Formula fericirii familiale

Formula fericirii familiale

Un clasic a spus ca toate familiile fericite seamana intre ele. Se pare ca totusi nu a avut dreptate si familiile fericite nu sint identice. Mai mult, convingerea ca fericirea se poate copia, ca putem aplica o anume reteta, conduce multe familii in pragul dezastrului sau chiar dincolo de el.

Familia este un tip extraordinar de comunitate umana, un fel de stat la scara mica, pe care doi oameni il creeaza pentru sine si cei apropiati. De aceea, de fapt, fiecare familie este fericita in felul sau.

Ca in orice stat, in familie este nevoie de legi (reguli), care sa fie adoptate si respectate in acest stat in miniatura. Totodata, trebuie sa existe o ierarhie, alaturi de multe altele.

El si ea - familia cea mai simpla

Aceasta se compune din cei doi - sot si sotia, care au format aceasta comunitate.

Care a fost intelegerea survenita intre cei doi, cind se casatoresc? De ce isi unesc destinele? Unii o fac pentru ca oamenii ajunsi la virsta maturitatii trebuie sa se casatoreasca, sa-si intemeieze o familie. Altii fug de singuratate. Unii considera ca, in doi, este mai usor de biruit greutatile vietii, altii viseaza sa aiba copii, iar o parte vor sa scape de sub tutela parintilor.

Motive sint foarte multe, de multe ori fiecare dintre cei doi avind propriile motive, ce nu coincid. Mai mult, in tinerete oamenii nu prea au gindul la ceea ce inseamna casatoria, care este sensul si scopul acestui pas; abia mai tirziu, dupa ce focul pasiunii se domoleste, unii descopera, din pacate, un mare gol in locul relatiilor normale din familie.

Aici isi au izvorul numeroasele probleme: fiecare dintre soti isi doreste altceva si nu-l intelege pe celalalt, nu-i intelege visele si aspiratiile. Sotii incep sa se deranjeze unul pe altul, apare o stare de iritare, creste instrainarea, iar in micul stat - familia compusa din cei doi - se dezlantuie adevarate razboaie civile, nu mai putin aprige decit cele adevarate: razboaie de independenta, de cucerire a unor teritorii apartinind inamicului, pentru noi sfere de influenta - dominarea asupra copiilor, rudelor etc. Mai trist este ca oricine ar cuceri victoria, oricare din cei doi ar triumfa, pierderile sint foarte grele si foarte importante, suferind astfel toti, mai cu seama copiii, daca exista.

Tipuri de casnicii

Exista mai multe tipuri de casnicii. Vom vorbi despre categoriile principale.

Primul tip de casnicie este tipul patriarhal. Aici rolurile sint bine impartite: rolul sotului, rolul sotiei, rolurile copiilor. Este o constructie solida, stabila, cu o ierarhie bine structurata. Fiecare stie cu exactitate care-i este rolul si ce sarcini are de indeplinit, precum si drepturile sale si ale celorlalti: sotul este capul familiei, el ia hotaririle importante si asigura bunastarea materiala; sotia se ocupa de casa, are grija de sot si copii. Obligatiile ei sint mai putin extinse, dar mai profunde. Aceasta este schema de baza, dar continutul depinde de soti. Cit timp fiecare isi indeplineste intocmai rolul si sarcinile sale, constructia ramine solida si viabila. Ea se naruie numai daca unul dintre soti incepe sa ceara celuilalt ceea ce nu intra in sfera prevazuta prin contract pentru acesta: participare la activitatile si obligatiile care revin, de fapt, primului, sau preluarea lor, in totalitate; de asemenea, poate aparea situatia incalcarii de catre unul din parteneri a drepturilor celuilalt - spre exemplu, sotia incepe sa cistige mai mult decit sotul, preluind ea rolul de asigurare a hranei si altor necesitati pentru familie.

Al doilea tip de casnicie este parteneriatul. Spre deosebire de familia patriarhala, care are la baza supravietuirea intregii familii prin crearea unei baze solide pentru soti si copiii lor, parteneriatul are la baza apropierea sufleteasca si intelectuala a partenerilor, traiul zilnic trecind pe plan secundar.

Sotii isi pastreaza aici spatiul vital propriu, dreptul de a avea o viata personala ce include activitatea profesionala, interese culturale, dreptul de a lua hotariri. Aici rolul determinant il joaca o comuniune sufleteasca ce formeaza baza casniciei, conferind siguranta sotilor.

Casatoria de tip patriarhal dureaza de secole, pe cind cea de tip partenerial a aparut relativ recent, iar societatea - adica noi toti - nu a reusit sa ii inteleaga particularitatile in toata profunzimea.

Evolutia casniciei

Doi tineri se intilnesc, se plac, se iubesc si se hotarasc sa se casatoreasca. Fac acest pas decisiv si jura ca doar moartea ii va desparti, caci vor sta alaturi toata viata.

Ce se intimpla in continuare? Cei doi se maturizeaza, incep sa inteleaga ce reprezinta ei, ca persoane, fiecare in parte, ce inseamna cel de linga el. Casnicia dureaza, de cele mai multe ori, pina la primul hop, prima problema sau rascruce intilnita in cale.

De pilda, daca tinerii casatoriti sint studenti, la terminarea facultatii sint ambii absolventi, dar sotia se inscrie la masterat. Atunci, tinarul ei sot isi da seama ca el nu-si doreste o sotie - doctor in stiinte, ci vrea atentie, iubire, tandrete, mic dejun servit la pat, mese gustoase, la care sa stea ei doi, acasa, camasi apretate.

De aici apare primul conflict intre cele doua categorii de casnicii - patriarhala si parteneriala.

Cum se petrec evenimentele?

Sotia studiaza, alearga prin biblioteci sa-i impartaseasca sotului descoperirile ei; sotul o suporta cu ciudateniile ei stiintifice si, intre timp, isi proslaveste mama care si-a lasat serviciul de dragul familiei, iar tinara lui sotie abia se abtine sa nu-i spuna ca mama lui a fost o fraiera, iar ei, toti ceilalti - niste egoisti si profitori.

Intr-o buna zi, cei doi - sau unul dintre ei - dau de capatul rabdarii si totul se naruie.

De fapt, asa este firesc, logic sa se intimple, pentru ca nici o iubire din lume nu-i poate ajuta sa depaseasca problemele zilnice. De ce? Acestea dureaza, de fapt, toata viata, zi dupa zi. Asa ca de ce sa ne sacrificam intreaga viata, sa devenim eroi pe altarul casniciei? Cei doi decid, de foarte multe ori, ca nu merita.

Totusi, sentimentele sint ceva foarte puternic, maret, atunci cind cei doi soti sint legati nu doar de obisnuinta si simpatie, ci de o iubire adevarata. Aceasta nu se stinge in timp, se transforma, devenind altfel, dar la fel de puternica.

Formula magica

Toate cuplurile care se casatoresc isi doresc fericire, o viata buna, linistita, implinita, plina de realizari. Dar cum?

Primul pas spre solutionarea (uneori chiar prevenirea) problemelor ce apar sau ar putea sa apara este constientizarea ei. Sfatul cel mai realist si cel mai des auzit este o discutie sincera despre problemele celor doi soti si ale casniciei lor. Caci, instrainindu-se, sotii inceteaza sa mai comunice, aproape ca nu-si vorbesc sau, daca o fac, isi reproseaza, se cearta, ceea ce mareste starea de tensiune dintre ei.

Desigur, toti se tem de discutii, este greu sa deschizi si sa porti o discutie serioasa, deschisa, sincera si adevarata, dar fara ea nu se poate reveni la o casnicie normala, bazata pe iubire si respect reciproc.

In primul rind trebuie formulate bazele pe care este fundamentata casnicia celor doi, ce i-a unit, de ce fiecare l-a ales pe celalalt si nu pe altcineva.

Dar acum, dupa un timp, ce-i mai uneste pe cei doi soti? Ar fi bine ca fiecare dintre ei sa-si noteze cele doua aspecte - starea casatoriei la inceput si in prezent - dupa care sa se aseze si sa puna cu calm si luciditate, in discutie, aceste constatari.

Discutia aceasta nu dezbina, ci are darul de a-i reuni pe soti. Si este constructiva, caci ofera posibilitatea descoperirii radacinilor problemei comune, ajungind la sistemul compromisurilor reciproce, care da totdeauna rezultate cind nu sint niste abdicari de la principiile fundamentale de viata.

Nu va fi usor, dar putem fi siguri ca va fi eficient. Iar daca problemele identificate si discutate sint mai putin importante decit iubirea, viata comuna, copiii si viata acestora, atunci cei doi soti pot fi siguri ca vor reusi sa uite, sa ierte si sa-si aduca familia la fericire dorita.