Relatia sexuala

ntrebare : Buna, am 18 ani si sunt cu prietenul meu de 2 ani (si el are 18 ani si ceva) si inca nu ne-am inceput viata sexuala desi el imi zice mereu. Amandoi suntem virgini. El imi zice ca asa nu mai merge, ca a venit momentul, ca nu mai poate sa stea cu mine daca nu facem si pasul asta pt. ca ne certam foarte des numai din cauza ca este stresat din cauza asta. Si eu as vrea, dar mi se pare ciudata atitudinea lui. Crezi ca e normala ?

Raspuns: Atitudinea prietenului tau poate fi considerata normala daca te rezumi sa il analizezi numai pe el, singur. Varsta despre care vorbesti este una de transformari, in aceasta perioada manifestandu-se foarte puternic impulsul sexual.

Dar daca nu te rezumi sa il analizezi numai pe el, singur, ci iei in considerare relatia voastra, atitudinea prietenului tau nu mai poate fi considerata normala. Intr-o relatie precum cea a voastra nu trebuie sa impui un anume comportament, nu trebuie sa faci presiuni pentru ca partenerul sa accepte o anumita conduita.

Intr-un cuplu fiecare are dreptul sa faca alegeri. Uneori alegerile unuia pot sa vina in contradictie cu asteptarile, cu dorintele celuilalt. Este cat se poate de normal, suntem personalitati diferite - avem educatii diferite, culturi diferite, putem veni din si trai in medii diferite, putem avea religii diferite, convingeri diferite, etc. Cuplul este menit sa aduca, pe cat posibil, o armonie intre toate acestea, cuplul este menit sa reduca din diferente. Dar acest lucru se face pe calea intelegerii de sine dar si a partenerului - stiu ce pot si ce vreau dar trebuie sa stiu si sa tin seama si de ce poate si vrea celalalt.

"Startul" in viata sexuala este o alegere cat se poate de personala. Fiecare are nevoie sa isi clarifice ceea ce doreste din punct de vedere sexual si de aceea este foarte posibil ca in cuplu sa nu existe o sincronizare. Nu ai voie sa impui celuilalt sa se "conformeze" tempo-ului tau. Poate ca are nevoie de mai mult timp pentru a-si clarifica atitudinea vis-a-vis de tot ceea ce este viata sexuala, pentru a intelege raspunderile pe care trebuie sa si le asume, sa gaseasca resurse de incredere in sine sau in partener. Iar toate acestea nu se fac sub presiunea "Hai ca este timpul !". Mai ales ca nu exista un "moment optim". Pot sa incep si la 18 dar, la fel de bine, pot sa incep la 28, totul depinde numai de mine. Sunt responsabil si tot ceea ce voi face va avea urmari - vreau sa fiu sigur ca totul va fi cat mai aproape de "perfect". Problema sexului este una foarte sensibila. Una este sa ii spui partenerului "Hai odata, hotaraste-te ce inghetata vrei ca este timpul sa platim !" si cu totul alta este sa ii spui "Hai sa o facem odata ca este timpul !". Chiar daca in societate nu se prea manifesta responsabilitatea, asta nu este un motiv ca eu sa ma "arunc cu capul inainte in sex". Iar partenerul meu nu are voie sa ma "impinga de la spate" - "Haide odata, ce te mocai atat !" - cu vorba sau cu fapta.

Dar trebuie sa tin seama si de ceea ce isi doreste partenerul. Si de aceea nu voi adopta o atitudine pasiva "Lasa-l sa astepte, ce are mai bun de facut ?". Si el, ca si mine, are nevoi si dorinte. Nu este normal din partea mea sa fiu total "fixat" numai pe ceea ce vreau eu, doar suntem un cuplu, exista si el. In cuplu toate se rezolva impreuna. Este normal sa aiba un impuls sexual puternic ... impreuna vom gasi o cale comuna. De fapt, de foarte multe ori, asta vom face in cuplu : vom gasi impreuna o cale comuna.