Guta
Definitie
Guta este o patologie din grupul bolilor metabolice heterogene, care se manifesta prin reactie inflamatorie locala la depunerea tisulara a cristalelor de urati.
Sinonime - podagra
Clasificarea
A. Guta primara
1. Idiopatica (99%) - excretie urinara normala; excretie urinara scazuta;
2. Defecte metabolice specifice, mai putin de l % - PP ribo-P- sintetaza hiperaciva; Deficit de hipoxaninguanin-fosforibosil-transferaza.
B. Guta secundara
1. Deficit de glucozo-6-fosfataza.
2. Hemoliza cronica: maladii eritroide, mieloide, limfoide.
3. Mecanisme renale.
Forme clinice - metabolica, renala si mixta.
Generalitati: de obicei debuteaza la 35-50 ani, dar este întâlnita si în tinerete si chiar în copilarie. Mai des sunt afectati barbatii raportul între sexe 30:1. La femei survine mai frecvent dupa instalarea menopauzei, în perioada reproductiva are o evolutie grava.
Sistemele afectate: musculo-scheletal, endocrin, pielorenal.
Factori favorizanti: predispunere ereditara, factori alimentari, defecte genetice, hiperproductie de acid uric, hipoexcretie de urati, unele medicamente - aminofilina, cofeina, diazepamul, etambutolul, metildopa, corticosteroizii, salicilatii, pirazinamida, vitaminele B12 si C, citostaticele, diureticele, radioterapie.
Factori predispozanti: traumatisme, supraraciri, mers îndelungat, alcoolizare, surmenaj psihic, mese copioase.
Etiologie
Hiperuricemie în combinatie cu diferiti factori de influenta (ereditari, farmacologici, dietetici)
1. Hiperuricemie rezultata de producerea excesiva de acid uric - 10% (enzimopatii, neoplazii, boli mieloprolifcrative si limfoproliferative, anemii hemolitice, psoriaz, obezitate, catabolismul nucleotidelor purinice sporit, ingestie de purine crescuta).
2. Hiperuricemie produsa de hipoexcretia acidului uric - 90% (boli renale - nefropatii primare, polichistoze, maladii cronice renale, hipertensiune arteriala; post prelungit; statutul metabolic anormal - deshidratare, restrictii saline, cetonemii, hiperlactacidemie, acidoza diabetica, eclampsii, sindromul Bartter; endocrinopatii - hiperparatiroidism, hipotiroidism, diabetul insipid; factori medicamentosi diuretici, supradozari de salicilati, etanol, etambutol, pirazinamida, levodopa, metoxiflurane, abuz de laxative; altele - sarcoidoza, radioterapia, sindromul Down).
Semne clinice
1. Hiperuricemie asimptomatica
- uratii serici depasesc limita de solubilitate a uratilor monosodici în ser (6,0 mg/dl pentru femei si 7,0 mg/dl pentru barbati);
- se întâlneste frecvent la 20-30 de ani, înainte de primul atac gutos.
2. Artrita gutoasa acuta
- atacul initial este monoarticular, în 90% de cazuri se afecteaza articulatia metatarso-falangiana a halucelui, apoi urmeaza afectarea uneia din articulatii talocrurala, calcaneana, genunchiul, mîna, falangele mâinii, cotul;
- la 6% din pacienti accesul gutos inaugurat poate fi poliarticular, dar antecedentele gutei sunt întotdeauna prezente;
- atacul începe brusc, frecvent noaptea, poate fi prezenta febra, durerea este de intensitate mare;
- articulatiile afectate sunt fierbinti, tumefiate si extrem de dureroase; pielea lucioasa, violacee;
- descuamarea pieii poate surveni la rezolvarea inflamatiei;
- evolutia gutei poate fi diferita: atacuri minime, care pot dura câteva ore si atacuri serioase cu durata de câteva saptamâni;
- pot fi induse de traume, alcoolizare, medicamente, stress subit, stari acute etc.
3. Guta intercritica
- prezinta perioade asimptomatice între atacuri;
- episodul II poate nu surveni sau aparea peste multi ani;
- atacurile ulterioare sunt mai frecvente, mai severe, de durata mai mare, cu afectarea mai multor articulatii.
4. Guta cronica tofacee
- toful este un corp cronic strain, de fapt un granulom înconjurat de cristale de urati;
- el prezinta corelatia cu gradul de hiperuricemie si durata bolii. Se întâlnesc la 50% din pacientii tratati inadecvat.
- ei apar mai des în sinovia subcondrala, în tendoane si burse, apoi crescând - proemina, ulterior apar si în alte articulatii, pe valvele cardiace sau coardele vocale;
- guta tofacee este întotdeauna dureroasa, dar mai poate cauza crispatii si disfunctii articulare cu diformizarea celei din urma;
- uneori tofii elimina materiale alb calcinoase, rareori poate surveni supuratia lor.
5. Boli renale
- nefrolitiaze;
- nefropatii acute cu urati.
Examenul radiologic
- Este de valoare minima în atacul initial al gutei;
- In cazul gutei tofacee aspectele radiologice sunt caracterisctice prin deformatii în halebarda a epifizelor si "piciorul în tepi de arici";
- Asimetrie poliartropatica;
- Eroziuni gutoase brusc definite cu scleroza marginala si margini neîntrerupte;
- Erodari osoase intra- sau/si periarticulare centrale sau marginale;
- Osteoartroza.
Diagnostic diferential - artrita septica, artrita psoriatica, artrita traumatica, artrita luietica, artrita reumatoida, artrita degenerativa, pseudoguta, celulita, tromboflebita, reumatism articular acut, sindromul Reiter, osteoartroza, sarcoidoza, spondiloartropatii.
Regim dietetic
În perioada acuta a bolii doar dieta este insuficienta, se exclud produsele bogate în purine: carne grasa, ficat, bulioane, rosii, vin, bere, sprote, ciuperci, peste; de limitat sarea de bucatarie; este contraindicata dieta prin foame;
Profilaxia
- Instruirea igieno-sanitara a pacientilor.
- Promovarea modului sanatos de viata.
- Educarea culturii alimentare (instructiuni privind alimentele ingerate).
- Terapia medicamentoasa profilactica consta în administrarea AINS (daca nu sunt contraindicatii), a colchicinei (se suporta bine, reactii adverse mai incidente - diareea, fenomene dispeptice, cefalee).
Complicatii - deformarea articulatiilor, complicatii renale - rinichiul gutos, nefropatii gutoase, infectarea procesului gutos.
Pronostic - depinde de afectarea concomitenta a sistemelor cardiovascular si renal, de evolutia bolii, de regimul alimentar respectat de pacient.
Diverse conditii asociate - boli micloproliferative, boli limfoproliferative, etilism cronic, hiperlipidemia, obezitate, hipertensiunea arteriala, diabet zaharat, ateroscleroza, urolitiaza.
Factori de vârsta - pediatrici: este rar întâlnita, se identifica guta secundara; geriatrici: de obicei dupa administrarea medicamentelor.
