Cataracta

Cataracta

Cataracta este o afecţiune caracterizată prin opacifierea unei părţi a ochiului numită cristalin.

Cristalinul este o lentilă naturală biconvexă cu rol în focalizarea şi proiectarea imaginilor pe retină. Odată cu înaintarea în vârstă cristalinul ,,îmbătrâneşte” şi el, se opacifiază astfel că majoritatea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani prezintă un grad de opacifiere a cristalinului. Există mai multe cauze care duc la apariţia cataractei. Cataracta senilă este, de departe, tipul de cataractă cel mai frecvent întâlnit.

Cataracta poate fi prezentă de la naştere şi este denumită cataractă congenitală. Ea se datorează de cele mai multe ori unei infecţii pe care copilul a contactat-o în cursul vieţii intrauterine fiind transmisă de la mamă. Infecţia mamei în perioada de graviditate cu virusul rubeolei sau cu citomegalovirus duce la apariţia cataractei congenitale. Au fost semnalate cazuri de cataractă congenitală la nou născuţii din în cadrul aceleiaşi familii.

Unele traumatisme oculare duc în timp la dezvoltarea cataractei denumită posttraumatică. Cataracta mai poate apărea în cursul unor boli cronice; (ex. diabet zaharat ), după expunerea îndelungată la radiaţii (inclusiv cele solare), după şocuri electrice, arsuri.. Tratamentele medicamentoase, în special corticoterapia (administrarea de prednison, dexametazonă, etc) pe termen îndelungat şi necontrolat duc la apariţia cataractei. Fumatul şi consumul abuziv de alcool cresc riscul dezvoltării cataractei.

Pacienţii cu cataractă se plâng de înceţoşarea vederii ( mai ales în lumină puternică), vedere neclară la citit, ( pacientul nu poate distinge literele), sensibilitate la lumină, dificultăţi de adaptare. Tulburările de vedere se instalează progresiv în luni sau ani, nu se însoţesc de dureri oculare sau de congestie (roşeaţă) la nivelul ochilor. Gradul de diminuare a vederii depinde de tipul şi densitatea cataractei.

Cataracta poate fi depistată de medic chiar dacă este în fază precoce. Evoluţia naturală a cataractei este spre agravare până la pierderea totală a vederii. Nu există tratament care să poată preveni sau opri dezvoltarea cataractei. Tratamentul local pe bază de picături (colir) administrare în sacul conjunctival duc doar la o ameliorare a simptomelor. Cel mai eficient tratament al cataractei este cel chirurgical. Tulburările funcţiei vizuale reprezintă criteriul principal al deciziei chirurgicale. Operaţia constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat şi înlocuirea sa cu un cristalin artificial. Cea mai avansată metodă de operare a cataractei permite îndepărtarea cristalinului printr-o incizie foarte mică. Această metodă se numeşte facoemulsionare.

Cristalinul artificial rămâne în ochi pe toată durata vieţii şi permite îmbunătăţirea vederii în 95% din cazuri. Implantarea intraoperatorie a unei lentile intraoculare a devenit o practică de rutină. Aceasta elimină necesitatea purtării unor ochelari greoi sau a lentilelor de contact. Au fost utilizate chiar lentile intraoculare multifocale pentru a reduce necesitatea ochelarilor atât de distanţă cât şi de aproape.