Dr. IULIAN ANGHEL Argila mi-a salvat viata

Dr. IULIAN ANGHEL
"Argila mi-a salvat viata. Faptul ca traiesc este o minune de la Dumnezeu"
Zilele trecute, in vacanta fiind, am cunoscut un om deosebit, cu care m-am imprietenit pe loc. Se numeste Iulian Anghel, are 41 de ani si este medic primar chirurg la sectia de chirurgie toracica a Spitalului "Victor Babes" din Timisoara. Din vorba in vorba, mi-a povestit tragedia prin care a trecut. Vazandu-l, nu mi-a venit sa cred ca, in urma cu doi ani, colegii de breasla nu-i mai dadeau nici o sansa de viata. Azi, cicatricele de pe abdomen - urme ale interventiilor chirurgicale pe care le-a suportat - sunt singurele marturii ale suferintei prin care a trecut. Recunoaste singur ca medicina alopata n-a reusit sa-i redea sanatatea. Dimpotriva... Din fericire, totul e de domeniul trecutului. Povestea vindecarii doctorului Iulian Anghel nu lasa loc nici unui comentariu. Ea confirma inca o data calitatile curative de exceptie ale unui remediu natural simplu de folosit si aflat la indemana oricui: argila.


Boala
"As fi vrut sa ma cunoasteti acum zece ani. Aveam 106 kg, eram un munte de om. Fusesem sportiv de performanta, facusem canotaj, polo, karate etc. In 1992, am avut o simptomatologie abdominala polimorfa: dureri difuze, scaderea apetitului. La inceput, le-am ignorat. La varsta mea si la viata sportiva pe care o duceam atunci, nu ma gandeam ca ma pot imbolnavi. La un moment dat, simptomele incepusera sa semene cu cele ale unui ulcer. Am incercat un tratament simptomatic (pentru calmarea durerilor), dar degeaba. Mi-am facut investigatii, iar ecografia abdominala a evidentiat un colecist destins, nimic altceva. Pana la urma, durerile au devenit atat de atroce, incat nu mai rezistam. Mi s-a facut o fibroscopie si mi s-a descoperit un ulcer.


Prima operatie
Am vorbit cu colegii mei chirurgi si am hotarat sa ma operez. Dupa interventia chirurgicala, durerile nu disparusera. Am citit protocolul operator din curiozitate, sa stiu cum a decurs operatia. Am fost surprins sa aflu ca pe duoden mi s-au gasit doua formatiuni tumorale de dimensiunea unui pumn de adult. N-o sa uit cat traiesc... Eram foarte speriat, fiindca nu stiam de ce natura sunt, dar m-am linistit la gandul ca exista extrem de putine cazuri de cancer de duoden. Totusi, nici colegii mei si nici eu nu stiam ce am cu adevarat. Operatia a fost, practic, paleativa - a stabilit traiectul cvasi-normal al alimentelor, printr-o derivatie. Aveam in continuare dureri, starea generala se altera pe zi ce trecea, pofta de mancare nu mai aveam deloc, nu ma puteam alimenta si slabeam vazand cu ochii.


A doua operatie
In 1993, m-am dus la un prieten chirurg, care m-a consultat amanuntit si mi-a spus ca o sa incerce o noua interventie. Ezita, fiindca nu aveam un diagnostic precis. In sfarsit, am fost operat din nou si dupa operatie am inceput sa ma simt mai bine. Simptomele disparusera. Boala insa ma macinase pe dinauntru: de la 106 kg, ajunsesem la 50 kg. Pana in 1996, nu am mai avut probleme majore. M-am ingrasat vreo 10 kg, mai aveam ceva dureri abdominale difuze, dar suportabile. Puteam sa lucrez din nou, mi-am dat si primariatul, eram iarasi sigur pe mana mea si am reinceput sa operez. In primavara lui 1996, am avut din nou niste dureri insuportabile. M-am internat de urgenta in spital si, timp de o saptamana, mi s-a facut tratament perfuzabil. Incet, incet, durerile au disparut.


A treia operatie
La numai o saptamana de la externare, am facut ocluzie intestinala. O noua internare, o noua interventie chirurgicala. Cand m-au <>, colegii mei au gasit un abces retropancreatic care fuzase in mezocon (abcesul se sparsese in abdomen si puroiul a ajuns la colonul transvers). Mi s-a facut o derivatie a intestinului gros in zona ocluziei si a procesului inflamator, apoi am fost cusut la loc. Din punct de vedere chirurgical, operatia reusise.
Mi-am revenit, aveam pofta de mancare, credeam ca in sfarsit mi se rezolvase problema. Asteptam sa treaca sase luni pentru a face o noua operatie, care urma sa restabileasca traiectul digestiv normal, prin renuntarea la derivatia intestinala care mi se facuse. Vara, am mers in concediu la mare. Brusc, mi-au revenit durerile atroce pe care le avusesem si inainte, insotite de data aceasta de varsaturi. Simptomele, <>, erau caracteristice ulcerului. Am ajuns la Timisoara si am inceput tratamentul specific: antialgice, antiacide, pansamente gastrice etc., dar fara nici un rezultat. Imi era din ce in ce mai rau. Am rezistat asa pana in ianuarie 1997, cand mi s-a declansat o hemoragie digestiva superioara: varsam sange, aveam scaun cu sange, eram slabit in ultimul hal.


A patra operatie
Pe data de 3 ianuarie, am fost luat cu Salvarea. Am ajuns la spital cu tensiunea 7. Ma mir ca am scapat. Asa a vrut Dumnezeu! Am fost tratat cu medicatia de urgenta si am tot tarait-o asa... Nu mai puteam sa mananc aproape nimic. Primeam alimentatie endovenoasa, mi s-a montat un cateter venos central. Timp de sase luni, am fost hranit numai intravenos, cu glucoza, arginina, aminoacizi si lipide. Nici un coleg medic nu avea curajul sa ma opereze. Eram atat de slabit, incat riscam sa mor pe masa de operatie. Trebuie sa spun ca, inainte de boala, fusesem un ateu convins. Indoctrinarea comunista gasise teren fertil in generatia mea si niciodata nu ma gandisem la cele sfinte. Insa suferinta m-a apropiat cu adevarat de Dumnezeu. Toata perioada aceasta de chin am traversat-o numai in rugaciune si am simtit cum sunt ocrotit de Puterea Divina.


A cincea operatie
Pana in vara, situatia nu s-a schimbat cu nimic. Durerile abdominale nu mai cedau nici la antialgicele majore. Aveam diaree incontinuu. Ce sa va spun... Ajunsesem aproape un cadavru! L-am chemat pe chirurgul care ma operase ultima oara si i-am spus: <>. Am intrat in sala de operatie, mi s-a facut anestezia si m-am rugat la Dumnezeu sa ma aiba in paza Lui. Nu stiam daca voi rezista operatiei. Starea mea generala era atat de alterata, incat efectiv nu mi se dadea nici o sansa. Interventia a durat aproape sase ore. Mi s-au facut multiple rezectii de intestin (portiuni care erau deja necrozate), mi s-au curatat aderentele de la operatiile anterioare, mi s-a scos toata infectia din burta. Mi-au facut 17 suturi numai la intestin; va dati seama in ce hal eram... Cand au ajuns la stomac, colegii mei s-au speriat. O portiune de doua treimi era necrozata si a trebuit scoasa. Am ramas in spital, sub supraveghere medicala, inca o saptamana. Totul era din ce in ce mai bine, am inceput sa ma ingras, o data ce mi-a fost reintrodusa alimentatia normala (bineinteles, cu restrictiile de rigoare). Dupa un an, in primavara, am avut o noua <>: dureri, scadere ponderala marcata, hipercatabolism. Mi s-a pus din nou cateter central, am fost hranit numai intravenos. Mi-am revenit, pentru o perioada. Iarna, am avut alte crize. Nu stiam ce sa mai cred. Chirurgical, nu mai era nimic de facut. M-am adancit tot mai mult in rugaciune. Scaparea mai putea veni doar de la Bunul Dumnezeu.


Minunea
Anul trecut, niste prieteni mi-au vorbit despre tratamentul cu argila al d-lui ing. Mircea Bocan, pe care-l cunosteau foarte bine. Va spun sincer, prima mea reactie a fost negativa. Ma gandeam: <>. Psihic, eram la pamant. Dimineata, era de ajuns sa ma vad in oglinda, ca imi pierdeam tonusul pentru intreaga zi. Ajunsesem numai piele si os. Oboseam imediat, trebuia sa stau mereu in pat. Aveam o anemie severa, valoarea hemoglobinei scazuse la 7. Facusem litiaza renala si hemoroizi. Nici macar prietenii nu ma mai recunosteau! M-am incurajat si, fiindca tot nu aveam nimic de pierdut, am inceput cura cu argila, conform prospectului. Daca n-ar fi fost mentionate fenomenele ce apar la inceputul tratamentului, as fi zis ca ma intoxic. Privind in urma, ma si intreb ce anume m-a facut sa continuu tratamentul, cu toate ca durerile mi se intetisera, aveam scaun diareic foarte urat mirositor si ma deshidratam continuu. Nu m-am lasat. Simteam ca asta mi-e scaparea. De ce? Nici eu nu stiu... Eram convins ca-i un dar de la Dumnezeu. Si stiam ca toate cele lasate de Tatal Ceresc pe pamant sunt bune. Numai noi, oamenii, nu stim sa le apreciem la adevarata valoare. Am continuat cura cu incredere. Dupa 21 de zile, am observat ca simptomele s-au remis, dar nu s-a produs acea vindecare miraculoasa la care ma gandeam. L-am sunat pe d-l Bocan si l-am intrebat ce sa fac. Mi-a spus sa urmez cura ca si pana atunci, cu trei doze pe zi, o perioada mai indelungata. Dupa inca o luna, am inceput sa simt puterea argilei. Au disparut tulburarile renale si edemele. S-a reglat metabolismul general si am inceput sa asimilez. Am scapat de hemoroizi si am eliminat calculii renali. Mi-am rezolvat aproape toate problemele. Cu tractul meu digestiv, asa cum este el acum, este o minune dumnezeiasca faptul ca traiesc. Nu pot spune ca sunt ca nou, dar am capatat vitalitate, sunt pe picioarele mele si pot sa operez zilnic. Esential este faptul ca nu mai am nevoie de nici un alt tratament. Acum pot sa mananc normal, fara sa tin nici macar regim alimentar. Urmez cura de intretinere cu argila si nu voi renunta la ea cate zile imi va da Bunul Dumnezeu pe pamant. Ganditi-va la un singur exemplu: luna trecuta, am facut 11 garzi, fara sa mi se para un efort deosebit. Am avut si motive financiare, recunosc, fiindca e tot mai greu sa traiesti din salariul de medic. Chiar as vrea sa stie toata lumea ca exista si medici care nu se scalda in averi si care nu pretind bani pentru a efectua o interventie chirurgicala.


Morala
Ca medic, recomand cura cu argila oricarei persoane care are afectiuni renale si digestive, indiferent de natura lor. Consider ca probabilitatea unui esec cu acest tratament este nula. In calitate de chirurg, le recomand tuturor pacientilor mei, postoperator, cura cu argila pentru afectiunile asociate si pentru revitalizarea organismului. Este un tratament ieftin, care nu are nici contraindicatii, nici reactii adverse. Rezultatele curei cu argila le-am simtit pe pielea mea. Pot spune ca argila mi-a salvat viata. Faptul ca inca traiesc este o minune de la Dumnezeu. Afirm asta si in fata colegilor medici, si in fata tuturor. Am numerosi prieteni care au urmat cura cu argila la recomandarea mea, pentru diferite afectiuni care nu putusera fi vindecate prin tratamente clasice. Acesti oameni luasera fel de fel de medicamente, schimbasera numeroase tratamente de-a lungul timpului, dar fara nici un rezultat. In timpul curei cu argila, am vazut cu ochii mei cum starea lor de sanatate se ameliora pe zi ce trecea, pana au ajuns din nou sanatosi. Mai mult de atat, ce pot sa spun? Aceasta argila este extraordinara! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am aflat de ea atunci cand nu mai aveam nici o speranta."