Artrita reumatoida

Definitie
Artrita reumatoida (AR) este o afectiune inflamatorie a tesutului conjunctiv cu predominanta sinoviala, generând leziuni articulare severe, care sunt însotite de numeroase anomalii imunitare si manifestari sistemice.

Sistemele afectate: locomotor, cardiovascular, ocular, organele imunocompetente.

Ereditatea: Agregare familiala crescuta.

Incidenta/Prevalenta: 0,3 -2,1%.

Predominanta de vârsta - maturi - mai frecvent de 35- 40 ani. Copii - de 4-6 si 12-14 ani.

Predominanta de sex: Femei: barbati 3/1.

Semne si simptome
Semne nespecifice: fatigabilitate, inapetenta, scadere ponderala, mialgii. Dupa câteva saptamâni, luni urmeaza:
- redoare matinala în articulatii sau tesuturile adiacente;
- artrita pe 3 sau mai multe zone articulare;
- tumefactia simetrica a articulatiilor metacarpofalangiene, interfalangiene sau ale pumnului;
- noduli reumatoizi subcutanati;
- leziuni periarticulare (tenosinovita, bursita, chisturi sinoviale);

La un numar de bolnavi (15-20% cu forma sistemica) debutul este acut cu febra înalta, frisoane, rash reumatoid, polineuropatii, afectiuni de organe, infarcte digitale, limfadenopatie, splenomegalie, pleurezii.

Cauze
Etiologia AR nu este definitiv elucidata. Se presupune ca manifestarile clinice sunt un raspuns imun exuberant la unii agenti infectiosi (virusul Ebstein-Barr, virusul rubeolei, parvovirusuri, citomegalovirus, micoplasma, stafilococi, streptococi) la persoane cu anumite particularitati de teren, asa cum o atesta asocierea bolii cu unele antigene de histiocompatibilitate.

Factori de risc - factori genetici, factori imunologici, factori hormonali, factori psihologici, factori de mediu.

Clasificarea
Caracteristica clinico-anatomica:
- mono-, oligo- si poliartrita;
- manifestari extraarticulare: afectarea sistemului reticulocndotelial, plamânilor, cordului, ochilor, sistemului nervos, amiloidoza;
- sindroame speciale: pseudoseptic, Felty;
- artrita reumatoida în asociere cu: osteoartroza deformanta, bolile difuze ale tesutului conjunctiv, febra reumatismala acuta;
- artrita juvenila (incluzând boala lui Styll)

Caracteristica imunologica: - seropozitiva (FR l:40); - seronegativa.

Evolutia bolii: - lent progresiva; rapid progresiva; fara progresare semnificativa.

Gradul de activitate: 0 - remisiune; I- minima; II - medie; III - înalta.

Stadiul radiologic (dupa Steinbrocker): -I - osteoporoza; II - osteoporoza + îngustarea spatiului articular (eroziuni unice); III - stadiul II + eroziuni multiple; IV - stadiul III + anchiloza osoasa.

Clasa functionala (CF) dupa ARA.
- l. CF completa cu posibilitatea de a exercita normal profesiunea
- 2. CF normala cu exceptia handicapului durerii si redorii la una sau mai multe articulatii
- 3. CF limitata permitând bolnavului numai o mica parte din ocupatiile casnice si autodeservire
- 4. Incapacitate importanta.

Diagnostic
Criteriile diagnostice esentiale ARA (1987)
- Redoare matinala de cel putin o ora ce dureaza chiar în conditiile cele mai favorabile > 6 saptamâni.
- Artrita la cel putin 3 sau mai multe zone articulare instalata pe o perioada > 6 saptamâni.
- Tumefactie (artrita) simetrica > 6 saptamâni.
- Tumefactia (artrita) articulatiilor proximale interfalangiene sau metacarpofalangiene sau ale pumnilor > 6 saptamâni.
- Noduli reumatoizi subcutanati (20-30%).
- Factor reumatoid pozitiv.
- Modificari radiologice tipice (cel putin osteoporoasa juxta-articulara sau eroziuni la articulatiile mâinii, îngustarea spatiilor articulare). Pentru diagnostic sunt necesare cel putin 4 criterii prezente.

Diagnostic diferential - spondiloartropatiilc scronegative, maladiile difuze ale tesutului conjunctiv, reumatismul articular acut, atacul de guta, pseudoguta, fibromialgia, osteoartrita, maladia Laym, endocardita infcctioasa.

Investigatii de laborator - teste specifice pentru diagnosticul AR nu exista. Cu scop de a aprecia gradul inflamatiei sunt utilizate: analiza generala a sângelui, indici ai fazei reactante (PCR, seromucoizii, electroforeza proteinelor din ser), factorul reumatoid, anticorpii antinucleari (AAN), complementul, analiza lichidului sinovial, aprecierea HLA.

Schimbari patologice - VSH accelerata, leucocitoza, trombocitoza, anemie (normocroma), eozinofilie (în forme sistemice), indici ai fazei acute, factor reumatoid pozitiv (18-70%), AAN pozitivi (25-50%), fractiile complementului C3, C4, polimorfonucleare-75%, fagocite (lichid sinovial).

Investigatii instrumentale - radiografia articulatiilor pumnului, scintigrafia scheletului, electrocardiograma, examenul oftalmologic prin lampa cu fanta (episclerita, cheratita în banda, uveita).

Proceduri diagnostice - artroscopie, biopsia sinoviei.

Masuri generale - jugularea durerii, micsorarea inflamatiei, protejarea osului si a structurilor articulare, mentinerea functiei articulatiei, controlul manifestarilor sistemice.

Dieta - dieta ce contribuie la modelarea sistemului imun, restrictii de grasimi, aport de vitamine si minerale.

Educatia pacientului
- Oferirea informatiilor competente despre boala, prevenind comportamentul de amânare/ asteptare al pacientilor.
- Nici o pastila fara gimnastica curativa.
- Contributii la suportul emotional al pacientului, implicând membrii familiei, prietenii, colegii, micsorând astfel reactia de alarma, gradul de depresie, sentimentul de izolare si neputinta a bolnavului.
- Initierea pacientului în posedarea metodelor de tratament, autoîngrijire, procedee de relaxare.
- Abordarea problemelor ce tin de amplasarea pacientului în câmpul de munca, adaptarea sociala si tratamentul sanatorial.

Profilaxie - evitarea factorilor de risc, masuri îndreptate spre consolidarea fortelor de aparare a organismului.

Complicatii posibile - sindromul Felty, sindromul Caplan, sindromul Reye sau CID (ARJ - forma sistemica), subluxatii si luxatii, neuropatii de compresie (sindromul canalului carpal, sindromul cubital), contracturi si anchiloze, amiloidoza, încetinirea cresterii staturale, în cazul atingerilor oculare - scaderea vederii pâna la orbire.

Prognostic evolutiv - Pronosticul în AR este rezervat: Invalidizare în primii 10 ani de boala la rata de (50%), remisiuni dupa o perioada îndelungata de tratament, mortalitate precoce - 15-30%, evolutie rapid progresiva, evolutie progresiva - 70%, evolutie lent progresiva -15%.

Conditii asociate - Reactii imune generale.

Factori de vârsta - Pediatrici - artrita reumatoida juvenila; Geriatrici - la unele persoane dupa vârsta de 70 ani apare artrita acuta, simetrica a articulatiilor pumnului, însotita de edem pronuntat al tesuturilor moi (manusa de boxer), rezistenta la terapia cu nesteroidiene, dar cu efect pozitiv dupa administrarea glicocorticosteroizilor sistemici. Factor reumatoid negativ.

Artrita reumatoida · despre sanatate · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · sanatateverde · terapii naturiste · tratament

Artrita reumatoida

Artrita reumatoida

Definitie
Artrita reumatoida (AR) este o afectiune inflamatorie a tesutului conjunctiv cu predominanta sinoviala, generând leziuni articulare severe, care sunt însotite de numeroase anomalii imunitare si manifestari sistemice.

Sistemele afectate: locomotor, cardiovascular, ocular, organele imunocompetente.

Ereditatea: Agregare familiala crescuta.

Incidenta/Prevalenta: 0,3 -2,1%.

Predominanta de vârsta - maturi - mai frecvent de 35- 40 ani. Copii - de 4-6 si 12-14 ani.

Predominanta de sex: Femei: barbati 3/1.

Semne si simptome
Semne nespecifice: fatigabilitate, inapetenta, scadere ponderala, mialgii. Dupa câteva saptamâni, luni urmeaza:
- redoare matinala în articulatii sau tesuturile adiacente;
- artrita pe 3 sau mai multe zone articulare;
- tumefactia simetrica a articulatiilor metacarpofalangiene, interfalangiene sau ale pumnului;
- noduli reumatoizi subcutanati;
- leziuni periarticulare (tenosinovita, bursita, chisturi sinoviale);

La un numar de bolnavi (15-20% cu forma sistemica) debutul este acut cu febra înalta, frisoane, rash reumatoid, polineuropatii, afectiuni de organe, infarcte digitale, limfadenopatie, splenomegalie, pleurezii.

Cauze
Etiologia AR nu este definitiv elucidata. Se presupune ca manifestarile clinice sunt un raspuns imun exuberant la unii agenti infectiosi (virusul Ebstein-Barr, virusul rubeolei, parvovirusuri, citomegalovirus, micoplasma, stafilococi, streptococi) la persoane cu anumite particularitati de teren, asa cum o atesta asocierea bolii cu unele antigene de histiocompatibilitate.

Factori de risc - factori genetici, factori imunologici, factori hormonali, factori psihologici, factori de mediu.

Clasificarea
Caracteristica clinico-anatomica:
- mono-, oligo- si poliartrita;
- manifestari extraarticulare: afectarea sistemului reticulocndotelial, plamânilor, cordului, ochilor, sistemului nervos, amiloidoza;
- sindroame speciale: pseudoseptic, Felty;
- artrita reumatoida în asociere cu: osteoartroza deformanta, bolile difuze ale tesutului conjunctiv, febra reumatismala acuta;
- artrita juvenila (incluzând boala lui Styll)

Caracteristica imunologica: - seropozitiva (FR l:40); - seronegativa.

Evolutia bolii: - lent progresiva; rapid progresiva; fara progresare semnificativa.

Gradul de activitate: 0 - remisiune; I- minima; II - medie; III - înalta.

Stadiul radiologic (dupa Steinbrocker): -I - osteoporoza; II - osteoporoza + îngustarea spatiului articular (eroziuni unice); III - stadiul II + eroziuni multiple; IV - stadiul III + anchiloza osoasa.

Clasa functionala (CF) dupa ARA.
- l. CF completa cu posibilitatea de a exercita normal profesiunea
- 2. CF normala cu exceptia handicapului durerii si redorii la una sau mai multe articulatii
- 3. CF limitata permitând bolnavului numai o mica parte din ocupatiile casnice si autodeservire
- 4. Incapacitate importanta.

Diagnostic
Criteriile diagnostice esentiale ARA (1987)
- Redoare matinala de cel putin o ora ce dureaza chiar în conditiile cele mai favorabile > 6 saptamâni.
- Artrita la cel putin 3 sau mai multe zone articulare instalata pe o perioada > 6 saptamâni.
- Tumefactie (artrita) simetrica > 6 saptamâni.
- Tumefactia (artrita) articulatiilor proximale interfalangiene sau metacarpofalangiene sau ale pumnilor > 6 saptamâni.
- Noduli reumatoizi subcutanati (20-30%).
- Factor reumatoid pozitiv.
- Modificari radiologice tipice (cel putin osteoporoasa juxta-articulara sau eroziuni la articulatiile mâinii, îngustarea spatiilor articulare). Pentru diagnostic sunt necesare cel putin 4 criterii prezente.

Diagnostic diferential - spondiloartropatiilc scronegative, maladiile difuze ale tesutului conjunctiv, reumatismul articular acut, atacul de guta, pseudoguta, fibromialgia, osteoartrita, maladia Laym, endocardita infcctioasa.

Investigatii de laborator - teste specifice pentru diagnosticul AR nu exista. Cu scop de a aprecia gradul inflamatiei sunt utilizate: analiza generala a sângelui, indici ai fazei reactante (PCR, seromucoizii, electroforeza proteinelor din ser), factorul reumatoid, anticorpii antinucleari (AAN), complementul, analiza lichidului sinovial, aprecierea HLA.

Schimbari patologice - VSH accelerata, leucocitoza, trombocitoza, anemie (normocroma), eozinofilie (în forme sistemice), indici ai fazei acute, factor reumatoid pozitiv (18-70%), AAN pozitivi (25-50%), fractiile complementului C3, C4, polimorfonucleare-75%, fagocite (lichid sinovial).

Investigatii instrumentale - radiografia articulatiilor pumnului, scintigrafia scheletului, electrocardiograma, examenul oftalmologic prin lampa cu fanta (episclerita, cheratita în banda, uveita).

Proceduri diagnostice - artroscopie, biopsia sinoviei.

Masuri generale - jugularea durerii, micsorarea inflamatiei, protejarea osului si a structurilor articulare, mentinerea functiei articulatiei, controlul manifestarilor sistemice.

Dieta - dieta ce contribuie la modelarea sistemului imun, restrictii de grasimi, aport de vitamine si minerale.

Educatia pacientului
- Oferirea informatiilor competente despre boala, prevenind comportamentul de amânare/ asteptare al pacientilor.
- Nici o pastila fara gimnastica curativa.
- Contributii la suportul emotional al pacientului, implicând membrii familiei, prietenii, colegii, micsorând astfel reactia de alarma, gradul de depresie, sentimentul de izolare si neputinta a bolnavului.
- Initierea pacientului în posedarea metodelor de tratament, autoîngrijire, procedee de relaxare.
- Abordarea problemelor ce tin de amplasarea pacientului în câmpul de munca, adaptarea sociala si tratamentul sanatorial.

Profilaxie - evitarea factorilor de risc, masuri îndreptate spre consolidarea fortelor de aparare a organismului.

Complicatii posibile - sindromul Felty, sindromul Caplan, sindromul Reye sau CID (ARJ - forma sistemica), subluxatii si luxatii, neuropatii de compresie (sindromul canalului carpal, sindromul cubital), contracturi si anchiloze, amiloidoza, încetinirea cresterii staturale, în cazul atingerilor oculare - scaderea vederii pâna la orbire.

Prognostic evolutiv - Pronosticul în AR este rezervat: Invalidizare în primii 10 ani de boala la rata de (50%), remisiuni dupa o perioada îndelungata de tratament, mortalitate precoce - 15-30%, evolutie rapid progresiva, evolutie progresiva - 70%, evolutie lent progresiva -15%.

Conditii asociate - Reactii imune generale.

Factori de vârsta - Pediatrici - artrita reumatoida juvenila; Geriatrici - la unele persoane dupa vârsta de 70 ani apare artrita acuta, simetrica a articulatiilor pumnului, însotita de edem pronuntat al tesuturilor moi (manusa de boxer), rezistenta la terapia cu nesteroidiene, dar cu efect pozitiv dupa administrarea glicocorticosteroizilor sistemici. Factor reumatoid negativ.

Artrita reactiva

Definitie
Artrita reactiva (ARe) este o afectiune sistemica precedata de o infectie situata la distanta de articulatia, în cadrul careia are loc afectiunea nesupurativa a membranei sinoviale si în cavitatea careia nu sunt depistati agenti infectiosi vii. Face parte din grupul spondilartropatilor seronegative.

Sistemele afectate: locomotor, urogenital, ocular, cardiovascular, tubul digestiv, ochii, pielea, mucoasele.

Genetica: agregare familiala crescuta.

Incidenta / Prevalenta: 0,9-11%.

Predominanta de vârsta: mai frecventa la persoane tinere (16-40 ani).

Predominanta de sex: M/F= 4/1 (forma urogenitala); M/F= 1/1 (forma intestinala).

Semne si simptome
Initial boala diareica sau urogenitala, apoi, dupa o perioada de latenta, apare:
- oligo- sau poliartrita asimetrica (mai des articulatiile mari ale membrilor inferioare).
- sacroileita acuta.
- spondilartrita.
- leziuni periarticulare: entezita, bursita, tendinita, aponeurozita.
- tumefactia degetului mare de la picior asemanatoare cu guta.
- tumefactia transsagitala a degetelor cu aspect de "cârnaciori".
- leziuni cutanate si mucoase (balanita circinata, cheratodermie palmoplantara, stomatita, gingivita, glosita, alopetie).
- afectiuni oculare (conjunctivita, iridociclita, mai rar uveita).
- afectiuni urogenitale (uretrita, prostatita, cistita, salpingooforita, cervicita, vulvovaginita).
- leziuni ale tubului digestiv (colita, hepatomegalie).
- leziuni ale cordului (tulburari de ritm, aortita, pericardita).
- limfadenopatia

1/3 pacienti manifesta triada Reiter (artrita + conjunctivita + uretrita). Infectia primara poate evolua asimptomatic sau în forme usoare.

Cauze - de cele mai multe ori - infectii cu Chlamidia, Ureaplasma, Yersinia, Shigella, Salmonella, Campylobacter, Clostridium, Borelia, Neisseria, HIV.

Factori de risc - factori genetici, factori imuni, tratament imunosupresor, dismicrobismul intestinal, maladii cronice, alergia.

Diagnostic - anamneza si examenul clinic minutios sunt esentiale pentru diagnostic.

Clasificarea
Forma: - urogenitala; postenterocolitica.

Caracteristica procesului: - primar cronic; recidivant.

Caracteristica clinomorfologica:
- aparatul locomotor: mono-, oligo-, poliartrita, sacroileita, spondiloartrita, entezopatii, bursite, achilodenie, achilotendinita, fasciita subcalcaneana;
- organele urogenitale: uretrita, prostatita, cistita, colpita, salpingooforita, cervicita;
- aparatul ocular: conjunctivita, iridociclita, mai rar uveita.

Caracteristica radiologica:
- artrita: stadiul I, II, III, IV (dupa Steinbrocker);
- pinteni calcaneeni;
- sacroileita unilaterala (stadiul I, II);
- spondilartrita (sindesmofite, anchiloze intervertebrale asimetrice).

Gradul de activitate: - I - minimal; II - mediu; III - maxim; remisiune.

Clasa functionala (CF):
1. CF completa cu posibilitatea de a exercita normal profesiunea;
2. CF normala cu exceptia handicapului durerii si redorii la una sau mai multe articulatii;
3. CF limitata permitând bolnavului numai o mica parte din ocupatiile casnice si autodeservire;
4. Incapacitate importanta.

Diagnostic diferential - artrita bacteriana, artrita acuta virala, artrita gonococica, artrita psoriazica, artritele enterogene (maladia Crohn, colita ulceroasa, boala Whipple), artrita reumatoida, spondilita anchilozanta, maladia Lyme, reumatismul articular acut, atacul de guta, pseudoguta, sindromul Behcet.

Investigatii de laborator - analiza generala a sângelui, analiza generala a urinei, examen microscopic si bacteriologic al secretului din uretra, din colul uterin, al urinei matinale, a lichidului sinovial, coprocultura (de cele mai multe ori nesemnificativa), indicatorii fazei reactante (PCR, seromucoizii, electroforeza proteinelor din ser), factorul reumatoid, titrul de antistreptolizina (ASLo), anticorpi antinucleari, sistemul complement, examen serologic la anticorpi specifici, examenul HIV, determinarea HLA.

Schimbari patologice - VSH accelerata, leucocitoza, trombocitoza, anemie, leucociturie, identificarea agentului cauzal în secretul din uretra, colul uterin, vagin, urina, fecale, indicii fazei reactante - mariti, titru antistreptolizina (ASLo) - mariti, anticorpi specifici în titre diagnostice (numai evolutia titrului are valoare diagnostica), neutrofile 50% - 60%, macrofagi 20% - 30%, fagocite - unice (lichid sinovial), HLA B-27 pozitiv (70-90% din cazuri).

Investigatii instrumentale - radiografia articulatiilor afectate, inclusiv cele sacroiliace, coloana vertebrala, scintigrafia scheletului, electrocardiograma, examenul oftalmoscopic la lampa cu fanta.

Proceduri diagnostice - examenul vaginului, tuseul rectal pentru testarea patologiei de prostata, recto-, sigmo-, ileo- si colonoscopia pentru definirea colitei si aprecierea gradului leziunilor, biopsie a mucoasei rectale (în cazuri neclare).

Masuri generale - lichidarea focarului (portii) de infectie, reducerea durerii, micsorarea inflamatiei, protejarea osului si a structurilor articulare, mentinerea functiei articulare, controlul manifestarilor sistemice.

Dieta - în raport cu maladiile de fond, restrictii de grasimi, aport de vitamine, minerale.

Educatia pacientului
- Informarea pacientului despre originea infectioasa a maladiei si despre pericolul de transmitere (sexuala sau intestinala) a bolii altor persoane.
- Accentuarea ca, deseori, manifestarile clinice ale focarului trigger sunt sterse.
- Pacientul necesita tratament la specialistul de profil (urolog, ginecolog).
- Abordarea educatiei de comportament al pacientului în relatiile sale cu familia.
- Interventii pentru calmarea reactiei de alarma a pacientului si membrilor familiei.

Profilaxie
- Prevenirea contactului cu agentii infectiosi.
- Masuri îndreptate spre fortificarea rezistentei organismului.

Complicatii posibile - cronicizare, contracturi si anchiloze, invalidizare precoce, aortite cu insuficienta aortica, tulburari de conducere, scadere a vederii pâna la orbire.

Prognostic evolutiv - recidive (15 - 70%), cronicizare (20%), vindecare în decursul a 6 luni (50% din cazuri).

Conditii asociate - infectie urogenitala si/sau intestinala.

Factori de vârsta - pediatrici: la copii mai frecvent se întâlneste forma intestinala. Cu vârsta se observa o sporire a incidentei neoplasmului colorectal, care poate fi asociat eu artrita.

Sarcina - infectia cu Chlamidia poate fi transmisa fatului.

Artrita reactiva · despre sanatate

Artrita reactiva

Artrita reactiva

Definitie
Artrita reactiva (ARe) este o afectiune sistemica precedata de o infectie situata la distanta de articulatia, în cadrul careia are loc afectiunea nesupurativa a membranei sinoviale si în cavitatea careia nu sunt depistati agenti infectiosi vii. Face parte din grupul spondilartropatilor seronegative.

Sistemele afectate: locomotor, urogenital, ocular, cardiovascular, tubul digestiv, ochii, pielea, mucoasele.

Genetica: agregare familiala crescuta.

Incidenta / Prevalenta: 0,9-11%.

Predominanta de vârsta: mai frecventa la persoane tinere (16-40 ani).

Predominanta de sex: M/F= 4/1 (forma urogenitala); M/F= 1/1 (forma intestinala).

Semne si simptome
Initial boala diareica sau urogenitala, apoi, dupa o perioada de latenta, apare:
- oligo- sau poliartrita asimetrica (mai des articulatiile mari ale membrilor inferioare).
- sacroileita acuta.
- spondilartrita.
- leziuni periarticulare: entezita, bursita, tendinita, aponeurozita.
- tumefactia degetului mare de la picior asemanatoare cu guta.
- tumefactia transsagitala a degetelor cu aspect de "cârnaciori".
- leziuni cutanate si mucoase (balanita circinata, cheratodermie palmoplantara, stomatita, gingivita, glosita, alopetie).
- afectiuni oculare (conjunctivita, iridociclita, mai rar uveita).
- afectiuni urogenitale (uretrita, prostatita, cistita, salpingooforita, cervicita, vulvovaginita).
- leziuni ale tubului digestiv (colita, hepatomegalie).
- leziuni ale cordului (tulburari de ritm, aortita, pericardita).
- limfadenopatia

1/3 pacienti manifesta triada Reiter (artrita + conjunctivita + uretrita). Infectia primara poate evolua asimptomatic sau în forme usoare.

Cauze - de cele mai multe ori - infectii cu Chlamidia, Ureaplasma, Yersinia, Shigella, Salmonella, Campylobacter, Clostridium, Borelia, Neisseria, HIV.

Factori de risc - factori genetici, factori imuni, tratament imunosupresor, dismicrobismul intestinal, maladii cronice, alergia.

Diagnostic - anamneza si examenul clinic minutios sunt esentiale pentru diagnostic.

Clasificarea
Forma: - urogenitala; postenterocolitica.

Caracteristica procesului: - primar cronic; recidivant.

Caracteristica clinomorfologica:
- aparatul locomotor: mono-, oligo-, poliartrita, sacroileita, spondiloartrita, entezopatii, bursite, achilodenie, achilotendinita, fasciita subcalcaneana;
- organele urogenitale: uretrita, prostatita, cistita, colpita, salpingooforita, cervicita;
- aparatul ocular: conjunctivita, iridociclita, mai rar uveita.

Caracteristica radiologica:
- artrita: stadiul I, II, III, IV (dupa Steinbrocker);
- pinteni calcaneeni;
- sacroileita unilaterala (stadiul I, II);
- spondilartrita (sindesmofite, anchiloze intervertebrale asimetrice).

Gradul de activitate: - I - minimal; II - mediu; III - maxim; remisiune.

Clasa functionala (CF):
1. CF completa cu posibilitatea de a exercita normal profesiunea;
2. CF normala cu exceptia handicapului durerii si redorii la una sau mai multe articulatii;
3. CF limitata permitând bolnavului numai o mica parte din ocupatiile casnice si autodeservire;
4. Incapacitate importanta.

Diagnostic diferential - artrita bacteriana, artrita acuta virala, artrita gonococica, artrita psoriazica, artritele enterogene (maladia Crohn, colita ulceroasa, boala Whipple), artrita reumatoida, spondilita anchilozanta, maladia Lyme, reumatismul articular acut, atacul de guta, pseudoguta, sindromul Behcet.

Investigatii de laborator - analiza generala a sângelui, analiza generala a urinei, examen microscopic si bacteriologic al secretului din uretra, din colul uterin, al urinei matinale, a lichidului sinovial, coprocultura (de cele mai multe ori nesemnificativa), indicatorii fazei reactante (PCR, seromucoizii, electroforeza proteinelor din ser), factorul reumatoid, titrul de antistreptolizina (ASLo), anticorpi antinucleari, sistemul complement, examen serologic la anticorpi specifici, examenul HIV, determinarea HLA.

Schimbari patologice - VSH accelerata, leucocitoza, trombocitoza, anemie, leucociturie, identificarea agentului cauzal în secretul din uretra, colul uterin, vagin, urina, fecale, indicii fazei reactante - mariti, titru antistreptolizina (ASLo) - mariti, anticorpi specifici în titre diagnostice (numai evolutia titrului are valoare diagnostica), neutrofile 50% - 60%, macrofagi 20% - 30%, fagocite - unice (lichid sinovial), HLA B-27 pozitiv (70-90% din cazuri).

Investigatii instrumentale - radiografia articulatiilor afectate, inclusiv cele sacroiliace, coloana vertebrala, scintigrafia scheletului, electrocardiograma, examenul oftalmoscopic la lampa cu fanta.

Proceduri diagnostice - examenul vaginului, tuseul rectal pentru testarea patologiei de prostata, recto-, sigmo-, ileo- si colonoscopia pentru definirea colitei si aprecierea gradului leziunilor, biopsie a mucoasei rectale (în cazuri neclare).

Masuri generale - lichidarea focarului (portii) de infectie, reducerea durerii, micsorarea inflamatiei, protejarea osului si a structurilor articulare, mentinerea functiei articulare, controlul manifestarilor sistemice.

Dieta - în raport cu maladiile de fond, restrictii de grasimi, aport de vitamine, minerale.

Educatia pacientului
- Informarea pacientului despre originea infectioasa a maladiei si despre pericolul de transmitere (sexuala sau intestinala) a bolii altor persoane.
- Accentuarea ca, deseori, manifestarile clinice ale focarului trigger sunt sterse.
- Pacientul necesita tratament la specialistul de profil (urolog, ginecolog).
- Abordarea educatiei de comportament al pacientului în relatiile sale cu familia.
- Interventii pentru calmarea reactiei de alarma a pacientului si membrilor familiei.

Profilaxie
- Prevenirea contactului cu agentii infectiosi.
- Masuri îndreptate spre fortificarea rezistentei organismului.

Complicatii posibile - cronicizare, contracturi si anchiloze, invalidizare precoce, aortite cu insuficienta aortica, tulburari de conducere, scadere a vederii pâna la orbire.

Prognostic evolutiv - recidive (15 - 70%), cronicizare (20%), vindecare în decursul a 6 luni (50% din cazuri).

Conditii asociate - infectie urogenitala si/sau intestinala.

Factori de vârsta - pediatrici: la copii mai frecvent se întâlneste forma intestinala. Cu vârsta se observa o sporire a incidentei neoplasmului colorectal, care poate fi asociat eu artrita.

Sarcina - infectia cu Chlamidia poate fi transmisa fatului.

Arsurile - leziuni tisulare

Arsurile sunt leziuni tisulare provocate de actiunea radiatiei calorice, substantelor chimice, curentului electric, substantelor radioactive. Profunzimea arsurilor depinde de intensitatea si timpul actiunii factorului lezional.

Forme clinice - se întâlnesc arsuri termice si chimice.

Sistemul afectat: preponderent pielea, dar pot fi leziuni si ale muschilor, tendoanelor, tesutului osos, cailor respiratorii, ochilor si esofagului (în combustii chimice).

Ereditatea: nu are importanta.

Predominare de vârsta: mai frecvent apar arsurile la copii si batrâni.

Predominare de sex: nici o relatie

Semne si simptome
Manifestarile clinice depind de gradul de combustie.

În arsurile pielii:
- gradul I - durere, critem, edem —> vindecare fara cicatrice in 2 - 3 zile;
- gradul II - durere, critem, edem, bule—> vindecare fara cicatrice în 10 - 12 zile;
- gradul III A - durere, paloare (circulatia cutanata pierduta, proba vitropresiunii este negativa), bule mari cu fundul necrotizat, se formeaza cicatrici dermale depigmentate în 2 - 3 saptamâni;
- gradul III B - fara durere, tegument alb cu pete cenusii (proba vitropresiunii este negativa), necroza completa (analgezic la proba înteparii cu acul), se cicatrizeaza cu defecte dermale vicioase de culoare maro-închis în 3 - 4 saptamâni;
- gradul IV - necroza totala a tuturor straturilor pielii, a muschilor, tendoanelor si tesutului osos cu cruste negre. Arsurile de gradul IV de regula necesita interventii chirurgicale.

În arsurile cailor respiratorii:
- obstruarea cailor respiratorii cu tulburari ale functiei de drenaj si acumulare în plamâni de mucus si exudat;
- obstructia tardiva se dezvolta datorita edemului progresiv al cailor respiratorii timp de 24 - 48 ore dupa arsuri.

În arsuri solare:
- aparitia hiperemiei neînsemnate cu descutanarea ulterioara pâna la edem, senzatii dureroase puternice si aparitia bulelor;
- febra, frisoane;
- slabiciune;
- socul se instaleaza în arsuri ale majoritatii suprafetei corporale asociate cu insolatie si hipertermie.

În combustia esofagului:
- Stadiul I (acut), care dureaza 5-10 zile (dureri în cavitatea bucala si faringe, regiunea retrosternala si epigastrica; se poate instala starea de soc în primele ore dupa impact; semne de toxemie apar în primele ore, dar încep a predomina peste câteva ore de la debut).
- Stadiul I (ameliorare falsa) dureaza 7-30 zile si se caracterizeaza prin aparitia complicatiilor (hemoragie esofagiana; perforarea peretelui; septicemie).
- Stadiul II (formarea stricturilor) dureaza 2-6 luni uneori pâna la un an, se caracterizeaza prin acoperirea suprafetelor lezate cu cruste care usor sângereaza si se manifesta prin (laringospasm; „weezing" conditionat de nimerirea alimentelor în caile respiratorii).

Cauze
Arsurile termice se produc în diverse feluri în functie de agentul termic: flacara, lichid fierbinte, suprafete încalzite sau incandescente.

Combustiile chimice se produc cu solutii de acizi (clorhidric, sulfuric) si solutii alcaline. Arsurile alcaline sunt mai profunde si mai periculoase. Combustiile chimice ale esofagului sunt provocate de solutii concentrate de acizi sau alcaline (soda caustica, solutie de amoniac, esenta de otet sau electrolit pentru acumulator) fiind ingerate întâmplator sau cu scop de sinucidere (vezi compartimentul „Intoxicatii").

Factori de risc - nu sunt descrisi.

Diagnosticul - se face în baza anamnezei si manifestarilor clinice.

Diagnosticul diferential - se face cu arsurile de diverse etiologii.

Investigatii de laborator - se recolteaza sânge pentru determinarea grupului sanguin, leucohemograma, proteine, uree, creatinina, electroliti, osmolaritate.

Schimbari morfologice
Arsurile termice, în trauma termica au loc urmatoarele leziuni evolutive:
- modificari anatomice si functionale;
- fenomene inflamatorii reactive;
- procese de regenerare.

Multitudinea tulburarilor fiziopatologice în aproape toate organele unui pacient cu arsuri constituie „boala de arsura".

În arsurile de gradul I este lezat numai stratul cornos, în cele de gradul II - epidermul este decolat cu formare de bule, împlute cu lichid transparent, care uneori se pot supura, gradul III - derma se necrotizeaza pâna la stratul papilar cu bule mari pline cu lichid gelatinos sau hemoragic, care se transforma în crusta uscata de culoare alba sau marmorosa, dupa care ramâne cicatricea dermala depigmentata sau de culoare neagra, gradul IV se caracterizeaza prin necroza totala a pielii, a stratului adipos subcutanat, tendoanelor, muschilor si a tesutului osos cu formarea unui crust gros, dur, de culoare neagra, care se poate usor desprinde.

În arsurile termice ale cailor respiratorii, care se produc la inhalarea agentilor termici (aburi si aer fierbinte), au loc leziuni ale mucoaselor laringelui, traheei si bronhiilor, însotite de hiperemie, edem si aparitia bulelor si focarelor de necroza.

În combustiile chimice ale esofagului modificarile sunt în functie de stadiul bolii, în stadiul I are loc hiperemia si edemul mucoasei, în stadiul II - necroza si ulceratie, în stadiul III - formarea tesutului de granulatie si în stadiul IV - cicatrizare. Ulceratia se epitelizeaza timp de o saptamâna, iar ulcerele profunde - timp de 2 - 6 luni cu formarea cicatricelor.

Teste speciale - proba vitropresiunii.

Investigatii instrumentale - în arsurile cailor respiratorii se efectueaza laringoscopia si fîbrobronhoscopia.

Asistenta medicala adecvata
Conduita în arsuri depinde de profunzimea si întinderea arsurilor, localizarea lor (importanta pentru evaluarea suprafetei corporale arse si pentru prognostic), vârsta pacientului, greutatea corporala (importanta pentru dozarea terapiei perfuzabile).

Se determina întinderea arsurii folosind regula cifrei 9, conform careia toata suprafata corporala este împartita în regiuni anatomice, fiecare constituind 9% din toata suprafata corpului:
- capul si gâtul - 9%;
- suprafata anterioara si posterioara a toracelui - câte 18%;
- membrele superioare - câte 9%;
- membrele inferioare - câte 18%;
- regiunea perineala si organele sexuale - 1%. în arsurile difuze (peste 15% din suprafata corporala) si profunde exista pericol de soc.

Indicatii pentru spitalizare
- arsuri profunde (gradul III-IV), daca suprafata arsa este mai > de 2%;
- arsuri superficiale (de gradul II) - suprafata arsa mai mare de 10% la persoanele în vârsta > de 60 ani. Se spitalizeaza toti copiii cu arsuri de gradul III-IV si toti copiii de vârsta mica cu arsuri de gradul II-IV;
- arsuri cu localizare pe fata, mâini, organele sexuale de gradul II si mai mare;
- arsuri cu localizare în regiunile cu rol functional major: articulatii, degetele mâinilor si picioarelor.

În arsuri întinse sau profunde se recomanda spitalizarea în centrul specializat pentru tratamentul combustiilor.

Tratamentul de urgenta în combustiile chimice
- eliminarea substantelor chimice de pe suprafata corpului cu solutii neutre (spalarea imediata a substantelor chimice cu getul de apa din robinet);
- la arsura ochilor - spalare imediata, nu mai târziu de 30 min de la contactul cu agentul chimic si îndelungata (timp de 8 ore) cu 200-300 ml de solutie NaCl 0.9% sau cu solutie slaba de permanganat de kaliu (1:5000). În situatii urgente se purcede la spalare cu apa. În arsuri cu var stins:
- se picura solutii de 5% de EDTA;
- se picura în ochi solutie de anestetic local (ex. Solutie de 5% Dicaina);
- profilaxia tetanosului (vezi mai sus).

În combustiile chimice ale esofagului tratamentul conservator consta în:
- analgetice narcotice (vezi mai sus);
- spalaturi ale cavitatii bucale si a stomacului în primele ore cu substante-antidot si cu un volum mare de lichide (apa, lapte) de la 1l pâna la 5l;
- tratamentul antisoc intensiv (vezi „socul");
- terapie de dezintoxicatie;
- terapie infuzionala cu diureza fortata, în insuficienta renala acuta - dializa;
- glucocorticoizi.

În arsurile ochilor - spitalizarea în sectia de oftalmologie.

În arsurile esofagului - în sectia de otorino-laringologie.

Masuri generale - calmarea pacientului, acordarea primului ajutor de urgenta, în cazurile indicate mai sus - asigurarea spitalizarii.

Regim - repaus la pat în functie de gradul si localizarea arsurilor.

Dieta - în combustiile chimice ale esofagului alimentarea se face prin sonda cu alimente lichide si parenteral.

Educatia pacientului - referitor la necesitatea respectarii regimului si dietei, masurilor de recuperare si a profilaxiei arsurilor repetate.

Complicatii posibile - soc combustional (depletie lichidiana si toxinemie), soc septic, insuficienta renala acuta, ulcere gastro-duodenale de stres, ileus paralitic, bronhopneumopatie (intoxicatie cu gaze de ardere).

Prognosticul si evolutia - depind de gradul, raspândirea si profunzimea leziunilor, timpul initierii tratamentului, de prezenta complicatiilor. Mortalitatea creste în complicatii cu soc septic, insuficienta renala. Arsurile ramân o cauza semnificativa de morbiditate si mortalitate la copii, iar oparirile dau cel mai mare numar de internari prin injurii termice.

Sinonime - combustii.

Factori legati de vârsta - pediatrici - pielea copilului prezinta aspect clinic de arsura dupa expunere la temperaturi mai mari de 45°C. Problema arsurilor este relevanta pentru grupul de vârsta 0-4 ani si mai ales pentru copiii, ce provin din medii socio-economice defavorizante. Majoritatea arsurilor la copii se produc în conditii casnice: (37% - la bucatarie). Copiii sunt opariti în 37 % de cazuri cu ceaiul fierbinte din cana sau ibric si în 14% - în cada. În cazul arsurilor prin flacara 29 % sunt datorate focului în aer liber si incineratoarelor, 14% sunt provocate de combustibilul depozitat în bidon, 13% - de aparatele de încalzire.

Referitor la tratament: pentru copii volumul de lichid necesar pentru infuzie în 24 ore se calculeaza dupa formula: S arsurii (%) x masa corporala (kg) x 3 ml de solutie de electroliti. Jumatate din acest volum se introduce în primele 8 ore. Restul se fractioneaza pentru urmatoarele 17 ore. Se monitorizeaza diureza si indicii PVC. Diureza optima pentru copii este de 1ml/kg masa corporala/ora.

Sarcina - în tratamentul femeilor gravide importante sunt profilaxia si tratamentul complicatiilor infectioase, care se efectueaza cu antibioticele, ce nu sunt contraindicate în sarcina. Se recomanda penicilinele, cefalosporinele, macrolidele.

Abrevieri - PVC - presiunea venoasa centrala.

Arsurile - leziuni tisulare · despre sanatate

Arsurile - leziuni tisulare

Arsurile - leziuni tisulare

Arsurile sunt leziuni tisulare provocate de actiunea radiatiei calorice, substantelor chimice, curentului electric, substantelor radioactive. Profunzimea arsurilor depinde de intensitatea si timpul actiunii factorului lezional.

Forme clinice - se întâlnesc arsuri termice si chimice.

Sistemul afectat: preponderent pielea, dar pot fi leziuni si ale muschilor, tendoanelor, tesutului osos, cailor respiratorii, ochilor si esofagului (în combustii chimice).

Ereditatea: nu are importanta.

Predominare de vârsta: mai frecvent apar arsurile la copii si batrâni.

Predominare de sex: nici o relatie

Semne si simptome
Manifestarile clinice depind de gradul de combustie.

În arsurile pielii:
- gradul I - durere, critem, edem —> vindecare fara cicatrice in 2 - 3 zile;
- gradul II - durere, critem, edem, bule—> vindecare fara cicatrice în 10 - 12 zile;
- gradul III A - durere, paloare (circulatia cutanata pierduta, proba vitropresiunii este negativa), bule mari cu fundul necrotizat, se formeaza cicatrici dermale depigmentate în 2 - 3 saptamâni;
- gradul III B - fara durere, tegument alb cu pete cenusii (proba vitropresiunii este negativa), necroza completa (analgezic la proba înteparii cu acul), se cicatrizeaza cu defecte dermale vicioase de culoare maro-închis în 3 - 4 saptamâni;
- gradul IV - necroza totala a tuturor straturilor pielii, a muschilor, tendoanelor si tesutului osos cu cruste negre. Arsurile de gradul IV de regula necesita interventii chirurgicale.

În arsurile cailor respiratorii:
- obstruarea cailor respiratorii cu tulburari ale functiei de drenaj si acumulare în plamâni de mucus si exudat;
- obstructia tardiva se dezvolta datorita edemului progresiv al cailor respiratorii timp de 24 - 48 ore dupa arsuri.

În arsuri solare:
- aparitia hiperemiei neînsemnate cu descutanarea ulterioara pâna la edem, senzatii dureroase puternice si aparitia bulelor;
- febra, frisoane;
- slabiciune;
- socul se instaleaza în arsuri ale majoritatii suprafetei corporale asociate cu insolatie si hipertermie.

În combustia esofagului:
- Stadiul I (acut), care dureaza 5-10 zile (dureri în cavitatea bucala si faringe, regiunea retrosternala si epigastrica; se poate instala starea de soc în primele ore dupa impact; semne de toxemie apar în primele ore, dar încep a predomina peste câteva ore de la debut).
- Stadiul I (ameliorare falsa) dureaza 7-30 zile si se caracterizeaza prin aparitia complicatiilor (hemoragie esofagiana; perforarea peretelui; septicemie).
- Stadiul II (formarea stricturilor) dureaza 2-6 luni uneori pâna la un an, se caracterizeaza prin acoperirea suprafetelor lezate cu cruste care usor sângereaza si se manifesta prin (laringospasm; „weezing" conditionat de nimerirea alimentelor în caile respiratorii).

Cauze
Arsurile termice se produc în diverse feluri în functie de agentul termic: flacara, lichid fierbinte, suprafete încalzite sau incandescente.

Combustiile chimice se produc cu solutii de acizi (clorhidric, sulfuric) si solutii alcaline. Arsurile alcaline sunt mai profunde si mai periculoase. Combustiile chimice ale esofagului sunt provocate de solutii concentrate de acizi sau alcaline (soda caustica, solutie de amoniac, esenta de otet sau electrolit pentru acumulator) fiind ingerate întâmplator sau cu scop de sinucidere (vezi compartimentul „Intoxicatii").

Factori de risc - nu sunt descrisi.

Diagnosticul - se face în baza anamnezei si manifestarilor clinice.

Diagnosticul diferential - se face cu arsurile de diverse etiologii.

Investigatii de laborator - se recolteaza sânge pentru determinarea grupului sanguin, leucohemograma, proteine, uree, creatinina, electroliti, osmolaritate.

Schimbari morfologice
Arsurile termice, în trauma termica au loc urmatoarele leziuni evolutive:
- modificari anatomice si functionale;
- fenomene inflamatorii reactive;
- procese de regenerare.

Multitudinea tulburarilor fiziopatologice în aproape toate organele unui pacient cu arsuri constituie „boala de arsura".

În arsurile de gradul I este lezat numai stratul cornos, în cele de gradul II - epidermul este decolat cu formare de bule, împlute cu lichid transparent, care uneori se pot supura, gradul III - derma se necrotizeaza pâna la stratul papilar cu bule mari pline cu lichid gelatinos sau hemoragic, care se transforma în crusta uscata de culoare alba sau marmorosa, dupa care ramâne cicatricea dermala depigmentata sau de culoare neagra, gradul IV se caracterizeaza prin necroza totala a pielii, a stratului adipos subcutanat, tendoanelor, muschilor si a tesutului osos cu formarea unui crust gros, dur, de culoare neagra, care se poate usor desprinde.

În arsurile termice ale cailor respiratorii, care se produc la inhalarea agentilor termici (aburi si aer fierbinte), au loc leziuni ale mucoaselor laringelui, traheei si bronhiilor, însotite de hiperemie, edem si aparitia bulelor si focarelor de necroza.

În combustiile chimice ale esofagului modificarile sunt în functie de stadiul bolii, în stadiul I are loc hiperemia si edemul mucoasei, în stadiul II - necroza si ulceratie, în stadiul III - formarea tesutului de granulatie si în stadiul IV - cicatrizare. Ulceratia se epitelizeaza timp de o saptamâna, iar ulcerele profunde - timp de 2 - 6 luni cu formarea cicatricelor.

Teste speciale - proba vitropresiunii.

Investigatii instrumentale - în arsurile cailor respiratorii se efectueaza laringoscopia si fîbrobronhoscopia.

Asistenta medicala adecvata
Conduita în arsuri depinde de profunzimea si întinderea arsurilor, localizarea lor (importanta pentru evaluarea suprafetei corporale arse si pentru prognostic), vârsta pacientului, greutatea corporala (importanta pentru dozarea terapiei perfuzabile).

Se determina întinderea arsurii folosind regula cifrei 9, conform careia toata suprafata corporala este împartita în regiuni anatomice, fiecare constituind 9% din toata suprafata corpului:
- capul si gâtul - 9%;
- suprafata anterioara si posterioara a toracelui - câte 18%;
- membrele superioare - câte 9%;
- membrele inferioare - câte 18%;
- regiunea perineala si organele sexuale - 1%. în arsurile difuze (peste 15% din suprafata corporala) si profunde exista pericol de soc.

Indicatii pentru spitalizare
- arsuri profunde (gradul III-IV), daca suprafata arsa este mai > de 2%;
- arsuri superficiale (de gradul II) - suprafata arsa mai mare de 10% la persoanele în vârsta > de 60 ani. Se spitalizeaza toti copiii cu arsuri de gradul III-IV si toti copiii de vârsta mica cu arsuri de gradul II-IV;
- arsuri cu localizare pe fata, mâini, organele sexuale de gradul II si mai mare;
- arsuri cu localizare în regiunile cu rol functional major: articulatii, degetele mâinilor si picioarelor.

În arsuri întinse sau profunde se recomanda spitalizarea în centrul specializat pentru tratamentul combustiilor.

Tratamentul de urgenta în combustiile chimice
- eliminarea substantelor chimice de pe suprafata corpului cu solutii neutre (spalarea imediata a substantelor chimice cu getul de apa din robinet);
- la arsura ochilor - spalare imediata, nu mai târziu de 30 min de la contactul cu agentul chimic si îndelungata (timp de 8 ore) cu 200-300 ml de solutie NaCl 0.9% sau cu solutie slaba de permanganat de kaliu (1:5000). În situatii urgente se purcede la spalare cu apa. În arsuri cu var stins:
- se picura solutii de 5% de EDTA;
- se picura în ochi solutie de anestetic local (ex. Solutie de 5% Dicaina);
- profilaxia tetanosului (vezi mai sus).

În combustiile chimice ale esofagului tratamentul conservator consta în:
- analgetice narcotice (vezi mai sus);
- spalaturi ale cavitatii bucale si a stomacului în primele ore cu substante-antidot si cu un volum mare de lichide (apa, lapte) de la 1l pâna la 5l;
- tratamentul antisoc intensiv (vezi „socul");
- terapie de dezintoxicatie;
- terapie infuzionala cu diureza fortata, în insuficienta renala acuta - dializa;
- glucocorticoizi.

În arsurile ochilor - spitalizarea în sectia de oftalmologie.

În arsurile esofagului - în sectia de otorino-laringologie.

Masuri generale - calmarea pacientului, acordarea primului ajutor de urgenta, în cazurile indicate mai sus - asigurarea spitalizarii.

Regim - repaus la pat în functie de gradul si localizarea arsurilor.

Dieta - în combustiile chimice ale esofagului alimentarea se face prin sonda cu alimente lichide si parenteral.

Educatia pacientului - referitor la necesitatea respectarii regimului si dietei, masurilor de recuperare si a profilaxiei arsurilor repetate.

Complicatii posibile - soc combustional (depletie lichidiana si toxinemie), soc septic, insuficienta renala acuta, ulcere gastro-duodenale de stres, ileus paralitic, bronhopneumopatie (intoxicatie cu gaze de ardere).

Prognosticul si evolutia - depind de gradul, raspândirea si profunzimea leziunilor, timpul initierii tratamentului, de prezenta complicatiilor. Mortalitatea creste în complicatii cu soc septic, insuficienta renala. Arsurile ramân o cauza semnificativa de morbiditate si mortalitate la copii, iar oparirile dau cel mai mare numar de internari prin injurii termice.

Sinonime - combustii.

Factori legati de vârsta - pediatrici - pielea copilului prezinta aspect clinic de arsura dupa expunere la temperaturi mai mari de 45°C. Problema arsurilor este relevanta pentru grupul de vârsta 0-4 ani si mai ales pentru copiii, ce provin din medii socio-economice defavorizante. Majoritatea arsurilor la copii se produc în conditii casnice: (37% - la bucatarie). Copiii sunt opariti în 37 % de cazuri cu ceaiul fierbinte din cana sau ibric si în 14% - în cada. În cazul arsurilor prin flacara 29 % sunt datorate focului în aer liber si incineratoarelor, 14% sunt provocate de combustibilul depozitat în bidon, 13% - de aparatele de încalzire.

Referitor la tratament: pentru copii volumul de lichid necesar pentru infuzie în 24 ore se calculeaza dupa formula: S arsurii (%) x masa corporala (kg) x 3 ml de solutie de electroliti. Jumatate din acest volum se introduce în primele 8 ore. Restul se fractioneaza pentru urmatoarele 17 ore. Se monitorizeaza diureza si indicii PVC. Diureza optima pentru copii este de 1ml/kg masa corporala/ora.

Sarcina - în tratamentul femeilor gravide importante sunt profilaxia si tratamentul complicatiilor infectioase, care se efectueaza cu antibioticele, ce nu sunt contraindicate în sarcina. Se recomanda penicilinele, cefalosporinele, macrolidele.

Abrevieri - PVC - presiunea venoasa centrala.

Apoplexia uteroplacentara

Definitie
Apoplexia uteroplacentara (AUP) (decolarea prematura a placentei normal inserate) reprezinta separarea partiala sau totala a placentei din sediul sau de insertie normala în orice moment înainte de nastere.

Forme clinice
- decolarea totala
- decolarea partiala

Dupa suprafata decolarii si cantitatea de sânge extravazat deosebim trei grade:

* - Gradul I: decolarea a avut loc pe o suprafata de pâna la 1/6 din suprafata placentei, cu formarea unui hematom mic (50-100 ml).
* - Gradul II: decolarea intereseaza pâna la 1/3-1/2 din suprafata placentei, formându-se un hematom de 150-500 ml.
* - Gradul III: placenta este decolata pe mai mult de 1/2 din suprafata ei, hematomul cuprinde o cantitate de sânge ce depaseste 500-1000 ml.

Dupa manifestarea clinica se evidentiaza 3 forme:

Forma usoara (corespunde gradului I de decolare) - simptomatologia este foarte discreta, pacienta acuzând usoare dureri abdominale, palpator remarcându-se un hipertonus uterin, starea generala a pacientei si a fatului - neafectata.

Forma moderata - dureri abdominale intense, apar semne de debut a unui soc hemoragic, tensiunea arteriala este initial normala sau chiar ridicata, ulterior înregistrându-se o prabusire treptata. La examen local - uterul în hipertonus pronuntat (pâna la o duritate lemnoasa), bataile cordului fetal sunt alterate sau lipsesc.

Forma grava (corespunde gradului III de decolare a placentei) - dureri lomboabdominale, semne ale unui soc hemoragic de grad avansat. Uneori prin palpare se evidentiaza o bombare a uterului de consistenta mai putin dura, foarte sensibila, care corespunde hematomului retroplacentar. Bataile cordului fetal lipsesc.

Sistemul afectat: blocul uteroplacentar.

Incidenta: AUP se întâlneste în 0,5-1,5% de nasteri.

Prevalenta: predomina la multipare (2/3), în special la cele în vârsta de peste 30 ani.

Semne si simptome
Clasic, simptomatologia AUP cuprinde:
- durere abdominala acuta, urmata de stare de soc.
- sângerare cu sânge maroniu.

Examenul obstetrical va evidentia paliditatea tegumentelor, hipotensiune arteriala, bradicardie; sângerare cu sânge negricios, necoagulabil; uterul se va prezenta contractat, fara perioade de relaxare, dolor, cu segmentul inferior destins; bataile cordului fetal nu se percep sau sunt alterate.

Cauze
Etiologia certa a acestei patologii nu este cunoscuta, dar exista multipli factori ce pot favoriza survenirea ei: hipertensiunea indusa de sarcina, ruptura prematura a membranelor fetale, decompresia brutala în caz de hidramnioza sau dupa nasterea primului fat din duplex, traumatismele abdominale externe, localizarea nodulilor miomatosi în spatele zonei de implantare.

Factori de risc - fumatul, traumatismele externe, survenirea sarcinii pe fondul hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat etc.

Diagnostic diferential
- Placenta previa: hemoragia nu este însotita de durere, cu sânge rosu, coagulabil, uterul este normotonic.
- Polihidramnioza: tensiunea uterului din aceasta patologie poate fi confundat cu o contractie a uterului din AUR
- Travaliu hipokinetic.
- Ruptura uterina.
- Apendicita acuta în timpul sarcinii.

Investigatii de laborator
- Hemograma desfasurata (numarul de eritrocite, hematocritul, nivelul hemoglobinei).
- Coagulograma desfasurata.

Medicamentele ce pot schimba rezultatele de laborator: anticoagulantele administrate recent, antiprostaglandinicele.

Investigatii instrumentale
- Ultrasonografia - care denota prezenta decolarii placentare, suprafata ei, localizarea, starea fatului.
- Cardiomonitoringul fetal - pentru aprecierea dinamica a starii fatului (în special în forma usoara).

Complicatii posibile - coagulopatia de consum, uterul Couvelaire, insuficienta cardiovasculara acuta.

Pronostic si evolutie - în caz de tratament inadecvat si intempestiv poate surveni deces matern.

Sinonime - decolarea prematura a placentei normal inserate, Abruptio placentae.

Abrevieri - N/I - neidentificat; AUP - apoplexia uteroplacentara.

Apoplexia uteroplacentara · despre sanatate · plante medicinale · remedii babesti · remedii naturiste · sanatateverde · terapii naturiste · tratament

Apoplexia uteroplacentara

Apoplexia uteroplacentara

Definitie
Apoplexia uteroplacentara (AUP) (decolarea prematura a placentei normal inserate) reprezinta separarea partiala sau totala a placentei din sediul sau de insertie normala în orice moment înainte de nastere.

Forme clinice
- decolarea totala
- decolarea partiala

Dupa suprafata decolarii si cantitatea de sânge extravazat deosebim trei grade:

* - Gradul I: decolarea a avut loc pe o suprafata de pâna la 1/6 din suprafata placentei, cu formarea unui hematom mic (50-100 ml).
* - Gradul II: decolarea intereseaza pâna la 1/3-1/2 din suprafata placentei, formându-se un hematom de 150-500 ml.
* - Gradul III: placenta este decolata pe mai mult de 1/2 din suprafata ei, hematomul cuprinde o cantitate de sânge ce depaseste 500-1000 ml.

Dupa manifestarea clinica se evidentiaza 3 forme:

Forma usoara (corespunde gradului I de decolare) - simptomatologia este foarte discreta, pacienta acuzând usoare dureri abdominale, palpator remarcându-se un hipertonus uterin, starea generala a pacientei si a fatului - neafectata.

Forma moderata - dureri abdominale intense, apar semne de debut a unui soc hemoragic, tensiunea arteriala este initial normala sau chiar ridicata, ulterior înregistrându-se o prabusire treptata. La examen local - uterul în hipertonus pronuntat (pâna la o duritate lemnoasa), bataile cordului fetal sunt alterate sau lipsesc.

Forma grava (corespunde gradului III de decolare a placentei) - dureri lomboabdominale, semne ale unui soc hemoragic de grad avansat. Uneori prin palpare se evidentiaza o bombare a uterului de consistenta mai putin dura, foarte sensibila, care corespunde hematomului retroplacentar. Bataile cordului fetal lipsesc.

Sistemul afectat: blocul uteroplacentar.

Incidenta: AUP se întâlneste în 0,5-1,5% de nasteri.

Prevalenta: predomina la multipare (2/3), în special la cele în vârsta de peste 30 ani.

Semne si simptome
Clasic, simptomatologia AUP cuprinde:
- durere abdominala acuta, urmata de stare de soc.
- sângerare cu sânge maroniu.

Examenul obstetrical va evidentia paliditatea tegumentelor, hipotensiune arteriala, bradicardie; sângerare cu sânge negricios, necoagulabil; uterul se va prezenta contractat, fara perioade de relaxare, dolor, cu segmentul inferior destins; bataile cordului fetal nu se percep sau sunt alterate.

Cauze
Etiologia certa a acestei patologii nu este cunoscuta, dar exista multipli factori ce pot favoriza survenirea ei: hipertensiunea indusa de sarcina, ruptura prematura a membranelor fetale, decompresia brutala în caz de hidramnioza sau dupa nasterea primului fat din duplex, traumatismele abdominale externe, localizarea nodulilor miomatosi în spatele zonei de implantare.

Factori de risc - fumatul, traumatismele externe, survenirea sarcinii pe fondul hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat etc.

Diagnostic diferential
- Placenta previa: hemoragia nu este însotita de durere, cu sânge rosu, coagulabil, uterul este normotonic.
- Polihidramnioza: tensiunea uterului din aceasta patologie poate fi confundat cu o contractie a uterului din AUR
- Travaliu hipokinetic.
- Ruptura uterina.
- Apendicita acuta în timpul sarcinii.

Investigatii de laborator
- Hemograma desfasurata (numarul de eritrocite, hematocritul, nivelul hemoglobinei).
- Coagulograma desfasurata.

Medicamentele ce pot schimba rezultatele de laborator: anticoagulantele administrate recent, antiprostaglandinicele.

Investigatii instrumentale
- Ultrasonografia - care denota prezenta decolarii placentare, suprafata ei, localizarea, starea fatului.
- Cardiomonitoringul fetal - pentru aprecierea dinamica a starii fatului (în special în forma usoara).

Complicatii posibile - coagulopatia de consum, uterul Couvelaire, insuficienta cardiovasculara acuta.

Pronostic si evolutie - în caz de tratament inadecvat si intempestiv poate surveni deces matern.

Sinonime - decolarea prematura a placentei normal inserate, Abruptio placentae.

Abrevieri - N/I - neidentificat; AUP - apoplexia uteroplacentara.

Angina

Definitii si generalitati
Angina este o inflamatie infectioasa a tesutului limfoid al faringelui care se caracterizeaza prin modificari de alterare, exudare si proliferare ale parenchimului amigdalelor palatine.

Forme clinice - se disting angine primare (catarala, foliculara si lacunara) si secundare (asociate bolilor infectioase: difterie, scarlatina, febra tifoida, sifilis, anginele din hemopatii: agranulocitoza, leucemie, mononucleoza infectioasa ctc.). Dupa evolutie anginele se împart în acute, recidivante (la copii) si cronice.

Sistemul afectat: tesutul limfoid al faringelui.

Incidenta / Prevalenta - este o afectiune frecventa pe care o face pe parcursul vietii majoritatea populatiei.

Predominare de vârsta: mai frecvent sunt afectati copiii.

Semne si simptome
- Durere si uscaciune faringiana cu otalgie (în anginele virale).
- Deglutitie dureroasa si dificila (în anginele bacteriene).
- Cefalee (în anginele bacteriene).
- Febra pâna al 39° C, uneori însotita de frisoane (în anginele bacteriene).
- Stare generala alterata.
- Rinolalie închisa (vorbire dureroasa).
- Orofaringe hiperemiat.
- Marirea de volum a amigdalelor palatine. Hiperemia mucoasei amigdaliene si a stâlpilor palatinali (în angina catarala), infiltrarea si edematierea mucoasei, pe suprafata careia se disting foliculi supurati (în angina foliculara) sau prezenta unor depuneri pseudomembranoase cu exsudat pe suprafata mediana a amigdalelor initial de culoare galben-pal apoi gri-galbui, depozitii usor detasabile fara sa lase urme (în angina lacunara).
- Prezenta veziculelor bilaterale: herpes sau herpansime (în angina cauzata de virusul Coxsackie de grup A).
- Semne de conjunctivita (în angina cu virusul adenoconjunctival, virus APC).
- Adenopatii submaxilare si cervicale dureroase (în anginelc bacteriene).

Cauze
- Virusuri: adenovirusuri, virusuri gripale si paragripale, virusul sincitial respirator,
- Bacterii: streptococi (mai frecvent Str. B-hemolitic din grup A), stafilococi, pneumococi, Haemophilus influenzae, Chlamydia pneumoniae.
- Rareori fungi ( Candida albicans), mai ales dupa un tratament prelungit cu antibiotice.

Factori de risc
- Alimentarea artificiala a sugarilor.
- Stari alergice sau diateza exudativa.
- Suprasolicitare fizica si psihica.
- Boli cronice: diabet zaharat, insuficienta cardiovasculara, boli cronice hepatice.
- Stare dupa operatie (pe sept, extractie de polip nazal etc.).

Diagnostic diferential
- Angina din scarlatina: dupa 48 ore de la debut apar eruptii (rash) pe gât si pe toracele superior, care se extind pe abdomen si membre (dar nu intereseaza mucoasa bucala) se distnge o zona de paloare periorala.
- Angina pseudo-membranoasa din difterie: prezenta membranelor false difuze alb lucioase, aderente la mucoase (adenopatii cervicale), la detasarea acestora apar puncte hemoragice.
- Angina Vincent - apare la adultul tânar din colectivitate, este generata de asociatia bacili fuziformi Vincent si spirochete, este unilaterala, cu ulceratie dureroasa neindurata, cu depuneri gri-galbui pe limba, se manifesta cu astenie si subfebrilitate.
- Sancrul sifilitic - se caracterizeaza prin ulceratii îndurate si test serologic (MRS) pozitiv.

Schimbari morfologice
- în angina eritematoasa este caracteristica congestia locala intensa.
- în angina flegmonoasa se depisteaza tumefactie amigdaliana.
- în angina pultacee se formeaza depozite purulente.
- în angina pseudomembranoasa sunt prezente membrane false de exsudat alb.
- în angina ulceronecrotica au loc distractii tisulare cu ulceratii si necroze.

Dieta - mese semilichide, excluderea bucatelor picante si aport sporit de lichide.

Educatia pacientului - Bolnavul trebuie informat despre: complicatiile bolii, caracterul bolii, evitarea factorilor care pot induce exacerbarea, controlul evolutiei bolii.

Masuri de preventie a exacerbarilor - în tonsilita cronica pacientul trebuie sa evite supraracirea, alimentatia inadecvata, contactul cu bolnavii de boli contagioase, surmenajul fizic si psihic.

Complicatii posibile
- Complicatii locale: supuratii acute ale faringelui (adenoflegmonul perifaringian, abcesul retrofaringian, flegmonul laterofaringian, flegmonul bazei limbii)

- Complicatii de vecinatate: otita medie acuta, mastoidita, adenopatii submaxilare si cervicale dureroase, edemul laringelui, sisnuzite acute ctc.

- Complicatii generale: septicemia amigdaliana, reumatismul articular acut, glomerulonefrita acuta, endocardita bacteriana etc.

Prognosticul si evolutia - Evolutia anginei: recunoscuta si tratata adecvat, boala evolueaza spre vindecare completa, în caz contrar apar complicatiile sus-numite sau ca se cronicizeaza.

Contextul morbid - Angina poate agrava evolutia reumatismului, a bolilor cronice renale (glomerulonefrita, pielonefrita), a bolilor respiratorii cronice si a altor suferinte cronice.

Factorii de vârsta - Pediatrici. La copii mai frecvent se întâlneste angina virala, dar exista si angine cu germeni banali: streptococi, stafilococi, pncumococi, supraadaugati infectiei virale initiale.

La sugari angina se manifesta prin: debut subit; febra 39 - 40° C, care este oscilanta si evolueaza 3-4 zile; agitatie, uneori convulsii; polipnee sau tulburari de ritm respirator; scadere ponderala.

Semne obiective: Local: obstructie nazala si rinoree mucopurulenta; bucofaringoscopie: congestie faringiana si secretii mucopurulente din cavum pe peretele posterior al faringelui; otoscopie: hiperemie timpanala bilaterala, care poate evolua catre o complicatie supurativa.

Evolutia în formele usoare este favorabila, simptomatologia diminua si dispare în 3 - 4 zile, alteori pot aparea complicatii: rinoetmoidite acute, adenoflegmon retrofaringian, dacriocistite, otite, laringotraheobronsite si leziuni pulmonare.

La copii mai mari simptomatologia este mai atenuata: - febra sau subfebrilitate; - obstructie nazala si inflamarea cailor respiratorii inferioare; - se complica cu otite catarale.

La copii, diagnosticul diferential trebuie trasat cu maladiile contagioase, ce asociaza manifestari nazo-faringiene: rujeola, scarlatina, difteria, tusea convulsiva, meningita cerebrospinala si parotidita epidemica.

Sarcina - în timpul sarcinii asocierea anginei poate duce la revenirea bolilor cronice (reumatice, renale, pulmonare) si dccompensarea functiilor respective. Tratamentul antimicrobian trebuie selectat astfel ca sa fie evitata administrarea antibioticelor cu efecte de toxicitate asupra fatului si a organelor suferinde ale mamei prin asocierea patologiilor relatate anterior.

Sinonime - Tonzilita, amigdalita.

Angina este · despre sanatate

Angina

Angina

Definitii si generalitati
Angina este o inflamatie infectioasa a tesutului limfoid al faringelui care se caracterizeaza prin modificari de alterare, exudare si proliferare ale parenchimului amigdalelor palatine.

Forme clinice - se disting angine primare (catarala, foliculara si lacunara) si secundare (asociate bolilor infectioase: difterie, scarlatina, febra tifoida, sifilis, anginele din hemopatii: agranulocitoza, leucemie, mononucleoza infectioasa ctc.). Dupa evolutie anginele se împart în acute, recidivante (la copii) si cronice.

Sistemul afectat: tesutul limfoid al faringelui.

Incidenta / Prevalenta - este o afectiune frecventa pe care o face pe parcursul vietii majoritatea populatiei.

Predominare de vârsta: mai frecvent sunt afectati copiii.

Semne si simptome
- Durere si uscaciune faringiana cu otalgie (în anginele virale).
- Deglutitie dureroasa si dificila (în anginele bacteriene).
- Cefalee (în anginele bacteriene).
- Febra pâna al 39° C, uneori însotita de frisoane (în anginele bacteriene).
- Stare generala alterata.
- Rinolalie închisa (vorbire dureroasa).
- Orofaringe hiperemiat.
- Marirea de volum a amigdalelor palatine. Hiperemia mucoasei amigdaliene si a stâlpilor palatinali (în angina catarala), infiltrarea si edematierea mucoasei, pe suprafata careia se disting foliculi supurati (în angina foliculara) sau prezenta unor depuneri pseudomembranoase cu exsudat pe suprafata mediana a amigdalelor initial de culoare galben-pal apoi gri-galbui, depozitii usor detasabile fara sa lase urme (în angina lacunara).
- Prezenta veziculelor bilaterale: herpes sau herpansime (în angina cauzata de virusul Coxsackie de grup A).
- Semne de conjunctivita (în angina cu virusul adenoconjunctival, virus APC).
- Adenopatii submaxilare si cervicale dureroase (în anginelc bacteriene).

Cauze
- Virusuri: adenovirusuri, virusuri gripale si paragripale, virusul sincitial respirator,
- Bacterii: streptococi (mai frecvent Str. B-hemolitic din grup A), stafilococi, pneumococi, Haemophilus influenzae, Chlamydia pneumoniae.
- Rareori fungi ( Candida albicans), mai ales dupa un tratament prelungit cu antibiotice.

Factori de risc
- Alimentarea artificiala a sugarilor.
- Stari alergice sau diateza exudativa.
- Suprasolicitare fizica si psihica.
- Boli cronice: diabet zaharat, insuficienta cardiovasculara, boli cronice hepatice.
- Stare dupa operatie (pe sept, extractie de polip nazal etc.).

Diagnostic diferential
- Angina din scarlatina: dupa 48 ore de la debut apar eruptii (rash) pe gât si pe toracele superior, care se extind pe abdomen si membre (dar nu intereseaza mucoasa bucala) se distnge o zona de paloare periorala.
- Angina pseudo-membranoasa din difterie: prezenta membranelor false difuze alb lucioase, aderente la mucoase (adenopatii cervicale), la detasarea acestora apar puncte hemoragice.
- Angina Vincent - apare la adultul tânar din colectivitate, este generata de asociatia bacili fuziformi Vincent si spirochete, este unilaterala, cu ulceratie dureroasa neindurata, cu depuneri gri-galbui pe limba, se manifesta cu astenie si subfebrilitate.
- Sancrul sifilitic - se caracterizeaza prin ulceratii îndurate si test serologic (MRS) pozitiv.

Schimbari morfologice
- în angina eritematoasa este caracteristica congestia locala intensa.
- în angina flegmonoasa se depisteaza tumefactie amigdaliana.
- în angina pultacee se formeaza depozite purulente.
- în angina pseudomembranoasa sunt prezente membrane false de exsudat alb.
- în angina ulceronecrotica au loc distractii tisulare cu ulceratii si necroze.

Dieta - mese semilichide, excluderea bucatelor picante si aport sporit de lichide.

Educatia pacientului - Bolnavul trebuie informat despre: complicatiile bolii, caracterul bolii, evitarea factorilor care pot induce exacerbarea, controlul evolutiei bolii.

Masuri de preventie a exacerbarilor - în tonsilita cronica pacientul trebuie sa evite supraracirea, alimentatia inadecvata, contactul cu bolnavii de boli contagioase, surmenajul fizic si psihic.

Complicatii posibile
- Complicatii locale: supuratii acute ale faringelui (adenoflegmonul perifaringian, abcesul retrofaringian, flegmonul laterofaringian, flegmonul bazei limbii)

- Complicatii de vecinatate: otita medie acuta, mastoidita, adenopatii submaxilare si cervicale dureroase, edemul laringelui, sisnuzite acute ctc.

- Complicatii generale: septicemia amigdaliana, reumatismul articular acut, glomerulonefrita acuta, endocardita bacteriana etc.

Prognosticul si evolutia - Evolutia anginei: recunoscuta si tratata adecvat, boala evolueaza spre vindecare completa, în caz contrar apar complicatiile sus-numite sau ca se cronicizeaza.

Contextul morbid - Angina poate agrava evolutia reumatismului, a bolilor cronice renale (glomerulonefrita, pielonefrita), a bolilor respiratorii cronice si a altor suferinte cronice.

Factorii de vârsta - Pediatrici. La copii mai frecvent se întâlneste angina virala, dar exista si angine cu germeni banali: streptococi, stafilococi, pncumococi, supraadaugati infectiei virale initiale.

La sugari angina se manifesta prin: debut subit; febra 39 - 40° C, care este oscilanta si evolueaza 3-4 zile; agitatie, uneori convulsii; polipnee sau tulburari de ritm respirator; scadere ponderala.

Semne obiective: Local: obstructie nazala si rinoree mucopurulenta; bucofaringoscopie: congestie faringiana si secretii mucopurulente din cavum pe peretele posterior al faringelui; otoscopie: hiperemie timpanala bilaterala, care poate evolua catre o complicatie supurativa.

Evolutia în formele usoare este favorabila, simptomatologia diminua si dispare în 3 - 4 zile, alteori pot aparea complicatii: rinoetmoidite acute, adenoflegmon retrofaringian, dacriocistite, otite, laringotraheobronsite si leziuni pulmonare.

La copii mai mari simptomatologia este mai atenuata: - febra sau subfebrilitate; - obstructie nazala si inflamarea cailor respiratorii inferioare; - se complica cu otite catarale.

La copii, diagnosticul diferential trebuie trasat cu maladiile contagioase, ce asociaza manifestari nazo-faringiene: rujeola, scarlatina, difteria, tusea convulsiva, meningita cerebrospinala si parotidita epidemica.

Sarcina - în timpul sarcinii asocierea anginei poate duce la revenirea bolilor cronice (reumatice, renale, pulmonare) si dccompensarea functiilor respective. Tratamentul antimicrobian trebuie selectat astfel ca sa fie evitata administrarea antibioticelor cu efecte de toxicitate asupra fatului si a organelor suferinde ale mamei prin asocierea patologiilor relatate anterior.

Sinonime - Tonzilita, amigdalita.