Glaucom

Glaucom

Glaucomul reprezinta un grup de afectiuni in care se asociaza in mod caracteristic trei elemente: presiune intraoculara crescuta, afectare a nervului optic si deficit al campului vizual. Cuvantul “glaucom” provine din grecescul “glaukos=gri-albastrui”, aspect ce se referea probabil la un stadiu depasit al bolii asa cum o cunoastem astazi.

In ce masura si de ce afectarea glaucomatoasa afecteaza vederea?

In glaucom, celulele si fibrele nervoase mor progresiv, fiind astfel afectata legatura dintre ochi si creier, deci transmiterea informatiei. Functia vizuala ramane normala de cele mai multe ori in primele stadii ale bolii, desi se distrug fibre nervoase. Cu timpul cand leziunile devin semnificative apar si defectele severe de vedere. Aspectul grav al bolii este dat de faptul ca pacientul rar realizeaza modificarile campului vizual, iar situatiile in care le detecteaza sunt in faze avansate ale bolii. Chiar cu o vedere centrala perfecta la distanta (citeste de la 5 metri ultimul rand al optotipului) pacientul poate avea o pierdere severa de camp vizual. Diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuala putand fi incetinita, oprita sau chiar prevenita printr-un tratament adecvat administrat la timp.

Datele epidemiologice sunt ingrijoratoare: in medie glaucomul afecteaza 3% din populatia generala (prevalenta e mai mare la varstnici); pe glob exista aproximativ 70 milioane de glaucomatosi, doar 50% dintre acestia sunt constienti de diagnostic; in jur de 7 milioane de bolnavi de glaucom sufera de orbire bilaterala si numarul lor este in crestere.

Glaucomul este o boala si netratat poate duce la orbire! Dar cam atat. Descoperirea si tratarea precoce a bolii ofera un prognostic bun acestei afectiuni si o viata de calitate pacientului, pe termen lung. Deci...mergeti la medic. Cand?

In general adultii incep sa se adreseze oftalmologilor pe la 40-45 de ani, cand ochelarii de citit devin necesari. Atunci este momentul unei evaluari oftalmologice complete, controalele pentru persoanele sanatoase facandu-se apoi la aproximativ 2 ani. Pentru cei care provin din familii de glaucomatosi examenul oftalmologic e bine sa se faca mai devreme, chiar la 20-25 de ani.

In ce consta examenul oftalmologic ?

Consta in determinarea acuitatii vizuale, in masurarea presiunii intraoculare, in determinarea campului vizual si in examinarea papilei nervului optic.

Valorile medii ale PIO sunt intre 10-21 mmHg, dar cercetarile moderne au introdus notiunea de PIO individual tolerata, ceea ce inseamna ca exista indivizi cu valori mai mari ale PIO fara a avea insa afectare glaucomatoasa, dar si indivizi cu valori “normale” ale PIO ce prezinta modificari specifice glaucomului. De mentionat ca PIO variaza aproape permanent, de la un moment al zilei la altul, de la individ la individ. Masurarea PIO se face prin intermediul tonometrului, momentan fiind preferate aplanotonometrele (masoara forta necesara turtirii - aplanatiei portiunii centrale a corneei), dintre care modelul Goldmann reprezinta standardul de aur actual. Campul vizual al unui ochi este reprezentat de totalitatea imaginilor periferice ce pot fi percepute la un moment dat in timp ce persoana priveste intr-un punct fix. Defectele de camp vizual se numesc scotoame (identificate ca “ pete “ pe campul vizual). Determinarea moderna a campului vizual se face cu ajutorul unui aparat numit perimetru computerizat. Perimetria reprezinta atat o metoda de diagnostic cat si una de urmarire a evolutiei bolii, repetarea campurilor vizuale la 6 luni fiind de un real folos atat pentru medic cat si pentru pacientul glaucomatos.

Papila nervului optic are un aspect particular in glaucom. Examinarea fundului de ochi si implicit a papilei este bine sa se faca pe o pupila dilatata si cu ajutorul unei lentile speciale. Se pare insa ca “cel mai important criteriu pe baza caruia se pune diagnosticul de glaucom este evaluarea discului optic de catre medic”-Josef Flammer.

Cum si de ce se produce glaucomul?

Exista numeroase teorii, dar si o parere unanima a cercetatorilor ca inca mai sunt multe de spus despre cum se produce boala glaucomatoasa.

Intr-o maniera simplista putem afirma ca principalii factori implicati in afectarea glaucomatoasa sunt PIO si scaderea perfuziei oculare. PIO crescuta afecteaza in mod mecanic discul optic si influenteaza direct prin compresie circulatia prin fibra nervoasa sau indirect, prin scaderea aportului de sange la nivel ocular. Perturbarea schimbului de informatie dintre celule determina aparitia mortii “programate” a celulelor ganglionare. Celalalt element important in patogenia glaucomului este slaba irigare cu sange a ochiului data de hipotensiunea arteriala si de tulburarile de autoreglare vasculara (capacitatea unui organ de a-si regla propria perfuzie sanguina in functie de necesitati). La glaucomatosi fluctuatiile tensionale si presionale care apar sunt mult mai daunatoare decat un nivel constant crescut.

Care sunt factorii de risc?

Factorii de risc reprezinta acele conditii ce contribuie la apritia unei boli. Exista factori de risc ai cresterii PIO (varsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza) si factori de risc ce duc la aparitia glaucomului (PIO crescuta, lipsa autoreglarii vasculare – hipotensiune arteriala si vasospasm, sexul feminin, miopia si rasa).Voi discuta doar despre factorii de risc ai glaucomului.

Probabilitatea de aparitie si progresie a glaucomului este cu atat mai mare cu cat PIO este mai crescuta. Si totusi: ”80% din persoanele cu o PIO crescuta nu vor dezvolta niciodata glaucom, in timp ce 30% din bolnavii de glaucom au o PIO in limita normalului statistic” - Josef Flammer. Influenta varstei asupra glaucomului se explica prin cresterea PIO cu varsta, prin cresterea numarului factorilor de risc de-a lungul vietii si prin pierderea de fibre nervoase in cursul procesului de senescenta.

Ereditatea joaca un rol important, codul genetic putand determina toleranta presionala a fiecarui individ. Lipsa autoreglarii vasculare deasemenea poate fi mostenita. Deci persoanele cu istoric familial de glaucom necesita o atentie sporita din partea medicului. Desi nu exista nici o diferenta intre femei si barbati in ceea ce priveste cresterea PIO, s-a constatat ca femeile au un risc mai crescut de a dezvolta afectare glaucomatoasa la valori normale ale PIO, datorita frecventei mai mari a vasospasmului. Miopii au un risc ridicat de glaucom (primitiv cu unghi deschis) printr-o sensibilitate crescuta a nervului optic si prin tulburari de perfuzie oculara.

Exista mai multe tipuri de glaucom !

Clasificarea diverselor tipuri de glaucom se face in principal in functie de cauza determinanta a cresterii PIO. In functie de varsta la care apar glaucoamele pot fi congenitale, infantile, juvenile si ale adultului. In functie de cauza determinanta exista glaucom primitiv sau secundar (cand se cunoaste cauza), iar in functie de configuratia unghiului dintre iris si cornee exista glaucom cu unghi deschis si glaucom cu unghi inchis.

Ce e de remarcat la un pacient glaucomatos cu glaucom primitiv cu unghi deschis?

Boala nu doare , ochii nu-l supara decat foarte rar, defectele de camp vizual sunt determinate doar de oftalmolog. Deci nu e de remarcat nimic. In concluzie in diagnosticul glaucomului un rol major il au adresabilitatea pacientului la medic si nivelul de pregatire al medicului respectiv. Odata diagnosticata boala trebuie tratata.

Ce trebuie sa stim despre tratamentul glaucomului?

“Tratamentul corect si instituit la timp, impreuna cu cooperarea pacientului reprezinta elementele esentiale in prevenirea orbirii cauzate de aceasta boala.”- Josef Flammer.

In momentul actual intregul arsenal terapeutic se adreseaza cu succes scaderii PIO la niveluri care sa previna progresia afectarii glaucomatoase. Optiunile terapeutice sunt reprezentate de: tratamentul medicamentos cu picaturi, tratamentul laser si tratamentul chirurgical.

Exista factori de risc ce nu pot fi influentati (varsta, sexul si rasa), dar altii pot fi tratati: vasospasmul (mainile reci) cat si hipotensiunea arteriala. Ele pot fi ameliorate prin anumite modificari ale stilului de viata: exercitiul fizic, o dieta sanatoasa, aport suficient de lichide si sare.

Ce metode previn afectarea glaucomatoasa?

Cea mai importanta este prezentarea la medic in timp util: dupa 40 de ani e bine a se face un examen oftalmologic cel mult o data la 5 ani; daca exista suspiciunea de glaucom controalele trebuie sa se intensifice; la cei cu istoric familial de glaucom controlul de specialitate trebuie facut mai devreme .

In concluzie, daca boala a fost diagnosticata si tratata corespunzator, pacientul glaucomatos poate avea o viata absolut normala. El trebuie insa sa respecte tratamentul si sa se prezinte cu rigurozitate la controalele oftalmologice periodice.

Ultimul meu rand nu poate fi decat un indemn: mergeti la medic chiar si pentru o evaluare “de rutina”. Faptul ca puteti pleca fara un diagnostic trebuie sa va bucure.