Filozofia si practica risului
Filozofia si practica risului
Numai oamenii rid
Risul - iata ce deosebeste oamenii de animale. Fara indoiala ca si animalele se bucura, dar de ce nu rid? Putem explica acest lucru prin faptul ca risul este asociat cu veselia, voiosia caracteristice omului si, mai ales, depinde in intregime de simtul umorului pe care numai omul il poseda.
In lucrarea sa Filosofia risului Leonid Karasev, unul dintre cei mai mari comici ai lumii, scria: Noi, oamenii, putem fi amariti ca un ciine, lenesi ca o pisica, obositi ca un cal ce a tras la plug, dar nu putem sa ridem si sa zimbim decit ca oamenii.
Sa nu spuneti niciodata ca risul este doar o simpla manifestare a simtului umorului. Risul da nastere unei noi lumi, o lume rasturnata a realitatii, careia omenirea i s-a supus din vechi timpuri pina azi. In consecinta, exista doua lumi, doua realitati reflectate una in alta ca intr-o oglinda.
Pentru a trece peste orice obstacol trebuie sa ridem
In lumea inversata risul se naste ca o manifestare impotriva raului. Pentru a evita orice piedica, pentru a trece peste orice obstacol trebuie sa ridem. Asa functioneaza principiul inversabilitatii: daca raul est luat in ris, atunci puterile sale malefice sint neutralizate.
Inca din Evul Mediu se organizau carnavaluri, pe care europenii le sarbatoreau cu mult fast. La popoarele slave carnavalurile corespundeau obiceiurilor si traditiilor din Saptamina Alba (sau Saptamina Brinzei). Regele unor astfel de sarbatori era Risul. Sub stapinirea sa realitatea se transforma intr-o adevarata euforie; ascetismul si strictetea legii lasau loc desfriului, betiei si lacomiei. Cu totii, laici si clerici, bogati si saraci, pacatosi si drept credinciosi se bucurau, zimbeau, rideau. Intreaga lume ceda nebuniei risului. Lumea reala, ordonata, supusa legii lasa loc celei haotice.
Si asta se intimpla deoarece in acea epoca s-a descoperit posibiliatea construirii unei lumi pe dos, fara stereotipuri, intr-o perspectiva inedita. Intr-o astfel de realitate cu valorile inversate sau negate, unde raufacatorul devine om de bine, printul devine cersetor si Pacala cel mai mare intelept, nu poate exista decit o lume a fariseilor. Risul carnavalesc, chiar prin mediocritatea sa, ofera o noua viziune asupra tuturor lucrurilor. Numai in Lumea Risului, in ciuda destinului potrivnic, avem ocazia sa infaptuim visuri irealizabile, sa traim experiente neobisnuite in viata de zi cu zi.
In scurt timp luminile se sting, cortina cade, ne schimbam costumele. Pentru majoritatea dintre noi viata redevine normala, ordonata, fara surprize, monotona pina la urmatorul carnaval. Numai unii au sansa sau nesansa de a se pierde pentru totdeauna in Lumea Risului.
Saltimbancii, risul si ordinea rasturnata
Aborigenii despre care va vom spune citeva cuvinte in continuare sint de fapt saltimbancii, locuitori ai unui spatiu in care ordine este rasturnata si masura lucrurilor cu totul deosebita. Dar cine sint ei in lumea obisnuita? Sint renegatii, transfugii, paria. Sint cei care nu-si pot gasi un loc in societate. In multe tari saltimbancilor nu li se permite sa se aciuiasca pe linga sate sau orase bine rinduite si respectate. Lumea stoarce din ea mascaricii, paiatele si ii arunca in necunoscut, raminind indiferenta la suferinta lor.
Intr-un fel este o reactie normala pentru ca bufoneria si lumea reala nu pot coexista. Se poate vorbi de o oarecare complicitate, dar in momentul in care bufonii renunta la lumea reala, atunci ei isi incheie misiunea. Saltimbancul este singurul locuitor al lumii reflectate in oglinda-spatiu al inversiunilor. El este stapinul Lumii Risului, unde oamenii obisnuiti au dreptul de a se plimba doar citeva zile si numai pentru citeva ore.
Desi nu sint acceptati ca participanti directi la viata reala, totusi mascaricilor li se permite sa-i distreze pe nobili si pe regi. Pentru ca numai bufonii si nebunii pot spune adevarul rizind. Ei pot reprezenta lumea in cele mai diverse ipostaze ale sale. Dar pentru acest privilegiu trebuie sa plateasca cu excluderea, renegarea, interdictia de a avea o viata normala. Un loc special il ocupa idiotii. Acestia se gasesc undeva la granita dintre ris si plins, personificind varianta tragica a Lumii Risului. Putini stiu ca idiotii nu au fost dintotdeauna bolnavi. Insa deseori oamenii instituie in mod voit modelul paiatei triste si, o data plecati din lumea obisnuita, ei nu se mai pot intoarce, renuntind la rolul inteleptului nebun.
Care sint etajele risului
Lumea Risului are mai multe etaje. Cele mai recente forme ale risului ca umorul fin, jocul de cuvinte, aluziile sint etajele superioare. Fiecare epoca, fiecare tara, fiecare clasa social isi are umoristii, comicii si ironicii ei, anecdotele si motivele ei de ris. Acestea formeaza o adevarata cultura a risului. Plecind de la imitarea realitatii, de la reflectarea ei intr-o oglida strimba, comicul naste un ris fara cuvinte. Este un limbaj universal, inteles de toti oamenii indiferent de nationalitate. Dar in acest caz nu exista egalitate! La un capat sint ingramaditi clovnii cu nasuri rosii, care se impiedica pe scena spre marele haz al publicului, iar la celalalt capat se afla Marele Saltimbanc, maestrul care stie sa folosesca toate trucurile pentru a distra oamenii. A-i face pe altii sa rida este scopul vietii lui.
Ceea ce stiu mascaricii sa faca este hazliu si in acelasi timp trist, sentimental si uneori tragic… Cad cu nasul in tort sau aluneca pe o coaja de banana facind spectatorul nu numai sa rida in hohote, dar sa traiasca o intreaga gama de emotii de la simpatie la admiratie, de la compatimire la extaz.
Risul sau cum intelege fiecare fericirea
Noi simtim lumea risului. Ea se naste in constiinta noastra. Este o reflectare in oglinda a realitatii. Aici legile sint descosiderate, soarta omului lasata la voia intimplarii, ordinea transformata in haos. Relatiile umane se complica, devin confuze. Cert este un lucru - fericirea, inteleasa de fiecare in felul lui, naste lumea risului vesel, a bunei dispozitii.
Universul inversiunilor isi gaseste ordinea in realitatea normala. Deseori apare cenzura care traseaza granitele comicului, desemneaza eroii anecdotelor. Limitarea risului da nastere unei constiinte bolnave.
Va amintiti ce mult rideam intr-o perioada, mai ales atunci cind conducatori bilbiiti se chinuiau sa citeasca cit mai coerent discursuri insirate pe zeci de pagini? Iata ca acea vreme a inceput sa se razbune, denaturind realitatea. Oamenii seamana acum mai mult cu dublul lor reflectat in oglinda, cu bufonul posomorit si lipsit de personalitate.
Numai oamenii rid
Risul - iata ce deosebeste oamenii de animale. Fara indoiala ca si animalele se bucura, dar de ce nu rid? Putem explica acest lucru prin faptul ca risul este asociat cu veselia, voiosia caracteristice omului si, mai ales, depinde in intregime de simtul umorului pe care numai omul il poseda.
In lucrarea sa Filosofia risului Leonid Karasev, unul dintre cei mai mari comici ai lumii, scria: Noi, oamenii, putem fi amariti ca un ciine, lenesi ca o pisica, obositi ca un cal ce a tras la plug, dar nu putem sa ridem si sa zimbim decit ca oamenii.
Sa nu spuneti niciodata ca risul este doar o simpla manifestare a simtului umorului. Risul da nastere unei noi lumi, o lume rasturnata a realitatii, careia omenirea i s-a supus din vechi timpuri pina azi. In consecinta, exista doua lumi, doua realitati reflectate una in alta ca intr-o oglinda.
Pentru a trece peste orice obstacol trebuie sa ridem
In lumea inversata risul se naste ca o manifestare impotriva raului. Pentru a evita orice piedica, pentru a trece peste orice obstacol trebuie sa ridem. Asa functioneaza principiul inversabilitatii: daca raul est luat in ris, atunci puterile sale malefice sint neutralizate.
Inca din Evul Mediu se organizau carnavaluri, pe care europenii le sarbatoreau cu mult fast. La popoarele slave carnavalurile corespundeau obiceiurilor si traditiilor din Saptamina Alba (sau Saptamina Brinzei). Regele unor astfel de sarbatori era Risul. Sub stapinirea sa realitatea se transforma intr-o adevarata euforie; ascetismul si strictetea legii lasau loc desfriului, betiei si lacomiei. Cu totii, laici si clerici, bogati si saraci, pacatosi si drept credinciosi se bucurau, zimbeau, rideau. Intreaga lume ceda nebuniei risului. Lumea reala, ordonata, supusa legii lasa loc celei haotice.
Si asta se intimpla deoarece in acea epoca s-a descoperit posibiliatea construirii unei lumi pe dos, fara stereotipuri, intr-o perspectiva inedita. Intr-o astfel de realitate cu valorile inversate sau negate, unde raufacatorul devine om de bine, printul devine cersetor si Pacala cel mai mare intelept, nu poate exista decit o lume a fariseilor. Risul carnavalesc, chiar prin mediocritatea sa, ofera o noua viziune asupra tuturor lucrurilor. Numai in Lumea Risului, in ciuda destinului potrivnic, avem ocazia sa infaptuim visuri irealizabile, sa traim experiente neobisnuite in viata de zi cu zi.
In scurt timp luminile se sting, cortina cade, ne schimbam costumele. Pentru majoritatea dintre noi viata redevine normala, ordonata, fara surprize, monotona pina la urmatorul carnaval. Numai unii au sansa sau nesansa de a se pierde pentru totdeauna in Lumea Risului.
Saltimbancii, risul si ordinea rasturnata
Aborigenii despre care va vom spune citeva cuvinte in continuare sint de fapt saltimbancii, locuitori ai unui spatiu in care ordine este rasturnata si masura lucrurilor cu totul deosebita. Dar cine sint ei in lumea obisnuita? Sint renegatii, transfugii, paria. Sint cei care nu-si pot gasi un loc in societate. In multe tari saltimbancilor nu li se permite sa se aciuiasca pe linga sate sau orase bine rinduite si respectate. Lumea stoarce din ea mascaricii, paiatele si ii arunca in necunoscut, raminind indiferenta la suferinta lor.
Intr-un fel este o reactie normala pentru ca bufoneria si lumea reala nu pot coexista. Se poate vorbi de o oarecare complicitate, dar in momentul in care bufonii renunta la lumea reala, atunci ei isi incheie misiunea. Saltimbancul este singurul locuitor al lumii reflectate in oglinda-spatiu al inversiunilor. El este stapinul Lumii Risului, unde oamenii obisnuiti au dreptul de a se plimba doar citeva zile si numai pentru citeva ore.
Desi nu sint acceptati ca participanti directi la viata reala, totusi mascaricilor li se permite sa-i distreze pe nobili si pe regi. Pentru ca numai bufonii si nebunii pot spune adevarul rizind. Ei pot reprezenta lumea in cele mai diverse ipostaze ale sale. Dar pentru acest privilegiu trebuie sa plateasca cu excluderea, renegarea, interdictia de a avea o viata normala. Un loc special il ocupa idiotii. Acestia se gasesc undeva la granita dintre ris si plins, personificind varianta tragica a Lumii Risului. Putini stiu ca idiotii nu au fost dintotdeauna bolnavi. Insa deseori oamenii instituie in mod voit modelul paiatei triste si, o data plecati din lumea obisnuita, ei nu se mai pot intoarce, renuntind la rolul inteleptului nebun.
Care sint etajele risului
Lumea Risului are mai multe etaje. Cele mai recente forme ale risului ca umorul fin, jocul de cuvinte, aluziile sint etajele superioare. Fiecare epoca, fiecare tara, fiecare clasa social isi are umoristii, comicii si ironicii ei, anecdotele si motivele ei de ris. Acestea formeaza o adevarata cultura a risului. Plecind de la imitarea realitatii, de la reflectarea ei intr-o oglida strimba, comicul naste un ris fara cuvinte. Este un limbaj universal, inteles de toti oamenii indiferent de nationalitate. Dar in acest caz nu exista egalitate! La un capat sint ingramaditi clovnii cu nasuri rosii, care se impiedica pe scena spre marele haz al publicului, iar la celalalt capat se afla Marele Saltimbanc, maestrul care stie sa folosesca toate trucurile pentru a distra oamenii. A-i face pe altii sa rida este scopul vietii lui.
Ceea ce stiu mascaricii sa faca este hazliu si in acelasi timp trist, sentimental si uneori tragic… Cad cu nasul in tort sau aluneca pe o coaja de banana facind spectatorul nu numai sa rida in hohote, dar sa traiasca o intreaga gama de emotii de la simpatie la admiratie, de la compatimire la extaz.
Risul sau cum intelege fiecare fericirea
Noi simtim lumea risului. Ea se naste in constiinta noastra. Este o reflectare in oglinda a realitatii. Aici legile sint descosiderate, soarta omului lasata la voia intimplarii, ordinea transformata in haos. Relatiile umane se complica, devin confuze. Cert este un lucru - fericirea, inteleasa de fiecare in felul lui, naste lumea risului vesel, a bunei dispozitii.
Universul inversiunilor isi gaseste ordinea in realitatea normala. Deseori apare cenzura care traseaza granitele comicului, desemneaza eroii anecdotelor. Limitarea risului da nastere unei constiinte bolnave.
Va amintiti ce mult rideam intr-o perioada, mai ales atunci cind conducatori bilbiiti se chinuiau sa citeasca cit mai coerent discursuri insirate pe zeci de pagini? Iata ca acea vreme a inceput sa se razbune, denaturind realitatea. Oamenii seamana acum mai mult cu dublul lor reflectat in oglinda, cu bufonul posomorit si lipsit de personalitate.
0 comments :
Trimiteți un comentariu