Remedii din plante pentru bolile dentare

Remedii din plante pentru bolile dentare


Prevenirea şi combaterea afecţiunilor dentare, inclusiv a anomaliilor dento-maxilare, trebuie să intre în preocupările permanente ale părinţilor faţă de copii, încă de la vârsta preşcolară, precum şi a educatoarelor din creşele şi căminele de copii.

Aceste preocupări trebuie să fie continuate şi la copiii şcolari, precum şi la adolescenţi şi vârstnici, pentru a realiza, în final, o sănătate deplină într-un corp viguros şi rezistent la bolile curente.



Caria dentară este o afecţiune specifică civilizaţiei moderne, circa 95% din populaţia contemporană prezentând dinţii cariaţi. Caria constă din distrugerea treptată a întregii structuri a dintelui începând din afară către interior, pornind de la email, smalţ, dentină, ajungând la nervi, apoi la gingii şi la rădăcină. Afecţiunea este mai frecventă la persoanele cu viaţă sedentară sau la cele care consumă, în exces, făină de cereale, paste făinoase şi, mai ales, dulciuri (zahăr alb, bomboane, prăjituri), alcooluri îndulcite (lichioruri), cafea şi tutun. După consumul de produse zaharoase şi de panificaţie, resturile rămase pe dinţi constituie substratul pe care se dezvoltă o anumită floră microbiană (streptococi, lactobacili). Aceasta acidifică zona de la suprafaţa smalţului dentar prin producerea de acizi organici (lactic, piruvic, uric), ce coboară pH-ul la 4-5.

Unele microorganisme cariogene de la suprafaţa dinţilor nespălaţi cu peria şi cu pasta de dinţi provoacă decalcifierea smalţului dentar. În acest mod acţionează peste 30 de specii microbiene care degradează dinţii, începând cu pete gri-galbene, asperităţi şi fisuri la suprafaţa dinţilor, până la mici scobituri între prismele de smalţ.

Dinţii cariaţi devin sensibili la cald, la rece, la dulce sau la acru şi formează abcese. Sensibilitatea la temperaturi extreme şi la alţi stimuli externi apare din cauza faptului că dinţii sunt inervaţi şi vascularizaţi, ca orice organ viu, iar acţiunile exercitate de factorii externi, la nivelul fibrelor nervoase şi al vaselor de sânge, provoacă senzaţia dureroasă.

Abcesul dentar

Este o inflamaţie cu pungă de puroi în jurul dintelui cariat. Mai întâi se infectează pulpa dintelui (pulpită) şi apoi vasele şi nervii pulpari care se necrozează, iar canalul dentar este invadat de microbi (gangrenă pulpară). Invazia microbiană se extinde în jurul dintelui ca un bob de mazăre, provocând dureri violente, mai ales la palpare sau prin lovire, în axul dintelui, cu un instrument oarecare. Aceasta dovedeşte că puroiul a invadat spaţiul din jurul rădăcinii.

În unele cazuri, infecţia poate difuza în organism prin sistemul vascular, provocând leziuni grave în rinichi, articulaţii şi inimă.

Tratamente cu plante contra abcesului dentar

- infuzie caldă din flori de muşeţel sau din flori de coada şoricelului, bogate în azulene, cu acţiuni antiseptice, calmante, decongestive şi antiinflamatoare (2 linguri cu flori uscate la 250 ml de apă clocotită); se ţine în gură 3-5 minute, cu repetare la o oră;

* gargară şi tamponări locale cu infuzii din frunze de salvie şi cerenţel (2 linguriţe la 100 ml apă), repetate la 5 minute, având acţiuni astringente, cicatrizante şi antimicrobiene;
* clătirea gurii cu infuzie din flori şi frunze de nalbă mare (2 linguriţe la o cană), având efecte emoliente datorită conţinutului de mucilagii;
* gargară zilnică de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri cu rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml de apă care se fierbe 20-30 de minute la foc moale);
* gargară cu decoct din herba de sunătoare sau sulfină (2 linguri cu vârfuri florale la 200 ml de apă), cu rol de calmare a durerilor;
* gargară zilnică cu amestec de plante ce conţine flori de muşeţel, herbă de cimbrişor şi frunze de salvie (cu acţiune antiinflamatoare şi dezinfectantă), frunze de nalbă mare (cu acţiune emolientă), capsule de mac (cu efect anestezic) şi rădăcini de cerenţel (cu efect astringent şi hemostatic).