Regim de slabire cu vitamine

Regim de slabire cu vitamine


Regim de slabire

Reguli pregatitoare: este absolut necesar a se lua 1 tableta Polivitamina + 1 fiola vitamina C + 1 tableta vitamina B complex.

Etapele de slabire pot dura de la 4 zile la 2 saptamini, in functie de cit doriti sa slabiti.

Pentru 4-5 kg peste greutatea ideala este indicat sa alegeti durata scurta.

Nu este bine sa slabiti repede: cu cit veti slabi mai incet, cu atit va veti mentine greutatea la care ati ajuns si cu atit va veti ingrasa mai greu dupa urmatoarele excese de alimente.

Etapa I

Durata 1-2 saptamini, slabind 3-5 kg pe saptamina

Se poate minca:

carne de orice fel, preferabil cite 250-500 g/zi, preparata oricum (fiarta, fripta); atentie la salamurile cu soia

supa de carne de vita sau pasare (fara zarzavat) nelimitat

carne de pasare de orice fel si oricit, dar fara umplutura sau zarzavat

nu sint permise: scoicile, stridiile si pestele in ulei (conservat)

oua de gaina nelimitat, preparate in orice fel

grasimi: slanina, ulei, unt, margarina

salate, numai 2 farfurii pe zi: salata verde cu telina, ridichi, castraveti in otet cu sare, muraturi, masline. Nu sint indicate ceapa si usturoiul

frisca maximum 4 lingurite pe zi, indulcite cu zaharina

bauturi: apa potabila, apa minerala (sifon nu), suc de lamiie, ceai, cafea.

Nu uitati: 1 tableta polivitamina + fiola vitamina C + 1 tableta vitamina B complex, zilnic.

Efecte: senzatia de foame dispare numai 2-3 zile. Slabirea medie este de 0,5 kg/zi. Daca se slabeste prea repede, poate aparea o senzatie de ameteala sau oboseala, care se combate printr-un consum sporit de sare.

Etapa a II-a

Durata 1-2 saptamini, slabindu-se 2-3 kg pe saptamina

Se utilizeaza aceleasi alimente ca in prima etapa, la care se adauga treptat 6 g hidrocarbonate pe saptamina din alimentele care va lipsesc mai mult, ca de exemplu:

brinza de vaci 50 g

3 felii de rosii sau 3 fibre de ceapa linga friptura

Etapa a III-a

Durata 1-2 saptamini, slabindu-se 2-3 kg pe saptamina

Se utilizeaza aceleasi alimente ca in etapa anterioara, adaugindu-se in plus 8 g de hidrocarbonate pe saptamina. De exemplu, se mareste cantitatea de legume.

Etapa a IV-a

Durata 1-2 saptamini

Se utilizeaza aceleasi alimente ca in etape anterioara, la care se adauga fructe. Fructele sint foarte periculoase, deci mare atentie la tablete. Se recomanda mai mult capsuni si coacaze.

Alcool:

exista bauturi nehidrocarbonate: vin alb sec, sampanie, whisky scotian

se vor evita bauturile indulcite, lichiorul si berea.

NOTA:

30 g alcool cu tarie de 50 g contin 20 g de hidrocarbonate

se permite de 4 ori pe saptamina cite 30 ml votca sau 100 ml vin alb sec

smintina 2-3 linguri pe zi sau 150 g piine graham sau de secara

Etapa a V-a

Se va ajunge la 40 g hidrocarbonate pe zi

Se va observa zilnic cintarul, pentru a nu creste in greutate. Se vor varia alimentele. In 8 saptamini se poate slabi pina la 20 kg. Limita de 40 g de hidrocarbonate pe zi se va mentine toata viata.

ATENTIE:

Daca v-ati permis o zi de exces, nu trebuie sa disperati: treceti 2-3 zile inapoi la prima etapa si apoi iar la normalul de 40 g hidrocarbonate zilnic.

Legume permise: (nu in prima etapa) vinete, conopida, fasole verde, ciuperci, varza, dovlecei, varza murata, telina, castraveti murati, sparanghel, rosii, andive, castraveti, ridichi, patrunjel, salata, ceapa, praz.

Alimente strict interzise: piine, cartofi, biscuiti, prajituri, bomboane, inghetata, ciocolata, gem, dulceata, macaroane, faina alba, lapte, orez, clatite, iaurt, miere de albine, curmale, smochine, stafide, pepeni verzi, pepeni galbeni.

Slabire prin Alimentatie rationala

Slabire prin Alimentatie rationala, hipocalorica


Alimentatie

Evitam dulciurile, grasimile si fainoasele In exces.

Evitam alimentele sofisticate, Inecate In foetaje si jeleuri, In paste, sosuri picante, pilule concentrate (supe, sosuri, budinci etc.)

Vara putem gasi vitamine si saruri minerale In legumele proaspete pe care le avem la Indemana, care nu necesita decat a fi fierte In aburi si stropite cu ulei sau cu foarte putin unt.

Calciu si fier gasim In varza si In lactate, (iaurtul se digera usor si repede) In banane, spanac, urzici, stevie papadie. Spanacul contine mult nitrat si este bine sa fie consumat proaspat. Caisele sunt foarte bogate In potasiu, morcovul In caroten si vitamina A, ciupercile contin vitaminele B2, PP si H, lamaile si portocalele vitamina C avand actiune alcalinizanta. Soia este bogata In proteine (36 g la 100 g legume). Pestele si ouale pot Inlocui carnea prin proteinele pe care le contin. Carnea de porc este mai putin grasa decat carnea de oaie sau de berbec.

Este mai sanatos sa consumam grasimi vegetale decat grasimi animale, pentru a nu mari colesterolul din sange, dar este tot atat de primejdios sa tinem un regim prea strict.

Din cand In cand putem manca legume fierte In abur si cu putin unt, desi acesta este de natura animala. Grasimile nu trebuie sa fie suspendate din alimentatie, fiindca sunt necesare dizolvarii vitaminelor In sange.

Trebuie sa micsoram cantitatea de zahar din alimentatie. Sucurile de fructe se pot bea si fara zahar. Toate fructele trebuie sa fie consumate normal, crude sau coapte.

Daca gustul ne este obisnuit cu dulce, putem Inlocui zaharul cu zaharina fiindca zaharul nu trebuie sa depaseasca 10% ca aport de energie.

Este necesar sa ajutam recuperarea fierului In organism, prin consumarea alimentelor ce contin acest element, femeile avand pierderi de fier prin activitatea lor genitala.

Pentru scaderea colesterolului trebuie sa renuntam la zahar paste fainoase si alcool si sa facem zilnic miscare suficienta pentru consumarea grasimilor.

Continutul In calorii al unor produse alimentare:

1 ou de gaina de 50 g - 85
1 ou de rata de 60-70 g - 100-110
100 g paine alba obisnuita - 250
100 g paine neagra - 210
100 g paine semialba - 220
100 g carne slaba de vaca - 150
100 g creier - 125
100 g salau - 80
100 ml lapte de vaca - 70
100 g caramele - 380
100 ml rom - 320
1 borcan de iaurt - 150
1 cana de supa - 10
100 g pireu de mere - 125
2 oua de marime obisnuita contin o cantitate de albumina si grasime egala cu cea pe care o gasim Intr-un litru de lapte sau In 300 g friptura la gratar.

Silueta este minunata daca este egala cu de 7 ori (sau 7 ori si jumatate) lungimea capului (masurata din crestetul capului pana la baza barbiei),

de 10 ori lungimea fetei (porneste de la radacina parului spre barbie),
de 19 ori cat degetul mijlociu,
de 30 ori cat acea a a nasului,
de 7 ori lungimea piciorului, vazut din profil,
latimea de la un umar la celalalt trebuie sa fie mai mica decat lungimea a doua capete,
distanta de la o subtioara la alta trebuie sa fie egala cu lungimea unui cap si jumatate,
Inceputul abdomenului trebuie sa fie la o distanta egala de crestetul capului si talpa piciorului,
piciorul (talpa), din profil, trebuie sa aiba aceeasi lungime ca si capul,
circumferinta taliei, de doua ori circumferinta gatului si de doua ori cat a genunchiului;
iar aceea a genunchiului de doua ori cat cea a Incheieturii mainii si tot de doua ori cat a gleznei,
diametrul soldurilor sa fie egal cu lungimea capului Inmultita cu doi.

Colesterol marit

Colesterol marit
Colesterol marit

Colesterol, un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asocia]ii moleculare cu proteinele (lipoproteine). Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gasesc in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant.

Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos – creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produce hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D. Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel.

Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. in final, se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mare este de 45 mg/dl pentru barba]i si in jur de 55 mg/dl pentru femei.

Colesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si sla-nina. Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei).

Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare. La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen. Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Candidoza

Candidoza
Candidoza

Candidoza este infectie produsa de levuri apartinand genului Candida, cele mai frecvente fiind cele produse Candida albicans, un saprofit al tubului digestiv. In anumite conditii fiziologice (sarcina), patologice (diabet) sau iatrogene (tratament antibiotice, imunosupresoare, corticoizi) pot deveni patogene, deteminand manifestari cutanate si mucoase diverse, care pot afecta orice varsta.
Diagnosticul in candidoza se face prin examen clinic si de laborator (examen direct si / sau culturi). Candidozele cutanate (intertrigouri) sunt favorizate de obezitate, maceratie si lipsa de igiena.

Candidoza se localizeaza cel mai frecventa este in pliuri: inghinal, submamar, interfesier. De asemenea, Candida albicans poate determina manifestari clinice la nivelul cavitatii bucale, regiunii genitale sau lamei unghiale.

Infectia lamei unghiale cu Candida determina onixisul candidozic, afectiune care confera unghiei un aspect inestetic. Onixisul candidozic este mai frecvent la menajere si muncitori din industria alimentara.

Candidoza genitofesiera infantila afecteaza copii de varsta mica si este in general o complicatie a unei candidoze digestive. Pentru un diagnostic corect al acestor afectiuni este necesar un consult de specialitate inaintea aplicarii unui tratament din proprie initiativa, care poate modifica aspectul leziunilor sau aparitia unor complicatii.

Glaucom - nu va lasati orbiti

Glaucom - nu va lasati orbiti!

Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul. Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Din ce cauza apare glaucomul?
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.

Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.

Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent.

În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.

Factori de risc pentru glaucom

* Pacienti cu vîrste peste 45 de ani
* Antecedente de glaucom în familie (rude de singe, nu rude prin alianta)
* Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
* Hipertensiune intraoculara
* Hipotensiune intraoculara
* Pacienti cu miopie severa
* Pacienti care se plîng de dureri de cap de tip migrenos


Trebuie stiut, însa, ca principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni însa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.

Diagnosticul glaucomului
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sînt diagnosticati în faze avansate ale bolii. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a cîmpului vizual dinspre periferie spre centru.

Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:
1. Masurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea cîmpului vizual care este investigatia care stabileste în ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.

Se poate vindeca glaucomul?
Glaucomul este o boala progresiva, care dureaza toata viata si pîna la ora actuala nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperata.

Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pentru glaucom sînt eficiente în reducerea presiunii intraoculare, tinînd, astfel, sub control glaucomul. Dupa diagnosticare, este foarte important ca pacientii sa mearga regulat la control si sa urmeze cu strictete tratamentul prescris.

Astfel, medicul oftalmolog poate sa supravegheze presiunea intraoculara, deoarece glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama.


Tratamentul glaucomului
In momentul de fata, nu exista medicamente ce pot sa vindeca glaucomul, adica pacientii care si-au pierdut o buna parte din cîmpul vizual nu-si mai pot recapata vederea. Toate medicamentele folosite pîna în prezent reusesc sa stopeze sau sa întîrzie cu mult agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Aceste medicamente scad presiunea intraoculara, indiferent de forma de glaucom - cu presiune intraoculara crescuta sau nu.

Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma unor picaturi de ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte variante terapeutice disponibile. Acestea includ tratamentul laser sau chiar tratamentul chirurgical care rezolva drenajul deficitar al ochiului.

De aceea, diagnosticarea din timp a bolii este esentiala! Dupa vîrsta de 40 de ani, este bine sa mergeti la un control regulat la oftalmolog, chiar daca nu aveti aparente probleme de vedere.

Dr.Ramona Constantinescu
Medic medicina de familie
Spitalul Judetean Tirgoviste
ramona_const@yahoo.com
0722.695.262

Sursa: http://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=10

Clasificarea reactiilor alergice

Clasificarea reactiilor alergice

categoria Alergiile si tratarea lor


Cea mai practica clasificare a reactiilor alergice tine seama de criteriul intervalului de timp scurt intre momentul contactului alergicului cu doza declansanta de alergen si apariatia simptomatologiei alergice. Sub acest aspect distingem reactii alergice precoce si tardice.

Reactiile alergice precoce pot aparea in interval de minute pana la o ora (reactia imediata) sau de la cateva ore la 12 ore (reactia semitardiva).
In schimb reactia tardiva apare la un interval de una pana la mai multe zile.

Reactiile alergice precoce sunt mijlocite de anticorpi circulanti in sange. Reactiile alergice tardive nu sunt mijlocite de anticorpi, ci de celule de tipul limfocitelor T sensibilizate.

Unele afectiuni alergice sunt totdeauna de tip imediat (socul anafilactic, polinoza etc), iar altele totdeauna de tip tardiv (dermatita de contact). Exista insa situatii cand unele afectiuni alergice pot rezulta din reactii atat precoce cat si tardice (astmul alergic).

Alergia la medicamente

Alergia la medicamente


categoria Alergiile si tratarea lor


Alergia la medicamente trebuie inteleasa ca o reactie ce se manifesta cu simptome variate, din cauza readministrarii unui medicament la care persoana in cauza s-a sensibilizat prin repetate contacte anterioare.

Alergia la medicamente poate surveni la secunde, minute sau o ora de la readministrarea medicamentului nociv sau de la cateva ore pana la cateva zile de la readministrare. Cu alte cuvinte, alergiile la medicamente ne apar ca reactii imediate sau ca reactii tardive.

Pentru a recunoaste o alergie la medicamente se foloseste uneori proba de eliminare: intreruperea administrarii medicamentului incriminat trebuie sa duca la disparitia simptomelor in interval de cateva zile.

Se pot face de asemenea teste cutanate sau serologice ce pot ajuta mult la stabilirea diagnosticului de alergie medicamentoasa, fara ca ele sa fie obligatorii in orice situatie.

Astmul bronsic alergic

Astmul bronsic alergic

categoria Alergiile si tratarea lor


Astmul bronsic este o suferinta cu sediul central principal la nivelul arborelui bronsic. Apare de regula sub forma de criza, ca dispnee respiratorie determinata de ingustarea tranzitorie a bronhiilor.

La astmaticul in criza sunt tulburate atat inspiratia cat si expiratia. Calibrul bronsic redus determina scaderea debitului respirator. Desi expiratia devina activa cu fiecare ciclu respirator , plamanul inmagazineaza in inpiratie mai mult aer decat elimina in expiratie, aerul retinut contribuind la distensia sa.

Crizele de astm, ale caror durata si intensitate variaza, sunt separate de perioade de acalmie; cand devin continue, fara acalmie si neinfluientate de terapie, evolutia capata un astept grav iar starea respectiva se numeste rau astmatic.

Crizele survin mai des noaptea, debuteaza brusc si dureaza de la cateva minute la cateva ore. Pentru a-si usura senzatia de sufocare, care il obliga sa aleaga o pozitie convenabila, astmaticul in criza se aseaza instintiv la marginea patului, in pozitie sezand, cu toracele aplecat ianinte si mainile sprijinite pe genunchi.

Principalele cauze in ordinea frecventei sunt alergia la diverse substante si infectia cailor respiratorii:la acestea se pot asocia factori psihici (emotii, stres), meteorologici, mediu iritant din zonele industriale, tulburari endocrine si altele.

Alergia alimentara - simptome si identificarea ei

Alergia alimentara - simptome si identificarea ei

categoria Alergiile si tratarea lor


Trebuie retinut ca alergia alimentara se manifesta foarte variat ca simptomatologie. Manifestarile cele mai importante sunt:
- socul anafilactic, paloarea, tulburarile digestve (crampe abdominale, varsaturi, diaree), tulburari respiratorii (rinita, tuse, astm) , tulburari cutanate (urticarie, edeme, eczeme), cefalee, tulburati articulare etc.

Cand descoperim insa ca un simptom oarecare depinde un aliment, trebuie sa facem neaparat dovada convingatoare a acesteii relatii de cauzalitate, iar ulterior sa decidem pe criterii obiective (inclusiv teste imunilogice) ca alimentul incriminat determina respectiva alergie.

Alergia la insecte

Alergia la insecte

categoria Alergiile si tratarea lor


Alergia la insecte poate aparea fie in urma intepaturilor, fie a muscaturii, fie chiar si numai dupa inhalarea emanatiilor acestora.

Mai frecvente si de interes practic sunt insa consecintele alergice ale intepaturile cu venin ale insectelor din ordinul Hymenopterae (albine, viespi). Aspectul clinic al alergiei prin intepatura cu venin de albina sau viespe poate fi o reactie locala zgomotoasa si cu durata de mai multe zile; cele mai grave sunt socul anafilactic sau unele reactii neobisnuite.

Veninul insectelor contine pe de o parte substante antigene comune mai multor specii. Asa se explica de ce unele persoane fac reactii sistemice nu numai la intepatura insectelor din ordinul Hymenopterae, ci si la intepaturi de tantari sau muscaturi de purici.

Evitarea intepaturilor de insecte este masura ideala, da nu intotdeauna posibila si suficienta. In orice caz, persoana cu alergie de acest tip trebuie sa poarte o vestimentatie si incaltaminte protectoare, sa evite folosirea parfumurilor si cosmeticelor in afara locuintei, sa stie ca insectele sunt atrase de alimente, culori deschise si pastelate.

Metoda cea mai importanta de prevenire este insa hipersensibilizarea specifica fie cu extract total de corp de insecta, fie cu extract de venin de insecte.

Dermatita de contact

Dermatita de contact

categoria Alergiile si tratarea lor


Dermatita de contact este o iritatie a pielii la contactul cu o anumita substanta. Alterarea specifica a pielii are la baza un mecanism alergic la persoanele snsibilizate anterior la aceeasi substanta.
Numeroasele substante ce pot determina aparitia dermatitei de contact fac parte din clase diferite. Producerea bolii depinde de potentialul sensibilizant al substantei si de gradul expunerii. Cea mai frecventa cauza o reprezinta medicamentele topice, apoi nichelul si romul, cauciucul, cosmeticele si parfumurile, vopselurile, unele substante antimicrobiene ce se adauga in diverse produce pentru a preveni descompunerea formaldehiei.etc.

Sensibilizarea se datoreste schimbarilor ce se produc la ganglionii limfatici regionali in care au ajuns agentii sensibilizanti prin vasele limfatice ale pielii.

Tratamentul dermatitei alergice de contact urmareste suprimarea eruptiei cutanate prin aplicarea preparatelor cortizonice pe pielea inflamata si prevenirea contactului cu alergenul cauzal.

Alergia la praf

Alergia la praf

categoria Alergiile si tratarea lor


Rolul prafului de casa ca aeroalergen e cunoscut de 60 de ani. amintim ca este cel mai frecvent alergen. Compozitia sa, multa vreme “misterioasa”, e considerata in prezent ca avand un factor comun ce ii ofera antigenitatea . Factorul incriminat a fost identificat cu un acarian (paianjen) numit Dermatophagoides pteronissymus. In anumite zone geografice este inlocuit cu alte specii de acarieni.

Incidenta lor in praful de casa creste in casele vechi si in zonele cu altitudine joasa si clima umeda. In compozitia prafului de camera mai gasim fulgi, peri de animale, mucegauiri, diverse fibre, fragmente de gandaci de casa.

Tratarea alergiilor alimentare

Tratarea alergiilor alimentare

categoria Alergiile si tratarea lor


Cand alimentul nociv este identificat ca alergen, el trebuie exclus din regimul alimentar pentru o perioada indelungata.
Persoana afectata de alergie trebuie sa se intereseze, ori de cate ori foloseste un preparat culinar, daca preparatul respectiv nu contine alimentul alergic pentru el.
Exista si metode alternative de tratare a alergiilor alimentare folosind medicamente antihistaminice pe cale orala sau prin injectii , ce pot contribui la diminuare intensitatii simptomelor .

Reusita necesita insa absoluta corectitudine in respectarea indicatiior primite de la medic precum si consulturi periodice la medicul care a initiat tratamentul.

Daca rezultatele obtinute nu sunt intotdeauna satisfacatoare, totusi respectarea indicatiilor medicale creste mult sansa pacientului de a putea tolera candva, in viitor, alimentul care in prezent i-a fost interzis.

Rinitele alergice

Rinitele alergice

categoria Alergiile si tratarea lor


Rinata alergica sezoniera (polinoza sau febra de fan) se caracterizeaza prin originea alergica si evolutia sa strict legata de sezonul cald (primavara si vara).
Pacientul, cel mai adesea un copil sau un tanar, acuza de regula repetarea acelorasi simptome in aceeasi perioada a anului, timp de mai multi ani, cel mai frecvent intre lunile mai si august.
Acuzele constau din stranuturi in salve, secretie nazala apoasa abundenta, lacrimare, senzatie de infundare a nasului, mancarimea faringelui. Intensitatea acestor simptome perturbeaza activitatea si chiar viata bolnavului. Plimbarile pe camp sau in zone cu vegetatie bogata in cursul primaverii si verii dezlantuie sau agraveaza simptomele amintite, bolnavii respectivi resimt o ameliorare evidenta pe timp ploios sau cand merg pe litoral sau la munte.

Tratamentul se poate adresa cauzei si in acest caz se aplica in lunile premergatoare sezonului cald; se foloseste tehnica hiposensibilizarii specifice. Exista insa si numeroase medicamente care aduc ameliorarea in plina desfasurare a simptomelor. Cura de altitudine sau cura marina in timpul sezonului cald este benefica.

Socul anafilactic

Socul anafilactic

categoria Alergiile si tratarea lor


Socul anafilactic este o manifestare alergica sistemica, ce constituie un “cortegiu” , de simptome si semne rapid instalate, cu desfasurare dramatica ce poate avea o evolutie spontana de la rapid reversibila pana la deces.

Diferenta de intensitate depinde de numerosi factori, dar brutalitatea fenomenelor instalate lasa un timp foarte scurt pentru recunoasterea sindromului, tratamentul fiind o veritabila urgenta medicala.

De obicei, socul anafilactic este urmarea unei agresiuni exercitata de injectarea sau administrarea perorala a unui medicament, inocularea veninului unor insecte (albine, viespi etc) , ingerarii unui anumit aliment sau medicament, efectuarii unei hiposensibilizari specifice.

Fenomenele clinice se instaleaza imediat dupa contactul alergenic si constau in fenomene generale ca ameteli, stare de rau, greturi, varsaturi, diaree, colili abdominale, eruptii cutanate, sufocare cu respiratie suieratoare, stare asfixica, tahicardie, palpitatii, scaderea tensiunii arteriale pana la absenta ei etc.

Recunoasterea de soc anafilactic impune combaterea semnelor priintr-un tratament de urgenta intr-un spital.

Medicamente homeopate.

Medicamente homeopate.


China officialis.

Acest medicament se prepară din scoarţa arborelui de chinchona. Acesta este un arbore rubiaceu din america de sud.

Acţionează eficient contra slăbiciunilor provocate de pierderi de lichide, şi este benefic pentru sindromul de oboseală cronică. Se mai foloseşte şi pentru anemie, febră , nutriţie insuficientă.

Simptomele afecţiunilor la care se prescrie acest medicamnet sunt depresiile, anorexia, bulimia. Probleme de concentrare, greşeli la scris şi citit. Hemoragii nazale, dureri abdominale, vărsături frecvente, febră provocată de durerile de reumatism articular.

Graphites.

Grafitul este un cărbune mineral, acesta conţine şi reziduri de fier şi se amestecă cu adaos de lactoză.

Este un bun remediu pentru afecţiunile cutanate, stări de nelinişte, dezechilibre hormonale, leziuni ale pielii.

Simptomele pentru bolile la care se foloseşte acest medicament sunt pielea uscată, piele crăpată după urechi, la nas, în zona sfârcurilor, la genunchi şi degete. Secreţii la nas, urechi, ochii. Iritaţie rectală, hemoroizi, constipaţie. Menstruaţie neregulată, disfuncţie erectilă.

Hypericum

Medicament ce este extras din sunătoare. Această floare se culege în timpul înfloriri şi se îmbibă în alcool. Tinctura se face din toată planta.

Este eficient pentru răni uşoare, depresie, infecţia rănilor, dureri cu furnicături, arsuri, paralizie, este foarte eficient şi pentru tratarea muşcăturilor de câine.

Simptomele la care se utilizează sunt căderea părului, dureri de măsele, hemoroizi dureroşi , umflaţi şi sângeroşi. Răni la degete, pişcături, dureri de coloană din cauza unor căzături.

Ignatia amara.

Acest medicament homeopat este extras din boabele mari de fasole Sf. Ignatius. Acestea se pulverizează, se macerează, se îmbibă în alcool şi se prepară.

Este un tratament eficient pentru tuse şi frisoane. Boli ale sistemului nervos, convulsii, şocuri emoţionale.

Simptomele afecţiunilor la care se poate utiliza aceasă tinctură de fasole sunt înţepături acute de cap, zgomot în urechi, tuse, durere în gât, retenţie urinară.

Kalium bichromicum

Este preparată din particulele portocalii ale bicromatului de potasiu. Aceste granule se macină sau se dizolvă în apă purificată.

Acţiunea ei este foarte benefică asupra membrelor mucoaselor, în special a nasului. Gâtului, vaginului, uretrei şi stomacului. Este un remediu eficient pentru sinuzită, afecţiunile căilor respiratorii care sunt însoţite de mucozităţi.

Simptomele bolilor la care o folosim sunt gură uscată, vărsături de culoare galbenă, gât inflamat, tuse, senzaţie de aciditate, amigdale inflamate, dureri articulare acute care se pot transmite dintr-o parte în alta, dureri de cap de tipul migrenelor.

Lachesis.

Un medicament care provine din veninul toxic al şarpelui laquesida. Acest şarpe se mai numeşte şi surucucu şi este originar din america de sud. Otrava acestui şarpe este mortală dacă ajunge în organism prin muşcătura lui.

Este foarte eficient în problemele circulatorii, indicat în tratarea rănilor, leziunilor care provoacă hemoragii, persoanelor care se sufocă. Se poate foolosi cu încredere şi la problemele provocate de menopauză dar şi la cele emoţionale.

Simptomele bolilor care sunt bine tratate cu acest medicament sunt arsuri de stomac după consumarea alimentelor calde, senzaţie de presiune în stomac, dureri de coloană mai ales în partea de jos. Tulburări de somn ca insomniile, febră. Frisoane pe săpate. Pentru perioade deprimante în viaţă.

Cum să ne albim dinţii la solar

Cum să ne albim dinţii la solar


In ultimul timp e foarte la moda sa fii tot anul ciocolatie,si pentru asta foarte multa lume foloseste solarul.Dar nu e de ajuns ca pielea ta sa aibe o culoare frumoasa e bine ca dintii tai sa fie cat mai albi.

Cum poti sa le ai pe toate in acelasi timp? Foarte simplu.
Desi nu ajunge sa zambesti tot timpul cat stai in solar poti sa iti albesti dinti datorita razelor uv. Medici stomatologi folosesc un gel special pentru albirea dintilor care se poate gasi si in comert sub forma de set cu suport pentru dinti si pensulita pentru aplicarea gelului.

Inainte de intrarea obisnuita in solar poti sa iti pui suportul in gura in asa fel incat sa iti dezvaluie toti dinti si iti ungi gelul pe fiecare dinte dupa care te poti relaxa linistita un sfert de ora in solar.Daca faci asta de 3 ori pe saptamana pe langa pielea ciocolatie vei avea si un zambet stralucitor de alb.

Remedii pentru durerea de gât.

Remedii pentru durerea de gât.


Majoritatea iritaţiilor gâtului sunt cauzate de infecţii virale, ele se manifestă prin dureri în gât, mâncărime, dureri la înghiţire. Această stare este mai rea dimineaţa dar se îmbunătăţeşte pe parcursul zilei.

Aceste dureri pot fi cauzate de afecţiunile faringei, laringei, amigdalelor. Acestea sunt caracteristice gâtului dar pot fi şi afecţiuni mai grave care apar în alte zone ale aparatului respirator care duc la bronşita acută sau gripă.

Gâtul. Iritaţiile în gât pot fi cauzate de infecţiile nasului sau ale sinusurilor paranazale, sau pot apărea pentru că gâtul în sine este infectat. Durerea provocată de infecţiile gâtului este înţepătoare şi acută. Ele sunt însoţite uneori de febră.

Laringe. Aceasta se mai numeşte şi cutia vocii. Este situată în partea superioară a căilor respiratorii care ajung al plămâni şi conţine corzile vocale. Infecţia laringelor se numeşte laringită şi se manifestă cu răguşeală, durere, tuse şi secreţii excesive. Se produce ca urmare a inflamării mucoaselor laringelui. Uneori apare o tuse uscată care provoacă durere în piept.

Corzile vocale. Ele sunt localizate în laringe şi apare sub forma a două benzi de ţesut muscular fin.

Faringele. Ele se află între amigdale şi laringe şi uneşte părţile posterioare ale nasului şi gâtului, aceasta produce durerea atunci când se infectează sau se inflamează. Inflamarea faringelui se numeşte faringită. Ea poate fi cauzată de infecţii acute sau cronice, de folosirea abuzivă a vocii sau consumul excesiv de alcool sau ţigări.

Amigdalele. Ele servesc ca agenţi împotriva infecţiilor, dar nu funcţionează tot timpul cum trebuie şi se infectează şi ele la rândul lor. Atunci se umflă şi provoacă greutăţi laînghiţire. Amigdalita se manifestă prin dureri de cap, febră, durere la înghiţire, nas congestionat.

Pentru ameliorarea durerii sunt multe metode naturiste folosite şi de străbunicii noştri, dar care cu timpul au fost uitate şi înlocuite de medicamentele care conţin multe chimicale. Unele din aceste remedii sunt gargara, ceaiurile calde, mierea, lămâia.

Gargara.

Gargara se face la fiecare două – trei ore pe parcursul unei zile. Aceasta se poate face cu mai multe soluţii dar se porneşte întotdeauna de la o cană de apă călduţă în care se paote adăuga de exemplu apă oxigenată, sau o linguriţă de miere şi sucul de la o jumătate de lămâie şi nu în ultimul caz putem să optăm şi pentru tratamentul cu uleiuri esenţiale, se diluează 2picături de ulei de cedru şi 2 de eucalipt în apa călduţă sau 2 picături de ulei de şerlai şi 2 de lămâie. Această apă nu se înghite doar se face gargară cu ea şi se scuipă.

Ceaiurile.

Acestea reduc numărul şi frecvenţa impulsurilor nervoase care ajung la muşchi şi la vasele de sânge conectate la apariţia durerii. Lemnul dulce are proprietăţi bactericide, antiinflamatorii, şi de netezire a mucoaselor respiratorii. Acest ceai se face dintr-o lingură de lemn dulce la o cană de apă şi se bea de trei ori pe zi. Eucaliptul este şi el foarte bun pentru durerile de gât şi se pregăteşte un ceai din un litru de apă şi un punm de frunze de eucalipt, se îndulceşte cu miere, şi se bea de trei ori pe zi. Cimbrul se foloseşte cu miere şi lămâie. Se bea acest ceai de trei ori pe zi şi el ameliorează răguşeala şi pierderea vocii.

Tonic.

Într-un păhărel de miere se adaugă suc de aloe vera, trei linguri de rom şi trei de unt topit. Acest tonic trebuie băut încet, reţinând tonicul la nivelul gâtului cât mai mult posibil. Pentru pierderea vocii se mai adaugă la acest tonic şi un pic de ghimbir.

problemele de vedere

problemele de vedere


Ereditare sau dobândite, miopia, hipermetropia, astigmatismul şi presbiopia sunt problemele de vedere care nu trebuie neglijate. Învaţă să le corectezi pentru că, netratate se pot agrava.



MIOPIA, poate cauza dezlipirea de retină



Cel mai comun defect de refracţie, miopia afectează o treime dintre români. O persoană cu un astfel de defect nu poate vedea lucrurile la distanţă, în schimb pe cele de aproape le poate distinge bine. Miopia este în cele mai multe cazuri ereditară şi se manifestă încă din copilărie, stabilizându-se în jurul vîrstei de 20 de ani, sau evoluează odată cu vârsta. Există şi o formă de miopie severă, care poate favoriza apariţia unor probleme mai grave, cum ar fi dezlipirea de retină sau glaucomul.



DESCOPERĂ la timp miopia copiilor



Descoperite la timp defectele de vedere ale copiilor, pot fi corectate în timp cu rezultate bune. Sunt semne de alarmă, dacă micuţul apropie prea mult jucăriile de ochii, dacă clipeşte prea des sau dacă strânge din ochi. Un alt viciu de refracţie întâlnit la copii pe lângă miopie, hipermetropie şi astigmatism este anizometropia (diferenţa de dioptrii între cei doi ochi) şi strabismul (ochii nu pot focaliza simultan aceiaşi imagine). Dacă strabismul nu este tratat la timp poate cauza ambliopia.



LEZIUNILE dau astigmatism



În astigmatism vederea este neclară, atât de aproape cât şi de la distanţă. Astigmatismul este ereditar, iar uneori poate fi cauzat de leziuni oculare. Corneea are formă neregulată şi nu există un punct unic de focalizare, de unde rezultă imaginea difuză. Vederea după intervenţia cu laser în cazul astigmatismului va fi aceiaşi cu cea dată de ochelarii cu cea mai bună corecţie optică. Mai excat, dacă vederea unuia sau a ambilor ochi este scăzută cu ochelari correct prescrişi, ea va rămâne la fel şi după intervenţie.



LASERUL poate normaliza dioptriile.



Lentilele corectoare şi cele de contact sunt cele mai la îndemână soluţii pentru corectarea miopiei, hipermetropiei şi a astigmatismului. Miopia necesită lentile cu minus, iar hipermetropia şi presbiopia lentile cu plus. Cazurile mai complicate necesită intervenţii chirurgicale, cum ar fi keratotomia (incizii în cornee, realizate cu scopul de a obţine o focalizare normală a imaginilor pe retină). În funcţie de vîrstă şi de severitatea problemelor de vedere, se poate opta şi pentru tratamentul cu laser, care poate aduce dioptriile aproape de zero, având o serie de avantaje, precum : lipsa durerii, a infecţiilor şi o recuperare rapidă după intervenţie.



RECOMANDĂRI



Este importantă descoperirea şi corectarea defectelor de vedere încă din copilărie. De aceea este obligatoriu ca primul consult oftalmologic să se facă la vîrsta e 3 ani. Dacă se constată anumite probleme, controalele pot avea un spaţiu mai restrâns între ele. În cazul adulţilor, se recomandă controlul annual, mai des numai dacă există o patologie care necesită o urmărire mai fecventă. Deoarece odată cu înaintarea în vârstă creşte riscul anumitor afecţiuni, care nedepistate şi netratate la timp pot duce la pierderea vederii după vârsta de 40 de ani, este absolut obligatoriu consultul oftalmologic complet. Examinarea trebuie să cuprindă determinarea acuităţii vizuale, măsurarea tensiunii intraoculare (pentru glaucom) şi examenul fundului de ochi.

Remedii din plante pentru bolile dentare

Remedii din plante pentru bolile dentare


Prevenirea şi combaterea afecţiunilor dentare, inclusiv a anomaliilor dento-maxilare, trebuie să intre în preocupările permanente ale părinţilor faţă de copii, încă de la vârsta preşcolară, precum şi a educatoarelor din creşele şi căminele de copii.

Aceste preocupări trebuie să fie continuate şi la copiii şcolari, precum şi la adolescenţi şi vârstnici, pentru a realiza, în final, o sănătate deplină într-un corp viguros şi rezistent la bolile curente.



Caria dentară este o afecţiune specifică civilizaţiei moderne, circa 95% din populaţia contemporană prezentând dinţii cariaţi. Caria constă din distrugerea treptată a întregii structuri a dintelui începând din afară către interior, pornind de la email, smalţ, dentină, ajungând la nervi, apoi la gingii şi la rădăcină. Afecţiunea este mai frecventă la persoanele cu viaţă sedentară sau la cele care consumă, în exces, făină de cereale, paste făinoase şi, mai ales, dulciuri (zahăr alb, bomboane, prăjituri), alcooluri îndulcite (lichioruri), cafea şi tutun. După consumul de produse zaharoase şi de panificaţie, resturile rămase pe dinţi constituie substratul pe care se dezvoltă o anumită floră microbiană (streptococi, lactobacili). Aceasta acidifică zona de la suprafaţa smalţului dentar prin producerea de acizi organici (lactic, piruvic, uric), ce coboară pH-ul la 4-5.

Unele microorganisme cariogene de la suprafaţa dinţilor nespălaţi cu peria şi cu pasta de dinţi provoacă decalcifierea smalţului dentar. În acest mod acţionează peste 30 de specii microbiene care degradează dinţii, începând cu pete gri-galbene, asperităţi şi fisuri la suprafaţa dinţilor, până la mici scobituri între prismele de smalţ.

Dinţii cariaţi devin sensibili la cald, la rece, la dulce sau la acru şi formează abcese. Sensibilitatea la temperaturi extreme şi la alţi stimuli externi apare din cauza faptului că dinţii sunt inervaţi şi vascularizaţi, ca orice organ viu, iar acţiunile exercitate de factorii externi, la nivelul fibrelor nervoase şi al vaselor de sânge, provoacă senzaţia dureroasă.

Abcesul dentar

Este o inflamaţie cu pungă de puroi în jurul dintelui cariat. Mai întâi se infectează pulpa dintelui (pulpită) şi apoi vasele şi nervii pulpari care se necrozează, iar canalul dentar este invadat de microbi (gangrenă pulpară). Invazia microbiană se extinde în jurul dintelui ca un bob de mazăre, provocând dureri violente, mai ales la palpare sau prin lovire, în axul dintelui, cu un instrument oarecare. Aceasta dovedeşte că puroiul a invadat spaţiul din jurul rădăcinii.

În unele cazuri, infecţia poate difuza în organism prin sistemul vascular, provocând leziuni grave în rinichi, articulaţii şi inimă.

Tratamente cu plante contra abcesului dentar

- infuzie caldă din flori de muşeţel sau din flori de coada şoricelului, bogate în azulene, cu acţiuni antiseptice, calmante, decongestive şi antiinflamatoare (2 linguri cu flori uscate la 250 ml de apă clocotită); se ţine în gură 3-5 minute, cu repetare la o oră;

* gargară şi tamponări locale cu infuzii din frunze de salvie şi cerenţel (2 linguriţe la 100 ml apă), repetate la 5 minute, având acţiuni astringente, cicatrizante şi antimicrobiene;
* clătirea gurii cu infuzie din flori şi frunze de nalbă mare (2 linguriţe la o cană), având efecte emoliente datorită conţinutului de mucilagii;
* gargară zilnică de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri cu rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml de apă care se fierbe 20-30 de minute la foc moale);
* gargară cu decoct din herba de sunătoare sau sulfină (2 linguri cu vârfuri florale la 200 ml de apă), cu rol de calmare a durerilor;
* gargară zilnică cu amestec de plante ce conţine flori de muşeţel, herbă de cimbrişor şi frunze de salvie (cu acţiune antiinflamatoare şi dezinfectantă), frunze de nalbă mare (cu acţiune emolientă), capsule de mac (cu efect anestezic) şi rădăcini de cerenţel (cu efect astringent şi hemostatic).

Ateroscleroza - un proces reversibil

Ateroscleroza - un proces reversibil!

Considerata pana nu demult ireversibila, ateroscleroza sta la baza aparitiei majoritatii bolilor cardiovasculare (angina pectorala, cardiopatie ischemica, infarct miocardic, accident vascular cerebral, arteriopatie obliteranta etc.).


Când apare ateroscleroza?

În ciuda numelui care sugereaza mai degraba o boala a batranetii, ateroscleroza debuteaza de fapt foarte de timpuriu. Autopsiile efectuate la soldati americani tineri decedati in razboiul din Vietnam au evidentiat prezenta placilor ateromatoase in multe din arterele majore. Ulterior acest proces a fost descris - in stadii mai incipiente - chiar la copii de 10-12 ani decedati in urma unor accidente rutiere.
Concluzia: ATEROSCLEROZA DEBUTEAZA ÎN COPILARIE!


Cum apare ateroscleroza?

Artera cu striuri lipidice
Ateroscleroza incipienta in aorta
(artera cea mai mare care porneste din inima).
Artera cu placa ateromatoasa
Placa ateromatoasa intr-o artera (sectiune transversala).

De fapt, ceea ce se intampla este ca in peretii arterelor se "infiltreaza" colesterolul si grasimile prezente in cantitati excesive in sange (datorita greselilor de alimentatie). Cu timpul in aceste depozite se depune si calciu, se formeaza un tesut fibros si se constituie asa-numitele placi ateromatoase. Ele stanjenesc din ce in ce mai mult circulatia libera a sangelui prin artera afectata: din laminara si fluenta, ea devine turbulenta si inegala.

Placile ateromatoase afecteaza negativ nu numai interiorul arterelor, ci intregul perete al acestora, care din elastic si extensibil devine rigid ca o teava de plumb. Toate acestea cresc solicitarea invelisului delicat care captuseste interiorul arterelor (endoteliul), ducand la zgarierea si chiar ruperea lui. Reactia imediata intr-o asemenea situatie vine din partea unor elemente din sange, numite trombocite (plachete sangvine). Ele sunt atrase de orice ruptura a endoteliului pe care o astupa pur si simplu prin aglomerarea si legarea lor unele de altele (agregare plachetara).


Efectul este salvator in caz de hemoragie prin ruperea vasului, dar in situatia unei ulceratii endoteliale pe o placa ateromatoasa rezultatul poate fi devastator: la acest nivel apareun chag de sange ce poate astupa complet artera fie prin marirea sa progresiva (intr-o artera deja obstruata peste 50-60% de placa de aterom), fie prin deplasare in aval pana intr-o zona de care nu mai poate trece.


Care sunt consecintele?

Desi afecteaza toate arterele, simptomele nu apar decat relativ tarziu, dupa "astuparea" unor artere din organe importante (creier, inima, rinichi) in proportie de peste 75%! Aceasta inseamna ca este posibil sa aratati si sa va simtiti perfect sanatos (si chiar sa va laudati cu asta), dar daca ati trecut de 35-40 de ani si aveti factori de risc in stilul de viata, arterele dv. pot fi deja pe jumatoate blocate de placi ateromatoase!

Cateva din consecintele aterosclerozei:

* Cardiopatie ischemica
* Infarct miocardic acut
* Accident vascular cerebral
* Arteriopatie obliteranta periferica


Cum pot depista din timp prezenta aterosclerozei?

Metodele de investigatie sau analizele uzuale nu pot depista prezenta aterosclerozei. Exista, insa, indicii indirecte care fac foarte probabila existenta ei: de exemplu unele practici despre care se stie ca sunt factori de risc: fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale si colesterol, sedentarismul s.a. In afara de aceasta, exista unele investigatii care ofera indicii indirecte referitoare la prezenta aterosclerozei. Una dintre cele mai utile este testul de efort, in care se efectueaza un EKG in timpul efortului. Daca in vasele inimii exista ateroscleroza semnificativa, apar modificari pe traseul electric al inimii.

În situatii speciale - de pilda in cazul unei cardiopatii ischemice cu ateroscleroza importanta a arterelor coronare (care hranesc inima) - se pot efectua investigatii speciale care permit localizarea si masurarea gradului de ateroscleroza. Un exemplu de acest fel este angiografia coronariana (coronarografia), in care se injecteaza in arterele coronare o substanta de contrast ce opacifiaza traiectul lor atunci cand sunt urmarite sub ecran radiologic. Aceasta permite aprecierea diametrului interior al arterelor si localizarea zonelor de obstructie in vederea interventiei chirurgicale ulterioare.


Cum pot preveni trata ateroscleroza?

Vestea buna este ca acest proces devastator poate fi prevenit si chiar reversat! Dr. Dean Ornish din SUA a demonstrat reversibilitatea procesului de ateroscleroza coronariana la pacientii care au respectat urmatorul regim de viata:

* Abandonarea fumatului (in cazul fumatorilor)
* Dieta strict vegetariana (fara carne, oua, peste, lactate)
* Exercitii fizice regulate
* Program de control al stresului

Glaucom

Glaucom

Glaucom prezinta o afectiune oculara, mai exact un complex simptomatic, ce se caracterizeaza prin crestere nociva a presiunii intraoculare, degradarea fibrelor nervoase retiniene, alterarea specifica a nervului optic si, respectiv, dereglarea ireversibila si progredienta a functiilor vizuale.

Ereditatea. Prezenta factorului ereditar este elocventa in glaucoamele pediatrice si, in primul rand, la cel congenital; glaucoamele adultului au si ele un element genetic, ce nu trebuie neglijat (istoric familial pozitiv). GPUD tinde de a evolua in familii, ceea ce se explica prin susceptibilitate sporita spre imbolnavire.
Glaucomul pediatric:
1) primar:
a) Congenital prin (hidroftalmie sau buftalmie);
b) Infantil (primii ani de viata);
c) Juvenil in a doua decada a vietii);
2) secundar (în anomalii oculare congenitale, afectiuni sistemice, posttraumatic, postinflamator etc.).

Glaucomul adultului:
1) primitiv sau primar:
a) Cu unghi deschis (GPUD) sau cronic simplu;
b) Cu unghi inchis (GPUÎ) sau congestiv:
Glaucom acut
2) secundar (facogen - facotopic, facomorfic, facolitic, posttraumatic, pseudo-exfoliativ, pigmentar, (umoral, neovascular, malign, uveitic s.a.)


Cauze
În glaucom primar:
- Prezenta factorului ereditar.
- Conditii de obscuritate îndelungata (pentru GA).
În glaucom secundar:
- Anomalii congenitale, afectiuni intrauterine.
- Tumori intraoculare.
- Uveite anterioare (iridociclite).
- Neovascularizare în ischemie oculara (retinopatie diabetica, tromboza venei centrale a retinei).
- Procese oculare degenerative.
- Traumatism ocular.
Factori de risc - antecedente familiale, particularitati anatomice de dimensiune si forma a globului ocular, miopie, dereglari circulatorii (ischemie oculara), traumatisme oculare, hypo- si hipertensiune arteriala, diabet, hiperviscozitate sangvina, migrena, dereglari de nutritie, obezitatea, fumat.

Semne si simptome
Semiologia generala a glaucomului (prezenta în toate formele clinice):
- cresterea presiunii intraoculare;
- excavatie glaucomatoasa a discului nervului optic;
- alterarea functiilor vizuale, primordial - a vederii periferice.
Semne caracteristice GPUD (glaucomul cronic simplu):
- semiologia generala a glaucomului;
- evolutie practic asimptomatica (lipsa durerilor oculare, ochi "linistit");
- evolutie lenta, progresiva.
Semne caracteristice GPUÎ (glaucomul congestiv):
- semiologia generala a glaucomului;
- încetosare periodica a vederii;
- aparitie periodica de halouri (cercuri) colorate în jurul surselor de lumina;
- de regula evolutie lenta, progresiva, dar cu riscul aparitiei glaucomului acut.
Simptomatica glaucomului acut (GA):
- debut acut, de regula nocturn;
- dereglari severe si rapide ale vederii;
- dureri oculare intense, asociate cu hemicefalee;
- semne vegetative (nausee, voma, vertijuri);
- posibil asocierea cu hipertensiune arteriala;
- presiune intraoculara excesiva;
- congestie oculara pronuntata;
- edem sever al corneei;
- pupila dilatata.

Semne caracteristice glaucomului congenital (GC):
- semiologia generala a glaucomului;
- cresterea de volum a globului ocular (hidroftalmie, buftalmie).


Semne caracteristice glaucomelor secundare (SG):
- semiotica patologiei oculare, responsabile de provocarea glaucomului;
- semiologia generala a glaucomului;
- frecvent - asocierea durerilor si congestiei oculare.
Diagnostic diferential - cataracta, atrofia nervului optic, neurita optica, papilostaza, degenerescenta pigmentara a retinei, iridociclita acuta (diferentierea cu GA).

Gastrita

Gastrita

Gastrita reprezinta un grup de afectiuni simptomatice sau asimptomatice, produse de variati factori etiologici si definite prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice. Conceptul de gastrita este un concept morfologic (si nu clinic) ce o delimiteaza de dispepsia functionala (nonulceroasa).
Gastrita este de mai multe feluri:
- gastrite acute - au o evolutie tranzitorie având histologic un infiltrat inflamator de tip acut
- gastrite cronice - formele cele mai frecvent intalnite, caracterizate prin evolutie indelungata, uzual progresiva de la forme non-atrofice la forme atrofice pe fundalul infiltratului inflamator cronic
- forme specifice de gastrita (gastrita granulomatoasa, limfocitara, eozinofilica)
Clasificarea endoscopica
- gastrita eritemato-exsudativa
- gastrita maculo-eroziva
- gastrita papulo-eroziva
- gastrita atrofica
- gastrita hemoragica
- gastrita de reflux enterogastric
- gastrita cu pliuri hipertrofice

Semne si simptome
- Sindrom dispeptic (disconfort abdominal, dureri abdominale, senzatie de plenititudine postprandiala, balonari abdominale, cruciatii , satietate precoce, anorexie, greata, pirozis, regurgitatii).
- Sindrom anemic (anemie megaloblastica), digestiv si neurologic in gastrita atrofica autoimuna.

Gastrita este cauzata de:
- Agenti inefetiosi (Helicobacter pylori).
- Mecanisme autoimune.
- Medicamente (nesteroidiene, aspirina).
- Agenti fizico-chimici cu potential eroziv (alcool, produse picante).
- Dereglari motorii (în caz de stres si patologii ale organelor adiacente) manifestate prin reflux duodeno-gastric.
- Stresul (hipovolemic sau hipoxie).
- Hipertensiunea portala.

Crampe musculare

Crampe musculare

Crampe musculare sunt contracturi involuntare la nivelul muschilor scheletici (voluntari). Muschii care trec peste 2 articulatii sunt mai susceptibili de a suferi o crampa musculara. O crampa poate implica o parte a unui muschi sau tot muschiul, iar in unele cazuri chiar mai multi muschi. Cele mai afectate grupe musculare sunt gastrocnemienii (muschii gambei), muschii posteriori ai coapsei, cvadricepsul si de asemenea, muschii bratelor, abdomenul si muschii intercostali.

Desi nu sunt foarte clar elicidate cauzele ce conduc la aparitia cramelor musculare, sunt incriminate intinderile inadecvate si oboseala musculara, care conduc la anomalii in cadrul mecanismelor ce controleaza contractia musculara. Alti factori adusi in discutie sunt antrenamentele sau munca in mediu foarte cald, deshidratarea si pierderea elecrolitilor prin transpiratie (saruri si minerale: potasiu, magneziu, calciu).

Un individ cu o conditie fizica proasta va inregistra oboseala musculara mai repede decat un om antrenat, ceea ce va afecta activitatea nervoasa reflexa la nivel spinal. De asemenea, in lipsa oxigenului in muschi se vor acumula produsi de metabolism care produc spasm. Atunci cand debuteaza crampele, de la nivelul maduvei spinarii pornesc stimuli care mentin muschiul intr-o contractie permanenta.

Unii oameni sunt predispusi la aparitia crampelor, mai ales cele legate de deshidratare: copiii si cei peste 65 de ani, supraponderalii, persoanele epuizate de antrenament sau munca sau cei ce folosesc unele medicamente. Crampele sunt obisnuite la atletii de rezistenta, cum ar fi maratonistii sau persoanele in varsta care fac eforturi fizice epuizante. La sportivi crampele apar in special in perioadele de extrasezon, spre finalul sau dupa un efort intens si prelungit sau noaptea dupa acest efort. Batranii sunt mai susceptibil la crampe datorita atrofiei musculare care incepe in jur de 40 de ani si care este accentuata de inactivitate.

Candidoza

Candidoza

Candidoza este infectie produsa de levuri apartinand genului Candida, cele mai frecvente fiind cele produse Candida albicans, un saprofit al tubului digestiv. In anumite conditii fiziologice (sarcina), patologice (diabet) sau iatrogene (tratament antibiotice, imunosupresoare, corticoizi) pot deveni patogene, deteminand manifestari cutanate si mucoase diverse, care pot afecta orice varsta.
Diagnosticul in candidoza se face prin examen clinic si de laborator (examen direct si / sau culturi). Candidozele cutanate (intertrigouri) sunt favorizate de obezitate, maceratie si lipsa de igiena.

Candidoza se localizeaza cel mai frecventa este in pliuri: inghinal, submamar, interfesier. De asemenea, Candida albicans poate determina manifestari clinice la nivelul cavitatii bucale, regiunii genitale sau lamei unghiale.

Infectia lamei unghiale cu Candida determina onixisul candidozic, afectiune care confera unghiei un aspect inestetic. Onixisul candidozic este mai frecvent la menajere si muncitori din industria alimentara.

Candidoza genitofesiera infantila afecteaza copii de varsta mica si este in general o complicatie a unei candidoze digestive. Pentru un diagnostic corect al acestor afectiuni este necesar un consult de specialitate inaintea aplicarii unui tratament din proprie initiativa, care poate modifica aspectul leziunilor sau aparitia unor complicatii.

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari - pietre la bila

Calculii biliari (pietre la bila) sunt o afectiune destul de frecventa, factorii de risc pentru aparitia lor fiind : sexul feminin, obezitatea, varsta peste 40 de ani, dieta hipercalorica sau cu foarte putine calorii, istoricul familial pozitiv.

Cum apar calculii? Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in apa, fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie necesara, dar nu singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru initierea formarii calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O anomalie asociata a functiei motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o conditie importanta in procesul de litogeneza (producere a calculilor).

Care sunt simptomele?

O mare parte dintre pacienti raman asimptomaticCalculii biliarii perioade lungi de timp, uneori toata viata, descoperirea afectiunii fiind absolut intamplatoare la un examen ecografic sau radiologic abdominal. Colica biliara apare in conditiile migrarii unui calcul prin canalul cistic; durerea creste progresiv in intensitate, atinge un platou si se amelioreaza gradat in cateva ore; este localizata in epigastru (zona de proiectie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona de proiectie a ficatului) si iradiaza in spate spre varful omoplatului drept. Se asociaza cu greata si varsaturi.

Febra si transpiratiile apar in complicatiile de tip infectios (colecistita, pancreatita, colangita). Icterul asociat necesita consult chirurgical pentru ca poate fi secundar obstructiei cailor biliare.

Metode de diagnostic

*

Ecografia abdominala - este o metoda cu buna acuratete ce poate vizualiza calculii cu dimensiuni de pana la 2 mm ; rezultatele fals pozitive sau fals negative apar in aproximativ 2-3 % din cazuri.
*

Radiografia abdominala pe gol - poate diagnostica calculii cu continut de calciu.
*

Colecistografia orala - se foloseste numai pentru tratamentul nechirurgical al litiazei.

Tratamentul bolii

*

Pacientii asimptomatici - este dificil de apreciat daca sa se faca sau nu colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicala a vezicii biliare). De obicei, la aparitia primelor simptome, se initiaza terapia medicamentoasa.
*

Pacientii simptomatici - sunt expusi complicatiilor si se indica colecistectomia. Pot sa ramana post colecistectomie simptome cum ar fi greata, jena dureroasa post prandial (dupa masa). La cei care refuza interventia chirurgicala sau aceasta este contraindicata datorita altor boli asociate se pot incerca tratamente de dizolvare a calculilor.

Colesterol marit

Colesterol marit

Colesterol, un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel o grasime care se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. El este transportat prin intermediul sangelui in asocia]ii moleculare cu proteinele (lipoproteine). Cantitatea totala de colesterol din organism este de aproximativ 145 de gr. Majoritatea se gasesc in membranele celulare, unde actioneaza ca un agent stabilizant.

Aproximativ o treime se gaseste in membranele sistemului nervos – creier, maduva spinarii. Restul participa la formarea acizilor biliari, produce hormoni sexuali si ajuta la formarea vitaminei D. Organismul isi fabrica singur colesterolul necesar si nu are nevoie de nici un aport alimentar de acest fel.

Daca alimentele mancate contin o cantitate prea mare de grasimi colesterolul incepe sa se depuna pe vasele de sange, ceea ce duce la ingustarea arterelor. in final, se poate ajunge pana la anghina pectorala sau infarct miocardic.
Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mica este de 160 mg/dl pentru un adult tanar. Nivelul optim de lipoproteine cu densitate mare este de 45 mg/dl pentru barba]i si in jur de 55 mg/dl pentru femei.

Colesterolul alimentar provine in exclusivitate din produse animale: galbenusul de ou, produse lactate nedegresate, carne, untura si sla-nina. Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei).

Activitatea fizica sustinuta consuma acizii grasi si previne acumularea lor in ficat. Acest lucru nu depinde neaparat de greutatea corporala pe care o luam, desi la persoanele grase metabolismul este alterat si, prin urmare, riscul este mai mare. La femeile aflate la menopauza cantitatea de colesterol creste datorita lipsei hormonului estrogen. Foarte mult (aproape 50% din cazuri) conteaza si mostenirea genetica.

Piata de la A la Z Cautari

Monday 03:02:06 PM Romania 89.137.106.152 www.google.ro piatza de la a la z
Monday 03:01:24 PM Germany 188.24.42.159 www.google.ro piata de la a la z cluj
Monday 03:01:12 PM Romania 195.225.64.18 www.google.ro piata az
Monday 03:01:02 PM Romania 80.97.64.33 www.google.ro piata de la a la z
Monday 03:00:25 PM Germany 188.24.65.151 www.google.ro piata-az.ro
Monday 03:00:17 PM United States 78.97.222.194 www.google.ro piata de la a la z cluj napoca
Monday 03:00:10 PM United States 78.97.176.155 www.google.ro piata de la a la z
Monday 03:00:09 PM Romania 86.107.159.156 www.google.ro piata az
Monday 03:00:01 PM Romania 89.123.75.114 www.google.ro piata
Monday 02:59:51 PM Germany 188.24.0.129 www.google.com www piata de la a la z.ro
Monday 02:59:40 PM Germany 188.24.37.134 www.google.ro piata a-z
Monday 02:59:33 PM Romania 213.233.92.179 www.google.ro piata
Monday 02:59:26 PM United States 78.97.173.132 search.yahoo.com www.piata a-z
Monday 02:59:23 PM Germany 188.24.37.203 search.yahoo.com piata az
Monday 02:59:10 PM Romania 89.21.110.167 www.google.ro piata de la a la z
Monday 02:59:03 PM United States 78.97.208.211 www.google.ro piata a-z
Monday 02:58:58 PM Romania 89.136.52.207 www.google.ro piata
Monday 02:58:36 PM Romania 89.43.73.35 www.google.ro piata
Monday 02:58:20 PM Romania 81.12.163.210 www.google.ro piata az
Monday 02:58:05 PM Romania 193.231.29.213 www.google.ro piata-az.ro



Keywords Total % Graphic View
piata de la a la z 1,678 58.20
piata 411 14.26
12piata az 250 8.67
piata a-z0 4.16
piata-az.ro 63 2.19
piata a z 53 1.84
piata de la a la z cluj 41 1.42
www.piata-az.ro 40 1.39
piata az cluj 26 0.90
PIATA DE LA a-z 26 0.90
piata-az 26 0.90
piata cluj 22 0.76
piata online 21 0.73
piatza de la a la z 21 0.73
piata a la z 16 0.55
www.piata de la a la z 16 0.55
a 14 0.49
site:piata-az.ro piata de la a la z 13 0.45
PIATAAZ 13 0.45
piata de a la z

BIO FRESH - IGIENA CAVITATII BUCALE, draj.

Nume: BIO FRESH - IGIENA CAVITATII BUCALE, draj.
Producator: Hexal Pharma

Drajeuri.
Indeparteaza mirosul neplacut al gurii.
Efect indelungat la indepartarea mirosului neplacut al gurii, in mod special al celui de tutun, alcool si alimente condimentate.
Contine clorofila, mentol si extracte din Salviae Myrrhae, Rhatania si Menthae. Nu contine coloranti sintetici sau inlocuitori de edulcoranti.
Contine 50 drajeuri. Se elibereaza prin farmacii.
Spray bucal.
Antibacterian verificat.
Indeparteaza mirosul neplacut al gurii.
Fara freon.

Cu gust placut.
Este un spray fara zahar, cu ulei de menta japonez, cu gust placut ce confera o respiratie proaspata si igienica.
Actioneaza imediat impotriva mirosului neplacut.
Este foarte economic.
Ideal in cazul dietelor.

BILICHOL, capsule gelatinoase

Nume: BILICHOL, capsule gelatinoase
Producator: Pharco Pharmaceuticals

Pentru boli hepatice si litiaza biliara.

Compozitie: Fiecare capsula contine:

Mentol 32 mg
Mentona 6 mg
Pinen (alfa+beta) 17 mg
Borneol 5 mg
Cineol 2 mg
Camfen 5 mg
Proprietati: Bilichol este un amestec de ingrediente active naturale, inalt purificare, care restabilesc o balanta sanatoasa a sistemului biliar. Bilichol creste secretia si debitul biliar, avand in plus o actiune antispastica care reduce forta si frecventa spasmului ductelor biliare. Cu aceste proprietati staza biliara este prevenita, iar tendinta la litiaza este inhibata. De asemenea, Bilichol-ul inhiba 3-Hydroxy-3-Methyl-Glutaryl co-A reductaza, determinand scaderea producerii endogene de colesterol, cu consecinta desaturarii bilei de colesterol. Acest efect ajuta la dizolvarea calculilor biliari si previne formarea altor calculi. Aceste proprietati fac ca terapia cu capsule de Bilichol sa ofere prompt o ameliorare simtitoare in multe suferinte hepatobiliare.

Indicatii: Pentru tratamentul tulburarilor hepatobiliare incluzand: dischinezia de duct biliar; staza biliara; inflamatii biliare; colecistite; colelitiaze.

Precautii: Trebuie avuta grija in dozarea medicamentului la pacientii ce primesc anticoagulante orale. Este recomandabila o reducere in continutul de grasimi al dietei. De asemenea, este recomandabil ca medicamentul sa nu fie administrat femeilor gravide in cursul primului trimestru de sarcina.
Efecte adverse: Nu au fost semnalate pana acum.

Interactiuni medicamentoase: Medicamentele metabolizate de ficat pot prezenta uneori o crestere a metabolizarii acestora daca sunt administrate simultan cu Bilichol.
Dozaj: 1 - 2 capsule de 3 ori pe zi inainte de masa ori in functie de prescriptia medicului: o doza de 1 capsula de 3 ori pe zi este recomandata pentru cateva zile la inceputul tratamentului.

Forma de prezentare: Cutii continand 24 capsule gelatinoase enterosolubile.

Conditii de pastrare: A se pastra in locurile reci si uscate. A se pastra in locuri ferite de copii.

BETOPTIC, sol.oft.

Nume: BETOPTIC, sol.oft.
Producator: Alcon

Solutie sterila oftalmica.

Prezentare farmaceutica: SolutIa oftalmica Betoptic (betaxolol) contine betaxolol clorhidrat, un agent beta-blocant cardioselectiv, intr-o solutie sterila, izotona, cu conservant. Fiecare ml contine: Substanta activa: 0,56% betaxolol clorhidrat (0,5% betaxolol baza). Conservant: clorura de benzalconiu 0,01%. Substante inactive: edetat disodic, clorura de sodiu, acid clorhidric si/sau hidroxid de sodiu (pentru corectarea pH-ului) si apa purificata.

Farmacologie clinica: Betaxololul clorhidrat, un agent blocant cardioselectiv al receptorilor beta1-adrenergici, nu are actiune semnificativa de stabilizare a membranelor (actiune anestezica locala) si este lipsit de actiune simpatomimetica intrinseca. Instilata in ochi, solutia oftalmica Betoptic reduce presiunea intraoculara, atat cea crescuta cat si cea normala, insotita sau nu de glaucom. In studii incrucisate, oarbe, tridirectionale, comparand betaxololul oftalmic cu timololul si placebo, s-a demonstrat ca solutia oftalmica Betoptic are efecte minimale asupra parametrilor pulmonari si cardiovasculari. In contrast, timololul a redus semnificativ functia pulmonara si a produs o scadere a ratei cardiace medii.

Indicatii: Solutia oftalmica Betoptic s-a dovedit a fi eficienta in scaderea presiunii intraoculare si este indicata in tratamentul: Pacientilor cu glaucom cronic cu unghi deschis. Pacientilor cu presiune intraoculara crescuta (pacienti cu hipersensibilitate oculara). Pacientilor cu glaucom sau hipertensiune oculara care au afectiuni respiratorii reactive. Pacientilor cu glaucom sau hipertensiune oculara care folosesc in mod curent terapie multipla antiglaucomatoasa.

Contraindicatii: Hipersensibilitate fata de oricare din componentele acestui produs. Solutia oftalmica Betoptic este contraindicata pacientilor cu bradicardie sinusala mai mare decat un bloc atrioventricular de gradul I, pacientilor cu soc cardiogen si celor cu istoric de insuficienta cardiaca manifesta.

Precautii: Pacientii care urmeaza tratament cu un agent blocant beta-adrenergic administrat oral, concomitent cu solutia oftalmica Betoptic trebuie urmariti pentru detectarea potentialului efect aditiv, fie asupra presiunii intraoculare, fie asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Desi solutia oftalmica Betoptic a demonstrat un potential scazut de producere a efectelor sistemice, trebuie folosita cu prudenta la pacientii cu diabet (in special diabet instabil), sau la pacientii suspectati de a dezvolta tireotoxicoza. Trebuie acordata atentie renuntarii gradate la agentul blocant beta-adrenergic inaintea anesteziei generale, din cauza capacitatii reduse a cordului de a raspunde la stimuli reflecsi simpatici mediati beta-adrenergic. Pulmonar: solutia oftalmica Betoptic un beta-blocant cardioselectiv, a produs numai efecte minime la pacientii cu afectiuni respiratorii reactive. Totusi, trebuie manifestata prudenta in tratamentul pacientilor cu restrictie importanta a functiei pulmonare.

Interactiuni medicamentoase: Desi solutia oftalmica Betoptic folosita ca medicatie unica are efect redus sau nul asupra dimensiunii pupilei, au fost raportate ocazional cazuri de midriaza rezultand din terapia concomitenta cu solutie oftalmica Betoptic si epinefrina. Se recomanda observarea atenta a pacientului atunci cand un beta-blocant este administrat pacientilor care primesc medicamente a caror actiune se exercita asupra terminatiilor catecolaminergice, cum este rezerpina, din cauza posibilului efect aditiv si producerii hipotensiunii si/sau bradicardiei. Sunt necesare precautii in cazul pacientilor care folosesc concomitent medicamente psihotrope adrenergice. Ocular: La pacientii cu glaucom cu unghi inchis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului prin constrictia pupilei cu un agent miotic. Betaxololul nu are efect asupra pupilei; de aceea, solutia oftalmica Betoptic se va asocia cu un agent miotic pentru a reduce presiunea intraoculara crescuta in glaucomul cu unghi inchis. Ca si in cazul altor medicamente antiglaucomatoase, a fost sesizata diminuarea raspunsului dupa terapia prelungita cu solutie oftalmica Betoptic la unii pacienti. Totusi, intr-un studiu pe termen lung, in care 250 pacienti au fost urmariti timp de trei ani, nu s-a observat nici o diferenta semnificativa in privinta valorilor medii ale presiunii intraoculare, dupa stabilizarea initiala.

Sarcina si alaptare: Ca orice alt medicament, solutia oftalmica Betoptic va fi folosita de femei in perioada de graviditate si alaptare numai atunci cand beneficiile anticipate ale tratamentului depasesc riscurile.
Uz pediatric: Nu au fost efectuate studii clinice pentru stabilirea sigurantei si eficacitatii tratamentului la copii.

Reactii adverse: Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice urmarind pacienti aflati sub tratament cu solutie oftalmica Betoptic pe o perioada de pana la 4 ani: Ocular: solutia oftalmica Betoptic a fost bine tolerata. Dupa instilare, ocazional pot aparea disconfort ocular de scurta durata sau lacrimare. Au fost raportate rare cazuri de scadere a sensibilitatii corneene, eritem, prurit, patare punctiforma a corneei, keratita, anizocorie si fotofobie. Sistemic: Dupa administrarea locala a solutiei oftalmice Betoptic s-au semnalat rar efecte sistemice (ex: insomnie, nevroza depresiva).

Mod de administrare: Doza uzuala este de o picatura de solutie oftalmica Betoptic instilata in ochiul afectat, de doua ori pe zi. La unii pacienti, efectul de scadere a presiunii intraoculare dupa administrarea solutiei oftalmice Betoptic poate necesita cateva saptamani pentru a se stabiliza. Urmarirea clinica trebuie sa includa o determinare a presiunii intraoculare in prima luna de tratament cu solutie oftalmica Betoptic. Ulterior, presiunea intraoculara va fi determinata in mod individual, dupa aprecierea medicului curant. Atunci cand pacientul este transferat de la monoterapie antiglaucomatoasa cu un alt preparat, se continua cu preparatul folosit anterior si se adauga o picatura de solutie oftalmica Betoptic in ochiul afectat, de doua ori pe zi. In ziua urmatoare se intrerupe complet administrarea agentuluianti glaucomatos folosit anterior si se continua cu solutia oftalmica Betoptic. Daca presiunea intraoculara a pacientului nu este controlata adecvat cu aceasta terapie, se pot asocia, in cadrul tratamentului antiglaucomatos, pilocarpina, alte miotice, epinefrina sau administrarea sistemica de inhibitori ai anhidrazei carbonice. Atunci cand pacientul este transferat de la terapie antiglaucomatoasa cu mai multe preparate administrate concomitent, se impune individualizarea tratamentului. Schimbarea terapiei trebuie sa implice un singur agent odata, la intervale nu mai mici de o saptamana.

Forma de prezentare: Flacon de 5 ml din plastic alb opac, cu picurator.

Conditii de pastrare: A se pastra la temperatura camerei.

BETASERC

Nume: BETASERC
Producator: Solvay Pharmaceuticals

Prezentare farmaceutica: Comprimate continand 8 mg betahistina; cutii cu 30 si 100 comprimate.

Actiune terapeutica: Este un analog sintetic al histaminei, activ pe cale orala. Betaserc are un efect agonist slab pe receptorii H1 si un efect antagonist puternic pe receptorii H3 ,la nivelul SNC si al sistemului nervos autonom. Betaserc are un efect inhibitor asupra descarcarii de impulsuri din neuronii nucleilor vestibulari si laterali. Betaserc exercita o actiune relaxanta pe sfincterele precapilare de la nivelul microcirculatiei urechii interne, marind consecutiv aportul sanguin la nivelul striei vascularis a labirintului.

Indicatii: Boala Méniére, caracterizata prin urmatoarea triada simptomatica: vertij (asociat frecvent cu greata si varsaturi), pierderea auzului (partiala sau totala) si tinitus. Vertijul vestibular.

Mod de administrare: Doza pentru adulti este de 1-2 comprimate de 3 ori pe zi (24-48 mg/zi). Doza trebuie adaptata individual, in functie de raspuns. Efectul terapeutic poate fi obiectivat, uneori, dupa doua saptamani de tratament. In alte cazuri, cele mai bune rezultate pot fi obtinute dupa cateva luni de tratament. Administrarea de Betaserc in faza de debut previne progresia bolii si/sau pierderea auzului in fazele mai tardive ale bolii.

Reactii adverse: In unele cazuri s-a observat usoara neplacere gastrica, care poate fi evitata prin administrarea medicamentului in timpul meselor sau prin scaderea dozei.

Contraindicatii: Nu exista contraindicatii absolute. Sunt necesare precautii in cazul pacientilor care sufera de feocromocitom sau al pacientilor cu astm bronsic; acestia trebuie atent monitorizati pe durata tratamentului. De asemenea, trebuie atentie in cazul pacientilor cu istoric de ulcer peptic.

BETALOC 1 mg/ ml, solutie pentru injectie i.v.

Nume: BETALOC 1 mg/ ml, solutie pentru injectie i.v.
Producator: Astra

Compozitie: 1 ml solutie injectabila contine metoprolol tartrat 1 mg. Excipienti: Clorura de sodiu pentru injectii si apa pentru injectii.

Prezentare farmaceutica: Injectie i.v. in fiole de 5 ml.

Indicatii terapeutice: Perturbari ale ritmului cardiac inclusiv tahicardia supraventriculara. Infarct miocardic suspectat sau confirmat.

Mod de administrare: Aritmii cardiace: Initial 5 mg injectat intravenos cu o rata de 1-2 mg pe minut. Injectia poate fi repetata la intervale de 5 minute pana cand se obtine un raspuns satisfacator. In general, doza totala de 10-15 mg s-a dovedit a fi suficienta. Doze de 20 mg sau mai mari nu vor aduce beneficii terapeutice suplimentare. Infarct miocardic: Metoprolol va fi administrat intravenos imediat ce simptomele indica un infarct miocardic acut. Acest tratament va fi initiat de preferinta pe sectia de coronarieni sau pe sectii similare imediat dupa stabilizarea starii hemodinamice a pacientului. Se vor administra trei injectii a cate 5 mg in bolus, la intervale de 5 minute, in functie de starea hemodinamica a pacientului (A se vedea "Contraindicatii" si "Precautii speciale"). La pacientii care au tolerat doza intravenoasa totala (15 mg), se va initia tratamentul cu Betaloc 50 mg de patru ori pe zi sau cu doza corespunzatoare de Betaloc ZOK la 15 minute dupa ultima injectie intravenoasa si se va continua timp de 48 ore. Doza de intretinere este de 100 mg Betaloc de doua ori pe zi (dimineata si seara) sau de 200 mg Betaloc ZOK o data pe zi. La pacientii care nu au tolerat intreaga doza intravenoasa de metoprolol (15 mg), tratamentul oral se va initia cu precautie incepand cu doze reduse. Tulburari ale functiei renale: La pacientii cu functia renala afectata nu este necesara ajustarea dozei. Tulburari ale functiei hepatice: In mod normal, la pacientii cu ciroza hepatica nu este necesara ajustarea dozei deoarece legarea de proteine a metoprololului este redusa (5-10%). Cand exista semne de tulburari grave ale functiei hepatice (de ex. pacienti operati) se va lua in considerare o reducere a dozei. Varstnici: La pacientii varstnici nu este necesara ajustarea dozei. Copii: Experienta privind tratamentul cu Betaloc la copii este limitata.

Contraindicatii: Bloc atrioventricular de grad II si III, insuficienta cardiaca decompensata, bradicardie sinusala relevanta clinic, boala de nod sinusal, soc cardiogen, tulburari severe ale circulatiei arteriale periferice. Nu se va administra metoprolol la pacientii cu suspiciune de infarct miocardic acut daca frecventa cardiaca este < 45 batai/minut, daca intervalul PQ este > 0,24 sec sau daca presiunea sanguina sistolica este < 100 mm Hg. Injectiile cu Betaloc sunt contraindicate la pacientii care au demonstrat hipersensibilitate la metoprolol tartrat sau la alte beta-blocante.

Precautii: Nu se vor administra intravenos antagonisti de calciu de tipul verapamil la pacientii tratati cu beta-blocante. In general, la pacientii astmatici se va administra concomitent un beta2-agonist (comprimate si/sau aerosol). Este posibil ca doza de beta2-agonist sa necesite o modificare (crestere) in momentul inceperii tratamentului cu Betaloc. Pe perioada tratamentului cu Betaloc, riscul de a interfera cu metabolismul glucidic sau de a masca hipoglicemia este mult mai redus comparativ cu beta-blocantele neselective. Se recomanda ca la pacientii cu insuficienta cardiaca, decompensarea sa fie tratata atat inainte, cat si in timpul administrarii de metoprolol. Foarte rar, tulburarile de conducere atrio-ventriculara preexistente, de grad moderat, se pot agrava (determinand posibil bloc AV). Daca pacientii dezvolta bradicardie, se vor administra doze mai scazute de Betaloc sau se va intrerupe administrarea gradat. Betaloc poate agrava simptomele tulburarilor circulatorii arteriale periferice, in special prin efectul sau hipotensor. La pacientii cu diagnostic de feocromocitom se va administra concomitent cu Betaloc si un alfa-blocant. Inainte de interventia chirurgicala, anestezistul va fi informat daca pacientul este tratat cu metoprolol. Nu se recomanda intreruperea administrarii de beta-blocant la pacientii la care se va interveni chirurgical. Se va evita intreruperea brusca a tratamentului. Aceasta se va efectua, pe cat posibil, gradat pe o perioada de 10-14 zile cu doze scazande pana la 25 mg pe zi in ultimele 6 zile. In aceasta perioada, pacientii cu boala coronariana vor fi tinuti sub stricta supraveghere. In timpul intreruperii beta-blocadei poate creste riscul producerii evenimentelor coronariene, inclusiv a mortii subite. Se presupune ca la bolnavii tratati cu beta-blocante socul anafilactic imbraca o forma mult mai severa. In cazurile in care presiunea sistolica este sub 100 mm Hg, administrarea de Betaloc intravenos se va efectua cu precautie, deoarece exista riscul scaderii suplimentare a presiunii sanguine (de ex. la pacientii cu aritmii cardiace). La pacientii cu suspiciune de sau cu infarct miocardic confirmat se va monitoriza cu deosebita grija starea hemodinamica dupa fiecare doza de 5 mg administrata intravenos. Nu se va administra a doua sau a treia doza in cazul in care frecventa cardiaca este sub 40 batai/minut, presiunea sistolica este < 90 mm Hg si intervalul P-Q este > 0,26 secunde, sau daca exista semne ale agravarii dispneei sau transpiratiei.

Interactiuni: Pacientii tratati concomitent cu blocante ale ganglionilor simpatici, alte beta-blocante (de ex. colire), sau inhibitori de monoamino-oxidaza (IMAO) vor fi supravegheati strict. In cazul in care tratamentul concomitent cu clonidina trebuie intrerupt, se va sista administrarea de beta-blocant cu cateva zile inaintea clonidinei. In cazul administrarii concomitente de Betaloc si antagonisti de calciu de tipul verapamil sau diltiazem, si/sau agenti antiaritmici, se va urmari posibila aparitie a efectelor inotrop si cronotrop negative. Nu se vor administra intravenos antagonisti de calciu de tip verapamil la pacientii tratati cu beta-blocante. Beta-blocantele pot accentua efectele inotrop si dromotrop negative ale agentilor antiaritmici (de tipul chinidinei si amiodarona). La pacientii tratati cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii vor accentua efectul cardiodepresor. Inductorii enzimatici si inhibitorii enzimatici pot influenta concentratia plasmatica de metoprolol. Concentratia plasmatica de metoprolol este scazuta de rifampicina si poate fi crescuta de cimetidina, alcool si hidralazina. Tratamentul concomitent cu indometacin sau alte medicamente inhibitoare ale prostaglandin-sintetazei poate scadea efectul antihipertensiv al beta-blocantilor. In anumite conditii, cand se administreaza adrenalina pacientilor tratati cu antagonisti ai receptorilor beta-adrenergici, beta-blocantele cardioselective influenteaza mai putin controlul presiunii sanguine comparativ cu cele neselective. Doza de antidiabetice va fi reajustata la pacientii tratati cu beta-blocante.

Sarcina si alaptare: Ca majoritatea medicamentelor, Betaloc va fi administrat in perioada sarcinii si a alaptarii numai in cazurile in care utilizarea sa este absolut necesara. Ca toti agentii antihipertensivi, beta-blocantele pot determina reactii adverse, de ex. bradicardie la fat, nou-nascut si la sugar. Totusi cantitatea de Betaloc preluata prin laptele matern este neglijabila, iar efectele beta-blocadei asupra fatului sunt minime daca mama este tratata cu doze de metoprolol aflate in limitele terapeutice normale.

Efecte asupra capacitatii de a conduce si de a manevra masini. Inainte de a conduce si de a manevra masini, pacientii trebuie sa-si cunoasca propriile reactii la Betaloc, deoarece pot aparea ocazional obnubilare sau oboseala.

Reactii adverse: Betaloc este bine tolerat, iar reactiile adverse aparute sunt, in general moderate si reversibile. S-au raportat urmatoarele evenimente in cadrul studiilor clinice sau a utilizarilor de rutina. In majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o conexiune intre aparitia reactiilor adverse si tratamentul cu Betaloc. S-au utilizat urmatoarele definitii ale frecventei acestora: foarte des (> 10%), des (1-9,9%), izolat (0,1-0,9%), rar (0,01-0,09%) si foarte rar (< 0,01%). Sistemul cardiovascular: Des: bradicardie, tulburari posturale (foarte rar cu sincopa), extremitati reci, palpitatii. Izolat: deteriorari pasagere ale simptomelor insuficientei cardiace, bloc AV grad I, edem, dureri precordiale. Rar: tulburari de conducere cardiaca, aritmii cardiace. Foarte rar: gangrena la pacientii cu tulburari severe, preexistente ale circulatiei periferice. Sistemul nervos central: Foarte des: oboseala. Des: obnubilare, cefalee. Izolat: parestezii, crampe musculare.

Sistemul gastrointestinal: Des: greturi, dureri abdominale, diaree, constipatie. Izolat: varsaturi. Rar: uscaciunea gurii. Sistemul sanguin: Foarte rar: trombocitopenie. Ficat: Rar: tulburari ale testelor functiei hepatice. Metabolism: Izolat: crestere ponderala. Psihic: Izolat: depresii, tulburari de concentrare, somnolenta sau insomnie, cosmaruri. Rar: nervozitate, anxietate, impotenta/ disfunctii sexuale. Foarte rar: amnezie/ tulburari de memorie, confuzie, halucinatii. Aparatul respirator: Des: dispnee. Izolat: bronhospasm. Rar: rinita. Organe senzitive: Rar: tulburari de vedere, absenta secretiei lacrimale, ochi iritati, conjunctivita. Foarte rar: tinitus, tulburari gustative. Piele: Izolat: rash (sub forma de urticarie psoriaziforma si leziuni cutanate distrofice), transpiratii. Rar: caderea parului. Foarte rar: reactii de fotosensibilitate, psoriazis agravat.

Supradozare: Simptome: Supradozarea cu metoprolol poate determina hipotensiune severa, bradicardie sinuzala, bloc atrioventricular, insuficienta cardiaca, soc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, tulburari ale starii de constienta/coma, greturi, varsaturi, cianoza. Ingestia concomitenta de alcool, alte hipertensive, chinidina sau barbiturice poate agrava starea pacientului. Tratamentul supradozarii: In caz de hipotensiune severa, bradicardie, decompensare cardiaca iminenta se va administra intravenos un beta1-agonist (de ex. prenalterol) la intervale de 2- 5 minute sau in perfuzie continua pana se obtine efectul dorit. Daca beta1-agonistul selectiv nu este disponibil, se poate folosi dopamina; sulfatul de atropina i.v. poate fi utilizat pentru blocarea nervului vag. Daca nu se obtine un efect satisfacator, pot fi folositi alti agenti simpatomimetici cum ar fi dobutamina sau noradrenalina. Se pot administra si doze de 1-10 mg de glucagon. Un pacemaker poate fi necesar. Pentru a combate bronhospasmul se va administra un beta2-agonist i.v. A se observa ca dozele de antidot necesare tratamentului supradozarii cu beta-blocante sunt mult mai mari decat dozele terapeutice recomandate in mod normal. Aceasta rezulta din faptul ca receptorii beta sunt ocupati de beta-blocant.

Proprietati farmacodinamice: Metoprolol este un beta1-blocant selectiv blocand receptorii beta1 la doze mult mai mici decat cele necesare blocarii receptorilor beta2. Metoprolol are un efect de stabilizare membranara nesemnificativ si nu prezinta activitate partial agonista. Metoprolol reduce sau inhiba efectul agonist al catecolaminelor asupra cordului (eliberate in timpul stresului fizic si psihic). In consecinta cresterile uzuale ale frecventei cardiace, debitului cardiac, contractilitatii cardiace si ale presiunii cardiace sanguine pe care le produce cresterea acuta a nivelului de catecolamine, sunt reduse de metoprolol. In conditiile unui nivel ridicat de adrenalina endogena, metoprolol va interfera intr-un grad mult mai redus cu controlul presiunii sanguine decat beta-blocantele neselective. La nevoie, metoprolol poate fi administrat in asociere cu un beta2-agonist la pacientii cu simptomele unei boli pulmonare obstructive. Administrat concomitent cu un agonist beta2, Betaloc interfera la dozele terapeutice intr-un grad mult mai scazut cu bronhodilatatia mediata de agonistul beta2, comparativ cu beta-blocantele neselective. Interferenta Betaloc cu eliberarea de insulina si cu metabolismul glucidic este mult mai redusa decat cea a beta-blocantelor neselective. Influenta Betaloc asupra raspunsului cardiovascular la hipoglicemie este mult mai scazuta decat cea a beta-blocantelor neselective. Studii pe termen scurt au descris ca Betaloc poate determina cresteri usoare ale concentratiei plasmatice de trigliceride si acizi grasi liberi. In unele cazuri s-a observat o usoara scadere a nivelului de lipoproteine HDL, dar intr-un grad mult mai redus decat in cazul beta-blocantelor neselective. In cadrul unui studiu extins pe parcursul catorva ani s-a demonstrat o reducere semnificativa a nivelului seric de colesterol total dupa tratamentul cu metoprolol. Calitatea vietii nu va fi compromisa sau va fi imbunatatita pe perioada tratamentului cu Betaloc. S-a observat cresterea calitatii vietii la pacientii care au suferit un infarct miocardic acut si la cei cu cardiomiopatie dilatativa idiopatica si care au fost tratati cu metoprolol.

Proprietati farmacocinetice: Absorbtia si distributia: Dupa o injectie i.v. metoprolol este distribuit rapid in decurs de 5-10 minute. Exista o legatura lineara intre nivelul plasmatic si dozele administrate in limite de 5-20 mg. Metoprolol va fi absorbit complet dupa administrarea orala. In limitele dozelor terapeutice, concentratia plasmatica creste linear in corelatie cu marimea dozei. Concentratia plasmatica maxima se atinge in aproximativ 1,5-2 ore. De asemenea, profilul plasmatic prezinta o variabilitate extinsa la diferitii subiecti. Ca urmare a unui efect first-pass extins, biodisponibilitatea sistemica a metoprololului dupa o doza orala unica este de aproximativ 50%. Dupa administrari repetate, fractiunea sistemica disponibila creste la aproximativ 70%. In cazul ingestiei concomitente de alimente, biodisponibilitatea dupa o doza orala va fi de aproximativ 30-40%. Metoprolol se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 5-10%. Metabolism si eliminare: Metoprolol este metabolizat la nivel hepatic prin oxidare. S-au identificat trei metaboliti principali, dar nici unul nu are efecte beta-blocante cu importanta clinica. De regula, in urina se gaseste 95% din doza orala. Circa 5% din doza administrata va fi excretata pe cale urinara sub forma nemodificata, acest procent putand creste pana la 30% in cazuri izolate. Timpul de injumatatire al metoprolol este de 3,5 ore (limite: 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/minut. La varstnici nu se produc modificari semnificative ale farmacocineticii metoprololului. Biodisponibilitatea sistemica si eliminarea de metoprolol vor fi nemodificate la pacientii cu tulburari functionale renale. Totusi, excretia de metaboliti va fi redusa. La pacientii cu o rata de filtrare glomerulara (RFG) mai mica de 5 ml/min s-a observat o acumulare semnificativa de metaboliti. In orice caz, aceasta acumulare de metaboliti nu va accentua blocada receptorilor beta. Datorita legarii reduse de proteinele plasmatice, farmacocinetica metoprololului va fi putin afectata de tulburarile functiei hepatice. Totusi, la pacientii cu ciroza hepatica severa si shunt portocav, biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescuta, iar clearance-ul total poate scadea. Pacientii cu anastomoza portocava au un clearance total de circa 0,3 ml/min si valori ale ariei de sub curba concentratie-timp (AUC) de 6 ori mai mari decat cele la subiectii sanatosi.

Incompatibilitati: Nu se va adauga Betaloc 1 mg/ml injectabil la Macrodex.
Instructiuni de folosire: Betaloc 1 mg/ml injectabil, corespunzand la 40 mg metoprolol, poate fi diluat in 1000 ml din urmatoarele solutii perfuzabile: clorura de sodiu 0,9%, manitol 150 mg/ml, dextroza 100 mg/ml, dextroza 50 mg/ml, fructoza 200 mg/ml, zahar convertibil 100 mg/ml, solutii Ringer, Ringer-dextroza, Ringer acetat. Solutia de Betaloc 1mg/ml injectabil va fi utilizata pana in 12 ore.

BETADINE, solutie, sapun chirurgical, unguent

Nume: BETADINE, solutie, sapun chirurgical, unguent
Producator: EGIS

Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Preparatul contine iodul activ ca agent antimicrobian. Sapunul chirurgical este recomandat atat in asepsia preoperatorie a mainilor, cat si pentru igiena curenta a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

Compozitie: Solutia contine 100 mg PVP-iodine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml); sapunul chirurgical contine 7,5 mg PVP-iodine/ml; unguentul contine 100 mg PVP-iodine/mg.

Indicatii: Solutia de Betadine: dezinfectia pielii si mucoaselor inainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Sapunul de Betadine: dezinfectia mainilor inainte si dupa actele medicale curente; igiena personalului medical si auxiliar din maternitati, crese, gradinite si sanatorii; in laboratoare dupa contactul cu exudate si secretii; asepsia preoperatorie a mainilor. Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Contraindicatii: Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, inainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si in timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu).
Dozaj si posologie: Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau in dilutie 1/10 in functie de aplicatie; (in forma nediluata cand se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, in dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii in dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat inainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi indepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. Sapunul se foloseste numai in forma nediluata; pentru practica medicala curenta 5 ml sunt suficienti, cu o expunere de cel putin 1 minut; mainile se clatesc apoi abundent cu apa calda; preoperator se folosesc 10 ml timp de 2,5 minute; operatia se repeta dupa spalarea abundenta a mainilor cu apa sterila (deci in total 20 ml Betadine timp de 5 minute). Unguentul: se aplica pe tegumente curate si uscate ori de cate ori se considera necesar.

Precautii: Culoarea bruna a Betadinei ii indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste impreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. In cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului inainte; Betadine nu se foloseste impreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. In patologiile tiroidiene, in special la batrani, unguentul nu se foloseste decat sub strict control medical; aceleasi precautiunii trebuiesc luate in cazul nou nascutilor, copiilor mici, gravidelor si in perioada alaptarii.

Interactiuni medicamentoase: Este contraindicata folosirea concomitenta a dezinfectantelor pe baza de mercur.

BETADINE, sol.

Nume: BETADINE, sol.
Producator: EGIS

Solutia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian (bactericid, fungicid, virucid, protozoicid), recomandat pentru dezinfectia pielii si mucoaselor. Preparatul contine iodul activ ca agent antimicrobian. Sapunul chirurgical este recomandat atat in asepsia preoperatorie a mainilor, cat si pentru igiena curenta a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg spectru antimicrobian.

Compozitie: Solutia contine 100 mg PVP-iodine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml); sapunul chirurgical contine 7,5 mg PVP-iodine/ml; unguentul contine 100 mg PVP-iodine/mg.

Indicatii: Solutia de Betadine: dezinfectia pielii si mucoaselor inainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Sapunul de Betadine: dezinfectia mainilor inainte si dupa actele medicale curente; igiena personalului medical si auxiliar din maternitati, crese, gradinite si sanatorii; in laboratoare dupa contactul cu exudate si secretii; asepsia preoperatorie a mainilor. Unguentul de Betadine: tratamentul arsurilor, al ranilor septice si aseptice, al ulcerelor trofice, escarelor si altor infectii cutanate si dermatoze suprainfectate.

Contraindicatii: Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, inainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si in timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu).
Dozaj si posologie: Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau in dilutie 1/10 in functie de aplicatie; (in forma nediluata cand se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, in dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii in dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat inainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi indepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. Sapunul se foloseste numai in forma nediluata; pentru practica medicala curenta 5 ml sunt suficienti, cu o expunere de cel putin 1 minut; mainile se clatesc apoi abundent cu apa calda; preoperator se folosesc 10 ml timp de 2,5 minute; operatia se repeta dupa spalarea abundenta a mainilor cu apa sterila (deci in total 20 ml Betadine timp de 5 minute). Unguentul: se aplica pe tegumente curate si uscate ori de cate ori se considera necesar.

Precautii: Culoarea bruna a Betadinei ii indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste impreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. In cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului inainte; Betadine nu se foloseste impreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. In patologiile tiroidiene, in special la batrani, unguentul nu se foloseste decat sub strict control medical; aceleasi precautiunii trebuiesc luate in cazul nou nascutilor, copiilor mici, gravidelor si in perioada alaptarii.

Interactiuni medicamentoase: Este contraindicata folosirea concomitenta a dezinfectantelor pe baza de mercur.