Despre varza

Despre varza

 Se cunoaste deja efectul terapeutic deosebit al verzei. Camille Droz, in 1970, in cartea Despre minunatele efecte vindecatoare ale frunzei de varza, explica in amanunt cum se trateaza diferite afectiuni cu frunze de varza. Compresele cu frunza de varza verzi (partea exterioara a verzei) presate cu sticla - nu trebuie sa fie reci. Frunza de varza are afinitate pentru substantele toxice, obligandu-le sa iasa din tesuturi. Ea produce sau favorizeaza secretia sau supuratia la abcese, furuncule, erizipel, dar si la pielea sanatoasa care acopera tesuturi bolnave in profunzime. Daca boala se intinde pe suprafete mari, lichidul aflat sub piele in partile neacoperite de varza este absorbit si dirijat numai spre locurile acoperite, iar de acolo este eliminat. Vindecarea intervine dupa ce cauza bolii a fost indepartata. Daca dupa aplicatie frunza devine bruna, secretia sau puroiul contine substante caustice. Daca devine galbena, uscata, vestejita, atunci boala sau este foarte rebela sau s-a vindecat prin compresele anterioare. Secretia sau supuratia sub influenta verzei precede orice vindecare. Ea contine o substanta bactericida care, in proportii slabe, reduce germenii gram negativi Varza contine S (dezinfectant al aparatului respirator, in eczeme, seboree), saruri de K, vitamina U (ocrotitoare a mucoaselor), vitamina K (antihemoragica). De aici apar proprietatile cicatrizante ale sucului folosit in colite ulceroase. Ele apartin si mucilagiilor. Mai contine: protide, lipide, glucide, minerale: 50mg P, 50 mg Ca, 1-3 mg Fe; vitamine: 80 mg vitamina C; 0,15 mg vitamina Bj; 0,12 mg vitamina B2; 0,6 mg vitamina PP; 0,5 mg provit. A; 2183 UI vitamina A; vitamina D2. Bogatia in S (100 mg%), arsenic, Ca, P, Cu, I o face remineralizanta si reconstitutiva. Prin vitamina A, intretine nutritia tesuturilor si intarzie imbatranirea. Prin vitamina B, factor de echilibru nervos, ajuta la respiratia celulara, metabolismul glucidelor, absorbtia oxigenului la nivelul celulelor. Prin Mg, Ca, K este un mijloc de aparare contra maladiilor. Clorofila permite producerea hemoglobinei si se opune anemiei, dar fierberea distruge acest element. Proprietatile antianemice sunt datorate Fe si Cu, care intervin in fixarea Ca. Moarea de varza (zeama de varza acra) bogata in fermenti, vitamine si enzime, este folosita terapeutic in multe afectiuni: constipatie, hipotensiune, digestie dificila, febra etc. Prin protide si glucide este energetica si constructoare. Boli vindecate de varza : varsat, urticarie, pojar, scarlatina, zona zoster, pustule, basici, acnee, eczeme, plagi, flegmoane, afectiuni eruptive, erizipel, inflamatii ale capilarelor, ale vaselor ganglionilor limfatici, arsuri, rani, muscaturi de sarpe, cangrena, sifilis, fracturi, febre, malarie, tifos, nevralgii, reumatism, coxalgie, diabet, guta, afectiuni intestinale, migrena, cefalee, epilepsie, isterie, astm, guturai, bronsita, paralizii, inflamatii oculare, mutenie, surditate, ulcere, hemoroizi, raceli, tumori, diabet, alcoolism etc. Este pretioasa pentru stomac si intestin. Prin bogatia in vitamine este antiscorbutica, reechilibranta. Bolile mentionate au drept cauza anumite toxine, pe care actiunea verzei le elimina prin piele: „depuratie cutanata". Diferite moduri de aplicare : - la ameteala, cefalee, irascibilitate, tensiuni nervoase; se infasoara picioarele cu frunze de varza, schimband compresa dimineata si seara; - arsuri: atenueaza durerile, evita formarea basicilor si da cicatrici curate ; - astm: se aplica dimineata si seara pe piept si regiunea superioara a abdomenului; comprese de cate 4 frunze mari; - cancerul nu-1 vindeca, dar usureaza durerile, micsoreaza supuratia si evita mirosul neplacut; - cruste: se indeparteaza parul de pe cap, se aplica frunze si se fixeaza cu o caciulita. La fiecare schimbare, se spala capul; - guta, reumatism, fracturi, inflamatii oculare: comprese; - malarie, meningita, tifos, febra: comprese pe brate si picioare - atrage sangele in aceste parti; - metrite, menoragii: comprese pe abdomen si regiunea rinichilor; influenteaza favorabil menstruatia, calmeaza durerile. Tratamentul trebuie continuat cateva luni; - panaritiu: se infasoara degetul; - paralizii ale extremitatilor: se infasoara intreaga extnmitate; - pojar: comprese pe extremitati; ceai de tei, viorele au musetel; - tulburari gastrice si intestinale: comprese pe abdomei; - ulcere gastrice : se bea suc de varza.

Somnul natural

Somnul natural Cercetarile oamenilor de stiinta, in acest domeniu, releva faptul ca ceasul biologic uman functioneaza in deplina concordanta cu energiile din univers. Noaptea, timp de 12 h, organismul, aura, se incarca cu energie, iar ziua, tot 12 h, se descarca. inainte de a se introduce curentul electric si, implicit, radioul si televizorul, in special populatia de la sate era in acord cu ceasul cosmic, sculandu-se odata cu rasaritul soarelui (la cantarul cocosilor) si culcandu-se imediat dupa apusul lui. Dar maxima incarcare cu energie a organismului are loc intre orele 21 si 24, scazand treptat din intensitate pana la ora 4 dimineata, cand se opreste. Urmeaza un somn relaxant, de cele mai multe ori incarcat cu vise. Consumul maxim de energie are loc ziua, intre orele 9 si 12 (observati similitudinea de ore). Energia se consuma treptat pana la ora 16, organismul deja incepand sa resimta oboseala. Tehnologia avansata, agitatia si stresul cotidian perturba aceste ritmiri ancestrale, conducand la dereglari ale organismului pe care tehnica medicala, ramasa mult in urma celorlalte descoperiri, nu mai poate sa le rezolve in totalitate. Orele de somn cele mai bune sunt in pas cu natura, adica 21-2, la ora 2 incepand trezirea naturii. Somnul de dimineata era considerat boala curata. In timpul somnului se produc anumiti hormoni. Siesta, de obicei intre orele 14-15, reactiveaza acest proces. Cortizonul produs de organism conditioneaza reactii antiinflamatoare, linisteste durerea. Actiunea sa este legata de temperatura corpului. Cu cat temperatura este mai scazuta (dimineata sau in timpul siestei) cu atat hormonul este mai activ. Hormonul de crestere este secretat in timpul somnului lent, profund, care poate fi in timpul siestei. La adult, el regleaza producerea de grasimi. Melatonina este secretata de glanda pineala in intuneric. Ea este un izvor al tineretii, incetinind imbatranirea. in timpul siestei, pentru a ac.iva acest proces, faceti intuneric in camera (trageti draperiile). O alternativa la siesta de dupa-amiaza o reprezinta lelaxarea, timp de 10 min. Exercitiul consta in 2 timpi: deconectarea musculara si detenta meitala („sunt calm..."). Somnul are 5 cicluri de durata inegala: 1. Somn foarte lejer, tranzit intre veghe si somn. 2. Somn lejer, inca 20 min. 3. Somn profund. 4. Somn foarte profund, cand corpul se repara. Toate functiile incetinesc. Aceste 4 cicluri reprezinta somnul lent. 5. Somn rapid, al viselor (20-30 min.). Se revine apoi la primul ciclu (veghe-somn). Atat starii de veghe, cat si starii de somn ii corespund anumite unde cerebrale, care pot fi depistate la encefalograf. 1. in starea de veghe, apar undele beta cu frecvente f = 14-21 Hz. Ele corespund lumii fizice in care exista notiunea de spatiu si timp. 2. in starea de semisomn, exista unde alfa cu f = 7-14 Hz, corespunzatoare lumii spirituale. Nu exista notiunea de spatiu si timp. Frecventa f = 10 Hz este numita si frontiera PSI deoarece sub nivelul ei apar fenomene de parapsihologic: telepatie, premonitie, tele-kinezie etc. La frecventa f = 10 Hz se interconecteaza cele doua emisfere cerebrale, dreapta intuitiva folosita la ascultarea muzicii, admirarea naturii etc. si stanga cu rol analitic, logic (la stangaci este invers). Intrand in starea alfa in mod voluntar, poti sa-ti folosesti subconstientul in programarea si dirijarea constienta a vietii. Aceasta ne arata Dan Seracu in cartea Autocontrol pas cu pas. 3. in starea de somn, se emit unde teta cu frecvente f = 4-7 Hz. Si la anestezie generala se activeaza aceste unde. 4. in timpul somnului profund, apar unde delta cu frecventa mai mica de 4 Hz. Este domeniul inconstientului. Numarul de ore de somn depinde de varsta, de constitutie. Persoanele varstnice dorm mai putin, copiii mai mult. in general trebuie asigurate 8 h de somn profund. Pentru sistemul imunitar, somnul este vital ca stimulent si regenerare. Substantele care produc somnul stimuleaza si productia de interleucina, una dintre cele mai importante arme ale sistemului imunitar. Cand contractam o raceala, interleucina este produsa in cantitate mai mare si noi ne vindecam dormind. Insomnia poate fi provocata de toxinele patrunse in creier, in caz de boala, intoxicatii de la ficat sau intestin (la ochi apar culoarea galbena sau inflamatii) sau din cauza nervilor. Daca aveti prin preajma o apa curgatoare, dormiti in unghi de 90 de grade fata de circulatia apei, indiferent de punctul cardinal. Oamenii care dorm paralel cu cursul de apa si in aceeasi directie se trezesc cel mai des epuizati a doua zi, iar daca dorm in directia opusa se trezesc cu capul greu, pentru ca fluxul de energie e prea puternic. Poate creste si tensiunea arteriala in acest caz. Camera trebuie sa fie orientata spre S-E, patul orientat cu capul spre N sau V. Nu se doarme pe spate, oi pe dreapta la culcare si pe stanga la sfarsit. Picioarele reci le incalzim. La culcare, daca este necesar, se bea ceai medicinal de melisa, sunatoare, tei, hamei, odolean sau coji de meresindulcit cu miere. Se face baie de aer in fata ferestrei deschise, gimnastica si frectii. Nu se bea ceai negru sau cafea inainte de culcare. Pentru limpezirea capului, ne servim de ciorapi umezi peste care punem sosete de lana sau aplicam comprese cu otet pe piept. Ne deconectam gandindu-ne la ceva placut sau citim ceva vesel.

Respiratia profunda

Respiratia profunda Respiratia corecta este foarte importanta pentru mentinerea sanatatii, avand implicatii atat de ordin fizic, cat si psihic si intelectual. Ea stimuleaza circulatia sangelui, regleaza metabolismul, ajuta digestia, echilibreaza temperatura corpului si intareste psihicul. Odata cu respiratia corpul primeste energie universala - prana, dupa cum o numeau vechii indieni. Respiratia consta din 3 etape : respiratia joasa sau abdominala, respiratia mijlocie sau intercostala si respiratia superioara sau claviculara. Doar respiratia completa, compusa din cele 3 etape, alimenteaza plamanii cu o cantitate suficienta de oxigen. Prin respiratia profunda se preia din efortul inimii, iar prin presiunea abdominala si toracica exercitata de miscarea diafragmei in sus si in jos, se creeaza o a doua inima. Astfel se intensifica si se regleaza circulatia sangelui si prin aceasta se distribuie elemente nutritive intarindu-se si sistemul imunitar si corpul vibrator. Se realizeaza o fuziune intre trup, minte, suflet, materia aflandu-se sub comanda mentalului prin internediul spiritului. Trupul, mintea, sufletul isi amplifica reciproc vitalitatea. Ne eliberam de stres ji ne regasim linistea si echilibrul. S-a constatat ca prin respiratia obisnuita practicata di majoritatea oamenilor, intr-un minut, in plamani intra 7-10 1 de oxigen, pe cand prin respiratia completa si constienta se pompeaza in plamani intre 50 si 70 1/min. Exercitiile de espiratie trebuie efectuate intr-o stare de deplina liniste si relaxare, constientizand faptul ca jrin aceasta se curata organismul de toxinele acumulate in el, iar gandurile vor deveni mii curate, imblanzindu-se astfel incrancenarile sufletesti. In timpul exercitiilor de respiratie sira spinarii trebuie ta fie dreapta. intai se va insusi bine respiratia completa si numai dupa aceea se vor face exenitii de respiratie mai complicate. Exercitiile se pot face de 2-3 ori/zi cate 6-7 respiratii compete. Este important sa fie corect efectuate si sa nu se exagereze, marind durata lor trepta. Cei neinitiati pot consulta la inceput un specialist.

Graul incoltit

Graul incoltit Graul incoltit are o mare forta vitala. Prin incoltire, boabele de grau trec de la o viata latenta la una activa. Vitaminele si sarurile minerale continute sunt in cantitate mult mai mare in graul obisnuit. in 100 g grau incoltit se gasesc : 1050 mg fosfor, 342 mg Mg, 71 mg Ca ; vitamine: A, B, E, K, D, PP; enzime si anumiti hormoni vegetali. Se recomanda zilnic persoanelor grav bolnave sa consume 200-250 g grau incoltit. Persoanele sanatoase este suficient sa consume 3 linguri cu grau incoltit.

Masarea zonei reflexogene

Masarea zonei reflexogene (a afectiunii respective, in talpi si la maini, dimineata si seara) Intr-o sumedenie de parti ale corpului, dar mai ales in talpi, exista terminatii periferice ale diferitilor nervi rahidieni care, prin creier, au legatura cu organele noastre interne, fiecare organ fiind coordonat de un centru nervos. Talpa este un adevarat dispozitiv de telecomanda, pe ea existand o multime de butoane. Prin excitarea punctelor unde exista terminatiile nervoase, se declanseaza in sistemul nervos central fenomene care duc la imbunatatirea activitatii organului respectiv, la cresterea capacitatii lui de aparare, la toni-fierea lui. Masajul talpilor va influenta pozitiv si nervii rahidieni care nu pot ajuta organul respectiv. Biocampul este distribuit in jurul corpului in straturi de grosimi si densitati diferite. Corpul, in partea din fata, are biocampul in raport de 1/1, pe laterale are 3/4 din biocamp, in spate 1/2, deasupra capului 1/7 din grosime, iar sub talpi 1/10. Deci sub talpi stratul este subtire si este usor de patruns. Atentie la starea psihica din timpul reflexo-terapiei! „Orice vibratie (apasare) insotita de informatie (gandul cel bun) se transforma in radiatie care influenteaza substanta (fizica sau eterica)" (Gabriela Floreta Bucur - Terapii reflexogene). La apasarea anumitor puncte, pot aparea dureri si se simt granulatii din deseuri formate din acid uric, acid oxalic, calciu, resturi ale proceselor de metabolism. Prin masaj, cristalele de deseuri sunt sfaramate, dizolvate, eliminate, iar circuitul energetic si sangvin este restabilit. Prin apasare, iau nastere o serie de unde care vibreaza si curata traseul energetic si sangvin, pana la organul cu care se afla in rezonanta. Pe talpa dreapta se reflecta partea dreapta a corpului, iar pe cea stanga, partea stanga a corpului. Exceptie fac organele localizate pe cap si in cutia craniana (unde nervii se incruciseaza), care se reflecta invers pe talpi. Deci vom masa zonele ochi, urechi, nari de pe dreapta corpului, pe talpa stanga. Exista o legatura intre membrele superioare si inferioare. De exemplu, daca nu putem avea acces la o mana din cauza unui traumatism, putem actiona asupra piciorului in zona similara. Exista o armonie electromagnetica si intre diferite parti ale corpului. in cazul marilor articulatii (umeri, coate, sold, genunchi), se maseaza mai intai punctele situate pe aceeasi parte, timp de 2 min. De exemplu, daca exista o durere la umarul stang, vom masa soldul stang si apoi umarul drept (apar dureri reflexe prin bilateralitate orizontala). Cand durerile sunt la articulatiile mici (articulatie pumn, glezna, degete), vom masa mai intai articulatia corespunzatoare zonei opuse. De exemplu, pentru un deget stang afectat, vom masa intai degetul similar drept si apoi degetul de la piciorul stang. Reflexoterapia este contraindicata in unele cazuri: insuficienta renala acuta (un rinichi in insuficienta de activitate nu poate fi incarcat cu alte toxine - cele dislocate); infarct (datorita sangelui abundent trimis catre inima); hemoragii; sarcina etc. Nu se practica imediat inainte sau dupa masa, deoarece pentru digestie este necesara o cantitate mare de energie, iar masajul foloseste energia pentru a o redistribui acolo unde este necesara redresarea. De asemenea, nu se face cu ajutorul unei persoane cand nu exista afinitate sufleteasca reciproca. Masarea se incepe cu zona rinichi, pentru a pregati caile de eliminare a depunerilor anorganice. Se continua cu zonele cap, coloana vertebrala (centru de dirijare a functiilor); urmeaza plamanii, stomacul, intestinele, ficatul, vezica biliara si pancreasul, care sunt organe de dezintoxicare, metabolism si producere a substantelor de reconstituire. Se acorda atentie punctelor legate de circulatia sangvina. Zonele in rezonanta cu caile limfatice si ganglionii limfatici vor ajuta la degradarea deseurilor metabolice, actionand si la marirea imunitatii organismului. in final, se maseaza celelalte puncte sensibile (organe de simt, membre etc). O alta zona reflexogena este limba. in fiecare dimineata, dupa cura de ulei, se curata limba, masand-o cu o lingurita de plastic. in felul acesta sunt activate si zonele reflectogene de pe limba.

Intarirea sistemului imunitar

Intarirea sistemului imunitar Sistemul imunitar este compus din 2 kg de celule si anticorpi. Din acestea, 250 g trebuie reinnoite zilnic. in afara sistemului general alcatuit din celule care circula prin tot organismul (sange si limfa), mai exista un sistem special, alcatuit din anumite globule albe care ataca unii agenti patogeni, neutralizandu-i. Ceea ce nu reuseste si faca sistemul general, incearca sa faca sistemul special. O alimentatie incarcata, stresul sau medicamentele aduc prejudicii sistemului imunitar. La baza imunitatii se afla anticorpii, substante chimice complexe, fabricate de organism la patrunderea de substante straine (microbi, paraziti, seturi, vaccinuri etc.) numite antigene. Dupa 7-10 zile de la contactul cu antigenul, organismul poate fabrica suficienti anticorpi care sa lupte contra bolii si care sa poata fi depistati prin analize de laborator. Anticorpii sunt specifici fiecarei boli si persista in organism dupa vindecarea bolii, luni si ani, uneori toata viata. Principalele componente ale sistemului imunitar sunt: macrofagele, limfocitele si plasmo-citele. Aceste celule provin din organele limfoci-reticulare: splina, ganglioni limfatici, timus, amigdale, apendice, placi Peyer, care constituie aparatul de supraveghere imunologica. Macrofagele au o serie de functii in cadrul raspunsului imun. Celulele macrofage determina care celule T (limfocite derivate din timus) vor fi induse de diverse antigene, pentru a stimula si a functiona. Macrofagele secreta mai multi mediatori biologic activi, capabili sa regleze tipul si amploarea raspunsurilor atat ale limfocitelor T cat si ale limfocitelor B. Macrofagele au un rol-cheie in prelucrarea antigenelor (componente ale microbilor de obicei de natura proteica, pe care le intretin. Deci, macrofagele retin antigeni, iar limfocitele si plasmocitele produc substante neutralizante numite anticorpi. Dereglarea imunitatii poate duce uneori la distrugerea unor celule sau tesuturi proprii (autoagresiune) cu aparitia unor boli autoimune. Sistemul imunitar este constituit din doua parti: imunitatea celulara si imunitatea umorala. Limfocitele T raspund de diferite functii ale imunitatii celulare, printre care si imunitatea antiumorala, apararea impotriva microorganismelor, fungi, bacterii intra-celulare, virus de variola etc. Limfocitele B raspund de functii ale imunitatii umorale, producandu-se anticorpi, substante neutralizante sau imunoglobuline (molecule proteice) formate ca raspuns la substantele straine patrunse in organism. Imunoglobulinele sunt molecule care leaga antigenele. Pentru a avea un sistem imunitar puternic, trebuie sa indeplinim niste conditii: - greutate normala; - somn suficient pentru echilibru sistem nervos; - viata activa, miscare in aer liber; - respiratie corecta, ampla si profunda pentru o buna oxigenare a sangelui; - hrana cu calitati nutritive superioare pentru a asigura necesarul de vitamine, saruri minerale, aminoacizi; - echilibru sufletesc. Dupa suparare se reactiveaza vechi boli infectioase. Multumirea, bucuria si iubirea sunt stimulente ale sistemului imunitar. Metode de stimulare a apararii organismului: vitamine, in special vitamina A necesara in secretia unor enzime si proteine. Se afla in: morcovi, spanac, varza, pepeni galbeni, lapte proaspat. Vitamina C stimuleaza productia de interferon, mobilizeaza fagocitele, imbunatateste perceptia celulelor imunitare la factori externi, creste rezistenta organismului la febra. O gasim in: macese, coacaze, kiwi, patrunjel verde, ardei verde, citrice. Vitamine din complexul B, in special B2 si B6 (piele si mucoase). B2: drojdia de bere, tarate de grau, soia, gulii, patrunjel verde. B6: unt, drojdie de bere, tarate, soia, nuci, painea integrala. Vitamina D : galbenus de ou, unt, lapte proaspat, cereale integrale. Lipsa unor substante minerale ca: magneziu, fier, zinc, seleniu sunt portite de patrundere a virusilor in organism. Bolile canceroase debuteaza in lipsa seleniului. Seleniul ajuta la stoparea proceselor infectioase si favorizeaza inmultirea celulelor de aparare. Sursa: cereale, peste, avocado, carne. Zincul ajuta la maturizarea celulelor imunitare din Thymus. in exces, devine daunator. Surse: fructe de mare (scoici), carne de vita, oua, lactate. Fier: excesul si lipsa vatama sistemul imunitar. Surse: carne rosie, ficat, legume, cereale. Lycopina capteaza radicalii liberi, reglementeaza inmultirea limfocitelor. Surse: rosii prelucrate, trecute rapid prin fierbere. Produsul Isorel, avand la baza vascul, care are in constitutie multe substante active: lecitine, polizaharide, L-arginine, lezine, este imunostimulator si are urmatoarele contraindicatii : in caz de alergie (se testeaza) la produs, in caz de febra, in caz ca pacientii au o capacitate vitala sub 60%. Efecte pozitive: imbunatatirea apetitului, a somnului, alinarea durerilor, reducerea analgezicelor in cancer, normalizarea unor parametri biologici. Produsul Golden Yacca, cu extract din frunzele arborelui Yacca, curata corpul de toxine, ajuand astfel sistemul imunitar si dand o stare de buna dispozitie. in aceasta iarna, datorita catinei si produsului Golden Yacca, la care am adaugat cura de ulei facuta dimineata, nu am avut nici un fel de raceala sau gripa, desi in jurul meu au fost multe persoane bolnave. Un grup de imunologi din Heidelberg, ca si psihomaticianul german Georg Grodeck, au ajuns la concluzia ca factorii psihici influenteaza sistemul imunitar. Sub influenta hormonilor de stres, numarul anticorpilor se reduce simtitor, si in special numarul celulelor T, ceea ce limiteaza lupta impotriva agentilor patogeni din organism. Orele de relaxare in aer liber, repausul ajuta sanatatea. Factorii care dauneaza sanatatii: fumatul, somnul redus, stresul, unele medicamente, alcoolul, excesul de cafea, mancarea grasa si excesiva sau alimentatia insuficienta si nediversificata. Alcoolul in cantitati mici nu dauneaza. Nicotina prejudiciaza permanent rezistenta la boli, iar cofeina stimuleaza producerea unor hormoni care stopeaza activitatea sistemului imunitar. Omul trebuie sa-si intareasca sistemul imunitar cu intaritoare naturale ca: miere, laptisor de matca, apilarnil, propolis, polen (1-3 linguri/zi), ginseng, catina, macese, sucuri de fructe si legume, ceaiuri de plante vitaminizante, sa-si oxigeneze organismul prin miscare, gimnastica, sa-si dezintoxice corpul prin post. • Vascul stimuleaza puternic imunitatea. Trebuie prudenta in folosirea vascului deoarece sunt unele soiuri toxice (de pe plop, salcie, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam). Se vor folosi numai soiurile de vasc de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad cu o toxicitate mai redusa. Boabele de vasc sunt otravitoare. in caz de intoxicatie cu vasc, vor scadea tensiunea arteriala si ritmul cardiac, vor apara frisoane si chiar paralizie si pierderea sensibilitatii. Vascul se va folosi numai macerat la rece (1 lingurita planta/ 1 cana apa), timp de 8 h, deoarece prin incalzire sunt deteriorate principiile active si se formeaza substante toxice. Se mai poate folosi sub forma de pulbere (2 g/zi max., macerat in vin natural sau in rachiu 50% concentratie. Se vindeca hipertensiunea, ischenia cardiaca, epilepsia, isteria, spasmul, vertijul, tusea, bolile respiratorii; asigura buna ciieulatie a sangelui in artere; este bun in menopauze, leucoree, cancer. Produsul Cat s Claw (Gheara matei) contine un extract ratural din aceasta planta, cunos­cuta de sute de ani de bastinasii din Peru. Este realizat in Statele Unite (Colorado) de Compania Heritage Health Products Co. si este distribuit in tomania de firma „Arhitectural" SRL. Planta este un bun regenerator celular si adjuvant in boli dermatologice, alergie, artrite, infectii virale (herpes, SIDA), sindrom premenstrual si in tulburarile imunitare (cancer si candidoza). - planta Echinaceea stimuleaza imunitatea, elimina toxinele. Se gaseste in preparatul Imuno-grip, produs de Plantextract Cluj sub forma de tinctura -creste rezistenta la gripa si orice fel de infectie - si in drajeuri pentru copiii - „Ursuleti" - produse de laboratoarele Walmark din Cehia. Se fac cure de 7 zile consecutiv pentu a feri copiii de boli infectioase (vezi si la „Reumatism"). • Se fac cure de 12 zile/luna cu tinctura de chimen negru (nigelia sativa). Se pun 50 de picaturi in 1/2 pahar de ceai de sunatoare sau talpa-gastei, de 4 ori/zi. Tinctura de nigelia se gaseste la firma SC Radix SRL din Bucuresti. - laptisorul de matca este cel mai puternic aliment cunoscut. Este foarte puternic antiseptic, distruge bacteriile, ciuperci si protozoare. Stimuleaza imunitatea - mai ales pe cale endocrina. Ajuta mai ales caile respiratorii: bronsita, istm, guturai, viroze pulmonare etc. Se evita zaharul. Se foloseste miere. - baile calde de plante (37-39 °C) din brad, pin, molid, fan cimbrisor, mesteacan, lavanda, urzica (cu radacina). Se fac de 1-2 ori/saptamana. - stimularea timusului prin masaj chinezesc. Cu pumnul se loveste zona centrala a plexului cardiac (furca pieptului deasupra inimii), dar nu violent, istfel ca cutia toracica sa vibreze profund. Se aplica 20-50 lovituri. Cu ochii inchisi se constientizeaza efectele (dilatare energetica, usor euforica, vibratii ale sternului). • Expunerile scurte la soare duc la formarea vitaminei D care ajuta sistemul imunitar. Prea multe raze dauneaza sistemului imunitar din piele iex. herpes). • Preparatele din muguri actioneaza asupra sistemului imuinitar pe cale hormonala. Dr. Pol Henry din Bruxelles a descoperit o metoda de stimulare a eliminarii deseurilor metabolice si a toxinelor microbiene cu muguri vegetali proaspeti. Aceasta noua ramura a fitoterapiei care intareste sistemul imunitar a fost numita gemoterapie. De aceasta metoda bene­ficiaza : sangele si limfa care transporta deseurile, ficatul si vezica biliara, epiderma, plamanii, aparatul cardiovascular, intestinele si sistemul nervos. Exista 3 metode de folosire : Cura de primavara a lui J. Kunzle, cu 1 l/zi decoct fiert 2-3 min., din muguri si lastari aparuti in primele zile de primavara, in cure de una sau doua saptamani, Cura cu sucuri de ierburi a medicului francez Jean Valnet, cu 1-2 pahare/zi de suc din plante medicinale recoltate inainte de inflorire sau cu flori, in cure de doua saptamani, si Cura cu macerate glicerinate folosita de medicii homeopati. • Mugurii si semintele de mesteacan stimuleaza imunitatea cailor respiratorii superioare, pe cea a faringelui, a traheii si a arborelui bronsic. Se iau 20-50 pic/zi, de 3 ori/zi. • Mugurii de coacaz negru stimuleaza imunitatea intregului organism (in alergii, tumori etc). Se iau 50-150 picaturi/zi in 3 reprize, in putina apa. Toate aceste preparate se iau diluate in 1/2 pahar de apa, pe stomacul gol. O cura dureaza 1 luna - 3 luni. Extractele de muguri se gasesc in farmacii specializate in fitoterapie. • Extractul din mladite de maces stimuleaza imunitatea plamanului si a arborelui bronsic. Se iau 50-150 picaturi in 3 etape, pe parcursul zilei. • Extractul din muguri de carpen stimuleaza imunitatea cailor respiratorii superioare si a arborelui bronsic. Se iau 50 picaturi/de 3 ori/zi. • Spirulina. Specialistii straini sustin ca un organism tratat cu o doza mica de spirulina este imposibil sa fie atacat de formule virale si microbiene. • Bitterul „Taina Plantelor", produs in tara noastra (compatibilitate vibratorie) de dna Maria Pop din Desesti (Maramures). Acest macerat de plante in alcool are virtutile Bitterului suedez. Produsul „Imunomod" descoperit de dr. Elena Ionascu din Craiova, obtinut dintr-o planta, vindeca multe boli si intareste sistemul imunitar. • Coenzima Q10. Seamana prin structura cu vitamina E, dar efectul antioxidant este mult mai puternic. Sunt produse de firma „4 Life" - America si comercializate de firma „California Fitness". • „Carotenoid Complex" - contine 60 grupe de carotenoizi - creste imunitatea cu 37% in 20 zile. • „Multifruct total forte nr. 1", autor Vasile Popa, firma Natura-Medica Bucuresti. • „Hercules", produs pe baza de catina. Ultimele doua produse luate impreuna intaresc corpul, imbunatatesc memoria, ajuta la eliminarea stressului si regleaza functiile organismului. • Produsul „Imunostim CPR" contine gheara matei si Echinaceea angustifolia, care cresc fagocitoza, reduc tensiunea, au rol antioxidant, antitumoral direct pe ADN si inhiba agregarea plachetara. • „Imunovit" produs de Plantavorel (Piatra Neamt). • Radacina de ghintura sau gentiana (Radix Gentianae) stimuleaza inmultirea leucocitelor. • Ginseng Siberian. Actioneaza favorabil asupra limfocitelor T, atenueaza efectul iradierilor si citostaticelor utilizate in tratamentul cancerului. • Arnica contine principii imuno-stimulente cu molecula mica, la fel ca si echinaceea. Este chiar mai puternica decat aceasta. Arnica este un bun reglator al tensiunii arteriale, imbunatatind circulatia. Terapeutii indica tinctura de amica, din care se iau cate 30 de picaturi de 3 ori/zi in 1/2 pahar de apa. O cura este de 20 de zile, cu pauza de 10 zile. Este recomandat sa se faca trei cure succesiv. Luata in cantitati mari (7 g-5 lingurite), devine toxica. Nu se va administra la copii sub 3 ani si la femei insarcinate. • „Septilin" este produs din extracte vegetale din zona muntilor Himalaya. Contine Gugul, o planta care combate infectiile, Emblica officinalis, foarte bogata in vitamina C, si asigura aportul de Zn necesar intaririi sistemului imunitar. Mareste rezistenta organismului la infectii bacteriene, virale sau micotice. Producator este „The Himalaya Drug Company". Importator este Prisum International SRL. • „Phytodefence", patentat in SUA si Marea Britanic Creste imunitatea pana la 90% in 20 de zile, apara si regenereaza organismul. • Laboratoarele Medica din Romania fabrica „Cat s Claw", ce contine planta „gheara matei". Este antiinflamator indicat in nevroze, tendinite, bursite, entorse, artrite, inflamatii ale tractului genito-urinar, imunostimulator. Produsul „Echinaceea", care contine planta echinaceea, ajuta in infectii virale, acute si cronice ale sistemului respirator si ORL, precum si in convalescenta. Alt produs, „Echinaceea C", contine echinaceea si maces. Previne infectiile virale, microbiene si fungice. „Imunofort" contine gheara mitei si ou de prepelita. Ajuta in infectii virale ale sistemului respirator, infectii ale tractului genito-urinar, afectiuni digestive, hepatice, prevenirea infarctului si aterosclerozei. „Imuno Royal Junior" contine echinaceea, propolis, polen, laptisor de matca. Este recomandat in imunodeficiente, prevenirea gripei, boli infecto-contagioase hipovitaminoze. „Kombucha" contine extract de kombucha. Se recomanda in dischinezie biliara, tulburari de digestie si tranzit intestinal, stari cauzate de scaderea imunitatii. Produsul „Phyto-imun" contine echinaceea, propolis, usturoi. Ajuta sistemul respirator, senito-urinar, cutanat si ORL. „Bioseleniu & Zn" este recomandat in cresterea imunitaii si in afectiuni reumatismale acute. • „Uleiul de catina" este imunomodulator, previne cancerul, tonifiaza la stres. • Propolisul stimuleaza sistemul imunitar. • Preparatul „IMUNO-MAX", un eficient imunostimulaor care ajuta si la eliminarea virusurilor hepatice, poate fi gasit la „Centrul stiintific aplicativ-Insect Farm" din Bucuresti. Descoperitorul produsului este dr. doc. biolog Mircea Ciuhrii. • Tinctura de fructe de soc ajuta sistemul imunitar sa lupte mai ales cu bolile aparatului respirator. Este un depurativ puternic si rapid. Ajuta in caz de retinere a lichidelor, in obezitate si la refacerea florei intestinale indusa de medicamente. • Napraznicul este o planta adaptogena care sporeste rezistenta la stres, mareste imunitatea, neutralizeaza radicalii liberi, fiind eficient in boli infhentate de tensiunea psihica si factorii de mediu nefavorabili. Ajuta in boli infectioase (herpes, gripa), perturbari hormonale (disfunctii ale gonadelor si cortico-suprarenalelor), probleme metabolice (diabet, obezitate). Se iau 3 lingurite/zi pulbere timp de minimum o luna. • „Tahitian Noni Juice" produs de firma Morinda din fructe noni sau Morinda citrifolia, adesea numita „regina plantelor". Fructele se culeg din Frency Polinesia deoarece aici contin cu 20% mai multi nutrienti decat in alte locuri din lume. Produsul intareste organismul si ajuta in obtinerea sanatatii in urmatoarele cazuri: „alergii, artrite, astm, cancer, fibromialgie, depresii, diabet, digestie, energie scazuta, boli de inima, tensiune, HIV, sistem imunitar slabit, afectiuni ale rinichilor, meistre, acuitate mentala scazuta, scleroza multipla, probleme cu densitatea musculara, cbezitate (scadere in greutate), dureri de cap, probleme respiratorii, probleme de piele si par, imbunatatirea sexualitatii, imbunatatirea somnului, oprirea fumatului, rezistenta la stres, efort, stare mai buna" (dr. Neil Solomon, Tahitian Noni Juice How Much How Often For What).

Ingrijirea pielii si hidroterapia

Ingrijirea pielii si hidroterapia Expunere la soare, evitand ultravioletele de la pranz: dimineata pana la ora 11; dupa--masa de la ora 16. • Igiena sexuala - hrana cu multe proteine animale provoaca o excitatie nefavorabila asupra organelor sexuale; excesele sexuale duc la epuizare. • Daca se poate, sa se faca masaj general, masaj uscat de la extremitati spre inima, pe abdomen in sensul acelor de ceasornic, pe spate transversal. • Calirea cu apa: dusuri, spalari cu lufa, bai de plante (se intareste aura corpului). Se recomanda ca dimineata sa se spele corpul pana la brau cu apa rece, iar seara sa se faca dusuri scotiene (calde-reci). Hidroterapia (folosirea insusirilor apei in scop de vindecare) a inceput sa fie practicata cu mult timp in urma. Un exemplu este preotul terapeut Sebastian Kneipp din satul bavarez Woerishofen (langa Augsburg), care, dupa o practica de 37 de ani, in 1886 a publicat cartile Cura mea de apa si Traiti astfel sau instiintari si sfaturi practice pentru a trai sanatos si a tamadui boalele. Am sa spun cateva cuvinte despre tratamentele lui, deoarece acestea se practica si astazi cu bune rezultate. In functie de tipul de afectiune, el folosea 7 metode de tratament: comprese cu apa rece (timp de 1 h), bai, abur, turnari, spalari, infasurari si apa de baut, cu intreitul scop de a dizolva substantele aducatoare de boala, de a le elimina din trup si de a intari organismul. Dizolvarea o realiza prin bai de aburi si prin bai calde de ierburi. Toate infasurarile, in parte turnarile si compresele slujeau la eliminare si, in sfarsit, toate baile reci, toate turnarile, in parte spalarile le folosea cu scopul de a intari organismul. Cu cat apa era mai rece, cu atat considera ca are valoare mai mare. El dadea urmatoarele sfaturi: dupa o aplicare rece, nu se sterge corpul (doar mainile si capul, pentru a nu uda hainele), ci se acopera cu haine din panza groasa si aspra. Daca se sterge corpul, aceasta nu se face la fel in toate punctele si apare caldura neuniforma pe suprafata pielii. Nu se freaca pielea. Apoi se face miscare min. 15 min. Nu recomanda masajele in apa. Baile cu ape minerale nu le considera bune, spunea ca sunt prea dure. De altfel, atragea atentia ca apele minerale sa se bea cu prudenta, deoarece au multe saruri care pot deveni corozive. Compresa superioara, pusa de la gat la partea de jos a pantecelui timp de 3/4 h, care se acoperea cu ceva calduros, servea la gonirea gazelor din stomac. Compresa inferioara se facea cu o panza inmuiata si stoarsa aplicata pe toata sira spinarii (tot 3/4 h), peste care se punea o plapuma. Aceasta intarea sira si maduva spinarii, usurand durerile de spate, si se folosea contra apoplexiilor. Aceste doua tipuri de comprese se pot aplica si simultan in fierbinteli, ipohondrie, umflaturi etc. Compresa pe pantece se punea la dureri de stomac, pentru indepartarea sangelui din piept si inima, pentru carcei la stomac. Panza se poate inmuia in apa, otet, decoct de scuturatura de fan, coada-calului sau paie de ovaz. Nu recomanda aplicarea de gheata, cu atat mai mult p cap, ochi sau urechi. Recomanda baile reci de picioare, care odihnesc si intaresc, timp de 1-3 min. Aceste bai indeparteaza sangele de la cap si piept. Persoanelor slabe, anemice sau nervoase le recomanda baile de picioare caldute (25-26 °C) cu sare, timp de 15 mii. Daca se dorea o baie mai calda (30 °C), trebuia urmata de o baie rece timp de 1/2 min. Acasta ajuta circulatia sangelui, este contra congestiilor, durerilor de cap sau gat, carceilor, deoarece sangele este dirijat catre picioare. Baile cu scuturatura de fan la temperatura placua de 25-26 °C au o mare putere tamaduitoare. Baile la picioare timp de 30 min. cu paie de ovaz (se fierbe lichidul cu paie 1/2 h, apoi se lasa sa ajunga la temperatura de 25-26 °C) ajuta contra bataturilor, impietririlor la picioare, aprinderilor de la incheieturi, unghii infipte in carne, basici de la umblat mult, bube. Baile pe jumatate (de la picioare pana in capul pieptuui), reci, timp de 1/2-3 min. le recomanda persoanelor fara putere, pentru dureri de stomac, constipatie, hemoroizi. Intai se spala partea de sus a corpului. Baile reci de sezut, timp de 1-2 min., facute noaptea, lentru a nu raci, se recomandau pentru organele genitale, constipatie, gaze in stomac, insDmnie. Baile calde de sezut cu plante cum ar fi coada-calului, paie de ovaz, scuturatura de fan, timp de 15 min., de 2-3 ori/ saptamana, alternativ cu bai reci servesc pentru boli ale intestinului gros, hemoroizi, fistule, in special, baile sau aburul cu coada-calului ajuta pe cei cu reumatism, boli de rinichi (inflamatii, raciri, retentii, litiaze), cele cu paie de ovaz pe cei cu podagra, iar cele cu scuturatura de fan sunt contra hemoroizilor, constipatiei si contra oricarei alte afectiuni. Baia rece generala 1/2-3 min. trebuie sa fie cat mai scuria pentru efect mai bun. Iarna se recomanda 2 bai/saptamana. Ajuta in boli inflamatorii insolite de friguri (febra 39-40 °C). Baia calda generala (28-30 °C) timp de 25-30 min. trebiie urmata de baia rece timp de 1 min. Fara stergere, se imbraca si se face miscare 1/2 1. Recomanda si aici baile cu: scuturaturi de fan, paie de ovaz, ace de brad (intaritoare), eventual plantele combinate. Folosea urmatoarele 7 mijloace de otelire a organismului: plimbarea descult in iarba umeda, pe pietre udate, in zapada de curand cazuta sau in ipa rece, baia rece a bratelor si picioarelor, improscarea genunchilor (cu sau fara improscaiea partii de sus a trupului). De-a lungul timpului, aceste tratamente si-au gasit confrmarea. S-au produs vindecari miraculoase, fara a se mai folosi medicamente. Astazi, alti terapeuti, in functie de tipul de boala, recomanda apa calda si aburii pentru dilatarea vaselor sangvine, favorizarea transpiratiei si destinderea muschilor si articulatiilor, sau proceduri cu apa rece pentru comprimarea vaselor de sange, reducerea inflamatiilor si congestiilor superficiale si stimularea circulatiei sangelui in organele interne.

Gimnastica, kinetoterapia

Gimnastica, kinetoterapia Toate tipurile de sport, dar mai ales cel de rezistenta (inot, mers pe bicicleta, alergare, ski, patinaj etc.) pot prelungi considerabil viata. in SUA se practica foarte mult joggingul efectuat in special in parc. Este cea mai accesibila forma de miscare in aer liber. Este o forma de activitate fizica gen fitness. La inceputul sedintei de jogging trebuie facute cateva exercitii de stretching, de punere in miscare a muschilor si articulatiilor, adica de incalzire. Saptamanal, 4-5 h de mers rapid ard 1500-2000 de calorii, obtinand astfel un efect optim. incetarea efortului trebuie sa fie lenta. in timpul si dupa terminarea efortului, corpul trebuie hidratat. Cine are posibilitatea, pe langa jogging poate merge si la sala de fitness. Sa se faca in fiecare dimineata gimnastica. Lipsa de oxigen duce la aparitia unor boli (raceli, congestie cerebrala, infarct, angina pectorala), mai ales la batranete (cand si asa scade cantitatea de oxigen), dar si datorita altor cauze, precum fumatul, sedentarismul sau infectiile. Miscarea zilnica in aer liber creste cantitatea de oxigen din sange. Prin sport, creierul si plamanul sunt mai bine irigate cu sange si astfel cantitatea de oxigen se dubleaza. Functionarea creierului se imbunatateste si creste puterea de concentrare, reteaua de neuroni care face legatura intre celule se dezvolta din aceasta beneficiind memoria. Nivelul de ACTH creste. ACTH este hormon al hipofizei, al creativitatii, care relaxeaza corpul si limpezeste spiritul. Cantitatea de serotonina creste si se produce buna dispozitie. Endorfinele formate dau o stare de buna dispozitie. Si pancreasul beneficiaza de sport, insulina scazand nivelul de zahar din sange si aparand organismul de diabet. Sistemul imunitar devine mai puternic, se formeaza enzime care ard grasimile, sangele devine mai fluid, tensiunea arteriala si pulsul se regleaza, bioxidul de carbon este mai repede eliminat prin plamani. Efortul sportiv trebuie dozat, adaptarea trebuind sa se faca treptat. Pentru a evita suprasolicitarea organismului, pulsul nu trebuie sa depaseasca 180 batai/ min. minus varsta pe care o avem. Kinetoterapia, sau terapia prin miscare, este cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Nefiind suficient mediatizata, nu toata lumea cunoaste faptul ca aceasta terapie are efecte asupra afectiunilor din toate domeniile de patologie: traumatologie, reumatologie, neurologie, afectiuni respiratorii, ginecologie, afectiuni cardiovasculare etc. Exercitiile se fac incet, relaxat, nu prin miscari bruste.

Frigul, stresul si oboseala

Frigul, stresul si oboseala Sa se evite : frigul, stresul si oboseala, acestea fiind nocive pentru sanatate. Traind in secolul vitezei, organismul nostru este agresat continuu de o multime de factori: poluarea mare din tara noastra atat a alimentatiei cat si a atmosferei, zgomotul, consumul mare de medicamente chimice, frigul, certuri etc. La un moment dat, el nu se mai poate apara si intra in starea de stres, potentialul vital scazand si el. De aici incep sa se instaleze bolile cronice si epuizarea fizica datorita pierderilor de potasiu si epuizarii rezervei de hormoni suprarenali (glucocorticoid). incepe sa se instaleze hipoglicemia iar celulele primesc mai putina glucoza si alte substante nutritive. in special sistemul nervos este afectat (el are mare nevoie de glucoza, oxigen, vitamine). Apar migrene, scade randamentul de munca, se instaleaza oboseala, insomnia, anxietatea, hipertensiunea, hemoroizii, caderea parului, spasmofilia, frigiditatea si impotenta, durerile de stomac etc. - maladii cauzate de stres instalate acolo unde exista vid energetic. Din cauza stresului si a sentimentelor negative, se intoxica organismul cu toxine, in felul urmator: glandele suprarenale elibereaza brusc adrenalina care patrunde in circuitul sangelui si comuta sistemul nervos pe componenta simpatica. Pentru a reveni la normal, glandele suprarenale consuma rapid hormonii stimulatori si glucoza existente in circulatie pentru acest scop. Organismul nu reuseste sa prelucreze cantitatile ridicate de hormoni si substante neurochimice eliberate in sange. Astfel, ele se descompun si dau nastere la subprodusi toxici care intoxica corpul si distrug imunitatea, organismul neputand sa se mai elibereze de toxine. Un remediu important este reglarea functiei suprarenale prin alimente bogate in potasiu, vitamina C, vitamina B6, zinc, magneziu, acid pantotenic (B5). Cerealele contin toate aceste vitamine si saruri. De asemenea, vegetalele crude, soia, polen, galbenus de ou, fasole, mazare, linte, castane, fructe ca merele, prunele, macesele, strugurii, bananele (se consuma in cantitati mai mici) etc. contin vitaminele si sarurile minerale necesare. Eliminati treptat carnea si zaharul din alimentatie. Incarcati-va organismul cu oxigen prin respiratie profunda, miscare in aer curat si exercitii fizice.

Folosirea titeiului brut

Folosirea titeiului brut Petrolul vindeca toate bolile care vin din sange (boli ale sangelui si ulceratii, tumori, sarcoame, diabet, ficat). Zilnic, se ia cate o lingurita pe stomacul gol, timp de 5 saptamani. Urmeaza o pauza de 2 luni si apoi o cura de 4 saptamani. Paila Ganner a vindecat 20000 cazuri.

Folosirea bitterului suedez

Folosirea bitterului suedez Reteta de bitter suedez a fost elaborata si transmisa de medicul suedez dr. Samst, a carui familie a trait pana la adanci batraneti datorita acestui preparat. Dr. Samst a trait pana la 104 ani si a murit in urma unui accident de calarie. Este folosit atat ca mijloc preventiv pentru imbolnaviri, cat si in caz de boli grave. Bitterul se gaseste preparat in farmacii sau se ia amestecul de plante gata preparat de la Plafar si se face macerat de plante in alcool. Totodata se dau si instructiunile de folosire a bitterului. Sustinatoare a acestui bitter, afirma ca reteta provine de la Paracelsus, care il denumea „elixir" si cu care vindeca bolnavi cu afectiuni dintre cele mai serioase. Se poate spune ca a dat rezultate in multe cazuri: probleme de digestie, infectii, umflaturi datorita traumatismelor, raceala etc.

Folosirea argilei

Folosirea argilei Impiedica proliferarea microbilor sau a bacteriilor patogene. Egiptenii foloseau argila la mumificare, cunoscand actiunea sa antiseptica. Argila capteaza, dreneaza, apoi elimina impuritatile din tesuturi, sange sau limfa. Ea constituie un pol de atractie pentru factorii morbizi. Aceasta substanta este dotata cu ceea ce numim „inteligenta naturii". in cazul unei rani sau leziuni, ea elimina tesuturile bolnave si distruge germenii periculosi, fara sa atinga sau sa distruga celulele sanatoase. Are o compozitie asemanatoare corpului nostru, cu un supliment de minerale. Zincul si seleniul din argila stimuleaza formarea enzimelor care elimina radicalii liberi. Argila are putere antitoxica, bactericida, antiseptica, fortifica organismul si combate bolile datorate slabirii si degenerescentei. Anuleaza efectul nociv al nitritilor si nitratilor, al metalelor grele, al clorului din apa potabila de la robinet. Este bine sa punem max. 1 lingurita de argila/1 1 apa, intr-un vas de sticla, la lumina, pentru a se incarca cu energie cosmica (imbratisarea soarelui cu pamantul, fotonii cu mineralele si cu oligoelementele). Pe traseul sau in organism, ea retine ionii toxici (mercur, cadmiu etc). Din instinct, animalele, cand sunt otravite, mananca argila. In stomac, formeaza un gel protector si stimuleaza enzimele digestive, asigurand un pH alcalin, necesar digestiei intestinale. Absoarbe gazele si toxinele care apar in intestin in urma unei dereglari de metabolism. De asemenea, permite o mai buna absorbtie alimentara, echilibrand flora intestinala, accelerand drenajul si evacuarea. Este considerata detergentul intestinelor. In primul rand, argila este un cicatrizam de prim ordin, gratie silicatului de Al care o compune. Este antiinflamator, eficient in infectiile cronice. Argila colecteaza puroiul, dezinfecteaza locul, dezintoxica organismul. Datorita continutului in siliciu, se recomanda in arterioscleroza, tuberculoza, boli dege­nerative, prevenirea efectelor imbatranirii. Se fac cure cu argila in astenie, anemie, demine-ralizare, epilepsie, afectiuni hepatice, leucemie, cancer, fiind bogata in Ca si Mg. Este antiparazitar, activeaza circulatia fluidelor in organism (sange, limfa). Extrage prin piele substantele toxice si introduce mineralele de care are nevoie organismul. Astfel se explica faptul ca nodulii mamari si ganglionii se retrag, ca urmare a aplicatiilor externe cu argila. Argila poseda posibilitatea de a echilibra radioactivitatea corpului, stimuland deficientele radioactive si absorbind poverile excesive. Atunci cand nu a putut fi evitat un tratament cu raze, aplicarea argilei intre doua sedinte permite o mai bura suportare a radiatiilor. Argila creeaza mediul alcalin, aducand sangele la pH-ul optim, nefavorabil dezvoltarii bacteriilor. in fond, boala este acidoza sangelui. Argila se foloseste pe cale interna (se bea amestecata cu apa) sau pe cale externa (sub forma de cataplasme). Daca se abuzeaza de doza zilnica este neprimejdios, organismul retinand acele microelemente de care are nevoie si eliminand surplusul. De fapt, argila nu actioneaza prin cantitate, ci prin informatia pe care o detine. Folosirea argilei pe cale interna: • Prima saptamana: puneti din ajun intr-o 1/2 pahar cu apa cat mai slab mineralizata, apa de piramida sau apa de izvor (evitati apa de chiuveta tratata cu clor care diminueaza efectul argilei), 1 lingurita cu praf de argila. Dimineata, pe nemancate, beti apa de argila fara a amesteca solutia (lasati depozitul de argila pe fundul vasului). • A doua saptamana: dimineata, pe nemancate, amestecati solutia cu o lingurita de lemn; lasati putin sa se aseze si beti apa cu argila in suspensie. • A treia saptamana: dimineata, pe nemancate, dupa ce amestecati solutia cu o lingurita de lemn, beti indata apa de argila. Durata: urmati prima cura de argila timp de 3 saptamani. Faceti apoi o saptamana pauza, in continuare, faceti cure de 10 zile in fiecare luna sau la fiecare schimbare de anotimp. in caz de arsuri stomacale, beti de mai multe ori/zi 1/4 sau 1/3 pahar cu apa de argila (preparata cu 2-3 lingurite argila/pahar de apa). Arsurile se vor calma, argila formand un pansament gastric. Pentru uz extern, se acopera argila cu apa (1/2 cm peste nivelul argilei) rece. Nu amestecati argila, pentru ca devine lipicioasa si greu de manipulat. Lasati sa se dizolve cateva ore (cel putin 1 h). La inceput, cataplasmele se fac subtiri de 1/2 cm, apoi ingrosati pana la 2 cm. Dupa folosire, argila se arunca. Nu se folosesc cataplasme in timpul digestiei. Argila nu este un panaceu, asa cum nici un alt produs nu poate curata singur organismul de toxine. Ea trebuie combinata cu o nutritie echilibrata si apifitoterapie. Argila este folosita cu bune rezultate si in cosmetica. Astfel, laptele si marul fiert la care se adauga argila constituie o masca de fata care da luminozitate tenului, iar mastile cu argila aplicate de 3-4 ori/zi elimina acneea. La noi in tara se comercializeaza gama de produse cu argila „Aslavital" si „Farmec Vital". Intr-o carte care a facut valva in Occident, Argila care vindeca, Raymond Dextreit afirma: „Argila este incontestabil o forta inteligenta, binefacatoare, pe care trebuie sa o experimentezi pentru a-i intelege actiunea. Sa acceptam faptele, chiar daca nu cunoastem precis cauzele".

Eliminarea reziduurilor

Eliminarea reziduurilor Trebuie sa se elimine reziduurile prin organele de excretie(prin colon si piele). Constipatia este cauza principala a multor boli. Ea trebuie combatuta printr-o alimentatie sanatoasa, bazata pe legume, fructe si cereale, lichide (2 l/zi), scaun cel putin o data pe zi, miscare. Nu molesiti musculatura intestinala prin clisme multe si mari.

Cura de ulei Koksuk

Cura de ulei Koksuk In fiecare dimineata trebuie urmata cura de ulei. Cu ajutorul curei de ulei, se elimina o cantitate mare de toxine si microbi. Amestecul care se obtire in gura contine o multitudine de toxine extrase prin saliva din glandele cavitatii bucale. Dimineata, toxinele se afla depozitate in glandele bucale ca rezultat al metabolismului proteic. Frecand uleiul 15-20 min. in gura, inainte si inapoi, se obtine in final o pasta alba, care se scuipa. Se clateste gura bine cu apa cu sare, apoi, pentru o mai buna curatire, se mai freaca 10 min. 1 lingurita malai, dupa care se clateste iar gura cu apa cu sare. Apoi se face raclajul limbii cu o lingurita de plastic, de zeci de ori, pana se elimina toate mucozitatile cu toxine de pe limba. in final, se spala dintii cu o periuta de dinti. Primele efecte: albirea dintilor, elasticitatea coronarienelor, disparitia senzatiei de oboseala fizica si psihica, o digestie buna, un somn odihnitor si o stare generala de bine. Cei foarte bolnavi pot repeta de 4-5 ori/zi cura, dar totdeauna pe stomacul gol. Cura se practica la Institutul de Oncologie din Kiev, cu bune rezultate. Se pare ca tara de origine a metodei este Rusia. Cu cat limba, nasul si gingiile sunt mai bine informate pe calea terminatiilor nervoase ale papilelor gustative, referitor la patrunderea uleiului de floarea-soarelui, cu atat corpul va fi mai capabil sa intre in rezonanta. Corpul stie ca substanta care a intrat (uleiul de floarea-soarelui) poate fi „incarcata" cu tot ceea ce dauneaza, mai ales cu tot ceea ce emite radiatii negative. Timpul cel mai favorabil pentru cura este cu Luna in descrestere, preferabil 14 zile.

Cura de aer la munte si la mare, anual

Cura de aer la munte si la mare, anual Ideal este sa se faca o cura de aer la munte, sa se bea apa de izvor, sa se incarce corpul cu energie de la soare (la mare), sa se faca multa miscare. Se satureaza sangele cu cat mai mult oxigen (somn cu ferestrele deschise, plimbare, evitarea fumului de tutun si a aerului viciat). Cand cerul este usor acoperit de nori, se obtine bronzul cel mai frumos. Cura marina Exista o similitudine intre plasma limfei, sangelui, cavitatilor seroase - de unde celulele isi extrag nutrientii - si apa marii. Apa de mare constituit un depozit imens de oligoelemente, purificat si imbogatit permanent de multimea de alge si scoici din ea. Sub actiunea apei de mare, se beneficiaza de refacerea organismului. Astfel, rinile se vindeca mai repede, anumite alergii dispar, dermatoze precum acneea si psoriazisul sunt ameliorate. Mai ales copiii vor avea de castigat de pe urma apei de mare si a soarelui, care vor actiona pozitiv asupra dezvoltarii si consolidarii sistemului lor osos. Soarele stimuleaza metabolismul, ajutand la producerea vitaminei D, atat de necesara sistemului osos, si are efect benefic asupra echilibrului hormonal. Necesarul de vitamina D se asigura daca se sta zilnic 10 min. la lumina, fiind expuse doar fata si mainile (chiar daca cerii este acoperit de nori). intre orele 11 si 15 trebuie evitata expunerea la soare, deoarece alunei ajunge pe pamant un exces de raze ultraviolete UVA si UVB, ambele fiind nocive, provocand eritem (inrosirea pielii) sau insolatie. UVB sunt responsabile de aparitia arsurilor. Din cauza UVA (scurte sau lungi), care sunt mai periculoase deoarece patrund in profunzimea dermului, se produc radicali liberi care distrug materialul genetic din celule, se slabeste sistemul imunitar si se distrug fibrele colagene si elastine din tesutul conjunctiv. Exceiul de UVA afecteaza astfel pielea, imbatranind-o, aparand riduri, cosuri, alergii, pete de baranete si chiar cancer cutanat, care se poate dezvolta in pielea vatamata in decurs de 20-30 ani. Pentru a depista la timp cancerul de piele se va urmari daca apar pete sau alunite cu forme neregulate, de diferite culori si mai mari de 1/2 cm. Atentie si la imbracaminte, deoarece materialul subtire nu prea protejeaza la iradiere. Bumbacul retine pana la 70% din razele ultraviolete, iar matasea, nylonul sau jerseul doar 20%, iar daca sunt udate, nici atat. Ochii pat fi protejati de razele ultraviolete prin purtarea de ochelari colorati cu inscriptia UV. Paiul, la mare, trebuie sa fie cat mai natural - sa nu fie vopsit sau coafat permanent. Se evita produsele pe baza de alcool. Cand se calatoreste cu masina, se are in vedere faptul ca geamul nu protejeaza de radiatiile ultra­violetelor. Bronzarea se poate produce in oarecare masuri si la umbra, umbrela avand gradul de protectie 5, copacii pana la 12. Chiar si in apa exista influenta la bronzare (10%). Se poate face o cura cu apa marina pe cale interna. Apa se ia de la 50 km departare de tarm si de la o adancime de 15-20 m. Se iau 2 linguri cu apa de mare pe zi, timp de 3 saptamani. O alta metoda de cura este urmatoarea: se ia in prima zi o gura de apa marina. Zilnic, se creste progresiv cu cate o inghititura, pana se ajunge la 1 1 apa si apoi, in descrestere, pana la o inghititura. Va remineraliza organismul, va ajuta sistemul imunitar in lupta cu unele boli infectioase cum sunt cele ale aparatului respirator, intervine favorabil in metabolism, dezintoxica organismul si regleaza greutatea corporala. In tratamentul bolilor cailor respiratorii este eficienta urmatoarea metoda: se apasa cu degetul o nara si se trage apa de mare cu cealalta nara. Apoi se repeta procedeul cu nara care a fost obturata. De asemenea, se face gargara si clatirea gurii cu apa de mare (in caz de stomatite, gingivite etc). Se vor face dimineata si seara exercitii de respiratie profunda, pe malul marii. Este recomandat sa ne plimbam acolo unde furia valurilor, prin izbirea de dig sau de stanci, pulverizeaza aerosoli (particule fine de apa sarata incarcate cu oligoelemente care au sarcina electrica negativa) deoarece acestia maresc amplitudinea respiratiei, fluidifica secretiile bronsice si ajuta sistemul imunitar. Aerul ionizat si razele ultraviolete, discreta radioactivitate a nisipului si rocilor au urmatoarele efecte: - cresc hemoglobina si numarul de globule rosii; - stimuleaza digestia, mareste apetitul si oxidarea azotata; - reechilibrare nervoasa. Insomnia este efectul expunerii exagerate la soare. - creste tensiunea arteriala; - se stimuleaza glandele endocrine (mai ales tiroida). Contraindicatiile curei marine: tuberculoza, aortita cu scleroza coronariana si angina pectorala, endocardita, enterite, afectiuni acute ale cailor urinare, tuse convulsiva, astm, cheratite, afectiuni oculare, otite, dermopatii pruriginoase si umede, hipertiroidia, afectiuni nervoase organice. Cei cu aceste afectiuni pot beneficia de apa de mare absorbita, insa in cantitati mici. Talasoterapia (utilizarea terapeutica a bailor de mare) este indicata in: artroze, artrite, reumatism, sechele traumatice, afectiuni ginecologice, rinite alergice si spasmodice, boli circulatorii, tulburari psihice. Masajul efectuat de valurile marii ajuta in o multime de afectiuni: celulita, vergeturi, astenie fizica si nervoasa, spasme musculare etc. Presiunea exercitata de apa, mai ales cand valurile sunt mai puternice, actioneaza asupra siluetei, accelereaza procesele de eliminare si activeaza intreaga musculatura. Mersul prin apa marii are un efect pozitiv asupra circulatiei sangvine. Masajul pe care il efectueaza asupra gambelor si talpilor combate o serie de afectiuni precum varicele, circulatia proasta a sangelui in membrele inferioare, flebita, reumatismul, afectiuni inflamatorii ale picioarelor, infectii cu ciuperci ale talpilor si degetelor etc. Adultii ar trebui sa ia exemplu de la copiii care, in joaca, isi acopera corpul cu nisip. Psamoterapia (acoperitul corpului cu nisip) si expunerea la soare sunt foarte benefice celor incarcati cu toxine, care sufera de reumatism, nevralgii si obezitate. Prin provocarea transpiratiei, se elimina toxine, iar sistemul imunitar actioneaza mai intens. Cura de munte Inaltimea reliefului are o mare influenta asupra proceselor fizice si psihice. La 400-1000 m altitudine actiunea este calmanta, iar la peste 1200 m este excitanta. - stimuleaza respiratia, circulatia, functiile pielii, digestia. Numarul de globule rosii este cu 15-30% peste normal; Este recomandata in: surmenaj, slabire, anemie, la dispeptici, celor cu albuminurie ortostatica si pretuberculosilor. Este contraindicata in: maladii acute, febrile, afectiuni grave ale inimii si vaselor sangvine (ateromatoza, arterioscleroza), emfizem, nefrite, hiperexcitabilitate nervoasa. - pana la 800 m, climatul bland si sedativ ajuta in tratarea nervozitatii, insomniei, ulcerului, gastritei hiperacide si hipertiroidiei; - intre 800 si 1200 m, climatul subalpin are efecte tonifiante si stimulente, ajutand la revigorarea organismului, mai ales la cei astenici, cu probleme respiratorii, anemici, hipertensivi sau cu inceput de ulcer. Nu este indicat in afectiuni cardiace grave, in faza acuta a bolilor gastrice, biliare, renale sau febrile; - intre 1200 si 1800 m, climatul alpin ajuta persoanele anemice, cu TBC sau alte infectii pulmonare, astenice sau anxioase. Nu este recomandat in afectiuni acute sau cu astm bronsic; - la peste 1800 m, climatul aspru nu face bine persoanelor bolnave. Persoanele sanatoase insa se calesc si isi regleaza asimilatia si apetitul. In terapia muntelui, de o mare importanta pentru sanatate sunt aerosolii, ionii negativi, cantitatea mare de oxigen, razele ultraviolete, ozonul, fitoncidele si alte substante degajate de plante, izvoarele cu ape minerale. Aerosolii pot fi vizualizati ca un abur eteric deasupra padurilor de conifere. Acest abur (aerosoli) este alcatuit din uleiurile volatile degajate de conifere, pe care condenseaza pelicule fine de apa. Amestecul din aerosoli poarta o sarcina electrica care potenteaza procesele din organism, mai ales pe cele ale cailor respiratorii, tratandu-se astfel bolile specifice acestora, calmeaza si revigoreaza organismul, ajutand mai ales persoanele surmenate si stresate. Fitoncidele pe care le contine aerul de munte sunt ubstante secretate de plante care au rolul de a le apara pe acestea de microbi, actionand pozitiv si asupra organismului uman. Placutele arome ale padurilor de conifere au deci si rol de tamaduire, intarind persoanele bolnave. Parfumul degajat de florile din fanete si pajisti se datoreaza unor substante secretate de plante, care au rolul de a stimula hormonal si de a revigora organismul uman. Aerul de munte mai este incarcat si cu ioni negatvi care activeaza sistemul imunitar, regleaza metabolismul, intensifica circulatia sangelui, gegenereaza organismul si intareste psihicul. in varful muntilor, mai ales acolo unde mai sant paduri de brad, langa cascadele facute de paraurile de munte, concentratia de ioni negativi ajunge la 4000/cm3, de aproape 40 de ori mai mare decat in centrul Bucurestiului. Ionii negativi dau buna dispozitie si indeamna la creativitate, spre deosebire de ionii pozitivi din zonele de campie fara vegetatie si din depresiunile montane aride, care pot da dureri de cip, tulburari nervoase si indispozitie. Dupa ora 10, mai ales in timpul ascensiunilor montane, organismul beneficiaza de prezenta marii cantitati de oxigen din aer, care provine de la vegetatie. Astfel, se intareste sistemul imunitar, se echilibreaza sistemul endocrin si se intensifica procesele de digestie si eliminare. Seara, dupa ora 22, creste cantitatea de bioxid de carbon din aer, eliberata prin fotosinteza plantelor. Lipsind oxigenul, plamanii se dilata pentru a prelua oxigenul necesar, respiratia devine mai ampla si mai regulata, realizandu-se adevarate exercitii respiratorii. Se instaleaza o stare de relaxare si de somnolenta, dispirand si insomniile cele mai rebele. Baia de aer de munte, mai ales in apropierea cascadelor, unde sunt multi ioni negativi si oxigen, efectuata pe corpul cat mai mult descoperit, ajuta mai ales pe cei cu probleme de circulatie sau dermatologice. Soarele fiind foarte puternic la munte, este bine sa profitam de el din mers, cand razele sale cad oblic pe corp si nu ne afecteaza, fiind mai blande. Este indicat sa ne protejam capul cu o palarie sau sapca. Orele prielnice de stat la soare sunt 9-11 si 17-19. Astfel, bronzul devine mai rezistent, crearea vitaminei D ne va intari oasele si pielea va deveni rezistenta la agresiuni. Chiar si simpla lumina de la munte stimuleazi terminatiile nervoase fotosensibile din piele, tonificand astfel organismul. Beneficiile sunt si mai mari cand se trece prin padure, unde luminisurile alterneaza cu zone mai intunecate. Apele minerale din tara noastra, prin marea lor bagatie si diversitate, constituie un adevarat arsenal in lupta cu boala. Astfel, apele alcaline si alcalino-feroase (HCO3, Na, K, Ca, Mg) se beau in timpul meselor in caz de afectiuni gastrointestinale, hepatobiliare sau boli metabolice. Apele feruginoase (peste 10 mg/1000) suntindicate in anemii. Apele sulfatate (1 g/1000 sulfat de Na sau Mg) sunt pentru afectiuni digestive, hepatobiliare, intestinale. Apele radioactive bogate in radiu (radon) si thoriu (thoron), foarte concentrate (mai mult de 100 unitati Mache/1), se folosesc doar extern in caz de nevralgii, nevrite, hipertiroidii. Apele carbogazoase ajuta la digestie, iar sub forma de bai ajuta la circulatia periferica. Apele slab sulfurate sunt diuretice, reduc glicemia, constipatia si colita, ajuta in caz de intoxicatii cu metale grele (Me, Pb, Bi, Zn). Apele puternic sulfurate sub forma de bai sunt vasodilatatoare la nivel cutanat, indicate pentru cei cu tensiune mare, pentru irigatie arteriala, reumatism, boli ale sistemului nervos periferic, astm bronsic, sinuzita si urticarie. Cura externa cu ape sarate este recomandata pentru afectiuni ale aparatului locomotor posttraumatice, reumatisme, afectiuni neurologice periferice si centrale, afectiuni ginecologice. Apele minerale clorurate--sodice se iau intern in caz de varsaturi, diaree, stimularea secretiilor si reglarea peristal-tismului (sub 9,5 g NaCl/1). Apele iodurate (1 mg/l), bromurile sunt indicate la gusa, pentru tiroida, hipofiza, stimularea secretiei gastrice, intestinale, respiratorii. Apele hipotone (apropiate de izotonie) sunt recomandate la afectiuni endocrinotiroidiene si ovariene, atero-scleroza, guta, hiperglicemie. in cura externa, ajuta in caz de reumatism, afectiuni neurologice periferice, ginecologice, psoriazis si afectiuni ale cailor respiratorii. Tacerea si linistea, insotite doar de trilurile pasarilor, susurul paraiaselor si fosnetul plantelor de pe munte, indeamna la meditatie, astfel relaxand cel mai profund organismul care pana atunci a fost supus la stresul cotidian extenuant. Cura la campie La altitudine mica, cu umiditate si presiune barometrica mare, exista o actiune sedativa. Se vor alege locuri insorite. Se recomanda: celor cu suferinte nervoase, agitati, hiper­tensivilor, celor cu insomnii, debililor renali, cardiacilor si tuberculosilor. Nu se recomanda: astenicilor, deprimatilor. Padurile de pini din regiunile joase ajuta celor cu alergii si astm, deoarece fluidifica secretiile si usuca mucoasele iritate.

Aportul suficient de lichide

Aportul suficient de lichide (2,5 l/zi) Apa este esentiala vietii, organismul nostru continand-o in mare parte (60-70%). Legumele si fructele cu care ne hranim contin, de asemenea, o mare cantitate de apa organica. Lipsa apei afecteaza organismul mai mult decat lipsa hranei. Apa este un element indispensabil vietii. Un om poate supravietui un timp mai lung fara mancare, dar lipsa de apa afecteaza grav aparatul excretor. Apa are o functie plastica in formarea tesuturilor moi, este solventul si transportorul substantelor dizolvabile si mediul in care se petrec toate procesele metabolice din organism. Ajuta la mentinerea constanta a temperaturii corpului. Prin transpiratie se elimina surplusul de caldura. Dizolva si transporta substantele nutritive la celule, unde sunt metabolizate. Ceea ce rezulta din reactiile metabolice se elimina prin organele excretoare. Dizolva substantele minerale, ajutandu-le in actiunea lor. Omul pierde apa prin urina (1-1,5 1), respiratie (300-400 ml), fecale (150 ml), prin piele (650-750 ml). Cantitatea de apa consumata depinde de temperatura ambianta, activitatea musculara si sistemul neurovegetativ propriu fiecarui om. Pierderile se compenseaza prin apa bauta (1-1,2 1), din alimentele solide (800-1000 ml) si arderea elementelor nutritive (200-300 ml). in general, la omul sanatos exista un echilibru hidric (aport egal cu eliminari). Usuram munca celulelor si a organelor de excretie printr-un aport suficient de lichide. Apa potabila nu trebuie sa fie contaminata si nici dezinfectata chimic. Nu este indicat sa se potoleasca setea cu alcool, mai ales cand este cald sau dupa efort, deoarece acesta duce la eliminarea de apa si de aici apare o nevoie mai mare de lichide. Explicatia consta in faptul ca alcoolul blocheaza adiuretina, hormonul care reglementeaza eliminarea lichidului prin rinichi. Cea mai buna este apa de izvor. Sa se bea ceaiuri de plante adecvate bolii. Se folosesc ceaiuri vitaminizante cu macese (vitamina C si caroten), coacaz negru (vitaminele C, P, K), catina (fruct-miracol care mareste imunitatea, are efect anticancerigen, multe vitamine), coarne, urzica, frunze de zmeur, mur, frag, afin, paducel etc. imbogatite cu miere si lamaie. De asemenea, recomandam sucurile de fructe si legume in cantitate cat mai mare. Mai ales in caz de boala fac adevarate minuni. Dr. C. Becker recomanda ceaiurile de plante si lichidele Waerland: - dimineata: 1/2 1 decoct de legume; - intre mese : 1/4 1 ceai medicinal; - pranz: 1/4 1 lapte batut; - intre mese: 1/4 1 ceai medicinal; - seara: 1/4 1 lapte dulce. In lipsa apei de izvor, puneti 1 lingurita argila (luata din magazinele naturiste) la 1 l apa potabila si lasati-o sa stea cateva ore in bataia luminii si a soarelui. Argila va anula efectul nitritilor, nitratilor, metalelor grele, clorului etc. si va dezinfecta apa. Se va incarca si cu energie cosmica, prana si ne va alcaliniza sangele.

Administrarea meselor si ciclurile alimentare

Administrarea meselor si ciclurile alimentare In ceea ce priveste administrarea meselor, parerile terapeutilor sunt impartite, unii recomandand ca masa de dimineata sa fie abundenta, iar altii indicand repaus pentru eliberarea de toxine. In cele ce urmeaza, iata cateva variante. Iata ce spunea un doctor: „Potrivit stiintelor oculte, organismul omenesc de la amiaza si pana la miezul noptii primeste - iar de la miezul noptii pana la amiaza respinge. De aceea trebuie sa se manance in a doua jumatate a zilei. In prima jumatate sa ne multumim cu odihna de dupa miezul noptii - acordand organismului timpul necesar in care se poate elibera de reziduurile alimentare din ziua precedenta. Se respecta doar masa de la pranz si cina. Dimineata nu se consuma nimic, cel mult un pahar cu apa rece sau o mica inghititura de vin alb sec, care conserva surprinzator de bine fortele si nervii omului. in felul acesta se poae lucra dimineata uimitor de usor, viguros si productiv". O veche zicala chinezeasca spune: „Mancarea de dimineata mananc-o singur, pranzul imparte-1 cu prietenul, iar cina trimite-o dusmanului". Numarul meselor depinde de varsta, starea sanatatii si alti factori. Se iau 3-5 mese/zi, functie Ie varsta : nou-nascutii la 3 h, micii scolari 5 mese (2 gustari: orele 10 si 16); scolarii marii mese (se scoate gustarea de la ora 16); adultii 3 mese. Necesitatile de hrana (aportul calorc) scad dupa 40 de ani, cu 7,5% la fiecare 10 ani, intre 45 si 65 de ani, si cu 10% dupa 65 ani. Nevoile energetice sa fie acoperite astfel: 30-35% dimineata, 10% la gustare, 30-40% la pranz, 15-20% seara (dupa dr. Ionel si Mihai Tugui). Intervalul dintre mese sa nu fi; mai mare de 6 h. Mesele unice/zi duc la ingrasare. Este importanta estetica mesei pentru psihic si pofta de mancare. Nu se va lua masa daca suntem suparati. Dupa masa, se va face miscare pentru a se actiona circulatia sangvina, iar sangele cu factorii nutritivi sa patrunda in toate tesuturile. Inainte de masa, nu se vor consuma lichide, deoirece scade concentratia sucurilor digestive, ceea ce ingreuneaza si prelungeste digestia. Consumul de ciorba este indicat inainte de masa, deoarece mareste aciditatea sucului gastr. Supele dilueaza sucul gastric, de aceea cei cu aciditate scazuta sa le consume la sfarsitul mesei. In cartea Tainele alimentatiei lacto-vegetariene, da urmatoarele cicluri alimentare: 1. Aportul alimentar (mancatul si digestia) - orele 12-20. 2. Asimilarea (absorbtia si folosirea nutrientilor) - orele 20-04. 3. Eliminarea (reziduurilor corpului si deseurilor alimentare) - orele 04-12. Ultima masa sa fie la ora 19. Este bine sa tinem cont si de ritmul cotidian al organelor, dat in detaliu de J. Paungger si Thomas Poppe in lucrarea Puterea lunii. Astfel: De la ora 7-9 dimineata, stomacul lucreaza din plin, apoi (ca de altfel orice alt organ) are nevoie de doua ore de odihna, timp in care splina si pancreasul lucreaza din plin. in acest interval (9-11) nu impovarati munca pancreasului care controleaza glicemia, cu multe dulciuri care ridica nivelul glicemiei. Pancreasul va obosi luptand sa readuca la normal glicemia. Dupa ce trece efectul de scurta durata al dulciurilor, noi vom resimti aceasta prin oboseala si iritare, sensibilizare. Splina, prin producerea globulelor albe, va ajuta mai mult la vindecarea infectiilor dimineata, decat in restul zilei. Intre orele 11 si 13 cand splina si pancreasul se odihnesc, inima are maxim de randament. De aceea, intre orele 11 si 13, mancati putin daca vi se face foame, pentru a nu impovara activitatea inimii. intre orele 13 si 15, este necesara o siesta, deoarece se instaleaza oboseala. Activitatea intestinului subtire care este ghidata de sistemul nervos vegetativ, maxim in aceasta perioada (13-15), nu trebuie dereglata de stres. Intre orele 15 si 19, beti multe lichide, in special ceaiuri depurative (de exemplu, urzica, deoarece acum vezica si rinichii ajuta foarte bine la dezintoxicare). Dupa ora 17 ajuta bine si masajul. Dupa ora 19, nu mai beti lichide, mai ales lapte, care necesita prelucrarea. Intre orele 19 si 21, circulatia sangelui e maxima, iar corpul se invioreaza. Intre orele 21 si 23 se recupereaza energia, iar de la ora 23 la 1, vezica biliara, care ajuta intestinul subtire in prelucrarea hranei cu ajutorul bilei, se reface. Mancarea grea, de seara, cu grasimi, da de lucru vezicii biliare si ficatului. in aceste ore, cine sufera cu bila sa puna comprese calde si umede. Intre orele 21 si 3 noaptea, este necesar somn si caldura pentru a reface bila si ficatul. Principalul organ de dezintoxicare, ficatul, se poate reface cel mai bine intre 1 si 3 noaptea. Intre orele 1 si 5 dimineata sa nu se bea alcool si sa nu se fumeze caci pot fi afectate organe ca ficatul (orele 1 si 3) si plamanii (3 si 5). De la orele 5-7 dimineata, intestinul gros are maxim de activitate. Acesta retine resturile alimentare 20 h, in caz de imbolnavire aparand constipatia, pe cand intestinul subtire retine hrana timp de 2 h, iar imbolnavirea duce la diaree.

CEREALELE

CEREALELE Sunt larg utilizate. intr-un volum mic contin cantitati importante de substante nutritive (proteine, glucide, saruri minerale si vitamine), lipide aproape deloc. Reprezinta cam 50% din valoarea calorica a ratiei zilnice. Cea mai folosita este faina de grau obtinuta prin macinare si cernere (separarea de com­ponentele de invelis ale grauntelui, numite tarate). Taratele contin o cantitate re­dusa de proteine, toata celuloza si cea mai mare parte din vitamina B r Dupa gradul de cernere, faina are diferite grade de puritate (faina alba, semialba, intermediara si neagra). In functie de gradul de extractie variaza si compozitia chimica a fainii. Faina alba este in general mai saraca in proteine, minerale si vitamine, dar mai bogata in amidon decat faina neagra. Are deci o valoare nutritiva mai scazuta, dar este mai usor de digerat. Pentru a fi transformata in paine, are loc procesul de panificatie, care presupune prepararea aluatului cu drojdie de bere si sare, dospirea si coacerea painii. Dintre celelalte cereale mentionam secara, care contine mai putine proteine, orzul care nu se foloseste in panificatie, ovazul care este o cereala furajera, dar care sub forma de fulgi de ovaz este mult utilizat ca fiertura cu lapte in alimentatia dietetica a copiilor si convalescentilor. Porumbul, in trecut alimentatie traditionala in tara noastra, sub forma de faina de porumb, este si astazi utilizat la prepararea mamaligii. Desi are valoare calorica ridicata, valoarea biologica este scazuta, deoarece zeina continuta in porumb este o proteina de calitate inferioara, fara aminoacizi esentiali. in sfarsit orezul are un continut crescut in amidon (80%), este sarac in sodiu (util in regimurile hiposodate severe, ca regimul Kempner), cu celulozice reduse si azot putin.

KINEZITERAPIA

KINEZITERAPIA Definitie: este disciplina care foloseste miscarea in scop terapeutic. Se mai nu­meste cultura fizica medicala (C.F.M.) sau gimnastica medicala (kinesis - miscare). Istoric: miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele antice ale lumii (in Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc). Renasterea dedica exercitiului fizic opera „De arte gimnastica" (1969). Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776- 1839), a marcat o etapa in dezvoltarea si raspandirea, pana la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El a deosebit gimnastica in patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara, estetica si medicala. ■ Remarcam faptul ca gimnastica medicala a inceput sa se dezvolte independent. Succesorii lui Ling s-au ocupat in mod deosebit de aceasta forml de gimnastica (Branting, Liedbeck, Wide etc), intreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta, Germania, Belgia etc). in tara noastra gimnastica medicala incepe sa se dezvolte mai muft in legatura cu educatia fizica. SCOPUL Sl IMPORTANTA KINEZITERAPIEI Medicina moderna a dat o exceptionala dezvoltare kineziterapiei, facand din aceasta o terapie, o metoda de recuperare medicala. Cultura fizica medicala are, in acest sens, un rol curativ, preventiv, corectiv. Rolul curativ inseamna: reeducare, readaptare, recuperare a capacitatii func­tionale - partiala sau totala - a organismului lezat. Rolul preventiv consta in: prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase; stimularea functiei musculare; dez­voltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura; reconfor-larea psihica; calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbol­navirilor). Rolul corectiv se refera la combaterea unor deficiente fizice innascute sau do­bandite (scolioze, lordoze, picior plat, genunchi curbati etc). Totul - privit ca scop al C.F.M. sau a] kineziterapiei - trebuie sa duca la reali­zarea acelui subiim citat antic roman ,^Vfe/is sana in corpore sano". Ca metoda, C.F.M. sau kineziterapia foloseste miscarea sub forma exercitiului fizic. Ea constituie o terapie naturala, activa si functionala - organica si psihica, in ceea ce priveste tehnica, C.F.M. cuprinde: a) Mijloace de baza, care includ: gimnastica medicala, terapia ocupationala, odihna activa si masajul. b) Elemente ajutatoare: jocuri, sporturi, turism; factori naturali de calire: aer, apa, soare; conditii de igiena si dotare. c) Elemente de asociere: balneo-fiziotcrapia (si cura balneara); Tratament orto-pedico-chirurgica]; regim alimentar si vitaminoterapia. EXERCITIILE FIZICE DESCRIERE Sl ACTIUNE Exercitiile de gimnastica constau in pozitii si miscari. Pozitiile corpului se mentin printr-o activitate musculara statica, iar miscarea se obtine prin lucru muscular dinamic. Cu alte cuvinte, activitatea statica este aceea pe care se bazeaza functia de sprijin si activitatea dinamica echivaleaza cu functia de miscare - de ambele functii raspunzand, cu predilectie, aparatul locomotor. Din acest punct de vedere si din aceste motive, exista exercitii fizice statice si dinamice. l. Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, in acelasi timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile statice ale corpului sunt: a) ortostatism (pozitia in picioare); b)sezand; c) culcat. Efortul muscular static cunoaste trei forme: - de mentinere (fata de gravitatie); - de consolidare (adica de stabilitate); - de fixare (adica de echilibru). In concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei pozitii, fara sa determine deplasarea in spatiu a organismului. El este realizat prin contractiile musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul muschilor si cresc forta musculara. Un singur dezavantaj au, lotusi, aceste contractii statice sau izometrice: sunt monotone, plictisitoare, din care cauza, produc destul de repede oboseala nervoasa. O miscare cu bratele oboseste mai putin decai nemiscarea lor si fixarea intr-o anumita pozitie rigida. Nutritia muschilor in activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita unei circulatii sanguine activizate si deci aportului de oxigen crescut. In contractia statica, produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si compensate prin pauze relaxante. 2. Exercitii fizice dinamice: se intelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se produce, in acest fel, o deplasare in spatiu, prin participarea simultana a grupurilor musculare agoniste si antagoniste, unele avand o actiune de „cedare", iar altele de „invingere". Aceste miscari dinamice pot fi active - adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie proprie - si pasive - prin contributie exterioara, fara participare proprie. La randul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra gravitatiei; active, ajutate sau asistate {deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care aceste miscari se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, in care miscarea trebuie sainvingain plus, pe langa gravitatie, si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite aparate (scari, barne, paliere etc). Miscarile active stau labaza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc. Kineziterapia sau gimnastica medicala foloseste ambele tipuri de miscare - statice si dinamice, active si pasive - cu indicatii intr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardio-vasculare, digestive, neurologice, pulmonare, metabolice etc. Notam ca miscarile pasive nu sunt trecute in randul exercitiilor fizice, decat in gimnastica medicala. Se intelege usor, ca un profesor de educatie fizica sau un antrenor nu au de ce sa foloseasca o miscare pasiva, dar medicul, in diferitele afectiuni pe care le poate prezenta bolnavul, poate incepe activitatea de kineziterapie sau gimnastica medicala cu miscari pasive. Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductjc-adductie; rotatie (pro-natie si supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice. KINEZITERAPIA IN DIFERITE AFECTIUNI 1. in afectiunile locomotorii: kineziterapia sau gimnastica medicala urmareste ca obiectiv: refacerea si readaptarea functionala a organului de locomotie, lezat. Afectiunile ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kine­ziterapie. 2. in cadrul bolilor respiratorii este recomandata, indeosebi, in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem, astm bronsic etc), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Se urmaresc refacerea elasticitatii pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna oxigenare a sangelui. 3. in afectiunile digestive si de nutritie, kineziterapia abdominala isi propune refacerea si tonifierea centurii abdominale. Este indicata in obezitate, periviscerite, visceroDtoze etc. 4. in afectiunile aparatului caidio-vascular, kineziterapia intretine un bun tonus vascular si, prin acesta, o circulatie sanguina cat mai normala. Este indicata in hipertensiunea arteriala si arteritele periferice, in insuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice) etc. 5. in afectiunile neuro-psihice, kineziterapia este extrem de utila. Sa ne gandim numai cate sperante nutresc, fata de rezultatele obtinute prin C.F.M., bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si sa nu uitam efectul pozitiv al miscarii asupra psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza: rezistenta, forta, indemanarea etc. EXERCITIILE FIZICE Sl TEHNICA LOR Nu vom da tehnica diferitelor forme de exercitii fizice folosite de gimnastica medicala sau kineziterapie, dar mentionam ca se incepe, intotdeauna, cu cel mai simplu exercitiu fizic si care poate fi la indemana oricui. Se va avea in vedere mersul, care prin el insusi constituie un atac terapeutic. Se incepe mersul pe teren plan si apoi, progresiv, mersul pe teren inclinat. Intervin apoi diferitele exercitii fizice simple complexe sau la aparate (inclusiv mecanoterapia), pentru ca sa se ajunga, spre final, la ergoterapie sau terapia ocupationala (munci usoare - de impletit, tamplarie, artizanat, cartonaje etc.) si apoi la odihna activa, care este mai fiziologica decat cea pasiva. Important! Kineziterapia trebuie sa fie selectata si dozata in functie de bolnav si de boala. Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea oricaror miscari pe care trebuie sa le execute bolnavul. Se adauga o serie de elemente ajutatoare: masaj, procedee de balneo-fizioterapie, cura balneoclimaterica, jocuri etc. INDICATII Sl CONTRAINDICATII Kineziterapia are indicatii vaste, putand fi folosita - daca nu gresim - in toata medicina interna, cu toate specialitatile sale (reumatologice, cardiologie, nutritie etc). De asemenea, in chirurgie, ortopedie, traumatologie, obstetrica si ginecologie, neurologie si psihiatrie, pediatrie. Contraindicatiile sunt mai limitate: hemoragiile, infectiile acute, cancerul, leu-cemia etc.

NOTIUNI ELEMENTARE DE GASTROTEHNIE

NOTIUNI ELEMENTARE DE GASTROTEHNIE Dintre diferitele vietuitoare, numai omul prepara alimentele in diferite moduri, pentru a le mari sapiditatea si digestibilitatea. Pregatirea alimentelor a devenit de-a lungul istoriei sale, pentru om, o adevarata arta; Gastronomia reprezinta tocmai aceasta arta a pregatirii alimentelor intr-un mod cat mai placut, mai atragator. Gastrotehnia este stiinta care studiaza toate transformarile suferite de alimente in cursul prepararii lor prin diverse tehnici culinare si totodata influenta acestor transformari asupra starii de sanatate a omului. Enumeram cateva obiective ale gastrotehniei: - metodele culinare nu trebuie sa distruga sau sa micsoreze, in alimente, factorii de nutritie pe care acestea le contin; - prin pregatire culinara, alimentele nu trebuie sa devina iritante sau nocive; - alimentul, dupa preparare, trebuie sa devina mai usor de digerat si sa aiba un aspect si un gust placut; - prin tehnicile culinare se urmareste profilaxia sau vindecarea diferitelor afec­tiuni, mai ales bolilor care se datoreaza in buna parte, unei pregatiri culinare nera­tionale (sosuri cu rantasuri prajite in grasime etc). Nu se va renunta la rantasuri, dar se va modifica tehnica daunatoare de preparare, utilizandu-se rantasuri die­tetice. inainte de prepararea alimentelor este necesara cercetarea starii lor de salubri­tate. Consumul de alimente alterate poate avea consecinte incalculabile. Dupa acest control urmeaza etapa de preparare a alimentelor - etapa preliminara - care consta in transarea carnii, spalarea legumelor si fructelor, indepartarea partilor necomestibile etc. Se cunosc neajunsurile spalarii indelungate si taierii alimentelor in bucati mici, care duc la pierderi importante de vitamine (legume si fructe). Pentru prevenirea sau micsorarea acestor neajunsuri, se recomanda: - pregatirea sa se faca cu putin timp inaintea Tratamentului termic sau pregatirii culinare; - evitarea fragmentarii legumelor si a altor alimente in bucati prea mici; - evitarea spalarii indelungate sau mentinerea alimentelor mult timp in apa de spalare; - reducerea la minimum a indepartarii partilor externe ale legumelor si fructelor. Tratamentul termic reprezinta etapa decisiva in arta culinara. Daca fructele, salatele, untul, uleiul, branzeturile si uneori ouale pot fi consumate in stare cruda, majoritatea alimentelor, reclama o prelucrare termica. Prin Tratament termic se pot pierde factori nutritivi hidrosolubili (glucide cu molecula mica, vitamine si saruri minerale). Pentru micsorarea acestor pierderi se recomanda fierberea legumelor in vapori de apa sub presiune, in vase speciale. Un alt efect nedorit este distrugerea unor factori nutritivi sensibili la temperaturi ridicate, precum si a oxigenului (vitaminele C, A, E, Bt), unii aminoacizi. Pentru reducerea partiala a acestui inconvenient se recomanda fierberea in vase acoperite ermetic, la temperatura maxima, timp cat mai scurt, precum si evitarea reincalzirilor repetate. Cele mai cunoscute tehnici de gastrotehnie in ceea ce priveste Tratamentul termic, constau in: - fierberea in apa, fie prin cresterea treptata a temperaturii apei, fie prin introducerea in apa clocotita de la inceput. Aceasta din urma este superioara; - fierberea in vapori supraincalziti sau inabusirea, care scurteaza timpul de prelucrare si micsoreaza pierderile de substante nutritive (vitamine hidrosolubile); - prajirea (introducerea in grasime incinsa) este total contraindicata atat la omul bolnav, cat si la cel sanatos, deoarece in acest mod apar compusi daunatori, toxici si se degradeaza vitaminele; - frigerea si coacerea sunt manopere care nu sunt contraindicate. Pregatirea prin prajire in grasime trebuie evitata in general si in special in dife­rite suferinte digestive ca ulcerul, colecistitele, obezitatea, ateroscleroza si com­plicatiile sale dar si la persoanele varstnice. Rantasul este insa foarte raspandit in bucataria romaneasca prin traditie si obisnuinta, de aceea daca nu se poate renunta la el, se poate modifica tehnic. Iata un exemplu de rantas dietetic: - faina se rumeneste in tigaie uscata, fara grasime. - se adauga pentru dizolvare apa rece - se incalzeste lichidul de baza al sosului (suc de rosii, zeama de supa de carne, sau supa de legume) si cand fierbe, se rastoarna faina dizolvata, amestecand continuu. Se adauga untdelemn imediat, care se va fierbe in sos, nu se va praji. Se fierbe amestecand mereu, pana cand prin evaporarea apei, se obtine consistenta dorita. Se adauga sare si condimente aromate (cimbru, dafin, maghiran), ceapa daca dorim, se adauga in sos, dupa ce a fost prelucrata in supa, trecuta prin sita (pasata). In ceea ce priveste ouale, fierberea in apa se poate face in coaja, sau dupa spargere. Se prefera oul moale (fierbere trei minute in apa clocotita) sau oul cleios (fierbere 5-6 minute). Dietetic se recomanda si fierberea directa in apa clocotinda a oului spart de coaja (ochi romanesc dietetic)

BALNEO-FIZIOTERAPIE

BALNEO-FIZIOTERAPIE Definitie: balneo-fizioterapia este disciplina medicala care foloseste agentii fizici naturali sau artificiali in scop terapeutic. Istoric: este cea mai veche dintre disciplinele medicale. Aerul, soarele, apa sunt primii factori de terapeutica medicala cunoscuti si folositi de Homo sapiens, de la inceputul existentei sale. Antichitatea, prin Hipocrate (460 - 377 i.e.n.), ne-a lasat lucrari de mare valoare (Corpushippocraticum), iar istoricul lumii antice, Herodot, contemporanul lui Hipocrat, aminteste in scrierile sale, de izvoarele de la Termopile, cele mai vestite statiuni balneare la greci fiind Lesbos, Lipara, Magnesia etc. La romani, instalatiile balneare au capatat un caracter grandios. imparatul Caracalla a construit cele mai luxoase bai, din cate au existat vreodata in lume si nu numai in Italia, dar si in Franta si Germania de Sud etc. (Puteoli, Aachen, Herculanum, Plombieres etc). in tara noastra, primele inceputuri, in ceea ce priveste statiunile balneare si cele minerale, dateaza din sec. al XVIII-lea, si aici ne referim la apele minerale din Transilvania (LucaWagner). Balneo-fizioterapia, ca disciplina medicala terapeutica complexa, cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, electroterapia, kineziterapia, climatoterapia, cu o serie de alte discipline derivate, si anume: termoterapia, fototerapia, masajul, balneoterapia, mecanoterapia. CONSIDERATII GENERALE Retinem un prim aspect foarte important: orice factor fizical, natural sau artificial, se adreseaza intregului organism, care raspunde, de asemenea, ca un intreg. Al doilea amanunt este faptul ca orice factor fizical terapeutic actioneaza nespecific, influentand reactivitatea organismului si obligandul la „raspunsuri" adecvate, care de fapt sunt evaluate ca rezultate terapeutice. Si pentru ca toti acesti factori fizico-naturali sau artificiali au o actiune excitanta asupra organismului, balneo-fizioterapia constituie o „excitoterapie nespecifica", care impune organismului adaptare. De aici si indicatiile sau contraindicatiile la Tratamentele balneo-fizicale. Al treilea fapt important este caracterul profilactic pe care terapia balneara il are. Retinem ca ea se adreseaza terenului pe care apare si se dezvolta boala. Este cunoscuta actiunea de calire a organismului sub actiunea factorilor naturali bine utilizati.

Uimitoarea terapie cu apa

Uimitoarea terapie cu apa Introducere Beti 6 pahare de apa ( 1.5 l), in fiecare zi si evitati doctori, pastile, injectii, diagnostice, plata consultatiilor, etc Nu puteti crede pana nu verificati Leucemie Astm Bronsita Tuberculoza pulmonara Meningita Pietre la rinichi Boli urogenitale Hiperaciditate Dizenterie Gastroenterocolite Cancer de uter Constipatie Diabet Boli oftalmologice Hemoragie oftalmica si oftalmie ( ochi rosii ) Menstruatie neregulata Cancer de san Laringita Dureri de cap Leucemie Procedura terapeutica In fiecare dimineata, dupa ce te dat jos din pat, ( fara macar sa te speli pe dinti ), bea 1.5 l de apa ( 5-6 pahare ). Poti sa te speli pe fata dupa aceea. Trebuie mentionat ca este esential ca nimic altceva( nici o bautura sau mancare solida ) nu trebuie ingurgitat timp de 1 ora dupa ce ai baut apa. Daca e necesar, puteti utiliza in acest scop apa filtrata si fiarta. Este dificil sa beti 1.5 l de apa o data , dar va veti obisnui terptat. La inceput, puti bea 4 pahare, si dupa o scurta pauza, restul de 2. S-ar putea sa faceti peepee de 2-3 ori intr-o ora, dar situatia se va bormaliza cu timpul. Din cercetare si experienta : S-a observat ca urmatoarele boli s-au vindecat in urmatoarele intervale de timp : Constipatie - 1 zi Aciditate - 2 zile Diabet - 7 zile Cancer - 4 saptamani TBC - 3 luni Hipertensiune - 4 saptamani Este recomandat ca persoanele suferind de artrita sau reumatism sa practice aceasta terapie de 3 ori pe zi ( dimineata, pranz, seara ), cu o ora dupa masa, timp de o saptamana, si apoi de 2 ori pe zi, pana la disparitia bolii. Cum actioneaza apa pura ? Consumanad apa dupa o metoda corecta ajuta la purificarea organismului. Se curata colonul foarte eficient, prin formarea unei noi cantitati de sange proaspat. Astfel mucoasa colonului si intestinelor este activata. Daca, colonul este curatat, nutrientii din alimentele consumate in timpul zilei vor fi absorbite si transformate in sange proaspat.Sangele este foarte important in insanatosirea organismului, si, de aceea, apa trebuie consumata cu regularitate. Viata e scurta, asa ca aveti grija cum o traiti ! Va rog sa difuzati acest mesaj prietenilor, rudelor si vecinilor. Ati face un mare serviciu umanitatii.

Terapia cu busuioc revigoreaza functiile hepatice

Terapia cu busuioc revigoreaza functiile hepatice Busuiocul si fierturile de frunze uscate au indicatii terapeutice foarte diverse Busuiocul este cunoscut ca planta de leac înca din timpurile fenicienilor, care-i atribuiau proprietati magice multiple. De asemenea, în culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat si mai ales în Palestina busuiocul era considerat o planta sfânta, folosita în scopuri religioase si pastrata pâna în vremurile crestinarii Europei. Cercetatorii biochimisti suedezi au descoperit ca în fierturile de busuioc sunt prezente peste 14 principii active, care pot folosi drept alternative terapeutice pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni începând cu problemele de sensibilitate ale tenului si pâna la cele complexe de disfunctii neuro-hormonale. Creste puterea de dezintoxicare Biochimistii au descoperit ca în frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice. Derivate dintr-un alcool secundar, aceste substante apar numai la fierberea frunzelor uscate de busuioc, în prezenta clorurii de sodiu, si cresc potentialul metabolic al celulelor hepatice. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica în lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Consumul zilnic de ceai de busuioc, timp de trei saptamâni, creste cu 25-35% viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (toxicitatea provenita din grasimi, carne prajita, coloranti chimici sau alte „E”-uri poate fi mult diminuata). Totodata, ceaiul de busuioc creste cu peste 15% sinteza enzimei care distruge alcoolul ca toxic patruns în organism. Si poate diminua pâna la anulare toxicitatea a peste 90% din excipientele folosite în fabricarea pastilelor medicamentoase. Pe de alta parte, consumul zilnic de ceai de busuioc scade cu 5-7% efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse în sânge prin inhalare sau ingestie. Regleaza glicemia Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si în planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sânge. Astfel, celulele ficatului, activate specific de substantele prezente în ceaiul de busuioc devin mult mai reactive la variatiile de concentratie a glucozei din sânge. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. Cercetarile efectuate prin simulari pe calculator au dovedit ca un consum zilnic de ceai de busuioc pe o perioada lunga poate reduce cu 50% riscul crizelor de variatie de glicemie. Scade transformarea glucidelor în grasimi De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor în grasimi, desi mecanismul nu este cunoscut înca. Cert este ca efectul final consta intr-un mai eficient echilibru al sintezei grasimilor, precum si in mentinerea unui strat de lipide normal, în comparatie cu înaltimea. Efecte asupra sistemului nervos Ceaiul de busuioc contine patru tipuri de substante cu efecte indirecte asupra functiilor nervoase. Unul dintre cei mai importanti factori a fost descoperit recent de neurobiologii olandezi. Acesta are o structura asemanatoare dopaminelor, mediatori informationali din creier. Desi în cantitati infime, alcaloidul are un puternic si rapid efect asupra functiilor psihice.

Terapia cu ultrasunete

Terapia cu ultrasunete Urechea percepe sunete de circa 20.000 de oscilaţii pe secundă. Vibraţiile mecanice pendulare – reprezentând sunetul – ce depăşesc această limită poartă numele de ultrasunet. Frecvenţa undelor ultrasonice este foarte mare fiind apreciată la 50.000 Hz – 3.000.000 Hz. Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete cu frecvenţe cuprinse între 80.000 şi 100.000 Hz. Lungimea de undă a ultrasunetelor este foarte mică, putând fi localizate selectiv. Ele prezintă variaţii în funcţie de natura mediului străbătut (gazos, lichid sau solid). Aplicarea undelor ultrasonice pe un corp omenesc produce un transfer de energie considerabil prin alterarea stărilor de presiune realizate. Transferul de energie se măsoară în W/cm2, şi depăşeşte intensitatea sunetului. Acesta este un parametru important în cadrul terapiei cu ultrasunete. Undele ultrasonice se propagă sub forma unui fascicul de raze, cu viteză constantă. Efectele fiziochimice ale ultrasunetului * Efect mecanic – reprezentant de vibraţia produsă, care se transmite din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o frecvenţă egală cu cea a sursei. * Efect termic – energia ultrasonică se transformă în energie calorică în mediul traversat prin două modalităţi: – prin absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene cu degajare de căldură şi amortizare a amplitudinii vibraţiei; – prin fracţionarea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a două medii (muşchi, os). * Efectul de cavitaţie – este un fenomen care constă în producerea de goluri în interiorul lichidului traversat, manifestându-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile şi dilatările succesive realizate de UUS asupra lichidului. În perioada de compresiune cavităţile dispar după care compactul lichidian se reface cu eliberarea unei mari cantităţi de energie, cu efecte distructive. În punctele de separare a două medii cu densităţi diferite (os-muşchi, de exemplu) presiunea poate creşte la câteva mii de atmosfere în temperatură, la câteva sute de grade. În lichide se produce fenomenul de pseudocavitaţie, caracterizat prin degazifierea lichidului. În practica terapeutică curentă, nu se pot produce fenomene de cavitaţie. * Efectul de difuziunea – constă în creşterea permeabilităţii membranelor. * Efecte chimice – ca urmare a acţiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reducţie, depolarizare şi alterare a structurii chimice a substanţelor. Efectele biologice ale ultrasunetelor – sunt incomplet elucidate, se presupune ca în funcţie de intesitatea ultrasunetului (care se măsoară în W/cm2) se produc modificări tisulare minime şi reversibile, la intensităţi mici – 0,7-0,4 W/cm2. La intensităţi medii (10,5-0,7 W/ cm2) au loc efecte fiziochimice şi biologice maxime (reversibile), iar la intesităţi mari (>0,8W/ cm2) apar modificări ireversibile. – Dozele mici – 0,1-0,5 W/cm2 (0,4W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare. Se produc activări moleculare, creşte activitatea de respiraţie celulară, sunt activitate enzimele glocolice, şi scindează macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare (creşte conţinutul de grupe sulfhidril în ficat, creier, rinichi, miocard). La nivelul tegumentului – se eliberează mastocitele, cu producere de histamină. Creşte permeabilitatea celulelor tegumentare, care are ca urmare posibilitatea de a difuza prin tegument substanţe medicamentoase (cunoscut sub numele de sonoforeză). – Dozele medii – 0,5W/cm2 – 0,7 W/cm2 – produc hiperemie tegumentară, cu vasodilataţii şi în ţesutul subcutanat. Au efecte fibrinolitice prin rupere şi fragmentare tisulară, fragmentarea macromoleculelor, hipermeabilizarea membranelor, creşterea metabolismului celulelor local. – Dozele mari – 0,8W/cm2 – produc distrucţii celulare şi rupturi capilare, din cauza exacerbării efectelor dozelor medii. În ţesutul muscular – efectele UUS sunt direct proporţionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate. Ţesutul osos – la dozele mici reacţionează prin formare de osteofite, la dozele mari – prin edeme hemoragice, necroze osoase. La limita muşchi-os se acumulează o importantă cantitate de energie calorică, osul se încălzeşte de cinci ori mai mult decât muşchiul. –Ţesutul osos la nivelul epifizelor în perioada de creştere este foarte sensibil. – Sângele – supus iradieri cu ultrasunete – scade proteinemia (albuminele şi globulinele) şi creşte globulinele β, eritocitele se concentrează în grupuri, se încetineşte procesul de coagulare. Efectele fiziologice ale ultrasunetelor 1. Analgezice 2. Hiperemiante 3. Miorelaxante Mod de aplicare – dozare Dozarea se face în funcţie de: – regiunea tratată – grosimea straturilor tisulare; – profunzimea locului tratat; – calea de aplicare; – natura afecţiunii (în spondilită doze mari); – stadiul afecţiunii (în acut doze mici, în cronic mari); – vârsta pacientului (sub 18 ani şi vârstnici doze mici); – starea generală a pacientului. Dozarea – doze mici 0,05-0,5 W/cm2; – doze medii 0,5-0,8 W/cm2; – doze mari 0,9-1,2W/cm2 + 1. * Pentru ţesutul subcutanat şi cutanat: – intensităţile mici 0,1-0,2 W/cm2. În zonele hiperalgice chiar mai mici: 0,02 W/cm2. * Pentru ţesutul muscular: – dozele sunt cele medii – cu insistenţă pe zona de trecere tendon-muşchi în direcţia fibrelor musculare. * Pentru ţesutul osos şi articulaţii – poziţionarea să fie adecvată; – fracturile imobilizate în aparat gipsat se stimulează pentru formarea calusului; doze mici prin ferestre în ghips; – zonele cu vascularizaţie superficială vor fi tratate cu intensităţi reduse. Indicaţiile terapiei cu ultrasunete * Patologia aparatului locomotor de cauză reumatismală: – reumatismul degenerativ – artroze, spondiloze; – reumatismul inflamator cronic – artrite, spondilite; – reumatismul abarticular. *Patologia aparatului locomotor de cauză traumatică – ortopedia: – fracturi recente (se stimulează cu UUS – formarea calusului); – contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii posttraumatice. Se practică dozele progresive, de la 0,05-0,1 W/cm2 până la 0,5 W/cm2 – 2-5 min. – posturi vicioase – scolioze, deformări ale piciorului. * Afecţiuni dermatologice: – cicatrici cheloide, plăgi atone, ulcere trofice ale membrelor. * Afecţiuni ale ţesutului colagen: – fibrozite, dermatomiozite, miozite, sclerodermie, ............... (cu alpemchimotripsină). * Afecţiuni neurologice: – nervite, nevralgii; – sechele .................... după herpes zooster; – nevroamele amputaţiilor; – distrofia musculară ...................; – ................................ * Afecţiuni circulatorii: – st I-II – în aplicaţii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliacă, .......... scarpă. – boala Raynaud – se iradiază ganglionii ........... în regiunea supraclavulară, în dreptul vertebrei C7-T1. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei – Afecţiuni dermatologice cu leziuni tegumentare, sau ..... – Tulburări de coagulare – Fragilitate vasculară – Stare generală alterată, casexie – Dureri în toate stadiile (pre şi postoperator) – TBC activă, indiferent de stadiu şi de localizare – Stări febrile – Fenomene inflamatorii – .......... – Insuficienţă cardio-respiratorie. Cardiopatia ischemică – Tulburări de ritm – Suferinţele ...........: varice, ............... ............ – Nu se vor aplica UUS pe zonele organelor interne: creier, măduvă, ficat, splină, uterul gravid, glandele sexuale, plămânii, cordul – Nu se vor aplica UUS pe zonele de creştere la copii şi la adolescenţi