Se afișează postările cu eticheta TERAPIA CU ARGILA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta TERAPIA CU ARGILA. Afișați toate postările
Folosirea argilei
Impiedica proliferarea microbilor sau a bacteriilor patogene. Egiptenii foloseau argila la mumificare, cunoscand actiunea sa antiseptica. Argila capteaza, dreneaza, apoi elimina impuritatile din tesuturi, sange sau limfa. Ea constituie un pol de atractie pentru factorii morbizi. Aceasta substanta este dotata cu ceea ce numim „inteligenta naturii". in cazul unei rani sau leziuni, ea elimina tesuturile bolnave si distruge germenii periculosi, fara sa atinga sau sa distruga celulele sanatoase. Are o compozitie asemanatoare corpului nostru, cu un supliment de minerale.
Zincul si seleniul din argila stimuleaza formarea enzimelor care elimina radicalii liberi. Argila are putere antitoxica, bactericida, antiseptica, fortifica organismul si combate bolile datorate slabirii si degenerescentei. Anuleaza efectul nociv al nitritilor si nitratilor, al metalelor grele, al clorului din apa potabila de la robinet. Este bine sa punem max. 1 lingurita de argila/1 1 apa, intr-un vas de sticla, la lumina, pentru a se incarca cu energie cosmica (imbratisarea soarelui cu pamantul, fotonii cu mineralele si cu oligoelementele). Pe traseul sau in organism, ea retine ionii toxici (mercur, cadmiu etc). Din instinct, animalele, cand sunt otravite, mananca argila.
In stomac, formeaza un gel protector si stimuleaza enzimele digestive, asigurand un pH alcalin, necesar digestiei intestinale.
Absoarbe gazele si toxinele care apar in intestin in urma unei dereglari de metabolism. De asemenea, permite o mai buna absorbtie alimentara, echilibrand flora intestinala, accelerand drenajul si evacuarea. Este considerata detergentul intestinelor.
In primul rand, argila este un cicatrizam de prim ordin, gratie silicatului de Al care o compune. Este antiinflamator, eficient in infectiile cronice. Argila colecteaza puroiul, dezinfecteaza locul, dezintoxica organismul.
Datorita continutului in siliciu, se recomanda in arterioscleroza, tuberculoza, boli degenerative, prevenirea efectelor imbatranirii. Se fac cure cu argila in astenie, anemie, demine-ralizare, epilepsie, afectiuni hepatice, leucemie, cancer, fiind bogata in Ca si Mg. Este antiparazitar, activeaza circulatia fluidelor in organism (sange, limfa). Extrage prin piele substantele toxice si introduce mineralele de care are nevoie organismul. Astfel se explica faptul ca nodulii mamari si ganglionii se retrag, ca urmare a aplicatiilor externe cu argila. Argila poseda posibilitatea de a echilibra radioactivitatea corpului, stimuland deficientele radioactive si absorbind poverile excesive. Atunci cand nu a putut fi evitat un tratament cu raze, aplicarea argilei intre doua sedinte permite o mai bura suportare a radiatiilor. Argila creeaza mediul alcalin, aducand sangele la pH-ul optim, nefavorabil dezvoltarii bacteriilor. in fond, boala este acidoza sangelui.
Argila se foloseste pe cale interna (se bea amestecata cu apa) sau pe cale externa (sub forma de cataplasme). Daca se abuzeaza de doza zilnica este neprimejdios, organismul retinand acele microelemente de care are nevoie si eliminand surplusul. De fapt, argila nu actioneaza prin cantitate, ci prin informatia pe care o detine. Folosirea argilei pe cale interna:
• Prima saptamana: puneti din ajun intr-o 1/2 pahar cu apa cat mai slab mineralizata, apa de piramida sau apa de izvor (evitati apa de chiuveta tratata cu clor care diminueaza efectul argilei), 1 lingurita cu praf de argila. Dimineata, pe nemancate, beti apa de argila fara a amesteca solutia (lasati depozitul de argila pe fundul vasului).
• A doua saptamana: dimineata, pe nemancate, amestecati solutia cu o lingurita de lemn; lasati putin sa se aseze si beti apa cu argila in suspensie.
• A treia saptamana: dimineata, pe nemancate, dupa ce amestecati solutia cu o lingurita de lemn, beti indata apa de argila.
Durata: urmati prima cura de argila timp de 3 saptamani. Faceti apoi o saptamana pauza, in continuare, faceti cure de 10 zile in fiecare luna sau la fiecare schimbare de anotimp. in caz de arsuri stomacale, beti de mai multe ori/zi 1/4 sau 1/3 pahar cu apa de argila (preparata cu 2-3 lingurite argila/pahar de apa). Arsurile se vor calma, argila formand un pansament
gastric.
Pentru uz extern, se acopera argila cu apa (1/2 cm peste nivelul argilei) rece. Nu amestecati argila, pentru ca devine lipicioasa si greu de manipulat. Lasati sa se dizolve cateva ore (cel putin 1 h). La inceput, cataplasmele se fac subtiri de 1/2 cm, apoi ingrosati pana la 2 cm. Dupa folosire, argila se arunca. Nu se folosesc cataplasme in timpul digestiei.
Argila nu este un panaceu, asa cum nici un alt produs nu poate curata singur organismul de toxine. Ea trebuie combinata cu o nutritie echilibrata si apifitoterapie.
Argila este folosita cu bune rezultate si in cosmetica. Astfel, laptele si marul fiert la care se adauga argila constituie o masca de fata care da luminozitate tenului, iar mastile cu argila aplicate de 3-4 ori/zi elimina acneea. La noi in tara se comercializeaza gama de produse cu argila „Aslavital" si „Farmec Vital".
Intr-o carte care a facut valva in Occident, Argila care vindeca, Raymond Dextreit afirma: „Argila este incontestabil o forta inteligenta, binefacatoare, pe care trebuie sa o experimentezi pentru a-i intelege actiunea. Sa acceptam faptele, chiar daca nu cunoastem precis cauzele".
despre argila
·
despre sanatate
·
Folosirea argilei
·
sanatateverde
·
TERAPIA CU ARGILA
·
Tratamente naturiste cu argila
Folosirea argilei
Impiedica proliferarea microbilor sau a bacteriilor patogene. Egiptenii foloseau argila la mumificare, cunoscand actiunea sa antiseptica. Argila capteaza, dreneaza, apoi elimina impuritatile din tesuturi, sange sau limfa. Ea constituie un pol de atractie pentru factorii morbizi. Aceasta substanta este dotata cu ceea ce numim „inteligenta naturii". in cazul unei rani sau leziuni, ea elimina tesuturile bolnave si distruge germenii periculosi, fara sa atinga sau sa distruga celulele sanatoase. Are o compozitie asemanatoare corpului nostru, cu un supliment de minerale.
Zincul si seleniul din argila stimuleaza formarea enzimelor care elimina radicalii liberi. Argila are putere antitoxica, bactericida, antiseptica, fortifica organismul si combate bolile datorate slabirii si degenerescentei. Anuleaza efectul nociv al nitritilor si nitratilor, al metalelor grele, al clorului din apa potabila de la robinet. Este bine sa punem max. 1 lingurita de argila/1 1 apa, intr-un vas de sticla, la lumina, pentru a se incarca cu energie cosmica (imbratisarea soarelui cu pamantul, fotonii cu mineralele si cu oligoelementele). Pe traseul sau in organism, ea retine ionii toxici (mercur, cadmiu etc). Din instinct, animalele, cand sunt otravite, mananca argila.
In stomac, formeaza un gel protector si stimuleaza enzimele digestive, asigurand un pH alcalin, necesar digestiei intestinale.
Absoarbe gazele si toxinele care apar in intestin in urma unei dereglari de metabolism. De asemenea, permite o mai buna absorbtie alimentara, echilibrand flora intestinala, accelerand drenajul si evacuarea. Este considerata detergentul intestinelor.
In primul rand, argila este un cicatrizam de prim ordin, gratie silicatului de Al care o compune. Este antiinflamator, eficient in infectiile cronice. Argila colecteaza puroiul, dezinfecteaza locul, dezintoxica organismul.
Datorita continutului in siliciu, se recomanda in arterioscleroza, tuberculoza, boli degenerative, prevenirea efectelor imbatranirii. Se fac cure cu argila in astenie, anemie, demine-ralizare, epilepsie, afectiuni hepatice, leucemie, cancer, fiind bogata in Ca si Mg. Este antiparazitar, activeaza circulatia fluidelor in organism (sange, limfa). Extrage prin piele substantele toxice si introduce mineralele de care are nevoie organismul. Astfel se explica faptul ca nodulii mamari si ganglionii se retrag, ca urmare a aplicatiilor externe cu argila. Argila poseda posibilitatea de a echilibra radioactivitatea corpului, stimuland deficientele radioactive si absorbind poverile excesive. Atunci cand nu a putut fi evitat un tratament cu raze, aplicarea argilei intre doua sedinte permite o mai bura suportare a radiatiilor. Argila creeaza mediul alcalin, aducand sangele la pH-ul optim, nefavorabil dezvoltarii bacteriilor. in fond, boala este acidoza sangelui.
Argila se foloseste pe cale interna (se bea amestecata cu apa) sau pe cale externa (sub forma de cataplasme). Daca se abuzeaza de doza zilnica este neprimejdios, organismul retinand acele microelemente de care are nevoie si eliminand surplusul. De fapt, argila nu actioneaza prin cantitate, ci prin informatia pe care o detine. Folosirea argilei pe cale interna:
• Prima saptamana: puneti din ajun intr-o 1/2 pahar cu apa cat mai slab mineralizata, apa de piramida sau apa de izvor (evitati apa de chiuveta tratata cu clor care diminueaza efectul argilei), 1 lingurita cu praf de argila. Dimineata, pe nemancate, beti apa de argila fara a amesteca solutia (lasati depozitul de argila pe fundul vasului).
• A doua saptamana: dimineata, pe nemancate, amestecati solutia cu o lingurita de lemn; lasati putin sa se aseze si beti apa cu argila in suspensie.
• A treia saptamana: dimineata, pe nemancate, dupa ce amestecati solutia cu o lingurita de lemn, beti indata apa de argila.
Durata: urmati prima cura de argila timp de 3 saptamani. Faceti apoi o saptamana pauza, in continuare, faceti cure de 10 zile in fiecare luna sau la fiecare schimbare de anotimp. in caz de arsuri stomacale, beti de mai multe ori/zi 1/4 sau 1/3 pahar cu apa de argila (preparata cu 2-3 lingurite argila/pahar de apa). Arsurile se vor calma, argila formand un pansament
gastric.
Pentru uz extern, se acopera argila cu apa (1/2 cm peste nivelul argilei) rece. Nu amestecati argila, pentru ca devine lipicioasa si greu de manipulat. Lasati sa se dizolve cateva ore (cel putin 1 h). La inceput, cataplasmele se fac subtiri de 1/2 cm, apoi ingrosati pana la 2 cm. Dupa folosire, argila se arunca. Nu se folosesc cataplasme in timpul digestiei.
Argila nu este un panaceu, asa cum nici un alt produs nu poate curata singur organismul de toxine. Ea trebuie combinata cu o nutritie echilibrata si apifitoterapie.
Argila este folosita cu bune rezultate si in cosmetica. Astfel, laptele si marul fiert la care se adauga argila constituie o masca de fata care da luminozitate tenului, iar mastile cu argila aplicate de 3-4 ori/zi elimina acneea. La noi in tara se comercializeaza gama de produse cu argila „Aslavital" si „Farmec Vital".
Intr-o carte care a facut valva in Occident, Argila care vindeca, Raymond Dextreit afirma: „Argila este incontestabil o forta inteligenta, binefacatoare, pe care trebuie sa o experimentezi pentru a-i intelege actiunea. Sa acceptam faptele, chiar daca nu cunoastem precis cauzele".
Dr. IULIAN ANGHEL
"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.
Boala
"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer.
Prima operatie
Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii.
A doua operatie
In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut.
A treia operatie
La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <>, colegii mei au gasit un abces retropancreatic care fuzase in mezocon (abcesul se sparsese in abdomen si puroiul a ajuns la colonul transvers). Mi s-a facut o derivatie a intestinului gros in zona ocluziei si a procesului inflamator, apoi am fost cusut la loc. Din punct de vedere chirurgical, operatia reusise.
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <>, erau caracteristice ulcerului. Am ajuns la Timisoara si am inceput tratamentul specific: antialgice, antiacide, pansamente gastrice etc., dar fara nici un rezultat. Imi era din ce in ce mai rau. Am rezistat asa pana in ianuarie 1997, cand mi s-a declansat o hemoragie digestiva superioara: varsam sange, aveam scaun cu sange, eram slabit in ultimul hal.
A patra operatie
Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.
A cincea operatie
Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <>. Am intrat in sala de operatie, mi s-a facut anestezia si m-am rugat la Dumnezeu sa ma aiba in paza Lui. Nu stiam daca voi rezista operatiei. Starea mea generala era atat de alterata, incat efectiv nu mi se dadea nici o sansa. Interventia a durat aproape sase ore. Mi s-au facut multiple rezectii de intestin (portiuni care erau deja necrozate), mi s-au curatat aderentele de la operatiile anterioare, mi s-a scos toata infectia din burta. Mi-au facut 17 suturi numai la intestin; va dati seama in ce hal eram... Cand au ajuns la stomac, colegii mei s-au speriat. O portiune de doua treimi era necrozata si a trebuit scoasa. Am ramas in spital, sub supraveghere medicala, inca o saptamana. Totul era din ce in ce mai bine, am inceput sa ma ingras, o data ce mi-a fost reintrodusa alimentatia normala (bineinteles, cu restrictiile de rigoare). Dupa un an, in primavara, am avut o noua <>: dureri, scadere ponderala marcata, hipercatabolism. Mi s-a pus din nou cateter central, am fost hranit numai intravenos. Mi-am revenit, pentru o perioada. Iarna, am avut alte crize. Nu stiam ce sa mai cred. Chirurgical, nu mai era nimic de facut. M-am adancit tot mai mult in rugaciune. Scaparea mai putea veni doar de la Bunul Dumnezeu.
Minunea
Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <>. Psihic, eram la pamant. Dimineata, era de ajuns sa ma vad in oglinda, ca imi pierdeam tonusul pentru intreaga zi. Ajunsesem numai piele si os. Oboseam imediat, trebuia sa stau mereu in pat. Aveam o anemie severa, valoarea hemoglobinei scazuse la 7. Facusem litiaza renala si hemoroizi. Nici macar prietenii nu ma mai recunosteau! M-am incurajat si, fiindca tot nu aveam nimic de pierdut, am inceput cura cu argila, conform prospectului. Daca n-ar fi fost mentionate fenomenele ce apar la inceputul tratamentului, as fi zis ca ma intoxic. Privind in urma, ma si intreb ce anume m-a facut sa continuu tratamentul, cu toate ca durerile mi se intetisera, aveam scaun diareic foarte urat mirositor si ma deshidratam continuu. Nu m-am lasat. Simteam ca asta mi-e scaparea. De ce? Nici eu nu stiu... Eram convins ca-i un dar de la Dumnezeu. Si stiam ca toate cele lasate de Tatal Ceresc pe pamant sunt bune. Numai noi, oamenii, nu stim sa le apreciem la adevarata valoare. Am continuat cura cu incredere. Dupa 21 de zile, am observat ca simptomele s-au remis, dar nu s-a produs acea vindecare miraculoasa la care ma gandeam. L-am sunat pe d-l Bocan si l-am intrebat ce sa fac. Mi-a spus sa urmez cura ca si pana atunci, cu trei doze pe zi, o perioada mai indelungata. Dupa inca o luna, am inceput sa simt puterea argilei. Au disparut tulburarile renale si edemele. S-a reglat metabolismul general si am inceput sa asimilez. Am scapat de hemoroizi si am eliminat calculii renali. Mi-am rezolvat aproape toate problemele. Cu tractul meu digestiv, asa cum este el acum, este o minune dumnezeiasca faptul ca traiesc. Nu pot spune ca sunt ca nou, dar am capatat vitalitate, sunt pe picioarele mele si pot sa operez zilnic. Esential este faptul ca nu mai am nevoie de nici un alt tratament. Acum pot sa mananc normal, fara sa tin nici macar regim alimentar. Urmez cura de intretinere cu argila si nu voi renunta la ea cate zile imi va da Bunul Dumnezeu pe pamant. Ganditi-va la un singur exemplu: luna trecuta, am facut 11 garzi, fara sa mi se para un efort deosebit. Am avut si motive financiare, recunosc, fiindca e tot mai greu sa traiesti din salariul de medic. Chiar as vrea sa stie toata lumea ca exista si medici care nu se scalda in averi si care nu pretind bani pentru a efectua o interventie chirurgicala.
Morala
Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta."
"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.
Boala
"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer.
Prima operatie
Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii.
A doua operatie
In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut.
A treia operatie
La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <
A patra operatie
Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.
A cincea operatie
Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <
Minunea
Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <
Morala
Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta."
Dr. IULIAN ANGHEL Argila mi-a salvat viata
Dr. IULIAN ANGHEL
"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.
Boala
"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer.
Prima operatie
Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii.
A doua operatie
In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut.
A treia operatie
La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <>, colegii mei au gasit un abces retropancreatic care fuzase in mezocon (abcesul se sparsese in abdomen si puroiul a ajuns la colonul transvers). Mi s-a facut o derivatie a intestinului gros in zona ocluziei si a procesului inflamator, apoi am fost cusut la loc. Din punct de vedere chirurgical, operatia reusise.
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <>, erau caracteristice ulcerului. Am ajuns la Timisoara si am inceput tratamentul specific: antialgice, antiacide, pansamente gastrice etc., dar fara nici un rezultat. Imi era din ce in ce mai rau. Am rezistat asa pana in ianuarie 1997, cand mi s-a declansat o hemoragie digestiva superioara: varsam sange, aveam scaun cu sange, eram slabit in ultimul hal.
A patra operatie
Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.
A cincea operatie
Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <>. Am intrat in sala de operatie, mi s-a facut anestezia si m-am rugat la Dumnezeu sa ma aiba in paza Lui. Nu stiam daca voi rezista operatiei. Starea mea generala era atat de alterata, incat efectiv nu mi se dadea nici o sansa. Interventia a durat aproape sase ore. Mi s-au facut multiple rezectii de intestin (portiuni care erau deja necrozate), mi s-au curatat aderentele de la operatiile anterioare, mi s-a scos toata infectia din burta. Mi-au facut 17 suturi numai la intestin; va dati seama in ce hal eram... Cand au ajuns la stomac, colegii mei s-au speriat. O portiune de doua treimi era necrozata si a trebuit scoasa. Am ramas in spital, sub supraveghere medicala, inca o saptamana. Totul era din ce in ce mai bine, am inceput sa ma ingras, o data ce mi-a fost reintrodusa alimentatia normala (bineinteles, cu restrictiile de rigoare). Dupa un an, in primavara, am avut o noua <>: dureri, scadere ponderala marcata, hipercatabolism. Mi s-a pus din nou cateter central, am fost hranit numai intravenos. Mi-am revenit, pentru o perioada. Iarna, am avut alte crize. Nu stiam ce sa mai cred. Chirurgical, nu mai era nimic de facut. M-am adancit tot mai mult in rugaciune. Scaparea mai putea veni doar de la Bunul Dumnezeu.
Minunea
Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <>. Psihic, eram la pamant. Dimineata, era de ajuns sa ma vad in oglinda, ca imi pierdeam tonusul pentru intreaga zi. Ajunsesem numai piele si os. Oboseam imediat, trebuia sa stau mereu in pat. Aveam o anemie severa, valoarea hemoglobinei scazuse la 7. Facusem litiaza renala si hemoroizi. Nici macar prietenii nu ma mai recunosteau! M-am incurajat si, fiindca tot nu aveam nimic de pierdut, am inceput cura cu argila, conform prospectului. Daca n-ar fi fost mentionate fenomenele ce apar la inceputul tratamentului, as fi zis ca ma intoxic. Privind in urma, ma si intreb ce anume m-a facut sa continuu tratamentul, cu toate ca durerile mi se intetisera, aveam scaun diareic foarte urat mirositor si ma deshidratam continuu. Nu m-am lasat. Simteam ca asta mi-e scaparea. De ce? Nici eu nu stiu... Eram convins ca-i un dar de la Dumnezeu. Si stiam ca toate cele lasate de Tatal Ceresc pe pamant sunt bune. Numai noi, oamenii, nu stim sa le apreciem la adevarata valoare. Am continuat cura cu incredere. Dupa 21 de zile, am observat ca simptomele s-au remis, dar nu s-a produs acea vindecare miraculoasa la care ma gandeam. L-am sunat pe d-l Bocan si l-am intrebat ce sa fac. Mi-a spus sa urmez cura ca si pana atunci, cu trei doze pe zi, o perioada mai indelungata. Dupa inca o luna, am inceput sa simt puterea argilei. Au disparut tulburarile renale si edemele. S-a reglat metabolismul general si am inceput sa asimilez. Am scapat de hemoroizi si am eliminat calculii renali. Mi-am rezolvat aproape toate problemele. Cu tractul meu digestiv, asa cum este el acum, este o minune dumnezeiasca faptul ca traiesc. Nu pot spune ca sunt ca nou, dar am capatat vitalitate, sunt pe picioarele mele si pot sa operez zilnic. Esential este faptul ca nu mai am nevoie de nici un alt tratament. Acum pot sa mananc normal, fara sa tin nici macar regim alimentar. Urmez cura de intretinere cu argila si nu voi renunta la ea cate zile imi va da Bunul Dumnezeu pe pamant. Ganditi-va la un singur exemplu: luna trecuta, am facut 11 garzi, fara sa mi se para un efort deosebit. Am avut si motive financiare, recunosc, fiindca e tot mai greu sa traiesti din salariul de medic. Chiar as vrea sa stie toata lumea ca exista si medici care nu se scalda in averi si care nu pretind bani pentru a efectua o interventie chirurgicala.
Morala
Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta."
"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.
Boala
"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer.
Prima operatie
Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii.
A doua operatie
In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut.
A treia operatie
La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <
A patra operatie
Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.
A cincea operatie
Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <
Minunea
Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <
Morala
Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta."
Folosirea argilei in scopuri terapeutice
In zilele noastre oamenii sint atit de atrasi de medicamente, incit adesea nu isi pot imagina viata fara ele. Ii doare capul, imediat inghit un analgezic, au racit – inghit aspirina si antibiotice, fara sa tina cont de faptul ca acea durere de cap poate avea sute de alte cauze (de la oboseala pina la piciorul plat), iar aspirina si analgezicul, fara sa tinem cont de proprietatile antibacteriene, pot provoca un soc. In timp ce la noi lumea se trateaza cu diverse preparate medicamentoase, iar dintre mijloacele naturale intiietate au doar alcoolul si usturoiul, in alte parti este folosita argila.
Cu numai citeva decenii in urma cercetatorii au inceput sa se gindeasca serios la mijloacele naturale de tratament. Cercetarile au aratat ca argila contine practic toate microelementele si substantele active din punct de vedere biologic si concentreaza raze electromagnetice. In ea se afla o mare cantitate de radiu – un element chimic radioactiv care are caracteristici naturale unice. Argila concentreaza in ea magnetismul soarelui, aerului si apei. Ea contribuie la regenerarea tesuturilor, la remineralizarea organismului (absorbtia sarurilor), la eliminarea toxinelor, a gazelor, are proprietati antitoxice, antiseptice, antibacteriologice si de conservare.
Folosita din Egiptul antic
Argila a fost foarte mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore. Efectul era uimitor: argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau la picioare. Cu ajutorul argilei egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei. Argila a fost foarte pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator si negativ, iar procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna cu mirosul neplacut.
Obiceiuri pe mapamond legate de argila
Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adauga argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul iernii. Ouale cufundate citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta. Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin, argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor sistemului cardiovascular si ale aortelor. Compresele cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila, citeodata chiar si pentru 24 de ore.
In anul 1903, un profesor de la Universitatea din Berlin a folosit cu succes argila in tratarea holerei asiatice. In primul razboi mondial, soldatilor francezi li se adauga argila in mustar pentru a fi protejati in timpul epidemiei de dizenterie.
Cu ajutorul argilei sint eliminate toxinele
Argila este un amestec de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu), care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu. Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic, saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine.
De cite feluri este argila
In natura se gasesc mai multe feluri de argila: alba, verde, rosie si galbena.
Argila alba sau caolinul consta in general din silicat de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului, a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile de natura oncologica.
Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta), oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza.
Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor.
O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii argilei albastre si a stabilit ca aceasta are acelasi cimp de vibratii ca si celulele sanatoase si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice, o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal.
Argila de cimp este foarte buna
Pentru tratament se poate folosi argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate in ele, substante care impiedica functionarea lor normala.
Argila din cariere este cea mai buna
Cea mai buna argila este aceea luata din cariere, din gropile pentru fundatia unor constructii, din ripe, pentru ca se stie de foarte mult timp ca actiunea argilei luata de la adincime este de citeva ori mai ridicata decit cea a argilei de suprafata.
Cum se pastreaza
Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se incalzeste la baie de aburi.
Argila este foarte absorbanta
Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa, mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea otravita, dar fara argila, au murit.
Are proprietati antiseptice
Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura, umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.
Cum se verifica argila
Inainte de a incepe sa folositi argila in scopuri terapeutice trebuie sa o verificati. Primul mod de verificare: puneti in apa o cantitate mica de argila – argila buna (grasa, untoasa) se asaza pe fundul paharului incet, in timp ce argila saraca in minerale, de calitate proasta, se lasa la fundul paharului repede.
Cel de-al doilea mod de verificare a calitatii argilei a fost propus de Ivan Iotov. Acesta a spus ca argila poate fi folosita in scopuri terapeutice daca unda ei statica are 8 metri sau chiar mai mult. Calitatea argilei poate fi masurata aproximativ cu ajutorul unui pendul. Luati pendulul in mina (agatati de ata o greutate – un inel, o piulita), asezati-l pe stratul de argila. Pendulul trebuie sa arate plus (sa se miste de la dreapta la stinga), iara nu minus (sens in care greutatea se va misca de la stinga la dreapta). Dupa aceea, incet si cu atentie indepartati-va de stratul de argila la o distanta de 8 metri, continuind sa urmariti pendulul. Daca greutatea continua sa se miste indicind plus se poate spune ca argila gasita este puternica din punct de vedere energetic, are calitati terapeutice.
Pentru tratament cea mai buna este argila din care dupa ce a fost inmuiata in apa se poate face un inel care nu se rupe sau se crapa dupa ce s-a uscat. Cel mai bine este sa folositi argila din localitatea in care traiti.
Sub ce forme se foloseste argila
Argila se foloseste sub forma de alifie, pasta, comprese, cataplasme, fretionari, balsamuri in care se adauga miere, otet, ierburi aromatice, dar si sub forma de bai terapeutice sau dizolvata in apa pentru clisme.
In cazul afectiunilor cronice se folosesc compresele calde, iar in cazul abceselor si al supuratiilor – cele reci. Terapia cu argila calda este contraindicata in hemoragii, in circulatia proasta a singelui, in tumori, tuberculoza, de asemenea in timpul menstruatiei. Atunci cind este folosita calda, argila nu trebuie fiarta si nici adaugata peste ea apa clocotita, pentru ca in acest fel isi poate pierde proprietatile terapeutice, ci trebuie doar incalzita la 40-60 de grade la baie de aburi.
Tratamentul trebuie sa cuprinda de obicei intre 12 si 15 proceduri. Daca afectiunile persista, tratamentul poate fi repetat peste cinci-sase luni.
Folosirea externa a argilei
Se pune pe un tifon o lipie din argila groasa de 1-2 centimetri putin mai mare decit partea bolnava. Argila poate fi rece sau calda. Argila calda se aplica pe ficat, plamini, vezica biliara si articulatii. In cazul bolilor de inima sau al contuziilor se pun comprese cu apa in care s-a dizolvat argila. Si lipiile, si compresele trebuie acoperite cu o pinza groasa pentru a mentine caldura.
Abcesele care supureaza sint tratate tot cu ajutorul compreselor, care trebuie schimbate la fiecare 30-60 de minute. Pe stomac, ficat si picioare compresele se pun pentru doua-trei ore pentru a trezi o reactie puternica.
Pentru compresele de durata se poate folosi si argila pudra. Aceasta este indicata a se utiliza in locul pudrei pentru copii in diversele afectiuni ale pielii, in psoriazis.
Argila este recomandata si pentru mastile cosmetice. Femeile care vor sa aiba un ten moale si fin trebuie sa stie ca o masca mai buna decit cea cu argila nu s-a inventat. Argila se amesteca cu suc de castravete si apa in cantitati egale, se obtine astfel o pasta care se intinde pe fata pentru 10-30 de minute, dupa care se spala. Aceasta masca se aplica o data pe saptamina. In cazul tenului cu cosuri argila pudra se amesteca cu ulei de masline.
In cazul afectiunilor intestinului, in colite, in bolile ginecologice pentru spalaturi si clisme se pun trei-patru linguri de argila intr-un litru de apa, inainte de folosire se incalzeste la temperatura corpului.
Foarte indicate sint si baile in care se adauga argila (o data, de doua ori pe saptamina cite 15-30 de minute). Pentru aceasta aveti nevoie de multa argila, astfel incit apa calda pentru baie (37-39 de grade) sa devina tulbure. O asemenea baie purifica organismul. In timpul baii va puteti unge cu argila si fata, si parul – este o terapie extraordinara pentru piele.
Cum se foloseste in Germania
In Germania se fac bai cu argila dupa o metoda deosebita. Astfel, se adauga argila in apa din baie pina capata o consistenta asemanatoare smintinii, temperatura trebuie sa fie cu aproximativ 10 grade mai scazuta decit temperatura corpului (adica 25-27 de grade). Intrati in apa pina la partea inferioara a coapselor (partea superioara a corpului trebuie sa ramina acoperita). Durata acestei proceduri este de 15-45 de minute. In ciuda temperaturii destul de scazute a apei, peste citeva minute apare o senzatie de caldura placuta, straturile de argila apropiate de corp se incalzesc repede. In primele patru minute de la inceputul procedurii ritmul pulsului creste (in medie de la 78 la 112 batai de minut), apoi scade (pina la 80-85 de batai pe minut), iar dupa baie revine la normal.
Folosirea interna a argilei
Pentru uz intern este indicata numai argila grasa. Daca in ea mai exista si urme de nisip trebuie trecuta printr-un tifon. Se bea argila cu apa cu 30 de minute inainte de masa (200 de grame din aceasta solutie trebuie sa contina o lingurita de argila si 200 de grame de apa, iar pentru copiii mai mici de 12 ani – o jumatate de lingurita de argila).
In cazul epidemiilor infectioase apa cu argila trebuie folosita zilnic. Pentru o actiune de durata asupra intestinului, argila poate fi inghitita (in bucati de marimea unui bob de porumb). In tulburarile mai usoare ale tractului digestiv este suficient daca luati dimineata si seara pe stomacul gol cite o bucata de argila de marimea unei bomboane, iar in cazul unor afectiuni mai serioase – o data sau de mai multe ori pe zi luati cite 50-100 de grame de argila. Dupa un tratament de 12-15 zile trebuie sa faceti pauza o saptamina. atunci cind argila este respinsa de organism (mai ales la copii), aceasta poate fi indulcita cu zahar pina cind organismul se obisnuieste cu ea.
Ce boli interne pot fi tratate cu ajutorul argilei
Argila este recomandata in ulcerul stomacal sau duodenal, in parazitoza intestinului, colibacterioza, crampe, convulsii, epilepsie, paralizie, astm, laringita, bronsita, migrena, gusa, chelie, diverse eczeme, seboree, dermatita, in durerile reumatice, otita, sinuzita, hepatita, conjunctivita, prostata, cistita, ciroza, podagra, icter, alcoolism, dureri menstruale, deficit de vitamina C, balonari. Terapia cu argila este recomandata de asemenea in caz de nevroza, depresie, lumbago, artrita, calculi renali. Specialistii in domeniul terapiei cu ajutorul argilei afirma ca nu exista contraindicatii in folosirea acestui extraordinar medicament natural.
Citeva recomandari in terapia cu argila
Abcese, furuncule la toate afectiunile: argila sub forma de lipie se pune pe partea inflamata a corpului pentru o ora, de patru-sase ori pe zi.
Abcese in cavitatea bucala: lipia se aplica pe fata, iar argila inmuiata poate fi pusa si pe locul afectat. Lipiile se schimba la fiecare doua ore.
In cazul convulsiilor, crampelor, epilepsiei, paraliziei, lipiile de argila se pun in partea inferioara a spinarii, in partea de jos a stomacului.
Anghina, laringita: in aceste afectiuni este indicata gargara cu argila dizolvata in apa, dar si compresele sub forma de lipie.
In durerile de dinti sau gingii argila se amesteca cu pasta de dinti.
Astm bronsic: argila sub forma de lipii calde se pune pe spinare si pe piept de doua-patru ori pe zi.
Arsuri: pe locul arsurii se pun lipii din argila care se schimba la fiecare doua ore, pina cind se formeaza un nou strat de piele. Dupa aceea, pentru doua ore, de trei-patru ori pe zi se pun comprese pe locul arsurii.
Afectiuni ale inimii: la inceput se pun comprese cu argila, iar dupa aceea se pun lipii cite una-trei ore. Asemenea tratament trebuie facut de citeva ori pe zi.
Ivan Iotov recomanda urmatoarele comprese cu argila: in caz de raceala compresele se pun la radacina nasului, in anghina – pe git, in bronsita sau astm – pe spinare sau pe piept. In inflamarea prostatei si in radiculita compresele se pun in regiunea lombara (in acest caz puteti sa va coaseti un saculet din tifon pe care il umpleti cu argila). In durerile de dinti este bine sa va spalati pe dinti cu apa cu sare si argila, iar pe gingiile inflamate trebuie sa va puneti cite o bucata de argila.
Terapia cu argila poate fi insotita de tratamente cu fructe si sucuri, de reflexoterapie, dietoterapie, masaj, de bai de soare sau in apa marii, care actioneaza asupra circulatiei sangvine. In cazul crizelor care apar in timpul tratamentului cu argila, terapia nu se intrerupe pentru ca aceste crize sint doar semnalul care arata ca organismul se curata de substantele toxice.
Georgeta Licsandru
Tratament cu pasta de argila
Prepararea pastei
Prepararea pastei de argila este foarte simpla: punem argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata intr-un vas din metal sau din material plastic) si amestecam - adaugind apa - pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen.
Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,5-2 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.
Aplicatii reci sau calde
Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:
• Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.
• Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase. Cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.
Intii comprese, apoi cataplasme
Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de comprese, si apoi cu cataplasme. Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce inainte de asezarea pe locul respectiv.
Cataplasmele si plasturii se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o fasa Velpeau, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru perineu).
Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gitului.
Durata aplicarii variaza
Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora la doua-trei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata.
Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalaturi simple cu apa rece sau incropita.
Ritmul aplicarilor variaza
Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului.
• Abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate - intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar.
Pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori.
• Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore. Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.
Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari.
Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei.
Ce facem dupa folosire
Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate.
Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila in genere, alimentatie echilibrata atoxica.
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta decit in cazuri de exceptie.
Pe linga plasturi si comprese, argila poate fi intrebuintata cu folos pentru pudrare, in chip de talc, atit la sugari, cit si la copii si la adulti. Peste jupuiturile cutanate si peste plagi, pudrarea cu argila are o actiune antiseptica si cicatrizanta. La fel si pentru crapaturi, eczeme, ulcere, anumite cazuri de eritem.
Cum se foloseste in cosmetica
Mastile de frumusete contin foarte adesea argila. Se va proceda mai simplu, mai economic si mai eficace, folosind argila in pudra, din care se va face o pasta cu jumatate apa, jumatate suc de castravete, de rosii sau de struguri. Pasta aceasta va fi intinsa in strat subtire pe toata fata si pastrata pina se usuca: 15 minute pina la o jumatate de ora. Se va indeparta cu apa calduta. Procedeul acesta, o data pe saptamina, prezinta numai avantaje. Se trateaza acneea, eruptiile fetei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecata cu ulei de masline, da o crema alinatoare, deopotriva de eficace in toate cazurile enumerate.
Cind se mai poate folosi
Pe de alta parte, argila poate fi utilizata in injectii vaginale si in spalaturi, in doze de 3-4 linguri la litrul de apa, usor incropita (scurgeri albe, metrite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
Pentru bolnavii carora li se rocomanda bai de namol, care n-au timpul sau mijloacele de a se duce intr-o statiune termala specializata, prezentam mijlocul de a beneficia totusi de metoda aceasta terapeutica: se va prepara un terci de argila in cantitate suficienta pentru a umple o cada sau un butoi. Baia va putea fi folosita de mai multe ori. Va fi de ajuns sa adaugam, de fiecare data, o cantitate suficienta de apa calda.
Durata acestor bai va fi de 5-10 minute la inceput, apoi de 15-20 de minute. Baile se vor face din doua in doua zile sau de doua ori pe saptamina, timp de o luna. Se repeta daca este necesar dupa o intrerupere de trei-cinci saptamini. Sint indicate mai cu seama in cazuri de artritism, afectiuni reumatismale sau osoase si deopotriva in anemie.
Baile locale vor fi practicate in cazul reumatismelor miinilor sau ale picioarelor. In masura posibilitatilor apa de mare este preferabila sau cea in care s-a pus sare marina.
In zilele noastre oamenii sint atit de atrasi de medicamente, incit adesea nu isi pot imagina viata fara ele. Ii doare capul, imediat inghit un analgezic, au racit – inghit aspirina si antibiotice, fara sa tina cont de faptul ca acea durere de cap poate avea sute de alte cauze (de la oboseala pina la piciorul plat), iar aspirina si analgezicul, fara sa tinem cont de proprietatile antibacteriene, pot provoca un soc. In timp ce la noi lumea se trateaza cu diverse preparate medicamentoase, iar dintre mijloacele naturale intiietate au doar alcoolul si usturoiul, in alte parti este folosita argila.
Cu numai citeva decenii in urma cercetatorii au inceput sa se gindeasca serios la mijloacele naturale de tratament. Cercetarile au aratat ca argila contine practic toate microelementele si substantele active din punct de vedere biologic si concentreaza raze electromagnetice. In ea se afla o mare cantitate de radiu – un element chimic radioactiv care are caracteristici naturale unice. Argila concentreaza in ea magnetismul soarelui, aerului si apei. Ea contribuie la regenerarea tesuturilor, la remineralizarea organismului (absorbtia sarurilor), la eliminarea toxinelor, a gazelor, are proprietati antitoxice, antiseptice, antibacteriologice si de conservare.
Folosita din Egiptul antic
Argila a fost foarte mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore. Efectul era uimitor: argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau la picioare. Cu ajutorul argilei egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei. Argila a fost foarte pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator si negativ, iar procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna cu mirosul neplacut.
Obiceiuri pe mapamond legate de argila
Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adauga argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul iernii. Ouale cufundate citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta. Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin, argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor sistemului cardiovascular si ale aortelor. Compresele cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila, citeodata chiar si pentru 24 de ore.
In anul 1903, un profesor de la Universitatea din Berlin a folosit cu succes argila in tratarea holerei asiatice. In primul razboi mondial, soldatilor francezi li se adauga argila in mustar pentru a fi protejati in timpul epidemiei de dizenterie.
Cu ajutorul argilei sint eliminate toxinele
Argila este un amestec de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu), care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu. Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic, saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine.
De cite feluri este argila
In natura se gasesc mai multe feluri de argila: alba, verde, rosie si galbena.
Argila alba sau caolinul consta in general din silicat de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului, a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile de natura oncologica.
Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta), oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza.
Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor.
O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii argilei albastre si a stabilit ca aceasta are acelasi cimp de vibratii ca si celulele sanatoase si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice, o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal.
Argila de cimp este foarte buna
Pentru tratament se poate folosi argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate in ele, substante care impiedica functionarea lor normala.
Argila din cariere este cea mai buna
Cea mai buna argila este aceea luata din cariere, din gropile pentru fundatia unor constructii, din ripe, pentru ca se stie de foarte mult timp ca actiunea argilei luata de la adincime este de citeva ori mai ridicata decit cea a argilei de suprafata.
Cum se pastreaza
Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se incalzeste la baie de aburi.
Argila este foarte absorbanta
Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa, mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea otravita, dar fara argila, au murit.
Are proprietati antiseptice
Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura, umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.
Cum se verifica argila
Inainte de a incepe sa folositi argila in scopuri terapeutice trebuie sa o verificati. Primul mod de verificare: puneti in apa o cantitate mica de argila – argila buna (grasa, untoasa) se asaza pe fundul paharului incet, in timp ce argila saraca in minerale, de calitate proasta, se lasa la fundul paharului repede.
Cel de-al doilea mod de verificare a calitatii argilei a fost propus de Ivan Iotov. Acesta a spus ca argila poate fi folosita in scopuri terapeutice daca unda ei statica are 8 metri sau chiar mai mult. Calitatea argilei poate fi masurata aproximativ cu ajutorul unui pendul. Luati pendulul in mina (agatati de ata o greutate – un inel, o piulita), asezati-l pe stratul de argila. Pendulul trebuie sa arate plus (sa se miste de la dreapta la stinga), iara nu minus (sens in care greutatea se va misca de la stinga la dreapta). Dupa aceea, incet si cu atentie indepartati-va de stratul de argila la o distanta de 8 metri, continuind sa urmariti pendulul. Daca greutatea continua sa se miste indicind plus se poate spune ca argila gasita este puternica din punct de vedere energetic, are calitati terapeutice.
Pentru tratament cea mai buna este argila din care dupa ce a fost inmuiata in apa se poate face un inel care nu se rupe sau se crapa dupa ce s-a uscat. Cel mai bine este sa folositi argila din localitatea in care traiti.
Sub ce forme se foloseste argila
Argila se foloseste sub forma de alifie, pasta, comprese, cataplasme, fretionari, balsamuri in care se adauga miere, otet, ierburi aromatice, dar si sub forma de bai terapeutice sau dizolvata in apa pentru clisme.
In cazul afectiunilor cronice se folosesc compresele calde, iar in cazul abceselor si al supuratiilor – cele reci. Terapia cu argila calda este contraindicata in hemoragii, in circulatia proasta a singelui, in tumori, tuberculoza, de asemenea in timpul menstruatiei. Atunci cind este folosita calda, argila nu trebuie fiarta si nici adaugata peste ea apa clocotita, pentru ca in acest fel isi poate pierde proprietatile terapeutice, ci trebuie doar incalzita la 40-60 de grade la baie de aburi.
Tratamentul trebuie sa cuprinda de obicei intre 12 si 15 proceduri. Daca afectiunile persista, tratamentul poate fi repetat peste cinci-sase luni.
Folosirea externa a argilei
Se pune pe un tifon o lipie din argila groasa de 1-2 centimetri putin mai mare decit partea bolnava. Argila poate fi rece sau calda. Argila calda se aplica pe ficat, plamini, vezica biliara si articulatii. In cazul bolilor de inima sau al contuziilor se pun comprese cu apa in care s-a dizolvat argila. Si lipiile, si compresele trebuie acoperite cu o pinza groasa pentru a mentine caldura.
Abcesele care supureaza sint tratate tot cu ajutorul compreselor, care trebuie schimbate la fiecare 30-60 de minute. Pe stomac, ficat si picioare compresele se pun pentru doua-trei ore pentru a trezi o reactie puternica.
Pentru compresele de durata se poate folosi si argila pudra. Aceasta este indicata a se utiliza in locul pudrei pentru copii in diversele afectiuni ale pielii, in psoriazis.
Argila este recomandata si pentru mastile cosmetice. Femeile care vor sa aiba un ten moale si fin trebuie sa stie ca o masca mai buna decit cea cu argila nu s-a inventat. Argila se amesteca cu suc de castravete si apa in cantitati egale, se obtine astfel o pasta care se intinde pe fata pentru 10-30 de minute, dupa care se spala. Aceasta masca se aplica o data pe saptamina. In cazul tenului cu cosuri argila pudra se amesteca cu ulei de masline.
In cazul afectiunilor intestinului, in colite, in bolile ginecologice pentru spalaturi si clisme se pun trei-patru linguri de argila intr-un litru de apa, inainte de folosire se incalzeste la temperatura corpului.
Foarte indicate sint si baile in care se adauga argila (o data, de doua ori pe saptamina cite 15-30 de minute). Pentru aceasta aveti nevoie de multa argila, astfel incit apa calda pentru baie (37-39 de grade) sa devina tulbure. O asemenea baie purifica organismul. In timpul baii va puteti unge cu argila si fata, si parul – este o terapie extraordinara pentru piele.
Cum se foloseste in Germania
In Germania se fac bai cu argila dupa o metoda deosebita. Astfel, se adauga argila in apa din baie pina capata o consistenta asemanatoare smintinii, temperatura trebuie sa fie cu aproximativ 10 grade mai scazuta decit temperatura corpului (adica 25-27 de grade). Intrati in apa pina la partea inferioara a coapselor (partea superioara a corpului trebuie sa ramina acoperita). Durata acestei proceduri este de 15-45 de minute. In ciuda temperaturii destul de scazute a apei, peste citeva minute apare o senzatie de caldura placuta, straturile de argila apropiate de corp se incalzesc repede. In primele patru minute de la inceputul procedurii ritmul pulsului creste (in medie de la 78 la 112 batai de minut), apoi scade (pina la 80-85 de batai pe minut), iar dupa baie revine la normal.
Folosirea interna a argilei
Pentru uz intern este indicata numai argila grasa. Daca in ea mai exista si urme de nisip trebuie trecuta printr-un tifon. Se bea argila cu apa cu 30 de minute inainte de masa (200 de grame din aceasta solutie trebuie sa contina o lingurita de argila si 200 de grame de apa, iar pentru copiii mai mici de 12 ani – o jumatate de lingurita de argila).
In cazul epidemiilor infectioase apa cu argila trebuie folosita zilnic. Pentru o actiune de durata asupra intestinului, argila poate fi inghitita (in bucati de marimea unui bob de porumb). In tulburarile mai usoare ale tractului digestiv este suficient daca luati dimineata si seara pe stomacul gol cite o bucata de argila de marimea unei bomboane, iar in cazul unor afectiuni mai serioase – o data sau de mai multe ori pe zi luati cite 50-100 de grame de argila. Dupa un tratament de 12-15 zile trebuie sa faceti pauza o saptamina. atunci cind argila este respinsa de organism (mai ales la copii), aceasta poate fi indulcita cu zahar pina cind organismul se obisnuieste cu ea.
Ce boli interne pot fi tratate cu ajutorul argilei
Argila este recomandata in ulcerul stomacal sau duodenal, in parazitoza intestinului, colibacterioza, crampe, convulsii, epilepsie, paralizie, astm, laringita, bronsita, migrena, gusa, chelie, diverse eczeme, seboree, dermatita, in durerile reumatice, otita, sinuzita, hepatita, conjunctivita, prostata, cistita, ciroza, podagra, icter, alcoolism, dureri menstruale, deficit de vitamina C, balonari. Terapia cu argila este recomandata de asemenea in caz de nevroza, depresie, lumbago, artrita, calculi renali. Specialistii in domeniul terapiei cu ajutorul argilei afirma ca nu exista contraindicatii in folosirea acestui extraordinar medicament natural.
Citeva recomandari in terapia cu argila
Abcese, furuncule la toate afectiunile: argila sub forma de lipie se pune pe partea inflamata a corpului pentru o ora, de patru-sase ori pe zi.
Abcese in cavitatea bucala: lipia se aplica pe fata, iar argila inmuiata poate fi pusa si pe locul afectat. Lipiile se schimba la fiecare doua ore.
In cazul convulsiilor, crampelor, epilepsiei, paraliziei, lipiile de argila se pun in partea inferioara a spinarii, in partea de jos a stomacului.
Anghina, laringita: in aceste afectiuni este indicata gargara cu argila dizolvata in apa, dar si compresele sub forma de lipie.
In durerile de dinti sau gingii argila se amesteca cu pasta de dinti.
Astm bronsic: argila sub forma de lipii calde se pune pe spinare si pe piept de doua-patru ori pe zi.
Arsuri: pe locul arsurii se pun lipii din argila care se schimba la fiecare doua ore, pina cind se formeaza un nou strat de piele. Dupa aceea, pentru doua ore, de trei-patru ori pe zi se pun comprese pe locul arsurii.
Afectiuni ale inimii: la inceput se pun comprese cu argila, iar dupa aceea se pun lipii cite una-trei ore. Asemenea tratament trebuie facut de citeva ori pe zi.
Ivan Iotov recomanda urmatoarele comprese cu argila: in caz de raceala compresele se pun la radacina nasului, in anghina – pe git, in bronsita sau astm – pe spinare sau pe piept. In inflamarea prostatei si in radiculita compresele se pun in regiunea lombara (in acest caz puteti sa va coaseti un saculet din tifon pe care il umpleti cu argila). In durerile de dinti este bine sa va spalati pe dinti cu apa cu sare si argila, iar pe gingiile inflamate trebuie sa va puneti cite o bucata de argila.
Terapia cu argila poate fi insotita de tratamente cu fructe si sucuri, de reflexoterapie, dietoterapie, masaj, de bai de soare sau in apa marii, care actioneaza asupra circulatiei sangvine. In cazul crizelor care apar in timpul tratamentului cu argila, terapia nu se intrerupe pentru ca aceste crize sint doar semnalul care arata ca organismul se curata de substantele toxice.
Georgeta Licsandru
Tratament cu pasta de argila
Prepararea pastei
Prepararea pastei de argila este foarte simpla: punem argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata intr-un vas din metal sau din material plastic) si amestecam - adaugind apa - pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen.
Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,5-2 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.
Aplicatii reci sau calde
Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:
• Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.
• Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase. Cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.
Intii comprese, apoi cataplasme
Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de comprese, si apoi cu cataplasme. Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce inainte de asezarea pe locul respectiv.
Cataplasmele si plasturii se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o fasa Velpeau, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru perineu).
Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gitului.
Durata aplicarii variaza
Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora la doua-trei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata.
Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalaturi simple cu apa rece sau incropita.
Ritmul aplicarilor variaza
Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului.
• Abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate - intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar.
Pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori.
• Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore. Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.
Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari.
Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei.
Ce facem dupa folosire
Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate.
Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila in genere, alimentatie echilibrata atoxica.
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta decit in cazuri de exceptie.
Pe linga plasturi si comprese, argila poate fi intrebuintata cu folos pentru pudrare, in chip de talc, atit la sugari, cit si la copii si la adulti. Peste jupuiturile cutanate si peste plagi, pudrarea cu argila are o actiune antiseptica si cicatrizanta. La fel si pentru crapaturi, eczeme, ulcere, anumite cazuri de eritem.
Cum se foloseste in cosmetica
Mastile de frumusete contin foarte adesea argila. Se va proceda mai simplu, mai economic si mai eficace, folosind argila in pudra, din care se va face o pasta cu jumatate apa, jumatate suc de castravete, de rosii sau de struguri. Pasta aceasta va fi intinsa in strat subtire pe toata fata si pastrata pina se usuca: 15 minute pina la o jumatate de ora. Se va indeparta cu apa calduta. Procedeul acesta, o data pe saptamina, prezinta numai avantaje. Se trateaza acneea, eruptiile fetei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecata cu ulei de masline, da o crema alinatoare, deopotriva de eficace in toate cazurile enumerate.
Cind se mai poate folosi
Pe de alta parte, argila poate fi utilizata in injectii vaginale si in spalaturi, in doze de 3-4 linguri la litrul de apa, usor incropita (scurgeri albe, metrite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
Pentru bolnavii carora li se rocomanda bai de namol, care n-au timpul sau mijloacele de a se duce intr-o statiune termala specializata, prezentam mijlocul de a beneficia totusi de metoda aceasta terapeutica: se va prepara un terci de argila in cantitate suficienta pentru a umple o cada sau un butoi. Baia va putea fi folosita de mai multe ori. Va fi de ajuns sa adaugam, de fiecare data, o cantitate suficienta de apa calda.
Durata acestor bai va fi de 5-10 minute la inceput, apoi de 15-20 de minute. Baile se vor face din doua in doua zile sau de doua ori pe saptamina, timp de o luna. Se repeta daca este necesar dupa o intrerupere de trei-cinci saptamini. Sint indicate mai cu seama in cazuri de artritism, afectiuni reumatismale sau osoase si deopotriva in anemie.
Baile locale vor fi practicate in cazul reumatismelor miinilor sau ale picioarelor. In masura posibilitatilor apa de mare este preferabila sau cea in care s-a pus sare marina.
Cataplasme cu argila Prepararea pastei
·
despre argila
·
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
Retete naturiste
·
sanatateverde
·
TERAPIA CU ARGILA
·
terapii naturiste
Folosirea argilei in scopuri terapeutice. Argila
Folosirea argilei in scopuri terapeutice
In zilele noastre oamenii sint atit de atrasi de medicamente, incit adesea nu isi pot imagina viata fara ele. Ii doare capul, imediat inghit un analgezic, au racit – inghit aspirina si antibiotice, fara sa tina cont de faptul ca acea durere de cap poate avea sute de alte cauze (de la oboseala pina la piciorul plat), iar aspirina si analgezicul, fara sa tinem cont de proprietatile antibacteriene, pot provoca un soc. In timp ce la noi lumea se trateaza cu diverse preparate medicamentoase, iar dintre mijloacele naturale intiietate au doar alcoolul si usturoiul, in alte parti este folosita argila.
Cu numai citeva decenii in urma cercetatorii au inceput sa se gindeasca serios la mijloacele naturale de tratament. Cercetarile au aratat ca argila contine practic toate microelementele si substantele active din punct de vedere biologic si concentreaza raze electromagnetice. In ea se afla o mare cantitate de radiu – un element chimic radioactiv care are caracteristici naturale unice. Argila concentreaza in ea magnetismul soarelui, aerului si apei. Ea contribuie la regenerarea tesuturilor, la remineralizarea organismului (absorbtia sarurilor), la eliminarea toxinelor, a gazelor, are proprietati antitoxice, antiseptice, antibacteriologice si de conservare.
Folosita din Egiptul antic
Argila a fost foarte mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore. Efectul era uimitor: argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau la picioare. Cu ajutorul argilei egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei. Argila a fost foarte pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator si negativ, iar procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna cu mirosul neplacut.
Obiceiuri pe mapamond legate de argila
Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adauga argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul iernii. Ouale cufundate citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta. Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin, argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor sistemului cardiovascular si ale aortelor. Compresele cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila, citeodata chiar si pentru 24 de ore.
In anul 1903, un profesor de la Universitatea din Berlin a folosit cu succes argila in tratarea holerei asiatice. In primul razboi mondial, soldatilor francezi li se adauga argila in mustar pentru a fi protejati in timpul epidemiei de dizenterie.
Cu ajutorul argilei sint eliminate toxinele
Argila este un amestec de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu), care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu. Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic, saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine.
De cite feluri este argila
In natura se gasesc mai multe feluri de argila: alba, verde, rosie si galbena.
Argila alba sau caolinul consta in general din silicat de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului, a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile de natura oncologica.
Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta), oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza.
Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor.
O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii argilei albastre si a stabilit ca aceasta are acelasi cimp de vibratii ca si celulele sanatoase si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice, o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal.
Argila de cimp este foarte buna
Pentru tratament se poate folosi argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate in ele, substante care impiedica functionarea lor normala.
Argila din cariere este cea mai buna
Cea mai buna argila este aceea luata din cariere, din gropile pentru fundatia unor constructii, din ripe, pentru ca se stie de foarte mult timp ca actiunea argilei luata de la adincime este de citeva ori mai ridicata decit cea a argilei de suprafata.
Cum se pastreaza
Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se incalzeste la baie de aburi.
Argila este foarte absorbanta
Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa, mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea otravita, dar fara argila, au murit.
Are proprietati antiseptice
Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura, umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.
Cum se verifica argila
Inainte de a incepe sa folositi argila in scopuri terapeutice trebuie sa o verificati. Primul mod de verificare: puneti in apa o cantitate mica de argila – argila buna (grasa, untoasa) se asaza pe fundul paharului incet, in timp ce argila saraca in minerale, de calitate proasta, se lasa la fundul paharului repede.
Cel de-al doilea mod de verificare a calitatii argilei a fost propus de Ivan Iotov. Acesta a spus ca argila poate fi folosita in scopuri terapeutice daca unda ei statica are 8 metri sau chiar mai mult. Calitatea argilei poate fi masurata aproximativ cu ajutorul unui pendul. Luati pendulul in mina (agatati de ata o greutate – un inel, o piulita), asezati-l pe stratul de argila. Pendulul trebuie sa arate plus (sa se miste de la dreapta la stinga), iara nu minus (sens in care greutatea se va misca de la stinga la dreapta). Dupa aceea, incet si cu atentie indepartati-va de stratul de argila la o distanta de 8 metri, continuind sa urmariti pendulul. Daca greutatea continua sa se miste indicind plus se poate spune ca argila gasita este puternica din punct de vedere energetic, are calitati terapeutice.
Pentru tratament cea mai buna este argila din care dupa ce a fost inmuiata in apa se poate face un inel care nu se rupe sau se crapa dupa ce s-a uscat. Cel mai bine este sa folositi argila din localitatea in care traiti.
Sub ce forme se foloseste argila
Argila se foloseste sub forma de alifie, pasta, comprese, cataplasme, fretionari, balsamuri in care se adauga miere, otet, ierburi aromatice, dar si sub forma de bai terapeutice sau dizolvata in apa pentru clisme.
In cazul afectiunilor cronice se folosesc compresele calde, iar in cazul abceselor si al supuratiilor – cele reci. Terapia cu argila calda este contraindicata in hemoragii, in circulatia proasta a singelui, in tumori, tuberculoza, de asemenea in timpul menstruatiei. Atunci cind este folosita calda, argila nu trebuie fiarta si nici adaugata peste ea apa clocotita, pentru ca in acest fel isi poate pierde proprietatile terapeutice, ci trebuie doar incalzita la 40-60 de grade la baie de aburi.
Tratamentul trebuie sa cuprinda de obicei intre 12 si 15 proceduri. Daca afectiunile persista, tratamentul poate fi repetat peste cinci-sase luni.
Folosirea externa a argilei
Se pune pe un tifon o lipie din argila groasa de 1-2 centimetri putin mai mare decit partea bolnava. Argila poate fi rece sau calda. Argila calda se aplica pe ficat, plamini, vezica biliara si articulatii. In cazul bolilor de inima sau al contuziilor se pun comprese cu apa in care s-a dizolvat argila. Si lipiile, si compresele trebuie acoperite cu o pinza groasa pentru a mentine caldura.
Abcesele care supureaza sint tratate tot cu ajutorul compreselor, care trebuie schimbate la fiecare 30-60 de minute. Pe stomac, ficat si picioare compresele se pun pentru doua-trei ore pentru a trezi o reactie puternica.
Pentru compresele de durata se poate folosi si argila pudra. Aceasta este indicata a se utiliza in locul pudrei pentru copii in diversele afectiuni ale pielii, in psoriazis.
Argila este recomandata si pentru mastile cosmetice. Femeile care vor sa aiba un ten moale si fin trebuie sa stie ca o masca mai buna decit cea cu argila nu s-a inventat. Argila se amesteca cu suc de castravete si apa in cantitati egale, se obtine astfel o pasta care se intinde pe fata pentru 10-30 de minute, dupa care se spala. Aceasta masca se aplica o data pe saptamina. In cazul tenului cu cosuri argila pudra se amesteca cu ulei de masline.
In cazul afectiunilor intestinului, in colite, in bolile ginecologice pentru spalaturi si clisme se pun trei-patru linguri de argila intr-un litru de apa, inainte de folosire se incalzeste la temperatura corpului.
Foarte indicate sint si baile in care se adauga argila (o data, de doua ori pe saptamina cite 15-30 de minute). Pentru aceasta aveti nevoie de multa argila, astfel incit apa calda pentru baie (37-39 de grade) sa devina tulbure. O asemenea baie purifica organismul. In timpul baii va puteti unge cu argila si fata, si parul – este o terapie extraordinara pentru piele.
Cum se foloseste in Germania
In Germania se fac bai cu argila dupa o metoda deosebita. Astfel, se adauga argila in apa din baie pina capata o consistenta asemanatoare smintinii, temperatura trebuie sa fie cu aproximativ 10 grade mai scazuta decit temperatura corpului (adica 25-27 de grade). Intrati in apa pina la partea inferioara a coapselor (partea superioara a corpului trebuie sa ramina acoperita). Durata acestei proceduri este de 15-45 de minute. In ciuda temperaturii destul de scazute a apei, peste citeva minute apare o senzatie de caldura placuta, straturile de argila apropiate de corp se incalzesc repede. In primele patru minute de la inceputul procedurii ritmul pulsului creste (in medie de la 78 la 112 batai de minut), apoi scade (pina la 80-85 de batai pe minut), iar dupa baie revine la normal.
Folosirea interna a argilei
Pentru uz intern este indicata numai argila grasa. Daca in ea mai exista si urme de nisip trebuie trecuta printr-un tifon. Se bea argila cu apa cu 30 de minute inainte de masa (200 de grame din aceasta solutie trebuie sa contina o lingurita de argila si 200 de grame de apa, iar pentru copiii mai mici de 12 ani – o jumatate de lingurita de argila).
In cazul epidemiilor infectioase apa cu argila trebuie folosita zilnic. Pentru o actiune de durata asupra intestinului, argila poate fi inghitita (in bucati de marimea unui bob de porumb). In tulburarile mai usoare ale tractului digestiv este suficient daca luati dimineata si seara pe stomacul gol cite o bucata de argila de marimea unei bomboane, iar in cazul unor afectiuni mai serioase – o data sau de mai multe ori pe zi luati cite 50-100 de grame de argila. Dupa un tratament de 12-15 zile trebuie sa faceti pauza o saptamina. atunci cind argila este respinsa de organism (mai ales la copii), aceasta poate fi indulcita cu zahar pina cind organismul se obisnuieste cu ea.
Ce boli interne pot fi tratate cu ajutorul argilei
Argila este recomandata in ulcerul stomacal sau duodenal, in parazitoza intestinului, colibacterioza, crampe, convulsii, epilepsie, paralizie, astm, laringita, bronsita, migrena, gusa, chelie, diverse eczeme, seboree, dermatita, in durerile reumatice, otita, sinuzita, hepatita, conjunctivita, prostata, cistita, ciroza, podagra, icter, alcoolism, dureri menstruale, deficit de vitamina C, balonari. Terapia cu argila este recomandata de asemenea in caz de nevroza, depresie, lumbago, artrita, calculi renali. Specialistii in domeniul terapiei cu ajutorul argilei afirma ca nu exista contraindicatii in folosirea acestui extraordinar medicament natural.
Citeva recomandari in terapia cu argila
Abcese, furuncule la toate afectiunile: argila sub forma de lipie se pune pe partea inflamata a corpului pentru o ora, de patru-sase ori pe zi.
Abcese in cavitatea bucala: lipia se aplica pe fata, iar argila inmuiata poate fi pusa si pe locul afectat. Lipiile se schimba la fiecare doua ore.
In cazul convulsiilor, crampelor, epilepsiei, paraliziei, lipiile de argila se pun in partea inferioara a spinarii, in partea de jos a stomacului.
Anghina, laringita: in aceste afectiuni este indicata gargara cu argila dizolvata in apa, dar si compresele sub forma de lipie.
In durerile de dinti sau gingii argila se amesteca cu pasta de dinti.
Astm bronsic: argila sub forma de lipii calde se pune pe spinare si pe piept de doua-patru ori pe zi.
Arsuri: pe locul arsurii se pun lipii din argila care se schimba la fiecare doua ore, pina cind se formeaza un nou strat de piele. Dupa aceea, pentru doua ore, de trei-patru ori pe zi se pun comprese pe locul arsurii.
Afectiuni ale inimii: la inceput se pun comprese cu argila, iar dupa aceea se pun lipii cite una-trei ore. Asemenea tratament trebuie facut de citeva ori pe zi.
Ivan Iotov recomanda urmatoarele comprese cu argila: in caz de raceala compresele se pun la radacina nasului, in anghina – pe git, in bronsita sau astm – pe spinare sau pe piept. In inflamarea prostatei si in radiculita compresele se pun in regiunea lombara (in acest caz puteti sa va coaseti un saculet din tifon pe care il umpleti cu argila). In durerile de dinti este bine sa va spalati pe dinti cu apa cu sare si argila, iar pe gingiile inflamate trebuie sa va puneti cite o bucata de argila.
Terapia cu argila poate fi insotita de tratamente cu fructe si sucuri, de reflexoterapie, dietoterapie, masaj, de bai de soare sau in apa marii, care actioneaza asupra circulatiei sangvine. In cazul crizelor care apar in timpul tratamentului cu argila, terapia nu se intrerupe pentru ca aceste crize sint doar semnalul care arata ca organismul se curata de substantele toxice.
Georgeta Licsandru
Tratament cu pasta de argila
Prepararea pastei
Prepararea pastei de argila este foarte simpla: punem argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata intr-un vas din metal sau din material plastic) si amestecam - adaugind apa - pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen.
Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,5-2 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.
Aplicatii reci sau calde
Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:
• Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.
• Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase. Cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.
Intii comprese, apoi cataplasme
Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de comprese, si apoi cu cataplasme. Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce inainte de asezarea pe locul respectiv.
Cataplasmele si plasturii se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o fasa Velpeau, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru perineu).
Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gitului.
Durata aplicarii variaza
Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora la doua-trei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata.
Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalaturi simple cu apa rece sau incropita.
Ritmul aplicarilor variaza
Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului.
• Abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate - intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar.
Pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori.
• Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore. Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.
Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari.
Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei.
Ce facem dupa folosire
Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate.
Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila in genere, alimentatie echilibrata atoxica.
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta decit in cazuri de exceptie.
Pe linga plasturi si comprese, argila poate fi intrebuintata cu folos pentru pudrare, in chip de talc, atit la sugari, cit si la copii si la adulti. Peste jupuiturile cutanate si peste plagi, pudrarea cu argila are o actiune antiseptica si cicatrizanta. La fel si pentru crapaturi, eczeme, ulcere, anumite cazuri de eritem.
Cum se foloseste in cosmetica
Mastile de frumusete contin foarte adesea argila. Se va proceda mai simplu, mai economic si mai eficace, folosind argila in pudra, din care se va face o pasta cu jumatate apa, jumatate suc de castravete, de rosii sau de struguri. Pasta aceasta va fi intinsa in strat subtire pe toata fata si pastrata pina se usuca: 15 minute pina la o jumatate de ora. Se va indeparta cu apa calduta. Procedeul acesta, o data pe saptamina, prezinta numai avantaje. Se trateaza acneea, eruptiile fetei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecata cu ulei de masline, da o crema alinatoare, deopotriva de eficace in toate cazurile enumerate.
Cind se mai poate folosi
Pe de alta parte, argila poate fi utilizata in injectii vaginale si in spalaturi, in doze de 3-4 linguri la litrul de apa, usor incropita (scurgeri albe, metrite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
Pentru bolnavii carora li se rocomanda bai de namol, care n-au timpul sau mijloacele de a se duce intr-o statiune termala specializata, prezentam mijlocul de a beneficia totusi de metoda aceasta terapeutica: se va prepara un terci de argila in cantitate suficienta pentru a umple o cada sau un butoi. Baia va putea fi folosita de mai multe ori. Va fi de ajuns sa adaugam, de fiecare data, o cantitate suficienta de apa calda.
Durata acestor bai va fi de 5-10 minute la inceput, apoi de 15-20 de minute. Baile se vor face din doua in doua zile sau de doua ori pe saptamina, timp de o luna. Se repeta daca este necesar dupa o intrerupere de trei-cinci saptamini. Sint indicate mai cu seama in cazuri de artritism, afectiuni reumatismale sau osoase si deopotriva in anemie.
Baile locale vor fi practicate in cazul reumatismelor miinilor sau ale picioarelor. In masura posibilitatilor apa de mare este preferabila sau cea in care s-a pus sare marina.
In zilele noastre oamenii sint atit de atrasi de medicamente, incit adesea nu isi pot imagina viata fara ele. Ii doare capul, imediat inghit un analgezic, au racit – inghit aspirina si antibiotice, fara sa tina cont de faptul ca acea durere de cap poate avea sute de alte cauze (de la oboseala pina la piciorul plat), iar aspirina si analgezicul, fara sa tinem cont de proprietatile antibacteriene, pot provoca un soc. In timp ce la noi lumea se trateaza cu diverse preparate medicamentoase, iar dintre mijloacele naturale intiietate au doar alcoolul si usturoiul, in alte parti este folosita argila.
Cu numai citeva decenii in urma cercetatorii au inceput sa se gindeasca serios la mijloacele naturale de tratament. Cercetarile au aratat ca argila contine practic toate microelementele si substantele active din punct de vedere biologic si concentreaza raze electromagnetice. In ea se afla o mare cantitate de radiu – un element chimic radioactiv care are caracteristici naturale unice. Argila concentreaza in ea magnetismul soarelui, aerului si apei. Ea contribuie la regenerarea tesuturilor, la remineralizarea organismului (absorbtia sarurilor), la eliminarea toxinelor, a gazelor, are proprietati antitoxice, antiseptice, antibacteriologice si de conservare.
Folosita din Egiptul antic
Argila a fost foarte mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore. Efectul era uimitor: argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau la picioare. Cu ajutorul argilei egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei. Argila a fost foarte pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator si negativ, iar procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna cu mirosul neplacut.
Obiceiuri pe mapamond legate de argila
Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adauga argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul iernii. Ouale cufundate citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta. Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin, argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor sistemului cardiovascular si ale aortelor. Compresele cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila, citeodata chiar si pentru 24 de ore.
In anul 1903, un profesor de la Universitatea din Berlin a folosit cu succes argila in tratarea holerei asiatice. In primul razboi mondial, soldatilor francezi li se adauga argila in mustar pentru a fi protejati in timpul epidemiei de dizenterie.
Cu ajutorul argilei sint eliminate toxinele
Argila este un amestec de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu), care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu. Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic, saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine.
De cite feluri este argila
In natura se gasesc mai multe feluri de argila: alba, verde, rosie si galbena.
Argila alba sau caolinul consta in general din silicat de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului, a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile de natura oncologica.
Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta), oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza.
Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor.
O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii argilei albastre si a stabilit ca aceasta are acelasi cimp de vibratii ca si celulele sanatoase si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice, o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal.
Argila de cimp este foarte buna
Pentru tratament se poate folosi argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate in ele, substante care impiedica functionarea lor normala.
Argila din cariere este cea mai buna
Cea mai buna argila este aceea luata din cariere, din gropile pentru fundatia unor constructii, din ripe, pentru ca se stie de foarte mult timp ca actiunea argilei luata de la adincime este de citeva ori mai ridicata decit cea a argilei de suprafata.
Cum se pastreaza
Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se incalzeste la baie de aburi.
Argila este foarte absorbanta
Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa, mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea otravita, dar fara argila, au murit.
Are proprietati antiseptice
Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura, umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.
Cum se verifica argila
Inainte de a incepe sa folositi argila in scopuri terapeutice trebuie sa o verificati. Primul mod de verificare: puneti in apa o cantitate mica de argila – argila buna (grasa, untoasa) se asaza pe fundul paharului incet, in timp ce argila saraca in minerale, de calitate proasta, se lasa la fundul paharului repede.
Cel de-al doilea mod de verificare a calitatii argilei a fost propus de Ivan Iotov. Acesta a spus ca argila poate fi folosita in scopuri terapeutice daca unda ei statica are 8 metri sau chiar mai mult. Calitatea argilei poate fi masurata aproximativ cu ajutorul unui pendul. Luati pendulul in mina (agatati de ata o greutate – un inel, o piulita), asezati-l pe stratul de argila. Pendulul trebuie sa arate plus (sa se miste de la dreapta la stinga), iara nu minus (sens in care greutatea se va misca de la stinga la dreapta). Dupa aceea, incet si cu atentie indepartati-va de stratul de argila la o distanta de 8 metri, continuind sa urmariti pendulul. Daca greutatea continua sa se miste indicind plus se poate spune ca argila gasita este puternica din punct de vedere energetic, are calitati terapeutice.
Pentru tratament cea mai buna este argila din care dupa ce a fost inmuiata in apa se poate face un inel care nu se rupe sau se crapa dupa ce s-a uscat. Cel mai bine este sa folositi argila din localitatea in care traiti.
Sub ce forme se foloseste argila
Argila se foloseste sub forma de alifie, pasta, comprese, cataplasme, fretionari, balsamuri in care se adauga miere, otet, ierburi aromatice, dar si sub forma de bai terapeutice sau dizolvata in apa pentru clisme.
In cazul afectiunilor cronice se folosesc compresele calde, iar in cazul abceselor si al supuratiilor – cele reci. Terapia cu argila calda este contraindicata in hemoragii, in circulatia proasta a singelui, in tumori, tuberculoza, de asemenea in timpul menstruatiei. Atunci cind este folosita calda, argila nu trebuie fiarta si nici adaugata peste ea apa clocotita, pentru ca in acest fel isi poate pierde proprietatile terapeutice, ci trebuie doar incalzita la 40-60 de grade la baie de aburi.
Tratamentul trebuie sa cuprinda de obicei intre 12 si 15 proceduri. Daca afectiunile persista, tratamentul poate fi repetat peste cinci-sase luni.
Folosirea externa a argilei
Se pune pe un tifon o lipie din argila groasa de 1-2 centimetri putin mai mare decit partea bolnava. Argila poate fi rece sau calda. Argila calda se aplica pe ficat, plamini, vezica biliara si articulatii. In cazul bolilor de inima sau al contuziilor se pun comprese cu apa in care s-a dizolvat argila. Si lipiile, si compresele trebuie acoperite cu o pinza groasa pentru a mentine caldura.
Abcesele care supureaza sint tratate tot cu ajutorul compreselor, care trebuie schimbate la fiecare 30-60 de minute. Pe stomac, ficat si picioare compresele se pun pentru doua-trei ore pentru a trezi o reactie puternica.
Pentru compresele de durata se poate folosi si argila pudra. Aceasta este indicata a se utiliza in locul pudrei pentru copii in diversele afectiuni ale pielii, in psoriazis.
Argila este recomandata si pentru mastile cosmetice. Femeile care vor sa aiba un ten moale si fin trebuie sa stie ca o masca mai buna decit cea cu argila nu s-a inventat. Argila se amesteca cu suc de castravete si apa in cantitati egale, se obtine astfel o pasta care se intinde pe fata pentru 10-30 de minute, dupa care se spala. Aceasta masca se aplica o data pe saptamina. In cazul tenului cu cosuri argila pudra se amesteca cu ulei de masline.
In cazul afectiunilor intestinului, in colite, in bolile ginecologice pentru spalaturi si clisme se pun trei-patru linguri de argila intr-un litru de apa, inainte de folosire se incalzeste la temperatura corpului.
Foarte indicate sint si baile in care se adauga argila (o data, de doua ori pe saptamina cite 15-30 de minute). Pentru aceasta aveti nevoie de multa argila, astfel incit apa calda pentru baie (37-39 de grade) sa devina tulbure. O asemenea baie purifica organismul. In timpul baii va puteti unge cu argila si fata, si parul – este o terapie extraordinara pentru piele.
Cum se foloseste in Germania
In Germania se fac bai cu argila dupa o metoda deosebita. Astfel, se adauga argila in apa din baie pina capata o consistenta asemanatoare smintinii, temperatura trebuie sa fie cu aproximativ 10 grade mai scazuta decit temperatura corpului (adica 25-27 de grade). Intrati in apa pina la partea inferioara a coapselor (partea superioara a corpului trebuie sa ramina acoperita). Durata acestei proceduri este de 15-45 de minute. In ciuda temperaturii destul de scazute a apei, peste citeva minute apare o senzatie de caldura placuta, straturile de argila apropiate de corp se incalzesc repede. In primele patru minute de la inceputul procedurii ritmul pulsului creste (in medie de la 78 la 112 batai de minut), apoi scade (pina la 80-85 de batai pe minut), iar dupa baie revine la normal.
Folosirea interna a argilei
Pentru uz intern este indicata numai argila grasa. Daca in ea mai exista si urme de nisip trebuie trecuta printr-un tifon. Se bea argila cu apa cu 30 de minute inainte de masa (200 de grame din aceasta solutie trebuie sa contina o lingurita de argila si 200 de grame de apa, iar pentru copiii mai mici de 12 ani – o jumatate de lingurita de argila).
In cazul epidemiilor infectioase apa cu argila trebuie folosita zilnic. Pentru o actiune de durata asupra intestinului, argila poate fi inghitita (in bucati de marimea unui bob de porumb). In tulburarile mai usoare ale tractului digestiv este suficient daca luati dimineata si seara pe stomacul gol cite o bucata de argila de marimea unei bomboane, iar in cazul unor afectiuni mai serioase – o data sau de mai multe ori pe zi luati cite 50-100 de grame de argila. Dupa un tratament de 12-15 zile trebuie sa faceti pauza o saptamina. atunci cind argila este respinsa de organism (mai ales la copii), aceasta poate fi indulcita cu zahar pina cind organismul se obisnuieste cu ea.
Ce boli interne pot fi tratate cu ajutorul argilei
Argila este recomandata in ulcerul stomacal sau duodenal, in parazitoza intestinului, colibacterioza, crampe, convulsii, epilepsie, paralizie, astm, laringita, bronsita, migrena, gusa, chelie, diverse eczeme, seboree, dermatita, in durerile reumatice, otita, sinuzita, hepatita, conjunctivita, prostata, cistita, ciroza, podagra, icter, alcoolism, dureri menstruale, deficit de vitamina C, balonari. Terapia cu argila este recomandata de asemenea in caz de nevroza, depresie, lumbago, artrita, calculi renali. Specialistii in domeniul terapiei cu ajutorul argilei afirma ca nu exista contraindicatii in folosirea acestui extraordinar medicament natural.
Citeva recomandari in terapia cu argila
Abcese, furuncule la toate afectiunile: argila sub forma de lipie se pune pe partea inflamata a corpului pentru o ora, de patru-sase ori pe zi.
Abcese in cavitatea bucala: lipia se aplica pe fata, iar argila inmuiata poate fi pusa si pe locul afectat. Lipiile se schimba la fiecare doua ore.
In cazul convulsiilor, crampelor, epilepsiei, paraliziei, lipiile de argila se pun in partea inferioara a spinarii, in partea de jos a stomacului.
Anghina, laringita: in aceste afectiuni este indicata gargara cu argila dizolvata in apa, dar si compresele sub forma de lipie.
In durerile de dinti sau gingii argila se amesteca cu pasta de dinti.
Astm bronsic: argila sub forma de lipii calde se pune pe spinare si pe piept de doua-patru ori pe zi.
Arsuri: pe locul arsurii se pun lipii din argila care se schimba la fiecare doua ore, pina cind se formeaza un nou strat de piele. Dupa aceea, pentru doua ore, de trei-patru ori pe zi se pun comprese pe locul arsurii.
Afectiuni ale inimii: la inceput se pun comprese cu argila, iar dupa aceea se pun lipii cite una-trei ore. Asemenea tratament trebuie facut de citeva ori pe zi.
Ivan Iotov recomanda urmatoarele comprese cu argila: in caz de raceala compresele se pun la radacina nasului, in anghina – pe git, in bronsita sau astm – pe spinare sau pe piept. In inflamarea prostatei si in radiculita compresele se pun in regiunea lombara (in acest caz puteti sa va coaseti un saculet din tifon pe care il umpleti cu argila). In durerile de dinti este bine sa va spalati pe dinti cu apa cu sare si argila, iar pe gingiile inflamate trebuie sa va puneti cite o bucata de argila.
Terapia cu argila poate fi insotita de tratamente cu fructe si sucuri, de reflexoterapie, dietoterapie, masaj, de bai de soare sau in apa marii, care actioneaza asupra circulatiei sangvine. In cazul crizelor care apar in timpul tratamentului cu argila, terapia nu se intrerupe pentru ca aceste crize sint doar semnalul care arata ca organismul se curata de substantele toxice.
Georgeta Licsandru
Tratament cu pasta de argila
Prepararea pastei
Prepararea pastei de argila este foarte simpla: punem argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata intr-un vas din metal sau din material plastic) si amestecam - adaugind apa - pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen.
Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,5-2 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.
Aplicatii reci sau calde
Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:
• Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.
• Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase. Cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.
Intii comprese, apoi cataplasme
Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de comprese, si apoi cu cataplasme. Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce inainte de asezarea pe locul respectiv.
Cataplasmele si plasturii se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o fasa Velpeau, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru perineu).
Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gitului.
Durata aplicarii variaza
Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora la doua-trei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata.
Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalaturi simple cu apa rece sau incropita.
Ritmul aplicarilor variaza
Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului.
• Abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate - intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar.
Pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori.
• Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore. Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.
Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari.
Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei.
Ce facem dupa folosire
Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate.
Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila in genere, alimentatie echilibrata atoxica.
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta
Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta decit in cazuri de exceptie.
Pe linga plasturi si comprese, argila poate fi intrebuintata cu folos pentru pudrare, in chip de talc, atit la sugari, cit si la copii si la adulti. Peste jupuiturile cutanate si peste plagi, pudrarea cu argila are o actiune antiseptica si cicatrizanta. La fel si pentru crapaturi, eczeme, ulcere, anumite cazuri de eritem.
Cum se foloseste in cosmetica
Mastile de frumusete contin foarte adesea argila. Se va proceda mai simplu, mai economic si mai eficace, folosind argila in pudra, din care se va face o pasta cu jumatate apa, jumatate suc de castravete, de rosii sau de struguri. Pasta aceasta va fi intinsa in strat subtire pe toata fata si pastrata pina se usuca: 15 minute pina la o jumatate de ora. Se va indeparta cu apa calduta. Procedeul acesta, o data pe saptamina, prezinta numai avantaje. Se trateaza acneea, eruptiile fetei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecata cu ulei de masline, da o crema alinatoare, deopotriva de eficace in toate cazurile enumerate.
Cind se mai poate folosi
Pe de alta parte, argila poate fi utilizata in injectii vaginale si in spalaturi, in doze de 3-4 linguri la litrul de apa, usor incropita (scurgeri albe, metrite, colite, rectite, parazitoze intestinale).
Pentru bolnavii carora li se rocomanda bai de namol, care n-au timpul sau mijloacele de a se duce intr-o statiune termala specializata, prezentam mijlocul de a beneficia totusi de metoda aceasta terapeutica: se va prepara un terci de argila in cantitate suficienta pentru a umple o cada sau un butoi. Baia va putea fi folosita de mai multe ori. Va fi de ajuns sa adaugam, de fiecare data, o cantitate suficienta de apa calda.
Durata acestor bai va fi de 5-10 minute la inceput, apoi de 15-20 de minute. Baile se vor face din doua in doua zile sau de doua ori pe saptamina, timp de o luna. Se repeta daca este necesar dupa o intrerupere de trei-cinci saptamini. Sint indicate mai cu seama in cazuri de artritism, afectiuni reumatismale sau osoase si deopotriva in anemie.
Baile locale vor fi practicate in cazul reumatismelor miinilor sau ale picioarelor. In masura posibilitatilor apa de mare este preferabila sau cea in care s-a pus sare marina.
TERAPIA CU ARGILA
Argila este cunoscuta astazi ca panaceu universal si aproape fara contraindicatii, fiind folosita inca din antichitate cu rezultate exceptionale. Practicata si in tara noastra ca remediu traditional, aceasta terapie plaseaza argila la rangul de medicament al viitorului. Este foarte bogata in minerale naturale: calciu, fier, magneziu, aluminiu, siliciu, sodiu, potasiu etc.
Proprietatile de baza ale argilei sunt: dezinfectant, bactericid, regenerator, antiseptic, remineralizant, vitalizant, tonifiant, cicatrizant, antitoxic, absorbant, degresant si nu in ultimul rand: putere antioxidanta.
Se foloseste atat in cure interne cat si externe sub forma de apa de argila, lapte de argila, cataplasme si bai, restabilind echilibrul acido-bazic al organismului, remineralizandu-l si stimuland activitatea glandelor endocrine.
Ca remediu intern, este indicata in urmatoarele afectiuni: ulcer, gastrite, colite, enterocolite, parazitoze, hemoroizi, fisuri anale, hepatite, ciroze, insuficienta hepatica si biliara, nefrite, cistite, litiaze renale, prostata, anexite, astm, tuberculoza, bronsita traheica, otite, sinuzite, boli de nervi, paradontoze, micoze bucale, abcese dentare, pancreatita, insuficienta tiroidiana, afectiuni reumatice, intoxicatii, obezitate, diabet, boli ale inimii, tumori benigne si unele forme de cancer cum ar fi: cel al stomacului, colonului, rinichiului, vezicii urinare.
Ca remediu extern, se utilizeaza in: tratarea ulcerelor varicoase, a plagilor, exemelor, degeraturilor, infectiilor dermatologice, entorse, contuzii, furunculoze, panaritiu, Zona Zoster, acnee, conjunctivita, arsuri, flebite, celulite si altele.
Sunt foarte putine contraindicatii in tratamentul cu argila, si anume: in cazuri de hernie, constipatie severa, tratament cu raze X. De asemenea, femeile aflate in perioada ciclului menstrual nu vor face aceasta terapie.
Cura interna se face in prima faza pe durata a trei saptamani, in fiecare zi bandu-se cate un pahar de apa argiloasa de 3 ori/zi, pe stomacul gol dimineata, si inaintea meselor de pranz si seara cu 1/2 ora.
Paharul cu apa de argila se prepara de seara pentru a doua zi, se pune o lingurita de argila intr-un pahar cu apa. Primele trei zile se bea doar apa fara a agita argila din pahar. Dupa aceea se consuma impreuna cu argila, amestecand cu o lingurita inainte de a consuma compozitia din pahar. Cura se continua timp de 6 luni, cate 10 zile/luna.
In timpul acestei cure nu se consuma grasimi animale si alcool.
In primele zile de tratament urina si scaunul pot prezenta modificari: miros urat, usoara constipatie sau diaree, urina tulbure si inchisa la culoare. Nu trebuie sa se intrerupa tratamentul, incep sa se elimine toxinele, purificandu-se astfel organismul.
Pentru uzul extern se prepara pasta de argila. Punem argila intr-un vas, turnam progresiv apa amestecand continuu cu o lingura de lemn pana obtinem o pasta densa. Din ea se prepara cataplasmele care se aplica de 2-3 ori/zi timp de 2-3 ore. Pentru acnee se intinde pasta pe fata lasand-o 10-15 minute, apoi se spala fata cu apa calduta.
Se pot face si spalaturi vaginale si clisme in doze de 3-4 linguri la 1 litru de apa, la temperatura corpului.
Folosind regulat cura cu argila veti scapa de riduri si obrazul se va catifela.
Eficienta mare pe care o are in majoritatea afectiunilor face din terapia cu argila un tratament naturist de exceptie.
Argila este cunoscuta astazi ca panaceu universal si aproape fara contraindicatii, fiind folosita inca din antichitate cu rezultate exceptionale. Practicata si in tara noastra ca remediu traditional, aceasta terapie plaseaza argila la rangul de medicament al viitorului. Este foarte bogata in minerale naturale: calciu, fier, magneziu, aluminiu, siliciu, sodiu, potasiu etc.
Proprietatile de baza ale argilei sunt: dezinfectant, bactericid, regenerator, antiseptic, remineralizant, vitalizant, tonifiant, cicatrizant, antitoxic, absorbant, degresant si nu in ultimul rand: putere antioxidanta.
Se foloseste atat in cure interne cat si externe sub forma de apa de argila, lapte de argila, cataplasme si bai, restabilind echilibrul acido-bazic al organismului, remineralizandu-l si stimuland activitatea glandelor endocrine.
Ca remediu intern, este indicata in urmatoarele afectiuni: ulcer, gastrite, colite, enterocolite, parazitoze, hemoroizi, fisuri anale, hepatite, ciroze, insuficienta hepatica si biliara, nefrite, cistite, litiaze renale, prostata, anexite, astm, tuberculoza, bronsita traheica, otite, sinuzite, boli de nervi, paradontoze, micoze bucale, abcese dentare, pancreatita, insuficienta tiroidiana, afectiuni reumatice, intoxicatii, obezitate, diabet, boli ale inimii, tumori benigne si unele forme de cancer cum ar fi: cel al stomacului, colonului, rinichiului, vezicii urinare.
Ca remediu extern, se utilizeaza in: tratarea ulcerelor varicoase, a plagilor, exemelor, degeraturilor, infectiilor dermatologice, entorse, contuzii, furunculoze, panaritiu, Zona Zoster, acnee, conjunctivita, arsuri, flebite, celulite si altele.
Sunt foarte putine contraindicatii in tratamentul cu argila, si anume: in cazuri de hernie, constipatie severa, tratament cu raze X. De asemenea, femeile aflate in perioada ciclului menstrual nu vor face aceasta terapie.
Cura interna se face in prima faza pe durata a trei saptamani, in fiecare zi bandu-se cate un pahar de apa argiloasa de 3 ori/zi, pe stomacul gol dimineata, si inaintea meselor de pranz si seara cu 1/2 ora.
Paharul cu apa de argila se prepara de seara pentru a doua zi, se pune o lingurita de argila intr-un pahar cu apa. Primele trei zile se bea doar apa fara a agita argila din pahar. Dupa aceea se consuma impreuna cu argila, amestecand cu o lingurita inainte de a consuma compozitia din pahar. Cura se continua timp de 6 luni, cate 10 zile/luna.
In timpul acestei cure nu se consuma grasimi animale si alcool.
In primele zile de tratament urina si scaunul pot prezenta modificari: miros urat, usoara constipatie sau diaree, urina tulbure si inchisa la culoare. Nu trebuie sa se intrerupa tratamentul, incep sa se elimine toxinele, purificandu-se astfel organismul.
Pentru uzul extern se prepara pasta de argila. Punem argila intr-un vas, turnam progresiv apa amestecand continuu cu o lingura de lemn pana obtinem o pasta densa. Din ea se prepara cataplasmele care se aplica de 2-3 ori/zi timp de 2-3 ore. Pentru acnee se intinde pasta pe fata lasand-o 10-15 minute, apoi se spala fata cu apa calduta.
Se pot face si spalaturi vaginale si clisme in doze de 3-4 linguri la 1 litru de apa, la temperatura corpului.
Folosind regulat cura cu argila veti scapa de riduri si obrazul se va catifela.
Eficienta mare pe care o are in majoritatea afectiunilor face din terapia cu argila un tratament naturist de exceptie.
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
Retete naturiste
·
sanatate
·
sanatateverde
·
TERAPIA CU ARGILA
·
terapii naturiste
TERAPIA CU ARGILA
TERAPIA CU ARGILA
Argila este cunoscuta astazi ca panaceu universal si aproape fara contraindicatii, fiind folosita inca din antichitate cu rezultate exceptionale. Practicata si in tara noastra ca remediu traditional, aceasta terapie plaseaza argila la rangul de medicament al viitorului. Este foarte bogata in minerale naturale: calciu, fier, magneziu, aluminiu, siliciu, sodiu, potasiu etc.
Proprietatile de baza ale argilei sunt: dezinfectant, bactericid, regenerator, antiseptic, remineralizant, vitalizant, tonifiant, cicatrizant, antitoxic, absorbant, degresant si nu in ultimul rand: putere antioxidanta.
Se foloseste atat in cure interne cat si externe sub forma de apa de argila, lapte de argila, cataplasme si bai, restabilind echilibrul acido-bazic al organismului, remineralizandu-l si stimuland activitatea glandelor endocrine.
Ca remediu intern, este indicata in urmatoarele afectiuni: ulcer, gastrite, colite, enterocolite, parazitoze, hemoroizi, fisuri anale, hepatite, ciroze, insuficienta hepatica si biliara, nefrite, cistite, litiaze renale, prostata, anexite, astm, tuberculoza, bronsita traheica, otite, sinuzite, boli de nervi, paradontoze, micoze bucale, abcese dentare, pancreatita, insuficienta tiroidiana, afectiuni reumatice, intoxicatii, obezitate, diabet, boli ale inimii, tumori benigne si unele forme de cancer cum ar fi: cel al stomacului, colonului, rinichiului, vezicii urinare.
Ca remediu extern, se utilizeaza in: tratarea ulcerelor varicoase, a plagilor, exemelor, degeraturilor, infectiilor dermatologice, entorse, contuzii, furunculoze, panaritiu, Zona Zoster, acnee, conjunctivita, arsuri, flebite, celulite si altele.
Sunt foarte putine contraindicatii in tratamentul cu argila, si anume: in cazuri de hernie, constipatie severa, tratament cu raze X. De asemenea, femeile aflate in perioada ciclului menstrual nu vor face aceasta terapie.
Cura interna se face in prima faza pe durata a trei saptamani, in fiecare zi bandu-se cate un pahar de apa argiloasa de 3 ori/zi, pe stomacul gol dimineata, si inaintea meselor de pranz si seara cu 1/2 ora.
Paharul cu apa de argila se prepara de seara pentru a doua zi, se pune o lingurita de argila intr-un pahar cu apa. Primele trei zile se bea doar apa fara a agita argila din pahar. Dupa aceea se consuma impreuna cu argila, amestecand cu o lingurita inainte de a consuma compozitia din pahar. Cura se continua timp de 6 luni, cate 10 zile/luna.
In timpul acestei cure nu se consuma grasimi animale si alcool.
In primele zile de tratament urina si scaunul pot prezenta modificari: miros urat, usoara constipatie sau diaree, urina tulbure si inchisa la culoare. Nu trebuie sa se intrerupa tratamentul, incep sa se elimine toxinele, purificandu-se astfel organismul.
Pentru uzul extern se prepara pasta de argila. Punem argila intr-un vas, turnam progresiv apa amestecand continuu cu o lingura de lemn pana obtinem o pasta densa. Din ea se prepara cataplasmele care se aplica de 2-3 ori/zi timp de 2-3 ore. Pentru acnee se intinde pasta pe fata lasand-o 10-15 minute, apoi se spala fata cu apa calduta.
Se pot face si spalaturi vaginale si clisme in doze de 3-4 linguri la 1 litru de apa, la temperatura corpului.
Folosind regulat cura cu argila veti scapa de riduri si obrazul se va catifela.
Eficienta mare pe care o are in majoritatea afectiunilor face din terapia cu argila un tratament naturist de exceptie.
Argila este cunoscuta astazi ca panaceu universal si aproape fara contraindicatii, fiind folosita inca din antichitate cu rezultate exceptionale. Practicata si in tara noastra ca remediu traditional, aceasta terapie plaseaza argila la rangul de medicament al viitorului. Este foarte bogata in minerale naturale: calciu, fier, magneziu, aluminiu, siliciu, sodiu, potasiu etc.
Proprietatile de baza ale argilei sunt: dezinfectant, bactericid, regenerator, antiseptic, remineralizant, vitalizant, tonifiant, cicatrizant, antitoxic, absorbant, degresant si nu in ultimul rand: putere antioxidanta.
Se foloseste atat in cure interne cat si externe sub forma de apa de argila, lapte de argila, cataplasme si bai, restabilind echilibrul acido-bazic al organismului, remineralizandu-l si stimuland activitatea glandelor endocrine.
Ca remediu intern, este indicata in urmatoarele afectiuni: ulcer, gastrite, colite, enterocolite, parazitoze, hemoroizi, fisuri anale, hepatite, ciroze, insuficienta hepatica si biliara, nefrite, cistite, litiaze renale, prostata, anexite, astm, tuberculoza, bronsita traheica, otite, sinuzite, boli de nervi, paradontoze, micoze bucale, abcese dentare, pancreatita, insuficienta tiroidiana, afectiuni reumatice, intoxicatii, obezitate, diabet, boli ale inimii, tumori benigne si unele forme de cancer cum ar fi: cel al stomacului, colonului, rinichiului, vezicii urinare.
Ca remediu extern, se utilizeaza in: tratarea ulcerelor varicoase, a plagilor, exemelor, degeraturilor, infectiilor dermatologice, entorse, contuzii, furunculoze, panaritiu, Zona Zoster, acnee, conjunctivita, arsuri, flebite, celulite si altele.
Sunt foarte putine contraindicatii in tratamentul cu argila, si anume: in cazuri de hernie, constipatie severa, tratament cu raze X. De asemenea, femeile aflate in perioada ciclului menstrual nu vor face aceasta terapie.
Cura interna se face in prima faza pe durata a trei saptamani, in fiecare zi bandu-se cate un pahar de apa argiloasa de 3 ori/zi, pe stomacul gol dimineata, si inaintea meselor de pranz si seara cu 1/2 ora.
Paharul cu apa de argila se prepara de seara pentru a doua zi, se pune o lingurita de argila intr-un pahar cu apa. Primele trei zile se bea doar apa fara a agita argila din pahar. Dupa aceea se consuma impreuna cu argila, amestecand cu o lingurita inainte de a consuma compozitia din pahar. Cura se continua timp de 6 luni, cate 10 zile/luna.
In timpul acestei cure nu se consuma grasimi animale si alcool.
In primele zile de tratament urina si scaunul pot prezenta modificari: miros urat, usoara constipatie sau diaree, urina tulbure si inchisa la culoare. Nu trebuie sa se intrerupa tratamentul, incep sa se elimine toxinele, purificandu-se astfel organismul.
Pentru uzul extern se prepara pasta de argila. Punem argila intr-un vas, turnam progresiv apa amestecand continuu cu o lingura de lemn pana obtinem o pasta densa. Din ea se prepara cataplasmele care se aplica de 2-3 ori/zi timp de 2-3 ore. Pentru acnee se intinde pasta pe fata lasand-o 10-15 minute, apoi se spala fata cu apa calduta.
Se pot face si spalaturi vaginale si clisme in doze de 3-4 linguri la 1 litru de apa, la temperatura corpului.
Folosind regulat cura cu argila veti scapa de riduri si obrazul se va catifela.
Eficienta mare pe care o are in majoritatea afectiunilor face din terapia cu argila un tratament naturist de exceptie.