietrele sunt destul de mici pentru a putea fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o jumătate de ceaşcă de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşcă cu suc de lămâie sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineaţa se  bea ceva fierbinte şi apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de a doua seară se bea amestecul de ulei şi suc de lămâie. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici.

                     9. Artroza

                     Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de măsline şi suc de lămâie este şi el eficient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de măsline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.

                     10. Reumatismul

                     Se fierb 10 minute: o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri ulei de măsline, 150 ml apă şi 40 grame untură nesărată. Se bea foarte caldă mai multe seri la rând. După două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşon (o linguriţă la cană, fiert 3 minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile. Se pun opt linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori/zi.

            11. Ciocuri pe coloană

            Alifia de sânziene: 20 grame de plantă uscată, bine mărunțită se pun la macerat timp de 12 ore în 30 mililitri spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în "bain marie" timp de 3 ore, agitând vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează.

                     După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 60 grame ceară de albine, amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se fac  fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seară.

                     12. Arsuri

                     Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.

                     13. Ten deshidratat

                     În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se folosește sub formă de comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau tâmple.

                     14. Creme antirid

                     Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine, o lingură cu: lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică se faţă pentru 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână. Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca din ulei de măsline amestecat cu tărâțe, care se aplică în acelaşi mod.

                     15. Tonifierea tenului

                     Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Dacă tenul este foarte uscat, doza de ulei poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la două zile.

                     16. Pete maronii

                     Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coajă de portocală (se poate realiza din cojile uscate de la o portocală, măcinate fin într-o râşniţă de cafea), o lingură de lapte bătut şi o linguriţă de ulei de  măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe faţă şi pe decolteu, lăsând-o să acţioneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni netedă şi catifelată.

            17. Mască pentru ten gras

                     Amestecaţi bine o linguriţă de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde, jumătate de linguriţă de lapte şi jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din abundenţă cu apă călduţă.

                     18. Contra acneei

                     Comprese cu ulei de măsline. Încercaţi amestecul următor:

                     ulei de măsline virgin, plus 100 picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se amestecă bine şi se aplică pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează uşor. Primele efecte apar după câteva zile.

                     19. Mâini şi unghii

                     Pentru a vă întări unghiile înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline călduţ, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Această practică are meritul de a reduce cuticulele. Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline într-un bol la cuptorul cu microunde (atenţie, uleiul de măsline nu trebuie să fiarbă!).

Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 minute, o dată la două zile şi pielea se va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline amestecat cu o linguriţă de zahăr.

            20. Îngrijirea părului

                     Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru păr este indicată o mască hidratantă pregătită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie. Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantităţi mai mici, pentru că în exces poate provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile.

via email

Sfaturi utile

Cum pot fi folosite altfel alimentele din camara

Piper: Daca vreti ca hainele pe care intentionati sa le spalati la masina sa-si pastreze culoarea, adaugati o lingurita de piper. Culorile nu vor iesi si evitati astfel ca unele rufe sa-si imprumute culoarea altora.

Zahar: Daca nu vreti sa cheltuiti bani pe tabletele antitantari, puteti face acasa un amestec la fel de eficient. Aveti nevoie de doua cesti de lapte, putin peste 100 de grame de zahar si circa 50 de grame de piper.

Fierbeti acest amestec timp de 10 minute, amestecand ocazional. Puneti mixtura in boluri si asezati-le strategic in casa sau chiar pe langa casa. Acestea vor atrage nu doar tantarii, ci si alte insecte deranjante.

Sare: Petele de grasime sunt intr-adevar o pacoste, dar pot fi indepartate, inainte de a spala rufele, daca se presara generos sare peste pata. Apoi, pot fi spalate in mod normal.

Cartofi: Daca ati avut o noapte grea si ati cam exagerat cu alcoolul, iar ochii va tradeaza activitatile nocturne, aplicati peste ei cate o felie subtire de cartof si asteptati timp de cinci minute.

Clatiti apoi cu apa rece, aplicati o creama hidratanta si abia apoi machiati-va, daca simtiti ca mai e cazul. In afara de machiaj, restul e valabil si pentru barbati.

Portocale: Daca sunteti in natura si, intamplator, aveti portocale la voi, puteti uita de grija hartiei pentru aprins focul.. Cojiti-le, lasati cojile sa se usuce si folositi-le pentru aprinderea focului, deoarece contin uleiuri inflamabile care ard pentru multa vreme. Mirosul proaspat e din partea casei!

Ulei de masline: Daca aveti senzatia ca produsul potrivit pentru piele pur si simplu nu exista, incercati sa combinati 4 lingurite de ulei de masline cu 3 lingurite de sare. Pasta creata se asaza pe fata, timp de 2 minute si se indeparteaza apoi cu apa calduta.

Folositi aceasta mixtura in fiecare zi, timp de o saptamana, dupa care rariti aplicarea acestui tratament, reducand zilele de infrumusetare la 3 pe saptamana. Rezultatele vor fi vizibile.

Mustar: Poate ca veti avea senzatia ca mirositi ca un hot-dog, dar mustarul aplicat intr-un strat subtire pe piept, peste care se asaza un prosop fierbinte, va va elibera capul si pieptul, ajutandu-va sa respirati mai usor.

Maioneza: E grav cand copiii deseneaza cu carioci pe pereti. Dar parca doare si mai tare cand, in loc de pereti, folosesc ca si panza mobila cea noua.

Exista insa o rezolvare: asezati maioneza pe urmele de carioca de pe mobila, lasati sa actioneze timp de 10 minute si apoi stergeti cu o carpa curata. Maioneza se va lua cu tot cu pata de culoare.

Lamaie: Matreata este o problema de sanatate adesea stanjenitoare si, din pacate, produsele de ingrijire care promit sa rezolve aceasta problema miros destul de urat. In frigider gasiti insa remediul, care consta in lamaie.

Masati-va scalpul cu doua lingurite de zeama de lamaie si clatiti cu apa calduta. Dizolvati apoi o lingurita de zeama de lamaie intr-un pahar cu apa calda si aplicati pe pielea capului, fara a mai clati.. Repetati tratamentul pana ce problema dispare.

Oua: Daca nu mai aveti timp sa treceti pe la coafor pentru o masca pentru podoaba capilara, folositi galbenusul a doua oua pentru a va masa parul. Porniti cu scalpul si apoi inaintati pe lungimea firului de par, pas cu pas.

Cand simtiti ca toate firele de par au intrat in contact cu galbenusul, asezati-va pe cap o casca si apoi un prosop cald. Stati asa 30 de minute, apoi spalati-va pe cap ca de obicei.

Unt: O cutie de bijuterii va poate ajuta sa va organizati podoabele. Doar ca, uneori, toate acele lanturi subtiri se incalcesc si nu puteti face mare lucru sa opriti asta. Cateodata va enervati atat de tare, incat mai ca ati trage de ele, cu riscul ca nu multe lantisoare sa ramana intregi.

Sfatul nostru este sa puneti niste unt peste nod si sa asezati ghemotocul pretios pe o suprafata plata. Ajutandu-va de un ac de cusut, veti reusi sa rezolvati dilema. La final, nu trebuie decat sa indepartati untul sub un jet de apa calda.

Paine: Data viitoare cand scapati pe jos un pahar sau o farfurie care se face tandari pe podea, luati o felie de paine si, dupa ce ati adunat cioburile mari, vizibile, treceti felia de paine peste locul care ar mai putea avea cioburi greu de vazut cu ochiul liber.

Painea este buna si pentru indepartarea urmelor de degete (eventual murdare) de pe pereti si tapet.

Banane: Data viitoare cand vreti sa aruncati la gunoi cojile de banana, amintiti-va ca acestea inca mai pot fi utile. Indepartati eventualele "ate" sau fasii din pulpa fructului si treceti cojile de banana peste argintarie sau pantofii din piele. Stergeti apoi cu o carpa moale.

Mere: Daca ati cumparat rosii care nu sunt prea rosii, nu disperati. In loc sa le lasati la copt pe pervaz mult si bine, infasurati cinci rosii verzi intr-o punga maro in care se afla si un mar copt, sigilati si lasati-le asa pentru cateva zile. Procesul de coacere va fi grabit in acest fel.

SPONDILOZA LOMBARA

Discopatia cervicala se vindeca total cu frunza de brusture

In randurile care urmeaza va prezint un tratament naturist cu ajutorul caruia m-am vindecat, dupa lungi suferinte, de discopatie cervicala. Se ia o frunza de brusture (captalan, lipan) lat. Petasites officinalis, care creste din primavara si pana toamna pe toate santurile, pe maluri de rauri si de paraie, pe sub umbra umeda, de paduri. Frunza proaspat culeasa se pune seara inainte de culcare sa stea 10-15 minute in spirt medicinal (albastru), pana cand se impregneaza bine. Se pune pe ceafa o panza subtire, peste care se aplica frunza bine scursa, peste ea se adauga o alta panza si se fixeaza bine pe ceafa. Se poate fixa si cu un batic legat la spate pentru ca frunza sa nu alunece. Se tine pana dimineata. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 4-6 zile la rand. Eu am facut acest tratament toamna, iar dupa prima noapte am putut sa-mi misc capul fara sa mai ametesc, iar frunza era subtire ca o foita de tigara. Noaptea am simtit cum efectiv ceva imi tragea boala din ceafa. Dupa sase zile eram ca nou-nascuta, nu mai aveam nici un fel de problema, nici ameteli, nici dureri. Au trecut de atunci zece ani si n-am mai avut nevoie sa merg nici macar la control medical. Acest tratament este bun si pentru spondiloza lombara si pentru reumatism. Am marea rugaminte sa publicati aceasta reteta deoarece este la indemana oricui. Nici nu va puteti inchipui cata lume sufera de spondiloza si cat de cumplite sunt efectele ei asupra starii sufletesti a bolnavului.

EMILIA PUSCAS - Brasov, tel. 0268/18.09.48

Mudrele...

MUDRELE terapia degetelor şi organelor afectate prin meditaţie

- Cunoaşterea noastră este un strop de apă, Ignoranţa noastră, un ocean.................

Isaac Newton

Ce este MUDRA? – o noţiune care acoperă mai multe sensuri: astfel, prin „mudra” înţelegem un gest, o postură mistică a mâinilor, o pecete sau poate chiar un simbol. Dar, mai sunt unele mişcări ale ochilor, posturi corporale şi tehnici respiratorii care şi ele poartă numele de „mudre”. Indiferent de ceea ce desemnează, prin mudre ne reprezentăm imagistic anumite stări, procese de conştiinţă. Suntem obişnuiţi ca prin adoptarea anumitor atitudini să accedem la stările de conştiinţă pe care acestea le simbolizează.

Prin urmare, mudrele se adresează unor zone precise din creierul uman, din psihicul nostru, influenţându-l, drept urmare. Totodată, efectul este resimţit şi la nivelul corpului fizic.

Mudrele îşi pierd sorgintea undeva în adâncul istoriei omenirii. Nu doar asiaticii au mudre. Şi noi, când ne rugăm o facem tot într-un gest-mudră, sau când jurăm strâmb şi pe la spate încrucişăm degetele arătător şi mijlociu pentru a nu se împlini minciuna-blestem, sau aplauzele, strângerea mâinii în semn de salut, tapotarea tâmplelor cu pumnul strâns când ne doare capul etc, tot mudre practicăm.

Mudrele se efectuează în poziţia şezând, picioare, culcat sau în mers. Mudrele pot fi însoţite de mici meditaţii.

 Mudra este o tehnică de vindecare prin intermediul poziţiilor mîinii şi degetelor "Mudra este o tehnică de vindecare prin intermediul poziţiilor mîinii şi degetelor. În sanscrită, mudra înseamnă „pecete“ şi reprezintă un gest simbolic, care generează o stare de rezonanţă a organismului, reglînd acolo unde există blocaje energetice. Mudra este pur şi simplu o poziţie a mîinilor şi degetelor, un gest sau o acţiune simbolică, o expresie psihică a unei stări interioare. Mudrele au fost practicate în toate timpurile şi de către toate religiile. Chiar şi noi, fiecare în parte, practicăm mudra fără să realizăm de fapt acest lucru. Mudrele sînt folosite chiar şi în dans (involuntar), ritualuri, ceremonii. Practicarea în mod regulat a unor mudre poate duce la îmbunătăţirea memoriei, la vindecarea artritei sau a insomniei precum şi a unui spectru larg de afecţiuni. În yoga există cîteva zeci de poziţii ale degetelor şi mîinilor cu veleităţi curative. Mudra este o tehnică de vindecare prin intermediul poziţiilor mîinii şi degetelor. În sanscrită, mudra înseamnă „pecete“ şi reprezintă un gest simbolic, care generează o stare de rezonanţă a organismului, reglînd acolo unde există blocaje energetice. . Yoga pentru mîini

Mudrele sînt realizate prin anumite poziţii ale degetelor şi mîinilor avînd ca scop punerea practicantului în rezonanţă cu anumite energii subtile sau integrarea sa în anumite sfere sau cîmpuri benefice de forţă. Exerciţiile mudrelor sînt poziţii asiatice pentru degete, un fel de yoga pentru mîini. Îndoirea, întinderea sau atingerea degetelor activează zonele reflexe, declanşînd anumite reacţii ale organismului. Aceste mişcări pot fi efectuate oriunde fără prea mult efort. Se practică cu ambele mîini şezînd într-o postură cît mai comodă. Menţineţi fiecare poziţie a degetelor între 5-25 de minute, respirînd adînc.

Mudre în loc de fumat

Degetele sînt partea unde se încheie meridianele energetice ale corpului descrise şi utilizate în acupunctură. Este deci posibil ca, prin simpla poziţionare a mîinilor, să se acţioneze asupra unei stări sau alteia a corpului fizic sau emoţional. Această artă provenită de milenii dintr-o lungă tradiţie indiană a mudrelor constituie o cale de echilibrare a energiilor la fel de eficientă ca şi aceea din tehnicile orientale Tai Chi Chuan sau Qi Gong. Mudrele se pot efectua oriunde fără a necesita pregătiri suplimentare sau un mediu special. Pot fi utilizate în faţa televizorului, stînd în maşină sau în alte mijloace de transport, sau chiar luînd locul unor obiceiuri dăunătoare cum ar fi băutul cafelei sau fumatul.

Kali, zeiţa cu mai multe mîini

Dansurile tradiţionale hinduse includ mudrele ca poziţii sacre, dar şi pentru a demonstra calităţile acestei arte. • MUDRA ABHAYA - absenţa temerii - mîna stă ridicată cu degetele întinse şi palma în faţă. Această mudră îi este atribuită zeităţii hinduse Kali cea cu multe mîini, puterea timpului nimicitor, care stă dincolo de teamă şi care echilibrează de angoase pe cei care o invocă. • MUDRA VARADA - dăruire - mîna este coborîtă cu degetele întinse şi palma în faţă. Zeiţa Kali distruge elementele trecătoare ale universului aflîndu-se deasupra deşertăciunii, împărţind fericire.• MUDRA TARJANI - ameninţare - pumnul strîns cu arătătorul îndreptat în sus este întîlnită şi în artele marţiale, gest făcut de gruparea ocultă ninja. • MUDRA ANJALI- gest de adorare şi rugăciune cu mîinile împreunate în faţa pieptului.

OK şi mudra succesului

În Japonia, degetele mari şi arătătoarele ambelor mîini unite astfel încît să formeze un triunghi exprimă concentrarea. Este arhicunoscut gestul american al pumnului strîns cu degetul mare iţindu-se triumfător în marcarea ideii de succes. Toate civilizaţiile au utilizat limbajul mîinilor, acesta fiind poate cel mai vechi mijloc de comunicare între semeni. În credinţa creştin ortodoxă mulţi dintre sfinţi au poziţii ale mîinilor care sînt identice, întîmplător sau nu, cu unele mudre hinduse. Punerea mîinilor asupra cuiva semnifică transferul unei energii (putere), o binecuvîntare, gest ritualic în bisericile creştine şi la hirotonisirea preoţilor. Gestul elevilor de a ridica mîna la şcoală pentru a răspunde la verificarea cunoştinţelor este de fapt una dintre cele mai puternice mudre indiene (PRAN MUDRA) cea a concentrării şi îmbunătăţirii vederii. Trei degete împreunate pentru a face semnul crucii semnifică în creştinism Sfînta Treime, dar şi acest gest este o mudră a focalizării dorinţelor, a concentrării, a găsirii soluţiilor.

Mudrele, medicaţie din vîrful degetelor•

Beneficiul adus de mudre este extrem de important. Prin aceste exerciţii se poate obţine sau se poate menţine o sănătate mai bună. Iată cîteva mudre uşor de practicat cu beneficii maxime.

MUDRA MRIT SANJIVINI

Degetul arătător este îndoit, atingînd baza degetului mare. Degetul mare este unit cu mijlociul şi cu inelarul, degetul mic fiind întins. În cazul unei crize cardiace această mudră este considerată salvatoare, relaxînd în cîteva secunde. La hinduşi este considerată „primul ajutor“ pentru persoanele suspecte de infarct.

MUDRA APAN Degetul mare este unit cu mijlociul şi inelarul, celelalte degete rămîn întinse. Oferă o relaxare şi ameliorare a problemelor urinare. Ajută în eliminarea toxinelor. Purifică organismul. Are darul de a alunga spiritele rele, de a proteja persoana care o practică. Se poate vedea la cîntăreţii de hip-hop şi la fanii acestei mişcări culturale urbane, deşi este puţin probabil ca ei să-i cunoască sensul.

PRAN MUDRA

Degetul mic se uneşte în vîrf cu degetul inelar şi vîrful degetului mare fără a forţa, celelalte două degete rămîn întinse. Este o mudră revigorantă, energizează trupul şi măreşte vitalitatea. Ajută la îmbunătăţirea vederii. Este necesară celor nervoşi, obosiţi şi slăbiţi. „Bancă de energie“ măreşte vitalitatea şi limpezeşte vederea. Practicată mai mult timp ameliorează afecţiunile oculare. Este o mudră întîlnită la elevi care, prin această poziţie a degetelor mîinii, semnalizeză că vor să răspundă întrebărilor profesorului.

MUDRA LING

Una dintre cele mai simple mudre, se ţin ambele mîini cu degetele întrepătrunse. Unii folosesc această mudră instinctiv, cînd sînt în stare de repaos. Practicarea acestei mudre este eficientă în tratarea răcelilor rebele, a congestiilor pulmonare şi a infecţiilor microbiene.

MUDRA GYAN

Degetul mare şi arătătorul sînt unite într-un conctact relaxat, fără a presa puternic, iar celelalte degete sînt ţinute întins. Aceasta este mudra cu care oamenii sînt cel mai familiarizaţi. Marii gînditori şi învăţaţi din vechime ca Buddha, Iisus şi mulţi dintre sfinţi sînt prezentaţi cu mîinile în această atitudine. Puternic calmant yoghin, Mudra GYAN este practicată pentru pacea mentală, concentrarea minţii, ascuţirea memoriei, sporirea disponibilităţii spirituale, dezvoltarea creativităţii.

SHUNYA MUDRA

Degetul mijlociu atinge baza degetului mare care îl apasă uşor, celelalte degete sînt întinse. Această mudră ameliorează durerile de urechi în numai cîteva minute". DE Lucia GHEORGHIU

Degetele mâinii

Fiecare deget are semnificaţia sa şi corespunde energiei unei părţi determinate din corp şi din energia sistemului solar.

Mâna dreaptă – primeşte influenţa Soarelui şi reprezintă partea masculină a naturii noastre umane (yang-ul). Este mâna receptoare.

Mâna stângă – este patronată de Lună şi reprezintă aspectul feminin al anturii noastre energetice umane (yin-ul). Este mâna care oferă puteri pozitive.

Acest lucru se manifestă în momentul practicării mudrelor. fiecare deget este asociat unei abilităţi specifice, unei tendinţe, caracteristici, modului în care ne este afectată viaţa.

Degetul mare – simbolizează Divinitatea. Când unim restul degetelor cu cel mare, simbolic, se mulţumeşte divinităţii. Degetul mare (policarul) este asociat planetei Marte şi reprezintă puterea voinţei, logica, Iubirea şi Egoul. Unghiul format de acest deget şi restul celorlalte, în stare de relaxare, indică caracterul fiecăruia.

Un unghi cu o deschidere de 90 de grd.între degetul mare şi arătător semnalează faptul că sunteţi o persoană generoasă, cu inimă bună.

O deschidere de aprox. 60 grd sugerează un caracter raţional şi logic.

Un unghi de aprox 30 grd indică o persoană prudentă, precaută, sensibilă dar rezervată.

Un policar lung şi puternic pune în evidenţă o personalitate puternică, cu o voinţă mare şi o capacitate remarcabilă de modificare a propriului destin.

Arătătorul – primeşte influenţa energiei planetei Jupiter şi reprezintă cunoaşterea, înţelepciunea, simţul puterii şi încrederea în sine însuşi.

Mijlociul – planeta Saturn şi se relaţionează cu răbdarea şi controlul emoţional; echilibrează existenţa, viaţa.

Inelarul – se conectează energetic la Soare, reprezintă vitalitatea, energia vitală şi sănătatea; corespunde problemelor legate de afectiv, de familie.

Degetul mic – planeta Mercur care guvernează capacitatea de comunicare, creativitate, de apreciere a frumuseţii şi dobândire a liniştii interioare.

Vârfurile degetelor evidenţiază calităţi diferite: dacă forma este ovală – avem de a face cu o persoană impulsivă, care are nevoie de motivaţie în ceea ce întreprinde; dacă forma este ascuţită – persoana este activă şi independentă; şi dacă forma este una pătrăţoasă – persoana este logică şi practică.

ORGANISM UMAN, UN TOT UNITAR ”Metabolismul”

Acizi grasi cu un lant lung de atomi de carbon unde ajung?

14. Metabolismul

Metabolismul este una din proprietăţile fundamentale materiei vii alături de reproducere şi excitabilitate. Metabolismul constă în schimbul permanent de materie şi energie dintre organism şi mediu. Cuprinde toate procesele fizice şi chimice de organizare, autoîntreţinere şi de manifestare a materiei vii.

Metabolismul cuprinde două procese antagonice, aflate în echilibrul dinamic: anabolismul ,care constă în sinteza de substanţe organice complexe caracteristice organismului, şi catabolismul, care constă în degradarea substanţelor organice, cu eliberare de energie.

Procesele metabolice se desfăşoară simultan, sunt catalizate enzimatic, sunt reversibile şi interconectate. Din motive didactice, sunt tratate separat: metabolismul substanţelor organice (glucide ,lipide, proteine ), metabolismul energetic şi metabolismul mineral. Procesele metabolice care se desfăşoară la nivel celular constitue metabolismul intermediar.

14 .1. METABOLISMUL GLUCIDIC

. Glucidele îndeplinesc în organism trei roluri esenţiale: energogenetic (predominant) ,structural (în structura substanţelor complexe) şi funcţional (exemplu: ribozele acizilor nucleici)

Monozaharidele absorbite din intestin sunt transportate prin vena portă la ficat. Toate monozaharidele sunt transformate în glucoză. Glucoza constituie forma finală de transport şi utilizare a glucidelor Din ficat, glucoza poate urma mai multe căi:

- răspândirea în organism prin intermediul sângelui;

- catabolizarea (oxidarea) anaerobă şi aerobă;

- transformarea în glicogen, formă de depozitare a glucidelor în organism;

- transformarea în lipide sau aminoacizi

A. Glucoza sangvină. Aceasta ,împreună cu cea din alte lichide ale corpului, are concentraţia de 1 g/l şi se menţine constantă. Această constantă poartă numele

de glicemie *. Cantitatea medie totală de glucoză din organism este de aproximativ 55 g(tab 31).

B. Catabolizarea glucozei . Se desfăşoară prin două mecanisme :anaerob (glic

oliza) şi aerob .

a) Glicoliza * este procesul catabolic care constă dintr-o succesiune de reacţii catalizate enzimatic, ce realizează transformarea moleculei de glucoză în două molecule de acid piruvic şi eliberarea a două molecule de ATP. În glicoliza musculară rezultă acid lactic, care este transformat în faza de refacere în acid piruvic. Glicoliza poate porni de la glucoză sau de la acid piruvic. În ultimul caz este necesară în prealabil glicogenoliza, proces de eliberare a glucozei din depozitele de glicogen (fig. 14. 1).

b) Degradarea aerobă continuă procesele oxidative anaerobe şi se desfăşoară în mitocondrii. Degradarea aerobă determină ,într-oprimă fază, transformarea acidului piruvic în acetil coenzima A.

Acetil Co A pătrunde în ciclul Krebs* unde, printr-un şir de procese oxidoreducătoare, se realizează oxidarea completă. Rezultă: două molecule de

_{CO 2 ,pentru fiecare moleculă de acetil} Co A, H+, care după ce parcurge lanţul respirator, împreună cu O2 formează H2O şi 38 de molecule de ATP.

C .Glicogenogeneza* este procesul anabolic de polimerizare a glucozei în glicogen, forma de depozitare a glucidelor în ficat şi muşchi (tab. 32.).

Procesele de glicogenogeneză şi glicogenoliză sunt compensatorii şi asigură valoarea constantă a glicemiei. Cele două procese prezintă o mare mobilitate datorită faptului că glicogenul nu face parte din structura celulară.

_,

Tab. 31. Glucoza existentă în diferite lichide ale organismului uman.s

LICHIDELE CORPULUI	Sânge	Lichid interstiţial	Limfă	Lichid intracelular	Total
CANTITATEA MEDIE DE LICHID	5 l	11, 5 l	3, 5 l	35 l	55 l
CONCENTRAŢIA GLUCOZEI	1 g/l	1 g/l	1 g/ l	1 g/l
CANTITATEA DE GLUCOZĂ	5 g	11, 5 g	11, 5 g	35 g	55 g

ORGANUL	%DIN MASA ORGANULUI	TOTAL
Ficat	5 –8 %	350 – 400 g
Muşchi	1 –3 %
Alte ţesuturi	Cantităţi mici

D. Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide. 60 %dintre aminoacizii conţinuţi şi proteinele tisulare pot fi convertiţi în acid piruvic şi, urmând calea inversă glicolizei, pot da naştere glucozei. Aceaşi cale este urmată şi de glicerolul rezultat în urma hidrolizei lipidelor.

Iniţial ,acizi graşi sunt convertiţi în acetil coenzima Aşi apoi în glucide. Dacă sinteza are ca final producerea de glicogen, se numeşte glicogenoneogeneză.

14. 2. METABOLISMUL LIPIDIC

Lipidele îndeplinesc următoarele roluri:

- structural, intrînd în structura biomembranelor, unde asigură permeabilitatea selectivă;

- energetic, prin eliberarea unei mari cantităţi de energie;

- funcţional ,prin hormonii steroizi de natură lipidică;

- metabolic, prin procesele permanente de lipogeneză* şi lipoliză*. În urma digestiei rezultă glicerol şi acizi graşi. Glicerolul şi acizii graşi cu lanţ scurt de atomi de carbon (C) ajung la ficat prin vena portă. Acizii graşi cu lanţ lung de carbon sunt absorbiţi în vasele limfatice, după resinteza trigliceridelor sub formă de chilomicroni*.

În circuitul sangvin, chilomicronii sunt descompuşi, iar trigliceridele sunt hidrolizate în decurs de 1- 2 ore de la formare. În ficat ajung, sub formă de glicerol, şi acizi graşi care pot urma mai multe căi (fig. 14. 1)

1. 1. Lipidele de circulaţie. Acestea sunt constituite din trigliceridele de absorţie,din acizii graşi rezultaţi în urma hidrolizei trigliceridelor de rezervă şi din alte substanţe de natură lipidică (tab 33).
2. 2. Formarea depozitelor adipoase. Se realizează din lipide circulante sub acţiunea lipazelor. Adipocitele pot depozita trigliceride în cantităţi de 80 –95 % din volumul lor. Ţesutul adipos este răspândit subcutant, retroperitoneal, în pericard ,în ficat etc. El reprezintă 20 % din greutatea corporală (aproximativ 15 kg la 75 kg greutate corporală ).
3. 3. Catabolizarea lipidelor. Trigliceridele din depozitele adipoase, utilizate ca substrat energetic, sunt hidrolizate în glicerol şi acizi graşi

Glicerolul se cuplează cu căile metabolice ale glucidelor (gluconeogeneză sau catalizare oxidativă), prin intermediul acidului piruvic.

Acizii graşi sunt degradaţi prin oxidare până la acetil CoA numai în micondrii. Acetil CoA poate pătrunde în ciclul Krebs, generând _{CO 2,}H2O şi ATP.; poate genera acizi graşi sau poate participa la procesul de gluconeogeneză (fig.14. 1)

Randamentul energetic al degradării acizilor graşi este mai ridicat de cel glucidic (tab 34. )

14. 3. METABOLISMUL PROTIDIC

Din cei 20 de aminoacizi care intră în structura substanţelor proteice, o parte pot fi sintetizaţi de organismul uman. Aceştia se numesc aminoacizi neesenţiali. Ceilalţi nu pot fi sintetizaţi în organism, deci provin numai din alimente. Aceştia poartă numele de aminoacizi esenţiali.

Aminoacizii rezultaţi în urma digestiei substanţelor proteice sunt preluaţi în mare parte de către sângele venei porte şi în mică măsură de limfă. În sânge ,ei se alătură aminoacizilor neesenţiali. De aici pot urma două căi: să rămână ca aminoacizi circulanţi în plasma sangvină, sau să pătrundă prin difuziune ori prin

transport activ în celule (fig. 14. 1 )

1. Aminoacizi circulanţi. Ei reprezintă puntea de legătură între căile metabolice ale substanţelor protidice. Concentraţia lor plasmatică este 35- 65 g /dl. Fiecare aminoacid prezintă limite constante. Aminoacizii plasmatici sunt utilizaţi pentru sinteza unor proteine structurale şi funcţionale sau ca material energetic. Între aminoacizii plasmatici şi proteinele tisulare există un echilibru dinamic. (fig 14. )

1.Procese metabolice la nivel celular.

a)Biosinteza proteinelor specifice se realizează la nivelul ribozomilor prin cuplarea aminoacizilor (prin legături peptidice ) în ordinea stabilită de gena structurală existentă înAND, corespunzătoare proteinei respective. Codul conţinut de genă este transcris de ARN mesager ,care migrează în citoplasmă, la ribozomi, unde are loc cuplarea aminoacizilor. Proteinele sintetizate pot fi: structurale (structuri celulare de rezistenţă, elastice ) şi funcţionale (enzime, hormoni, albumine, globuline, fibrinogen etc. )

Tab 33. Lipidele de circulaţie.

Total lipide	500- 700 mg /dl
Trigliceride (de absorţie )	125 –150 mg /dl
Acizi graşi din depozitele adipoase	15 mg /dl
Colesterol ( colesterolemia )	180 –200 mg/dl
Fosfolipide	280 mg /dl

Tab. 34. Randamentul energetic al lipidelor comparativ cu cel al glucidelor

SUBSTANŢĂ ENERGETICĂ	ENERGIE PRODUSĂ ( MOLECULE DE ATP )
Acizi graşi –un mol acid stearic Glucide -un mol glucide	146 molecule ATP 38 molecule ATP

PROTEINE AMINOACIZI ALIMENTARI TISULARE AMINOACIZI PLASMICI (ESENŢIALI ŞI I NEESENŢIALI ) PRODUŞI DE CATABOLISM

Fig. 14. 2. Relaţia dintre proteinele tisulare şi aminoacizii plasmatici

Proteinele structurale, fibrilare, rămân în celulele care le sintetizeaz. Proteinele funcţionale, globulare, pot fi eliminate în mediul extracelular.

b)Dezaminarea oxidativă este procesul de degradare a aminoacizilor prin îndepărtarea unei grupări aminice . În urma acestui proces rezultă cetoacizi şi amoniac. Cetoacizii pot intra în ciclul Krebs, unde sunt oxidaţi complet până la _{CO 2 şi H2O} , sau pot participa la sinteza de glucoză (gluconeogeneză ), la sinteza de acizigraşi (cetogeneză) sau la refacerea unor aminoacizi prin

transaminare.

Amoniacul rezultat în urma dezaminării, toxic chiar în concentraţii mici, este neutralizat prin transformarea lui în uree (ureogeneză).

Proteinele degradate şi aminoacizii utilizaţi în scopuri energetice sunt, de regulă, substanţe excendentare. Rolul esenţial al proteinelor este cel plastic.

c) Transaminarea este calea de sinteză a unor aminoacizi neesenţiali prin transferul grupării aminice de la un aminoacid donor la un cetoacid.

Cetoacizii aminaţi pot fi rezultaţi prin dezaminare sau pot fi produşi de degradare ai glucidelor, lipidelor şi proteinelor, corelându-se asfel căile metabolice ale celor trei tipuri de substanţe organice.

14. 4 . METABOLISMUL ENERGETIC

Totalitatea schimburilor de energie dintre materia vie şi mediu constitue metabolismul energetic. Metabolismul energetic este o latură a procesului metabolic. El se poate determina prin două

categorii de metode :

1. Metodele calorimetrice pornesc de la premisa că toate formele de energie rezultate din oxidările, prinipiilor alimentare se pierd în final sub formă de căldură. Măsurarea pierderilor de căldură cu ajutorul calorimetrelor,pe unitate de timp, asigură evaluarea schimburilor energetice.

Tab.35. Valori medii ale metabolismuului bazal.

Nou –născut	55 hcal /m 2
1 an	30 hcal /m 2/h
Femei	1300 hcal /24h – 0, 95 hcal/hg/h
Bărbaţi	1600 hcal /24h – 1hcal/hg /h

.

Tab. 36. Valori ale metabolismului energetic global comparativ cu metabolismul bazal.

M .B.	40 hcal/h
Sedentarism	50 hcal/h
Activităţi fizice uşoare	50- 90 hcal/h
Activităţi fizice moderate	90- 140 hcal/h
Efort fizic intens	peste 140 hcal/h

Tab.37. Necesarul mediu zilnic de substanţe organice şi raportul lor în raţia alimentară.

Substanţă	Glucide	Lipide	Proteine
% din raţia alimentară	60-65 %	15- 35 %	12,5 %
Necesar /hg. Corp	6g/kg	1 g/kg	1,4 g/kg
Necesar total	380- 400 g /24h	30- 110 g /24 h	100 g /24h
Calorii /gram	4,1 kcal /g	9,1 kcal /g

14.5. METABOLISMUL MINERAL

14.5 .1. Metabolismul apei. Cantitativ (60 %) apa reprezintă o componentă esenţială a organismului, în cadrul căruia îndeplineşte următoarele funcţii principale :formează mediul intern, este solvent pentru substanţele organice şi anorganice şi intervine în termoreglare. Din necesarul zilnic de 40 g apă/ kg corp, 35 g sunt reprezentate de apa exogenă şi 5 g de apa endogenă. Apa exogenă pătrunde sub formă de alimente lichide şi solide, apa endogenă este apa rezultată din lanţul respirator mitocondrial.

1. Metoda schimburilor gazoase se bazează pe faptul că energia şi cantitatea de _CO2eliberate sunt direct proporţionale cu cantitatea de substrat oxidat, cu natura substratului şi cu cantitatea de oxigen utilizată. Dacă se ia în considerare raportul dintre _CO2 eliminat _şiO2 consumat (QR- coeficient respirator ) ,se constată că aceasta variază în funcţie de principiile alimentare catabolizate :

Valoarea schimburilor energetice este diferită în stare de repaus sau în stare de activitate. De aceea, se poate vorbi de un metabolism bazal şi de un metabolism energetic global.

A. Metabolismul bazal sau de întreţinere reprezintă consumul energetic minim necesar menţinerii funcţiilor vitale. Nevoile energetice medii zilnice pentru menţinerea funcţiilor vitale sunt de aproximativ 1650- 1700 kcal. Valorile medii ale metabolismului bazal variază (tab .35.).

B. Metabolismul energetic global reprezintă valoarea schimburilor energetice variabile sub acţiunea unor factori. Ingerarea de alimente ,activitatea musculară, scăderea temperaturi mediului ambiant, hormonii ( exemplu: tiroxina ) intensifică metabolismul energetic.

Dacă luăm în considerare cheltuieli energetice bazale datorate ingestiei de alimente de 1728 kcal/24 ore , activităţile zilnice modifică aceste cifre (tab. 36 )

De aici rezultă importanţa stabilirii raţiei alimentare în funcţie de activitatea desfăşurată (tab. 37.)

În funcţie de substanţa oxidantă, cantitatea de apă endogenă variază după cum urmează:

Menţinerea constantă a bilanţului hidric presupune ca volumul apei ingerate şi al celei eliminate prin rinichi, plămâni, piele şi materiile fecale ca să fie egale.

Acest volum este de aproximativ 2500 ^{cm 3/}zi

La o pierdere de 15% a apei din organism, creierul îşi încetează activitatea .Aportul de apă necesar menţinerii echilibrului hidric se iniţiază prin apariţia senzaţiei de sete .

Setea este cauzată de deshidratarea extracelulară şi intracelulară, în special al neuronilor centrului setei din hipotalamus.

Centrul setei este localizat în hipotalamusul anterior, în apropierea nucleilor anteriori secretori de ADH, ceea ce explică hipersecreţia hormonului la excitarea acestui centru prin deshidratare.

14. 5.2.Metabolismul ionilor minerali. Ionii minerali au importanţă fiziologică deosebită în menţinerea echilibrului acido- bazic, în contracţia musculară, în stimularea şi inhibarea activităţii enzimelor ,în excitabilitate etc .

Deosebirea esenţială dintre metabolismul mineral şi cel al substanţelor organice constă în faptul că substanţele minerale nu se produc în organism. Ele sunt ingerate, îşi îndeplinesc rolul fiziologic şi sunt eliminate prin rinichi, piele, şi prin fecale (tab. 38.)

Tab. 38. Principalii ioni minerali.

ELEMENTE	TOTAL/70 KG	FUNCŢIIŞI LOCALIZARE ÎN ORGANISM	NECESAR/ZI
Na	55 g	- în potenţialul membranar; în contracţia musculară;în echilibrul acido-bazic;în echilibrul hidro-electrolitic	5- 6 g
K	180 g	- în menţinerea excitabilităţii; reglarea osmozei	4 g
Ca	950- 1100g	În structura oaselor;în contracţia musculară	3 g
P	440 g	- în schelet,acizii nucleici ,ATP şi CP ,membranele celulare	1,5 –2g
Fe	5 g	-în hemoglobină,mioglobină, ,citocromi
Cl	125 g	-în reglarea presiunii osmotice şi a pH-ului sangvin,HCL gastric	3, 5 g
I	20- 30 mg	În hormonii tiroidieni

* 14. 6. REGLAREA METABOLISMULUI

Mecanismele de reglare a metabolismului pot fi împărţite, după nivelul la care acţionează, în: mecanisme celulare, umorale şi nervoase.

Reglarea celulară realizează integrarea reacţiilor metabolice într-un tot unitar .Reglarea nervoasă şi umorală integrează procesele metabolice celulare în funcţie de necesităţile întregului organism şi le adaptează la condiţiile de mediu. Reglarea activităţii metabolice celulare se realizează prin controlul activităţii enzimatice, prin două mecanisme principale:

a) modificarea cantităţii de enzime prin controlul sintezei acestora, proces ce asigură adaptarea de lungă durată şi lentă a proceselor metabolice;

b) modificarea eficienţei catalitice a enzimelor prin mecanisme inhibitorii de tip feed- back, ce asigură adaptarea rapidă, de scurtă durată a proceselor.

Reglarea umorală se realizează prin hormonii glandelor endocrine şi prin hormonii locali .Sistemul nervos influenţează metabolismul în primul rând prin intermediul sistemului endocrin, sistemul hipotalamohipofizar asigurând controlul principalelor glande endocrine, fiind greu de disociat reglarea nervoasă de cea umorală (tab.39. )

Reglarea nervoasă directă a proceselor metabolice o realizează sistemul nervos vegetativ simpatic prin intermediul adrenalinei

Acţiunea Metabolismul	PROTEIC	GLUCIDIC	LIPIDIC
Hormoni anabolizaţi	STH ;aldosteron; insulină; hormoni sexuali	STH ;insulină ; hormoni epifiza	Insulină; hormoni sexuali
Hormoni catabolizaţi	ACTH; cortizol; hormoni tiroidieni; glucagon	Hormoni tiroidieni; glucagon; adrenalină; noradrenalină; cortizol	STH; glucagon; hormoni tiroidieni; cortizol; adrenalină; noradrenalină

.

	H 2O	Ca	P	Na	K	N	Cl
RETENŢIE	ADH aldesteron	STH parathomon	STH calcitonină	STH aldosteron	STH	STH	Aldosteron
ELIMINARE		calcitonină	Parathormon		aldosteron	Cortizol tiroximă

*15. HOMEOSTAZIA

Homeostazia este proprietatea generală a sistemelor biologice de a-şi menţine parametrii în limitele echilibrului funcţional. Homeostazia organismului uman se realizează prin acţiuniunile coordonate ale sistemului nervos, endocrin şi cardiovascular. Acţiunile homeostatice se desfăşoară în sensul reglării funcţiilor interne ale organismului şi în sensul echilibrării acestora cu mediul ambiant.

Principalele mecanisme prin care se realizează homeostazia sunt prezentat în tabelul 40.

Tab. 40. Mecanismele şi direcţiile de acţiune homeostatice.

MECANISME	DIRECŢII DE ACŢIUNE
Mecanisme fizico –chimice	- menţinerea echilibrului hidroelectrolitic - menţinerea echilibrului acido- bazic
Mecanisme genetice	reglarea biosintezei proteice şi a diviziunilor celulare
Mecanisme neuro –umorale	- reglarea funcţiilor senzativo –motorii - reglarea secreţiilor endocrine - reglarea funcţiilor motorii şi secretorii digestive - reglarea activităţii cardiovasculare - reglarea respiraţiei - reglarea proceselor de excreţie - reglarea proceselor metabolice - reglarea activităţii sexuale

Procesele homeostatice asigură integralitatea organismului prin autoreglare , menţinând parametrii acestuia în echilibrul dinamic.

Starea de sănătate a organismului exprimă funcţionarea normală a mecanismelor homeostatice. Dereglarea acestor organisme determină apariţia unor dezechilibre morfofuncţionale, care reprezintă starea de boală.

Homeostazia este un proces complex şi, din punct de vedere didactic, poate fi privit sub mai multe aspecte, dintre care sunt detaliate în continuare cele care nu au fost abordate explicit în capitolele precedente.

a)Homeostazia genetică .Se realizează la nivel individual prin biosinteza proteinelor specifice, pe baza informaţiei genetice din AND şi, de-a lungul generaţiilor , prin transmiterea ereditară a caracterelor speciei umane.

b)Bioritmul .Este variaţia cronobilogică regulată a unor funcţii ale organismului, rezultată din sincronizarea ritmurilor endogene cu ritmurile exogene (exemplu :alternanţa somn –veghe ).

c)Stresul . Satisfacerea trebuinţelor şi realizarea idealurilor determină uneori alterarea echilibrului biologic uman. Pe fondul unor suprasolicitări fizice şi nervoase, agresiuni asupra organismului, apar reacţii de adaptare şi de apărare, care caracterizează starea de stres.

Mecanismele adptative pot ceda în lupta cu agenţii stresanţi, sensibilizând organismul şi favorizândstarea de boală.

Termoreglarea . Homeotermia* cuprinde totalitatea proceselor biologice care au ca rezultat păstrarea aproximativ constantă a temperaturii mediului intern.

Totalitatea mecanismelor ce menţin constantă temperatura corpului reprezintă termoreglarea.

Producerea de energie calorică (termogeneza )are loc permanent şi este rezultatul unor procese energogene, de intensificare a metabolismului celular.În repaus , termogeneza este realizată în ficat şi musculatura striată ( intensificarea tonusului muscular şi apariţia frisonului * termic ). Păstrarea căldurii se realizează prin vasoconstricţie periferică.

Eliminarea excesului de căldură (termoliza ) se realizează prin procese fizice de conducţie, convecţie radiaţie şi evaporare a transpiraţiei , la care participă sistemul cardiovascular, prin vasodilataţie periferică, sistemul respirator şi tegumentul.

Raportul constant între termogeneză şi termoliză determină echilibrul termic al organismului.

Reglarea temperaturi corpului sete asigurată de un mecanism neuromoral , care implică sistemul nervos (hipotalamusul cu centrii termogenezei şi termolizei ) şi glandele endocrine (tiroida).

* 15. 1. REGLAREA FUNCŢIILOR ORGANISMULUI

Organismul funcţionează ca un organism cibernetic cu autoreglare, în care fluxul informaţional urmează calea directă, iar conexiunea invers (feed – back ) permite adecvarea reacţiilor adaptative la variaţia factorilor externi şi interni (fig. 15. 1.)

* 15. 1. 1. Reglarea funcţiilor sistemului endocrin .

Reglarea secreţiei de hormoni adenohipofizari

Se realizează printr-un organism umoral de tip feed –back negativ, în care rolul cel mai important îl are hipotalamusul .Acesta secretă factori specifici, hormoni de eliberare (RF) sau de inhibare (IF) ,pentru fiecare hormon adenohipofizar (fig. 15. 2. )

Secreţia hipotalamică este influenţată direct pe cale nervoasă, prin stimuli de la sistemul limfatic, sau reflex, prin stimuli de la receptori. Prin echilibrul dinamic al acestor mecanisme rezultă funcţionarea normală a hipofizei şi a glandelor endocrine controlate de hipofiză: tiroidă,corticosuprarenale, gonade.

Reglarea secreţiei de hormoni tiroidieni

Reglarea secreţiei tiroidiene se face print-un mecanism de feed- back hipotalomo- hipofizo- tiroidian, similar tuturor glandelor endocrine controlate de hipofiză (fig. 15. 2. )

Reglarea secreţiei de hormoni paratiroidieni

Secreţia celor doi hormoni paratiroidieni este echilibrată. Reglarea secreţiei se face exclusiv umoral ,în funcţie de echilibrul fosfo- calcic sangvin. Creşterea calcemiei stimulează secreţia de calcitonină, iar scăderea ei stimulează secreţia de parathormon.

Reglarea secreţiei de insulină şi glucagon

Reglarea secreţiei de insulină se face direct prin impulsuri parasimpatice vagale şi printr-un mecanism de feed- back, în funcţie de nivelul glicemiei .

Secreţia de glucagon este stimulată de hipoglicemie şi inaniţie . În condiţiile unui aport de glucide scăzut, glucagonul determină creşterea glicemiei prin gluconeogeneză *(fig. 15. 3. )

Reglarea secreţiei corticosupr

arenalei

Reglarea secreţiei de hormoni mineralcorticoizi se face prin stimularea glandei de către sodiul şi potasiul sangvin, prin ACTH şi prin renină *.

Stimulul pentru secreţia de glucocorticoizi îl reprezintă ACTH (fig. 15. 2.)

Reglarea secreţiei de hormoni corticosuprarenali se face printr-un mecanism hipotalamo –hipofizar de tip feed- back în care un rol important îl joacăACTH-ul.

Factori de stres activează sistemul hipotalamo- hipofizo- corticosuprarenalian , declanşând secreţii crescute de hormoni glucocorticoizi.

Reglarea secreţiei medulosuprarenalei Stresul şi suprasolicitările (efort fizic,frig,tensiune nervoasă etc ) stimulează secreţia medulorenalei.În stări de stres cu care organismul este obişnuit, creşte secreţia de noradrenalină, iar în cele neobişnuite creşte secreţia de adrenalină .

În acest fel ,medulosuprarenala exercită un rol important în adaptarea organismului la agresiuni externe sau interne. Reglarea secreţiei medulosuprarenalelor se face prin organisme neuro- umorale în care intervin SNS şi nivelul glicemiei.

15.1. 2. Reglarea funcţiilor locomotorii

Mecanismele fusale. Stimulii sunt reprezentaţi de întinderea muşchilor sau de contracţia extremităţiilor fibrelor intrafusale, care sunt urmate de întinderea porţiunii centrale a fusului O dată cu creşterea tensiunii exercitate asupra porţiunii centrale, creşte frecvenţa impulsurilor plecate pe calea aferentă.

Dacă impulsurile stimulează neuronii gama, capetele fibrelor infrafusale se contractă şi porţiunea centrală este tensionată. Astfel se creează noi impulsuri, care stimulează neuronii motori alfa medulari.

Rezultatul este contracţia fibrelor extrafusale.

Aceasta reprezintă sistemul reflex de reglare a tonusului şi a activităţii locomotorii (fig. 15. 4.şi 15. 5. )

Mecanismele articulare controlează unghiurile segmentelor din articulaţii,acţionând în concordanţă cu celelalte mecanisme regltoare.

Mecanismele tendinoase controlează tensiunea muşchiului asemănător mecanismelor fusale.

Tonusul muscular creşte în stările emoţionale şi scade în somn, ceea ce sugerează implicarea acestor mecanisme în menţinerea ,, stării de veghe ,,

* 15. 1. 3. Reglarea funcţiilor sistemului digestiv .

Reglarea funcţiilor mecanice

1. Reglarea masticaţiei. Masticaţia este un act reflex involuntar care se desfăşoară sub controlul cortical. Reglarea ei se face prin mecanisme reflexe necondiţionate şi condiţionate .Receptorii tactili, gustativi şi propriceptorii reflexelor de masticaţie sunt localizaţi în cavitatea bucală. Centrii masticatori sunt inervaţi motor de nervii trigemeni. Musculatura limbii este inervată de către nervii hipogloşi, iar musculatura obrajilor de către nervii fasciali. Masticaţia poate fi declanşată şi voluntar de către stimuli corticali şi apoicontinuată automat prin căile extrapiramidale.

2. Reglarea deglutiţiei. Deglutiţia este un act reflex, care se desfăşoară în trei timpi : bucal, faringian şi esofagian .Reglarea deglutiţiei este exclusiv nervoasă. Stimularea mecano, chemoşi termoreceptorilor din cavitatea bucală şi din celelalte segmente străbătute de bolul alimentar declanşează, pe calea fibrelor senzitive ale nervilor cranieni 5, 7, 9, 10, activarea centrilor bulbari ai deglutiţiei. Căile eferente sunt fibrele motorii ale nervilor 5, 9, 10, 12.

.Reglarea secreţiilor digestive

1. 1. Reglarea secreţiei salivare se realizează prin mecanisme nervoase reflexe,necondiţionate şi condiţionate.Receptorii gustativi sunt stimulaţi de contactul cu alimente şi de natura lor chimică .Căile aferente sunt reprezentate de fibrele senzative ale nervilor 7, 9, şi 10. Centrii parasimpatici se află în bulb şi şi în puncte (nucleii salivatori ).Centrii simpatici se află în primele două segmente medulare toracice.Căile eferente sunt reprezentate de fibrele nervilor cranieni 7 (8pentru glandele submandibulare şi sublinguale ) şi 9 (pentru glandele parotide ).

Pavlov a studiat declanşarea reflexelor salivare condiţionate pe baza unor stimuli iniţial indiferenţi (vizuali ,auditiv etc. )

Reglarea umorală este de cea mai mică importanţă. Este cunoscută diminuarea secreţiei salivare sub acţiunea hormonului antidiuretic hipofizar.

1. 2. Reglarea secreţiei gastrice (fig.15. 6.).

a) Mecanismul nervos. Centrul gastrosecretor bulbar determină, pe calea vagală, secreţia gastrică .Stimularea lui se face pe căi reflexe necondiţionate, la contactul direct al alimentelor cu receptorii de la nivelul cavităţii bucale şi stomacului, precum şi la mirosul alimentelor .

Msticaţia reprezintă un act reflex învăţat. La nou –născut există mişcări de expulzie a alimentelor introduse în gură şi nu de masticaţie.

REŢINEŢI :Conexiunile centrilor deglutiţiei cu centrii respiratori bulbari fac posibilă oprirea respiraţiei în timpul deglutiţiei.

1. 3. Reglarea motilităţii gastrice şi intestinale.

a) Mecanismul nervos.Motilitatea gastrică şi intestinală sunt reglate prin mecanisme intrinseci ,coordonatede de plexurile intramurale Meissner şi Auerbach, şi mecanisme extrinseci, pe căi simpatice şi parasimpatice.

Fibrele simpatice inhibă motilitatea gastrică şi intestinală şi contractă sfincterele. Parasinpaticul stimulează motilitatea şi relaxează sfincterele.

a) Mecanismul umoral. Efecte similare simpaticului asupra motilităţi gastrice determină hormonii medulosuprarenali, adrenalina şi noradrenalina,enterogastronul şi secretina,hormoni secretaţi de mucoasa duodenală . Efecte similare parasimpaticului exercită gastrina, hormon secretat de mucoasa antrului piloric, insulina şi acetilocolina.

Stimularea se realizează şi pe căi reflexe condiţionate, sub acţiunea unor excitanţi indiferenţi deveniţi condiţionali:sunet, imagine, gândul la hrană.

b)Mecanismul umoral. Gastrita stimulează secreţia de HCl. .Reglarea secreţiei acide a stomacului se realizează printr-un mecanism de feed –bach negativ :creşterea pH- uluisucului gastric determină creşterea secreţiei de gastrită, care stimulează secreţia de HCl şi deci scădereapH –ului.

Acţiuni stimulatoare a secreţiei gastrice exercită şi histamina, insulina, alcoolul,iar nicotina,aldosteronul şi enterogastronul inhibă secreţia gastrică.

Secreţia gastrică prezintă trei faze :cefalică, gastrică şi intestinală .

Faza cefalică se declanşează înainte de a ajunge alimentele în stomac, prin mecanisme nervoase necondiţionate şi condiţionate, asigurând secreţia ,,de aşteptare ^,,

Faza gastrică este declanşată prin mecanisme nervoase vagale şi umorale (secreţia de gastrită ) la pătrunderea alimentelor în stomac.

Faza intestinală ,cu mecanism predominant umoral, începe odată cu pătrunderea chimului gastric în duoden.Ea constă în stimularea secreţiei gastrice de către gastrina duodenală şi inhibarea acesteia de către enterogastron .

Mecanismele neuro- umorale asigură adaptarea permanentă a secreţiei gastrice la cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate .

Centrii bulbari ai secreţiei gastrice sunt subordonaţi centrilor hipotalamici şi corticali ,integrănd asfel funcţia secretorie a stomacului în activitatea generală a organismului.

1. Reglarea secreţiei pancreatice . se realizează prin mecanisme predominant umorale.

a)Mecanismul umoral se realizează prin acţiunea secretinei şi pancreoziminei, hormoni secretaţi de mucoasa duodenală la contactul acesteia cu chimul gastric acid şi cu produşii intermediari rezultaţi din digestia proteinelor

b) Mecanismul nervos este de importanţă secundară. Centrul secretor bulbar stimulează pe cale vagală secreţia de suc pancreatic .

1. 4. Reglarea secreţiei şi excreţiei biliare.

a) Mecanismul nervos . Centrul secretor bulbar parasimpatic stimulează, prin nervii vagi ,secreţia bilei de către ficat,şi excreţia bilei din vezica biliară. La pătrunderea chimului în duoden ,prin mecanisme reflexe, se relaxează sfincterul Oddi, ,se contractă vezica şi se elimină bila. Acţiunea simpaticului este inversă.

b) Mecanismul umoral .Secreţia bilei este stimulată de sărurile biliare , secretină şi gastrită . Producertea lor este stimulată de producerea în duoden a lipidelor .Excreţia bilei este stimulată de colecistochinină şi lipide şi inhibată de glucide .

1. 5. 5.Reglarea secreţiei intestinale .

Se realizează în principal pe cale umorală .

a) Mecanismul umoral .Principalul hormon stimulator al secreţiei intestinale este enterochinina, eliberată de mucoasa duodenală în cursul digestiei .Efect stimulator au gastrina şi secretina.

b) Mecanismul nervos .Secreţia intestinală este stimulată prin reflexe locale de la nivelul plexurilor intrinseci. Stimulul este distensia determinată de pătrunderea alimentelor înintestin. Sistemul nervos vegetativ extrinsec are acţiune relativ slabă: paransinpaticul are efect stimulator, iar simpaticul are efect inhibitor asupra secreţiei intestinale.

1. 6. 6. Reglarea defecaţiei

Centrii defecaţiei se află în măduva lombo –sacrată. Pătrunderea materiilor fecale în rect determină excitarea mecanoreceptorilor de la acest nivel, care trimit stimuli la centrii medulari şi la cortex ,anunţând necesitatea defecaţiei .Comanda de evacuare se transmite prin nervii pelvici la sfincterul anal intern, determinând relaxarea acestuia . Dacă defecaţia este posibilă, scoarţa celebrală comandă , prin nervii ruşinoşi , relaxarea sfincterului anal extern, deci evacuarea materiilor fecale. Dacă defecaţia nu poate avea loc ,are loc contracţia voluntară a sfincterului extern, reţinerea materiilor fecale în rect şi reîntoarcerea lor în colonul .sigmoid, urmate de contracţia sfincterului anal intern pe cale simpatică (fig. 15. 7. )

*15. 1 . 4. Reglarea circulaţiei .

Activitatea cardiovasculară este reglată permanent pe cale nervoasă şi umorală în funcţie de necesităţiile metabolice ale organismului. Toate variaţiilefiziologice (normale ) ale homeostaziei sangvine asigură adaptarea permanentă a activităţiilor organismului la condiţiile variabile ale mediului .Mecanismul principal al reglării este feed –bach –ul negativ.

a)Reglarea nervoasă a funcţionării sistemului circulator este asigurată de centrii cardio-vasomotori din formaţiunea reticulară bulbopontină , constituiţi din centrii presori (excitatori )şi centrii depresori (inhibitori ) cu acţiune contrară (fig. 15. 8. )

Centrii presori determină pe căi eferente simpatice : creşterea debitului cardiac şi a forţei de contracţie a inimi ,tahicardie ,vasoconstricţie şi hipertensiune .

Centrii depresori determină pe căi parasimpatice: scăderea debitului cardiac şi a forţei de contracţie a inimii, bradicardie, vasodilataţie şi hipotensiune.

Activitatea acestor centri este controlată de centrii vegetativi din hipotalamus şi scoarţa cerebrală.

Hipotalamusul asigură integrarea activităţii cardiovasculare cu alte funcţii vegetative (digestie ,termoreglare etc.).

Scoarţa cerebrală integrează activitatea cardiovasculară cu diferitele activităţi somatice (fugă ,luptă ) şi psihice (activităţi intelectuale ,emoţii ).În reglarea unor reacţii vasculare în stări de frică ,mânie etc .intervine şi sistemul limbic.

Centrii cardiovasculari primesc impulsuri prin nervii vagi şi glosofaringieni de la zonele reflexogene situate în cavităţile inimii şi în pereţii vaselor mari , unde se află baroreceptori şi chemoreceptori.Principalele zone reflexogene

Sunt:zona sinocarotidiană, zona crosei aortice ,zona atriului stâng ,zona arterei pulmonare şi zona venelor pulmonare .

Căile eferente spre efectorii cardiovasculari sunt simpatice şi parasimpatice .

Fibrele simpatice au originea în neuronii simpatici din coarnele laterale ale măduvei toraco –lombare. Mediatorul chimic este noradrenalina ,iar efectul este vasodilataţia vaselor coronare .Fibrele parasimpatice provin din nervul vag şi se distribue în special la nivelul inimii ,determinând acţiuni depresoare .La nivelul terminaţiilor parasimpatice mediatorul chimic este acetilcolina.

b) Reglarea umorală prelungeşte şi întărăreşte efectele reglării nervoase .Factorii umorali pot acţiona fie la nivelul centrilor bulbopontini ,,fie la nivelul periferic local ,determinând înprincipal vasoconstricţie, respectiv vasodilataţie (tab. 41. ) Adrenalina acţionează în special la nivelul inimii.

Tab. 41. Factorii umorali ai reglării circulaţiei .

EFECTE VASOCONSTRICTOASE	EFECTE VASODILATATOARE
Adrenalină	Acetilcolina
Noradrenalină	Histamina
Creşterea presiunii O2	Scăderea presiunii O2
Vasopresina	Creşterea CO2
Angiotensina	Creşterea temperaturii

*15. 1. 5. Reglarea respiraţiei.

Respiraţia este un act fiziologic reglat şi adaptat la nevoile organismului .Mecanismele care asigură adaptarea debitului ventilator la nevoile metabolice ale organismului sunt nervoase şi umorale .Debitul ventilator reprezintă cantitatea de aer care trece prin plămâni într- un minut. El reprezintă produsul dintre volumul curent (500 cm3 )şi frecvenţa şirespiratorie .În condiţii normale ,debitul ventilator este de 8 l /min.

A .Reglarea nervoasă. Se realizează prin intervenţia centrilor respiratori ,care asigură o reglare automată a respiraţiei .Există centrisituaţi în bulb (primari ) inspiratori şi expiratori şi centri localizaţi în punte ,apneustic şi pneumotaxic (fig 15. 9. )

Centrii respiratori primari prezintă automatism propriu ,ce constă în trecertea lor alternativă prin starea de activitate şi de repaus .Când centrii inspiratori sunt în activitate ,ceiexpiratori se află în repaus şi se realizează inspiraţia .Când centrii expiratorii sunt în activitate ,centrii inspiratorii sunt în repaus şi se realizează expiraţia .Întreruperea tuturor aferenţelor spre aceşti centri nu suprimă acest automatism.

Activitatea automată a centrilor respiratori bulbari este controlată de centrii pontini .Centrul apneustic are acţiune excitatoare continuă asupra centrului respirator, iar centrul pneumotaxic are acţiunea inhibitoare intermitentă .În afara impulsurilor inhibitorii descendente pontine ,centrii inspiratori primesc impulsuri inhibitorii vagale (fig .15. 10. )

Activitatea centrilor bulbontini poate fi modificată înintensitate şi frecvenţă nervos şi umoral.

B. Reglarea umorală .Se datoreşte influienţelor exercitate asupra centrilor respiratori de către o serie de substanţe (_{CO2,O2 ) şi} de variaţiile de p H ale sângelui şi ale lichidului cefalorahidian.

CO2 reprezintă unul din factoriicei mai importanţi care reglează activitatea centrilor respiratori. Orce variaţie a concentraţieiCO2 din sânge determină modificărila nivelul centrilor respiratori. O creştere de numai

0,2 % a concentraţiei CO2 din aerul alveolar ,deci şi din sîngele arterial ,determină dublarea frecvenţei şi creşterea amplitudinii mişcărilor respiratorii.Variaţiile concentraţiei CO2 sangvin modifică automatismul centrilor respiratori fie prin acţiune directă ,fie prin modificarea concentraţiei H+ din lichidul cefalorahidian ,deoarece CO2 pătruns în aceasta se hidratează ,formând _H2CO3 care se disociazărapid generând HCO3şi H+.

Scăderea concentraţiei O2 dizolvat în plasmă determină stimularea slabă a centrilor respiratori prin mecanisme reflexe ,acţionând asupra centrilor respiratori prin intermediul chemoreceptorilor sinusului carotidian şi al crosei aortice .

Mecanismul umoral este mult solicitat în caz de hiperbarism (la scafandri )şi hipobarism (la aviatori )

Funcţia respiratorie este influenţată şi de hipotalamus ,sistemul limbic şi cortex.

Hipotalamusulrealizează integrarea funcţiei respiratorii cu ritmul cardiac în procesele de termoreglare şi în efort.

*15. 1. 6. Reglarea excreţiei .

Reglarea eliminării apei din organism se află sub control neuro-endocrin.

Hormonul antidiuretic intensifică reabsorţia apei în segmentul distal şi în tubul colector.

Aldosteronul reduce eliminarea de Na + şi creşte eliminarea de K+ la nivelul tubului distal .

Parathormonul determină creşterea excreţiei de fosfat, sodiu, potasiu şi bicarbonat şi scăderea eliminări de calciu, magneziu şi ioni de hidrogen.

Filtrarea glomerulară este reglată prin activitatea vasomotorie a fibrelor vegetative asupra arteriolelor aferente. Simpaticul are acţiune vasoconstrictoare, iar parasimpaticul este vasodilatator. În acest mod sunt reglate presiunea şi debitul sangvin în glomerul, cu efect direct asupra diurezei. Filtrarea glomerulară poate fi influenţată direct, de variaţiile presiunii arteriale, de variaţia concentraţiei proteinelor plasmatice şi de starea

membranei filtrate.

Reglarea micţiunii

Când cantitatea de lichid urinar depăşeşte 400 cm 3, presiunea intravezicală creşte .Creşterea presiunii stimulează receptorii din peretele vezical şi impulsurile sunt conduse prin fibrele senzative parasimpatice la centri nervoşi medulari ai micţiunii _{(S1-S2 )} declanşând reflex, pe cale parasimpatică (nervii pelvici ),relaxarea sfincterului vezical intern şi contracţia muşchiului ,deci micţiunea reflexă .

Simpaticul, cu originea în L1-L4 .are ca efect relaxarea muşchiului vezical, contracţia sfincterului intern şi retenţia urinii (fig. 15. 11. )

*15. 1. 7. Reglarea activităţii gonadelor.

Reglarea funcţiilor testiculare

Activitatea testiculară este reglată de hormonii gonadotropi hipofizari ,iar activitatea hipofizei este reglată de către nivelul testosteronul plasmatic printr-un mecanism de feed –back ,care acţionează atât asupra hipotalamusului ,cât şi asupra hipofizei .

Sistemul limbic influenţează activitatea respiratorie în unele stări comportamentale . timp .Reglarea voluntară a respiraţiei are rol în realizarea unor activităţi specifice umane :vorbit ,cântat vocal şi la instrumente de suflat ,scufundare etc .,în care respiraţia este controlată predominant de scoarţă .

Micţiunea reflexă este caracteristică sugarilor.La adult ,intervine sistemul nervos somatic .Dacă există condiţiile necesare ,se declanşează voluntar relaxarea sfincterului extern ,striat şi se desfăşoară micţiunea .Când nu este posibil ,creşte tonusul sfincterului extern ,urmat de cel al sfincterului vezical intern şi se relaxează temporar muşchiului vezical şi senzaţia de micţiune dispare .Când cantitatea de urină din vezică ajunge la 700 cm, presiunea creşte mult şi apare senzaţia de micţiune însoţită de durere.

Reglarea funcţiilor ovariene

Secreţia hormonală ovariană este controlată de către hormonii gonadotropi hipofizari ,în funcţie de concentraţia sangvină a hormonilor ovarieni .

FSH controlează maturaţia foliculară şi secreţia de estrogeni ,iar LH provoacă ovulaţia ,controlează activitatea corpului galben şi secreţia de progesteron .

Asigurarea stării de normalitate a organismului uman ,care este starea de sănătate ,se realizează prin păstrarea constantă a parametrilor structurilor şi funcţiilor sale .

Orice deviere de la valorile normale care caracterizează funcţiile organismului uman poate duce la instalarea unor stării patologice (boli ) mai mult sau mai puţin grave ,în funcţie de mărimea deviaţiei.

Cele mai obişnuite metode de explorare a stării de sănătate sunt analizele de sânge şi de urină .În tabelele nr. 42 şi 43. Sunt prezentate valorile medii (normale ) ale celor mai importanţi parametri ai mediului intern şi ai urinii ,cu care se compară rezultatele analizelor efectuate