Terapia cu ultrasunete

Terapia cu ultrasunete Urechea percepe sunete de circa 20.000 de oscilaţii pe secundă. Vibraţiile mecanice pendulare – reprezentând sunetul – ce depăşesc această limită poartă numele de ultrasunet. Frecvenţa undelor ultrasonice este foarte mare fiind apreciată la 50.000 Hz – 3.000.000 Hz. Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete cu frecvenţe cuprinse între 80.000 şi 100.000 Hz. Lungimea de undă a ultrasunetelor este foarte mică, putând fi localizate selectiv. Ele prezintă variaţii în funcţie de natura mediului străbătut (gazos, lichid sau solid). Aplicarea undelor ultrasonice pe un corp omenesc produce un transfer de energie considerabil prin alterarea stărilor de presiune realizate. Transferul de energie se măsoară în W/cm2, şi depăşeşte intensitatea sunetului. Acesta este un parametru important în cadrul terapiei cu ultrasunete. Undele ultrasonice se propagă sub forma unui fascicul de raze, cu viteză constantă. Efectele fiziochimice ale ultrasunetului * Efect mecanic – reprezentant de vibraţia produsă, care se transmite din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o frecvenţă egală cu cea a sursei. * Efect termic – energia ultrasonică se transformă în energie calorică în mediul traversat prin două modalităţi: – prin absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene cu degajare de căldură şi amortizare a amplitudinii vibraţiei; – prin fracţionarea particulelor mediului, mai ales la nivelul de separare a două medii (muşchi, os). * Efectul de cavitaţie – este un fenomen care constă în producerea de goluri în interiorul lichidului traversat, manifestându-se vizibil prin formarea bulelor de aer. Acestea se produc prin compresiunile şi dilatările succesive realizate de UUS asupra lichidului. În perioada de compresiune cavităţile dispar după care compactul lichidian se reface cu eliberarea unei mari cantităţi de energie, cu efecte distructive. În punctele de separare a două medii cu densităţi diferite (os-muşchi, de exemplu) presiunea poate creşte la câteva mii de atmosfere în temperatură, la câteva sute de grade. În lichide se produce fenomenul de pseudocavitaţie, caracterizat prin degazifierea lichidului. În practica terapeutică curentă, nu se pot produce fenomene de cavitaţie. * Efectul de difuziunea – constă în creşterea permeabilităţii membranelor. * Efecte chimice – ca urmare a acţiunii ultrasunetelor, au loc procese de oxidare, reducţie, depolarizare şi alterare a structurii chimice a substanţelor. Efectele biologice ale ultrasunetelor – sunt incomplet elucidate, se presupune ca în funcţie de intesitatea ultrasunetului (care se măsoară în W/cm2) se produc modificări tisulare minime şi reversibile, la intensităţi mici – 0,7-0,4 W/cm2. La intensităţi medii (10,5-0,7 W/ cm2) au loc efecte fiziochimice şi biologice maxime (reversibile), iar la intesităţi mari (>0,8W/ cm2) apar modificări ireversibile. – Dozele mici – 0,1-0,5 W/cm2 (0,4W/cm2) cresc permeabilitatea membranei celulare. Se produc activări moleculare, creşte activitatea de respiraţie celulară, sunt activitate enzimele glocolice, şi scindează macromoleculele glucidice, sunt activate procesele oxidative, se produc efecte reductoare (creşte conţinutul de grupe sulfhidril în ficat, creier, rinichi, miocard). La nivelul tegumentului – se eliberează mastocitele, cu producere de histamină. Creşte permeabilitatea celulelor tegumentare, care are ca urmare posibilitatea de a difuza prin tegument substanţe medicamentoase (cunoscut sub numele de sonoforeză). – Dozele medii – 0,5W/cm2 – 0,7 W/cm2 – produc hiperemie tegumentară, cu vasodilataţii şi în ţesutul subcutanat. Au efecte fibrinolitice prin rupere şi fragmentare tisulară, fragmentarea macromoleculelor, hipermeabilizarea membranelor, creşterea metabolismului celulelor local. – Dozele mari – 0,8W/cm2 – produc distrucţii celulare şi rupturi capilare, din cauza exacerbării efectelor dozelor medii. În ţesutul muscular – efectele UUS sunt direct proporţionale cu intensitatea ultrasunetelor aplicate. Ţesutul osos – la dozele mici reacţionează prin formare de osteofite, la dozele mari – prin edeme hemoragice, necroze osoase. La limita muşchi-os se acumulează o importantă cantitate de energie calorică, osul se încălzeşte de cinci ori mai mult decât muşchiul. –Ţesutul osos la nivelul epifizelor în perioada de creştere este foarte sensibil. – Sângele – supus iradieri cu ultrasunete – scade proteinemia (albuminele şi globulinele) şi creşte globulinele β, eritocitele se concentrează în grupuri, se încetineşte procesul de coagulare. Efectele fiziologice ale ultrasunetelor 1. Analgezice 2. Hiperemiante 3. Miorelaxante Mod de aplicare – dozare Dozarea se face în funcţie de: – regiunea tratată – grosimea straturilor tisulare; – profunzimea locului tratat; – calea de aplicare; – natura afecţiunii (în spondilită doze mari); – stadiul afecţiunii (în acut doze mici, în cronic mari); – vârsta pacientului (sub 18 ani şi vârstnici doze mici); – starea generală a pacientului. Dozarea – doze mici 0,05-0,5 W/cm2; – doze medii 0,5-0,8 W/cm2; – doze mari 0,9-1,2W/cm2 + 1. * Pentru ţesutul subcutanat şi cutanat: – intensităţile mici 0,1-0,2 W/cm2. În zonele hiperalgice chiar mai mici: 0,02 W/cm2. * Pentru ţesutul muscular: – dozele sunt cele medii – cu insistenţă pe zona de trecere tendon-muşchi în direcţia fibrelor musculare. * Pentru ţesutul osos şi articulaţii – poziţionarea să fie adecvată; – fracturile imobilizate în aparat gipsat se stimulează pentru formarea calusului; doze mici prin ferestre în ghips; – zonele cu vascularizaţie superficială vor fi tratate cu intensităţi reduse. Indicaţiile terapiei cu ultrasunete * Patologia aparatului locomotor de cauză reumatismală: – reumatismul degenerativ – artroze, spondiloze; – reumatismul inflamator cronic – artrite, spondilite; – reumatismul abarticular. *Patologia aparatului locomotor de cauză traumatică – ortopedia: – fracturi recente (se stimulează cu UUS – formarea calusului); – contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii posttraumatice. Se practică dozele progresive, de la 0,05-0,1 W/cm2 până la 0,5 W/cm2 – 2-5 min. – posturi vicioase – scolioze, deformări ale piciorului. * Afecţiuni dermatologice: – cicatrici cheloide, plăgi atone, ulcere trofice ale membrelor. * Afecţiuni ale ţesutului colagen: – fibrozite, dermatomiozite, miozite, sclerodermie, ............... (cu alpemchimotripsină). * Afecţiuni neurologice: – nervite, nevralgii; – sechele .................... după herpes zooster; – nevroamele amputaţiilor; – distrofia musculară ...................; – ................................ * Afecţiuni circulatorii: – st I-II – în aplicaţii dermatomioamele paravertebrale, creasta iliacă, .......... scarpă. – boala Raynaud – se iradiază ganglionii ........... în regiunea supraclavulară, în dreptul vertebrei C7-T1. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei – Afecţiuni dermatologice cu leziuni tegumentare, sau ..... – Tulburări de coagulare – Fragilitate vasculară – Stare generală alterată, casexie – Dureri în toate stadiile (pre şi postoperator) – TBC activă, indiferent de stadiu şi de localizare – Stări febrile – Fenomene inflamatorii – .......... – Insuficienţă cardio-respiratorie. Cardiopatia ischemică – Tulburări de ritm – Suferinţele ...........: varice, ............... ............ – Nu se vor aplica UUS pe zonele organelor interne: creier, măduvă, ficat, splină, uterul gravid, glandele sexuale, plămânii, cordul – Nu se vor aplica UUS pe zonele de creştere la copii şi la adolescenţi