CATARACTA SI GLAUCOMUL

CATARACTA SI GLAUCOMUL nu este numai o boala a ochilor, ci provine mai exact dintr-o dereglare a rinichilor. De cele mai multe ori, glaucomul merge mana in mana cu reumatismul si durerile articulare. Se face un amestec in parti egale din urzica, ventrilica, galbenele si coada calului, se beau 3 cesti in care se pune 1 lingurita de bitter suedez. In cazul cataractei, se ung pleoapele cu bitter suedez. Rinichiul dereglat transmite presiunea ascendenta mai departe ochilor. Baile de sezut cu coada calului ajuta la retragerea presiunii din ochii afectati. Se iau 100 gr plante uscate sau 2,5 kg de planta proaspata. Acestea se lasa peste noapte la macerat in apa rece; apa trebuie sa acopere plantele. In ziua urmatoare se incalzeste maceratul, se filtreaza si se toarna peste apa din baie, care trebuie sa aiba temperatura de

37⁰-38⁰C. Durata baii este de 15-20 minute, incaperea de baie trebuie sa fie incalzita, apa de baie sa acopere regiunea renala, inima sa fie in afara apei. Fara a se sterge, bolnavul se acopera cu un halat si se culca timp de 1 ora ca sa transpire. Se prepara o baie de aburi pentru ochi astfel: 20 gr silur, 20 gr odolean, 20 gr musetel, 10 gr verbina, 30 gr soc, se amesteca, se iau 5 linguri de plante se oparesc cu 1 l vin alb, care a fost infierbantat pana la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi. Tratamentul reflexogen se va face in zona ochilor, a glandelor suprarenale, limfatice corp superior, capului si ochilor.

Reflexoterapia se bazeaza pe stimularea punctelor VU1, situat in apropierea unghiului intern al ochiului si VU2, situat la extremitatea interna a sprancenei - tonifierea punctelor 39, 40, 49, 8, 23.

cataracta · CATARACTA SI GLAUCOMUL · despre sanatate · Glaucom · leacuri babesti · remedii naturiste · sanatateverde · terapii naturiste · tratament

CATARACTA SI GLAUCOMUL

CATARACTA SI GLAUCOMUL

CATARACTA SI GLAUCOMUL nu este numai o boala a ochilor, ci provine mai exact dintr-o dereglare a rinichilor. De cele mai multe ori, glaucomul merge mana in mana cu reumatismul si durerile articulare. Se face un amestec in parti egale din urzica, ventrilica, galbenele si coada calului, se beau 3 cesti in care se pune 1 lingurita de bitter suedez. In cazul cataractei, se ung pleoapele cu bitter suedez. Rinichiul dereglat transmite presiunea ascendenta mai departe ochilor. Baile de sezut cu coada calului ajuta la retragerea presiunii din ochii afectati. Se iau 100 gr plante uscate sau 2,5 kg de planta proaspata. Acestea se lasa peste noapte la macerat in apa rece; apa trebuie sa acopere plantele. In ziua urmatoare se incalzeste maceratul, se filtreaza si se toarna peste apa din baie, care trebuie sa aiba temperatura de

37⁰-38⁰C. Durata baii este de 15-20 minute, incaperea de baie trebuie sa fie incalzita, apa de baie sa acopere regiunea renala, inima sa fie in afara apei. Fara a se sterge, bolnavul se acopera cu un halat si se culca timp de 1 ora ca sa transpire. Se prepara o baie de aburi pentru ochi astfel: 20 gr silur, 20 gr odolean, 20 gr musetel, 10 gr verbina, 30 gr soc, se amesteca, se iau 5 linguri de plante se oparesc cu 1 l vin alb, care a fost infierbantat pana la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi. Tratamentul reflexogen se va face in zona ochilor, a glandelor suprarenale, limfatice corp superior, capului si ochilor.

Reflexoterapia se bazeaza pe stimularea punctelor VU1, situat in apropierea unghiului intern al ochiului si VU2, situat la extremitatea interna a sprancenei - tonifierea punctelor 39, 40, 49, 8, 23.

Glaucom

Glaucomul reprezinta un grup de afectiuni in care se asociaza in mod caracteristic trei elemente: presiune intraoculara crescuta, afectare a nervului optic si deficit al campului vizual. Cuvantul “glaucom” provine din grecescul “glaukos=gri-albastrui”, aspect ce se referea probabil la un stadiu depasit al bolii asa cum o cunoastem astazi.

In ce masura si de ce afectarea glaucomatoasa afecteaza vederea?

In glaucom, celulele si fibrele nervoase mor progresiv, fiind astfel afectata legatura dintre ochi si creier, deci transmiterea informatiei. Functia vizuala ramane normala de cele mai multe ori in primele stadii ale bolii, desi se distrug fibre nervoase. Cu timpul cand leziunile devin semnificative apar si defectele severe de vedere. Aspectul grav al bolii este dat de faptul ca pacientul rar realizeaza modificarile campului vizual, iar situatiile in care le detecteaza sunt in faze avansate ale bolii. Chiar cu o vedere centrala perfecta la distanta (citeste de la 5 metri ultimul rand al optotipului) pacientul poate avea o pierdere severa de camp vizual. Diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuala putand fi incetinita, oprita sau chiar prevenita printr-un tratament adecvat administrat la timp.

Datele epidemiologice sunt ingrijoratoare: in medie glaucomul afecteaza 3% din populatia generala (prevalenta e mai mare la varstnici); pe glob exista aproximativ 70 milioane de glaucomatosi, doar 50% dintre acestia sunt constienti de diagnostic; in jur de 7 milioane de bolnavi de glaucom sufera de orbire bilaterala si numarul lor este in crestere.

Glaucomul este o boala si netratat poate duce la orbire! Dar cam atat. Descoperirea si tratarea precoce a bolii ofera un prognostic bun acestei afectiuni si o viata de calitate pacientului, pe termen lung. Deci...mergeti la medic. Cand?

In general adultii incep sa se adreseze oftalmologilor pe la 40-45 de ani, cand ochelarii de citit devin necesari. Atunci este momentul unei evaluari oftalmologice complete, controalele pentru persoanele sanatoase facandu-se apoi la aproximativ 2 ani. Pentru cei care provin din familii de glaucomatosi examenul oftalmologic e bine sa se faca mai devreme, chiar la 20-25 de ani.

In ce consta examenul oftalmologic ?

Consta in determinarea acuitatii vizuale, in masurarea presiunii intraoculare, in determinarea campului vizual si in examinarea papilei nervului optic.

Valorile medii ale PIO sunt intre 10-21 mmHg, dar cercetarile moderne au introdus notiunea de PIO individual tolerata, ceea ce inseamna ca exista indivizi cu valori mai mari ale PIO fara a avea insa afectare glaucomatoasa, dar si indivizi cu valori “normale” ale PIO ce prezinta modificari specifice glaucomului. De mentionat ca PIO variaza aproape permanent, de la un moment al zilei la altul, de la individ la individ. Masurarea PIO se face prin intermediul tonometrului, momentan fiind preferate aplanotonometrele (masoara forta necesara turtirii - aplanatiei portiunii centrale a corneei), dintre care modelul Goldmann reprezinta standardul de aur actual. Campul vizual al unui ochi este reprezentat de totalitatea imaginilor periferice ce pot fi percepute la un moment dat in timp ce persoana priveste intr-un punct fix. Defectele de camp vizual se numesc scotoame (identificate ca “ pete “ pe campul vizual). Determinarea moderna a campului vizual se face cu ajutorul unui aparat numit perimetru computerizat. Perimetria reprezinta atat o metoda de diagnostic cat si una de urmarire a evolutiei bolii, repetarea campurilor vizuale la 6 luni fiind de un real folos atat pentru medic cat si pentru pacientul glaucomatos.

Papila nervului optic are un aspect particular in glaucom. Examinarea fundului de ochi si implicit a papilei este bine sa se faca pe o pupila dilatata si cu ajutorul unei lentile speciale. Se pare insa ca “cel mai important criteriu pe baza caruia se pune diagnosticul de glaucom este evaluarea discului optic de catre medic”-Josef Flammer.

Cum si de ce se produce glaucomul?

Exista numeroase teorii, dar si o parere unanima a cercetatorilor ca inca mai sunt multe de spus despre cum se produce boala glaucomatoasa.

Intr-o maniera simplista putem afirma ca principalii factori implicati in afectarea glaucomatoasa sunt PIO si scaderea perfuziei oculare. PIO crescuta afecteaza in mod mecanic discul optic si influenteaza direct prin compresie circulatia prin fibra nervoasa sau indirect, prin scaderea aportului de sange la nivel ocular. Perturbarea schimbului de informatie dintre celule determina aparitia mortii “programate” a celulelor ganglionare. Celalalt element important in patogenia glaucomului este slaba irigare cu sange a ochiului data de hipotensiunea arteriala si de tulburarile de autoreglare vasculara (capacitatea unui organ de a-si regla propria perfuzie sanguina in functie de necesitati). La glaucomatosi fluctuatiile tensionale si presionale care apar sunt mult mai daunatoare decat un nivel constant crescut.

Care sunt factorii de risc?

Factorii de risc reprezinta acele conditii ce contribuie la apritia unei boli. Exista factori de risc ai cresterii PIO (varsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza) si factori de risc ce duc la aparitia glaucomului (PIO crescuta, lipsa autoreglarii vasculare – hipotensiune arteriala si vasospasm, sexul feminin, miopia si rasa).Voi discuta doar despre factorii de risc ai glaucomului.

Probabilitatea de aparitie si progresie a glaucomului este cu atat mai mare cu cat PIO este mai crescuta. Si totusi: ”80% din persoanele cu o PIO crescuta nu vor dezvolta niciodata glaucom, in timp ce 30% din bolnavii de glaucom au o PIO in limita normalului statistic” - Josef Flammer. Influenta varstei asupra glaucomului se explica prin cresterea PIO cu varsta, prin cresterea numarului factorilor de risc de-a lungul vietii si prin pierderea de fibre nervoase in cursul procesului de senescenta.

Ereditatea joaca un rol important, codul genetic putand determina toleranta presionala a fiecarui individ. Lipsa autoreglarii vasculare deasemenea poate fi mostenita. Deci persoanele cu istoric familial de glaucom necesita o atentie sporita din partea medicului. Desi nu exista nici o diferenta intre femei si barbati in ceea ce priveste cresterea PIO, s-a constatat ca femeile au un risc mai crescut de a dezvolta afectare glaucomatoasa la valori normale ale PIO, datorita frecventei mai mari a vasospasmului. Miopii au un risc ridicat de glaucom (primitiv cu unghi deschis) printr-o sensibilitate crescuta a nervului optic si prin tulburari de perfuzie oculara.

Exista mai multe tipuri de glaucom !

Clasificarea diverselor tipuri de glaucom se face in principal in functie de cauza determinanta a cresterii PIO. In functie de varsta la care apar glaucoamele pot fi congenitale, infantile, juvenile si ale adultului. In functie de cauza determinanta exista glaucom primitiv sau secundar (cand se cunoaste cauza), iar in functie de configuratia unghiului dintre iris si cornee exista glaucom cu unghi deschis si glaucom cu unghi inchis.

Ce e de remarcat la un pacient glaucomatos cu glaucom primitiv cu unghi deschis?

Boala nu doare , ochii nu-l supara decat foarte rar, defectele de camp vizual sunt determinate doar de oftalmolog. Deci nu e de remarcat nimic. In concluzie in diagnosticul glaucomului un rol major il au adresabilitatea pacientului la medic si nivelul de pregatire al medicului respectiv. Odata diagnosticata boala trebuie tratata.

Ce trebuie sa stim despre tratamentul glaucomului?

“Tratamentul corect si instituit la timp, impreuna cu cooperarea pacientului reprezinta elementele esentiale in prevenirea orbirii cauzate de aceasta boala.”- Josef Flammer.

In momentul actual intregul arsenal terapeutic se adreseaza cu succes scaderii PIO la niveluri care sa previna progresia afectarii glaucomatoase. Optiunile terapeutice sunt reprezentate de: tratamentul medicamentos cu picaturi, tratamentul laser si tratamentul chirurgical.

Exista factori de risc ce nu pot fi influentati (varsta, sexul si rasa), dar altii pot fi tratati: vasospasmul (mainile reci) cat si hipotensiunea arteriala. Ele pot fi ameliorate prin anumite modificari ale stilului de viata: exercitiul fizic, o dieta sanatoasa, aport suficient de lichide si sare.

Ce metode previn afectarea glaucomatoasa?

Cea mai importanta este prezentarea la medic in timp util: dupa 40 de ani e bine a se face un examen oftalmologic cel mult o data la 5 ani; daca exista suspiciunea de glaucom controalele trebuie sa se intensifice; la cei cu istoric familial de glaucom controlul de specialitate trebuie facut mai devreme .

In concluzie, daca boala a fost diagnosticata si tratata corespunzator, pacientul glaucomatos poate avea o viata absolut normala. El trebuie insa sa respecte tratamentul si sa se prezinte cu rigurozitate la controalele oftalmologice periodice.

Ultimul meu rand nu poate fi decat un indemn: mergeti la medic chiar si pentru o evaluare “de rutina”. Faptul ca puteti pleca fara un diagnostic trebuie sa va bucure.

CATARACTA SI GLAUCOMUL · despre sanatate · Glaucom · Glaucom - nu va lasati orbiti · glaucomul · Operatia de Glaucom · sanatateverde

Glaucom

Glaucom

Glaucomul reprezinta un grup de afectiuni in care se asociaza in mod caracteristic trei elemente: presiune intraoculara crescuta, afectare a nervului optic si deficit al campului vizual. Cuvantul “glaucom” provine din grecescul “glaukos=gri-albastrui”, aspect ce se referea probabil la un stadiu depasit al bolii asa cum o cunoastem astazi.

In ce masura si de ce afectarea glaucomatoasa afecteaza vederea?

In glaucom, celulele si fibrele nervoase mor progresiv, fiind astfel afectata legatura dintre ochi si creier, deci transmiterea informatiei. Functia vizuala ramane normala de cele mai multe ori in primele stadii ale bolii, desi se distrug fibre nervoase. Cu timpul cand leziunile devin semnificative apar si defectele severe de vedere. Aspectul grav al bolii este dat de faptul ca pacientul rar realizeaza modificarile campului vizual, iar situatiile in care le detecteaza sunt in faze avansate ale bolii. Chiar cu o vedere centrala perfecta la distanta (citeste de la 5 metri ultimul rand al optotipului) pacientul poate avea o pierdere severa de camp vizual. Diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuala putand fi incetinita, oprita sau chiar prevenita printr-un tratament adecvat administrat la timp.

Datele epidemiologice sunt ingrijoratoare: in medie glaucomul afecteaza 3% din populatia generala (prevalenta e mai mare la varstnici); pe glob exista aproximativ 70 milioane de glaucomatosi, doar 50% dintre acestia sunt constienti de diagnostic; in jur de 7 milioane de bolnavi de glaucom sufera de orbire bilaterala si numarul lor este in crestere.

Glaucomul este o boala si netratat poate duce la orbire! Dar cam atat. Descoperirea si tratarea precoce a bolii ofera un prognostic bun acestei afectiuni si o viata de calitate pacientului, pe termen lung. Deci...mergeti la medic. Cand?

In general adultii incep sa se adreseze oftalmologilor pe la 40-45 de ani, cand ochelarii de citit devin necesari. Atunci este momentul unei evaluari oftalmologice complete, controalele pentru persoanele sanatoase facandu-se apoi la aproximativ 2 ani. Pentru cei care provin din familii de glaucomatosi examenul oftalmologic e bine sa se faca mai devreme, chiar la 20-25 de ani.

In ce consta examenul oftalmologic ?

Consta in determinarea acuitatii vizuale, in masurarea presiunii intraoculare, in determinarea campului vizual si in examinarea papilei nervului optic.

Valorile medii ale PIO sunt intre 10-21 mmHg, dar cercetarile moderne au introdus notiunea de PIO individual tolerata, ceea ce inseamna ca exista indivizi cu valori mai mari ale PIO fara a avea insa afectare glaucomatoasa, dar si indivizi cu valori “normale” ale PIO ce prezinta modificari specifice glaucomului. De mentionat ca PIO variaza aproape permanent, de la un moment al zilei la altul, de la individ la individ. Masurarea PIO se face prin intermediul tonometrului, momentan fiind preferate aplanotonometrele (masoara forta necesara turtirii - aplanatiei portiunii centrale a corneei), dintre care modelul Goldmann reprezinta standardul de aur actual. Campul vizual al unui ochi este reprezentat de totalitatea imaginilor periferice ce pot fi percepute la un moment dat in timp ce persoana priveste intr-un punct fix. Defectele de camp vizual se numesc scotoame (identificate ca “ pete “ pe campul vizual). Determinarea moderna a campului vizual se face cu ajutorul unui aparat numit perimetru computerizat. Perimetria reprezinta atat o metoda de diagnostic cat si una de urmarire a evolutiei bolii, repetarea campurilor vizuale la 6 luni fiind de un real folos atat pentru medic cat si pentru pacientul glaucomatos.

Papila nervului optic are un aspect particular in glaucom. Examinarea fundului de ochi si implicit a papilei este bine sa se faca pe o pupila dilatata si cu ajutorul unei lentile speciale. Se pare insa ca “cel mai important criteriu pe baza caruia se pune diagnosticul de glaucom este evaluarea discului optic de catre medic”-Josef Flammer.

Cum si de ce se produce glaucomul?

Exista numeroase teorii, dar si o parere unanima a cercetatorilor ca inca mai sunt multe de spus despre cum se produce boala glaucomatoasa.

Intr-o maniera simplista putem afirma ca principalii factori implicati in afectarea glaucomatoasa sunt PIO si scaderea perfuziei oculare. PIO crescuta afecteaza in mod mecanic discul optic si influenteaza direct prin compresie circulatia prin fibra nervoasa sau indirect, prin scaderea aportului de sange la nivel ocular. Perturbarea schimbului de informatie dintre celule determina aparitia mortii “programate” a celulelor ganglionare. Celalalt element important in patogenia glaucomului este slaba irigare cu sange a ochiului data de hipotensiunea arteriala si de tulburarile de autoreglare vasculara (capacitatea unui organ de a-si regla propria perfuzie sanguina in functie de necesitati). La glaucomatosi fluctuatiile tensionale si presionale care apar sunt mult mai daunatoare decat un nivel constant crescut.

Care sunt factorii de risc?

Factorii de risc reprezinta acele conditii ce contribuie la apritia unei boli. Exista factori de risc ai cresterii PIO (varsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza) si factori de risc ce duc la aparitia glaucomului (PIO crescuta, lipsa autoreglarii vasculare – hipotensiune arteriala si vasospasm, sexul feminin, miopia si rasa).Voi discuta doar despre factorii de risc ai glaucomului.

Probabilitatea de aparitie si progresie a glaucomului este cu atat mai mare cu cat PIO este mai crescuta. Si totusi: ”80% din persoanele cu o PIO crescuta nu vor dezvolta niciodata glaucom, in timp ce 30% din bolnavii de glaucom au o PIO in limita normalului statistic” - Josef Flammer. Influenta varstei asupra glaucomului se explica prin cresterea PIO cu varsta, prin cresterea numarului factorilor de risc de-a lungul vietii si prin pierderea de fibre nervoase in cursul procesului de senescenta.

Ereditatea joaca un rol important, codul genetic putand determina toleranta presionala a fiecarui individ. Lipsa autoreglarii vasculare deasemenea poate fi mostenita. Deci persoanele cu istoric familial de glaucom necesita o atentie sporita din partea medicului. Desi nu exista nici o diferenta intre femei si barbati in ceea ce priveste cresterea PIO, s-a constatat ca femeile au un risc mai crescut de a dezvolta afectare glaucomatoasa la valori normale ale PIO, datorita frecventei mai mari a vasospasmului. Miopii au un risc ridicat de glaucom (primitiv cu unghi deschis) printr-o sensibilitate crescuta a nervului optic si prin tulburari de perfuzie oculara.

Exista mai multe tipuri de glaucom !

Clasificarea diverselor tipuri de glaucom se face in principal in functie de cauza determinanta a cresterii PIO. In functie de varsta la care apar glaucoamele pot fi congenitale, infantile, juvenile si ale adultului. In functie de cauza determinanta exista glaucom primitiv sau secundar (cand se cunoaste cauza), iar in functie de configuratia unghiului dintre iris si cornee exista glaucom cu unghi deschis si glaucom cu unghi inchis.

Ce e de remarcat la un pacient glaucomatos cu glaucom primitiv cu unghi deschis?

Boala nu doare , ochii nu-l supara decat foarte rar, defectele de camp vizual sunt determinate doar de oftalmolog. Deci nu e de remarcat nimic. In concluzie in diagnosticul glaucomului un rol major il au adresabilitatea pacientului la medic si nivelul de pregatire al medicului respectiv. Odata diagnosticata boala trebuie tratata.

Ce trebuie sa stim despre tratamentul glaucomului?

“Tratamentul corect si instituit la timp, impreuna cu cooperarea pacientului reprezinta elementele esentiale in prevenirea orbirii cauzate de aceasta boala.”- Josef Flammer.

In momentul actual intregul arsenal terapeutic se adreseaza cu succes scaderii PIO la niveluri care sa previna progresia afectarii glaucomatoase. Optiunile terapeutice sunt reprezentate de: tratamentul medicamentos cu picaturi, tratamentul laser si tratamentul chirurgical.

Exista factori de risc ce nu pot fi influentati (varsta, sexul si rasa), dar altii pot fi tratati: vasospasmul (mainile reci) cat si hipotensiunea arteriala. Ele pot fi ameliorate prin anumite modificari ale stilului de viata: exercitiul fizic, o dieta sanatoasa, aport suficient de lichide si sare.

Ce metode previn afectarea glaucomatoasa?

Cea mai importanta este prezentarea la medic in timp util: dupa 40 de ani e bine a se face un examen oftalmologic cel mult o data la 5 ani; daca exista suspiciunea de glaucom controalele trebuie sa se intensifice; la cei cu istoric familial de glaucom controlul de specialitate trebuie facut mai devreme .

In concluzie, daca boala a fost diagnosticata si tratata corespunzator, pacientul glaucomatos poate avea o viata absolut normala. El trebuie insa sa respecte tratamentul si sa se prezinte cu rigurozitate la controalele oftalmologice periodice.

Ultimul meu rand nu poate fi decat un indemn: mergeti la medic chiar si pentru o evaluare “de rutina”. Faptul ca puteti pleca fara un diagnostic trebuie sa va bucure.

Cataracta

Cataracta este o afecţiune caracterizată prin opacifierea unei părţi a ochiului numită cristalin.

Cristalinul este o lentilă naturală biconvexă cu rol în focalizarea şi proiectarea imaginilor pe retină. Odată cu înaintarea în vârstă cristalinul ,,îmbătrâneşte” şi el, se opacifiază astfel că majoritatea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani prezintă un grad de opacifiere a cristalinului. Există mai multe cauze care duc la apariţia cataractei. Cataracta senilă este, de departe, tipul de cataractă cel mai frecvent întâlnit.

Cataracta poate fi prezentă de la naştere şi este denumită cataractă congenitală. Ea se datorează de cele mai multe ori unei infecţii pe care copilul a contactat-o în cursul vieţii intrauterine fiind transmisă de la mamă. Infecţia mamei în perioada de graviditate cu virusul rubeolei sau cu citomegalovirus duce la apariţia cataractei congenitale. Au fost semnalate cazuri de cataractă congenitală la nou născuţii din în cadrul aceleiaşi familii.

Unele traumatisme oculare duc în timp la dezvoltarea cataractei denumită posttraumatică. Cataracta mai poate apărea în cursul unor boli cronice; (ex. diabet zaharat ), după expunerea îndelungată la radiaţii (inclusiv cele solare), după şocuri electrice, arsuri.. Tratamentele medicamentoase, în special corticoterapia (administrarea de prednison, dexametazonă, etc) pe termen îndelungat şi necontrolat duc la apariţia cataractei. Fumatul şi consumul abuziv de alcool cresc riscul dezvoltării cataractei.

Pacienţii cu cataractă se plâng de înceţoşarea vederii ( mai ales în lumină puternică), vedere neclară la citit, ( pacientul nu poate distinge literele), sensibilitate la lumină, dificultăţi de adaptare. Tulburările de vedere se instalează progresiv în luni sau ani, nu se însoţesc de dureri oculare sau de congestie (roşeaţă) la nivelul ochilor. Gradul de diminuare a vederii depinde de tipul şi densitatea cataractei.

Cataracta poate fi depistată de medic chiar dacă este în fază precoce. Evoluţia naturală a cataractei este spre agravare până la pierderea totală a vederii. Nu există tratament care să poată preveni sau opri dezvoltarea cataractei. Tratamentul local pe bază de picături (colir) administrare în sacul conjunctival duc doar la o ameliorare a simptomelor. Cel mai eficient tratament al cataractei este cel chirurgical. Tulburările funcţiei vizuale reprezintă criteriul principal al deciziei chirurgicale. Operaţia constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat şi înlocuirea sa cu un cristalin artificial. Cea mai avansată metodă de operare a cataractei permite îndepărtarea cristalinului printr-o incizie foarte mică. Această metodă se numeşte facoemulsionare.

Cristalinul artificial rămâne în ochi pe toată durata vieţii şi permite îmbunătăţirea vederii în 95% din cazuri. Implantarea intraoperatorie a unei lentile intraoculare a devenit o practică de rutină. Aceasta elimină necesitatea purtării unor ochelari greoi sau a lentilelor de contact. Au fost utilizate chiar lentile intraoculare multifocale pentru a reduce necesitatea ochelarilor atât de distanţă cât şi de aproape.

afectiuni oculare · afectiuni ORL · cataracta · CATARACTA SI GLAUCOMUL · despre sanatate · ochi · sanatateverde

Cataracta

Cataracta

Cataracta este o afecţiune caracterizată prin opacifierea unei părţi a ochiului numită cristalin.

Cristalinul este o lentilă naturală biconvexă cu rol în focalizarea şi proiectarea imaginilor pe retină. Odată cu înaintarea în vârstă cristalinul ,,îmbătrâneşte” şi el, se opacifiază astfel că majoritatea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani prezintă un grad de opacifiere a cristalinului. Există mai multe cauze care duc la apariţia cataractei. Cataracta senilă este, de departe, tipul de cataractă cel mai frecvent întâlnit.

Cataracta poate fi prezentă de la naştere şi este denumită cataractă congenitală. Ea se datorează de cele mai multe ori unei infecţii pe care copilul a contactat-o în cursul vieţii intrauterine fiind transmisă de la mamă. Infecţia mamei în perioada de graviditate cu virusul rubeolei sau cu citomegalovirus duce la apariţia cataractei congenitale. Au fost semnalate cazuri de cataractă congenitală la nou născuţii din în cadrul aceleiaşi familii.

Unele traumatisme oculare duc în timp la dezvoltarea cataractei denumită posttraumatică. Cataracta mai poate apărea în cursul unor boli cronice; (ex. diabet zaharat ), după expunerea îndelungată la radiaţii (inclusiv cele solare), după şocuri electrice, arsuri.. Tratamentele medicamentoase, în special corticoterapia (administrarea de prednison, dexametazonă, etc) pe termen îndelungat şi necontrolat duc la apariţia cataractei. Fumatul şi consumul abuziv de alcool cresc riscul dezvoltării cataractei.

Pacienţii cu cataractă se plâng de înceţoşarea vederii ( mai ales în lumină puternică), vedere neclară la citit, ( pacientul nu poate distinge literele), sensibilitate la lumină, dificultăţi de adaptare. Tulburările de vedere se instalează progresiv în luni sau ani, nu se însoţesc de dureri oculare sau de congestie (roşeaţă) la nivelul ochilor. Gradul de diminuare a vederii depinde de tipul şi densitatea cataractei.

Cataracta poate fi depistată de medic chiar dacă este în fază precoce. Evoluţia naturală a cataractei este spre agravare până la pierderea totală a vederii. Nu există tratament care să poată preveni sau opri dezvoltarea cataractei. Tratamentul local pe bază de picături (colir) administrare în sacul conjunctival duc doar la o ameliorare a simptomelor. Cel mai eficient tratament al cataractei este cel chirurgical. Tulburările funcţiei vizuale reprezintă criteriul principal al deciziei chirurgicale. Operaţia constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat şi înlocuirea sa cu un cristalin artificial. Cea mai avansată metodă de operare a cataractei permite îndepărtarea cristalinului printr-o incizie foarte mică. Această metodă se numeşte facoemulsionare.

Cristalinul artificial rămâne în ochi pe toată durata vieţii şi permite îmbunătăţirea vederii în 95% din cazuri. Implantarea intraoperatorie a unei lentile intraoculare a devenit o practică de rutină. Aceasta elimină necesitatea purtării unor ochelari greoi sau a lentilelor de contact. Au fost utilizate chiar lentile intraoculare multifocale pentru a reduce necesitatea ochelarilor atât de distanţă cât şi de aproape.

Glaucom - nu va lasati orbiti!

Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul. Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Din ce cauza apare glaucomul?
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.

Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.

Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent.

În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.

Factori de risc pentru glaucom

* Pacienti cu vîrste peste 45 de ani
* Antecedente de glaucom în familie (rude de singe, nu rude prin alianta)
* Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
* Hipertensiune intraoculara
* Hipotensiune intraoculara
* Pacienti cu miopie severa
* Pacienti care se plîng de dureri de cap de tip migrenos


Trebuie stiut, însa, ca principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni însa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.

Diagnosticul glaucomului
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sînt diagnosticati în faze avansate ale bolii. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a cîmpului vizual dinspre periferie spre centru.

Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:
1. Masurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea cîmpului vizual care este investigatia care stabileste în ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.

Se poate vindeca glaucomul?
Glaucomul este o boala progresiva, care dureaza toata viata si pîna la ora actuala nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperata.

Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pentru glaucom sînt eficiente în reducerea presiunii intraoculare, tinînd, astfel, sub control glaucomul. Dupa diagnosticare, este foarte important ca pacientii sa mearga regulat la control si sa urmeze cu strictete tratamentul prescris.

Astfel, medicul oftalmolog poate sa supravegheze presiunea intraoculara, deoarece glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama.


Tratamentul glaucomului
In momentul de fata, nu exista medicamente ce pot sa vindeca glaucomul, adica pacientii care si-au pierdut o buna parte din cîmpul vizual nu-si mai pot recapata vederea. Toate medicamentele folosite pîna în prezent reusesc sa stopeze sau sa întîrzie cu mult agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Aceste medicamente scad presiunea intraoculara, indiferent de forma de glaucom - cu presiune intraoculara crescuta sau nu.

Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma unor picaturi de ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte variante terapeutice disponibile. Acestea includ tratamentul laser sau chiar tratamentul chirurgical care rezolva drenajul deficitar al ochiului.

De aceea, diagnosticarea din timp a bolii este esentiala! Dupa vîrsta de 40 de ani, este bine sa mergeti la un control regulat la oftalmolog, chiar daca nu aveti aparente probleme de vedere.

Dr.Ramona Constantinescu
Medic medicina de familie
Spitalul Judetean Tirgoviste
ramona_const@yahoo.com
0722.695.262

Sursa: http://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=10

CATARACTA SI GLAUCOMUL · despre sanatate · Glaucom · Glaucom - nu va lasati orbiti · glaucomul · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · Retete naturiste · sanatateverde · terapii naturiste

Glaucom - nu va lasati orbiti

Glaucom - nu va lasati orbiti!

Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul. Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Din ce cauza apare glaucomul?
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.

Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.

Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent.

În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.

Factori de risc pentru glaucom

* Pacienti cu vîrste peste 45 de ani
* Antecedente de glaucom în familie (rude de singe, nu rude prin alianta)
* Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
* Hipertensiune intraoculara
* Hipotensiune intraoculara
* Pacienti cu miopie severa
* Pacienti care se plîng de dureri de cap de tip migrenos


Trebuie stiut, însa, ca principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni însa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.

Diagnosticul glaucomului
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sînt diagnosticati în faze avansate ale bolii. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a cîmpului vizual dinspre periferie spre centru.

Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:
1. Masurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea cîmpului vizual care este investigatia care stabileste în ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.

Se poate vindeca glaucomul?
Glaucomul este o boala progresiva, care dureaza toata viata si pîna la ora actuala nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperata.

Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pentru glaucom sînt eficiente în reducerea presiunii intraoculare, tinînd, astfel, sub control glaucomul. Dupa diagnosticare, este foarte important ca pacientii sa mearga regulat la control si sa urmeze cu strictete tratamentul prescris.

Astfel, medicul oftalmolog poate sa supravegheze presiunea intraoculara, deoarece glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama.


Tratamentul glaucomului
In momentul de fata, nu exista medicamente ce pot sa vindeca glaucomul, adica pacientii care si-au pierdut o buna parte din cîmpul vizual nu-si mai pot recapata vederea. Toate medicamentele folosite pîna în prezent reusesc sa stopeze sau sa întîrzie cu mult agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Aceste medicamente scad presiunea intraoculara, indiferent de forma de glaucom - cu presiune intraoculara crescuta sau nu.

Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma unor picaturi de ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte variante terapeutice disponibile. Acestea includ tratamentul laser sau chiar tratamentul chirurgical care rezolva drenajul deficitar al ochiului.

De aceea, diagnosticarea din timp a bolii este esentiala! Dupa vîrsta de 40 de ani, este bine sa mergeti la un control regulat la oftalmolog, chiar daca nu aveti aparente probleme de vedere.

Dr.Ramona Constantinescu
Medic medicina de familie
Spitalul Judetean Tirgoviste
ramona_const@yahoo.com
0722.695.262

Sursa: http://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=10