AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI

l. BOLI DE NUTRIŢIE

a. Oboseala - Este o stare trecatoare de epuizare musculara sau nervoasa, aparuta dupa o activitate intensa si îndelungata (fara antrenament) sau dupa o boala acuta (febra) sau cronica (anemie). Oboseala marcata creeaza rezistenta scazuta la infectii, datorita mijloacelor scazute de aparare (reglate de nervi).

Oboseala este cauzata de:

- acumularea produsilor de catabolism în muschi, în celulele nervoase (acidul lactic si dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii catabolitilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidati si eliminati;

- lipsa de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;

- intoxicatii cu produsi catabolici (uree) care împiedica functionarea celulelor musculare sau nervoase.

Oboseala nervoasa o precede pe cea musculara.

Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare si supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.

b. Epuizarea este facilitata de unele stari predispozante ca debilitatea fizica, astenia, convalescenta dupa boli cronice, tulburari glandulare, boli decompensate ale inimii, inanitia (foame), malnutritie, subnutritie, etc.

Tratament:

- repaus imediat si total;

- liniste si izolare;

- încalzirea corpului;

- administrarea de substante întaritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci, bauturi dulci si calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albina, polen).

- exercitii usoare de respiratie si inhalatii.

- masajul este recomandat în zilele urmatoare pentru a ajuta la refacerea organismului. Miscarile vor fi blânde si superficiale la început pentru activarea circulatiei si calmarea sistemului nervos.

c. Surmenajul - este o stare de oboseala cronica, cumulativa, manifestata prin tulburari complexe ce cuprind aproape toate functiile vitale ale organismului, dintre care cele mai pronuntate sunt cele ale sistemului nervos central, si aceasta datorita faptului ca persoana epuizata face un exces de activitate, fortând nota printr-o supraactivitate la care nu face fata, la care se mai adauga si greseli în alimentatie si odihna, lipsa conditiilor igienice, munca exagerata în intensitate, dura sau slab organizata, sau executata fara o dispozitie psihica favorabila etc.

Tratament:

- înlaturarea cauzelor si a simptomelor;

- masaj complex ca factor de odihna activa, de recuperare si reconditionare.

d. Debilitatea fizica - Este o stare de slabire a organisrnului care este de obicei consecinta unei subnutritii sau a unei boli îndelungate. Organismul fizic este putin rezistent la orice forma de efort.

Tratament:

- odihna activa,

- kinetoterapia,

- alimentatia rationala,

- miscari profunde de respiratie,

- masaj general trofic primele 3 sedinte mai usoare, dupa care intensitatea va creste în scop energizant,

- infrarosii dupa primele trei sedinte de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,

- vibroterapie.

e. Obezitatea - Este o stare patologica, un sindrom metabolic constând în cresterea excesiva a tesutului lipidic (grasos).

Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentatie.

Ea este favorizata si de lipsa de miscare (sedentarism), atunci când persoana nu favorizeaza consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzata de o tulburare endocrina (hormonala) cu origine hipofizara, tiroidiana, suprarenala sau diminuarea functiilor glandelor genitale.

Manifestarea acestei dereglari este vizibila prin marirea volumului si greutatii corpului. Greutatea ideala a corpului este egala cu atâtea kilograme câti centimetri înaltime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înaltime optim ar fi 70kg. Din aceasta cifra se pot scade pâna la 10 kg sub vârsta de 20 de ani si putem adauga ceva de pâna la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferentiere în functie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).

Tratament:

-alimentatia rationala reducând caloriile în toate cazurile pâna la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, fainoase si grasimi), consumând de preferinta multe salate de legume, care umplu stomacul si creeaza senzatia de satietate fara un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alaturi de legume vor completa necesarul de vitainine si saruri.

- combaterea constipatiei;

- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;

- miscare multa, plimbari;

- kinetoterapie;

- Masaj manual general efectuat la început cu miscari usoare, continuând mai apoi cu miscari din ce în ce mai energice si profunde, frictiuni, framântari, tapotament, rulat si cernut si încheiat cu vibratii.

f. Celulita - Este o inflamatie a tesutului celular subcutanat, sau din jurul organelor, aparuta independent sau ca o complicatie la boli infectioase.

Celulita este mai raspândita la femei decât la barbati, întrucât ele au mai mult tesut conjunctiv decât barbatii. Celulita nu trebuie confundata cu adipozitatea, depusa în tesutul conjunctiv dintre piele si muschi. De regula celulita se instaleaza la ceafa, formând câte o mica cocoasa cauzatoare de suferinte locale sau la distanta (cauzate de tulburari circulatorii, iritatii al e nervilor locali, etc.) pe maxilare si sub barbie, formând barbia dubla; la spate unde poate provoca mari dureri în deosebi la nivelul coloanei vertebrale pe care o poate înconjura cu infiltratii celulitice (deseori comprimând ramurile nervoase si vasele de sânge care tranziteaza regiunea afectata). Cea mai obisnuita zona de depunere a celulitei este zona soldurilor si coapselor.

Celulita coapselor, genunchilor si a gleznelor este cea mai raspândita, de regula, dar nu este ocolita nici partea de sus a bratelor, zona foarte sensibila la atingere, sau în jurul cicatricelor postoperatorii.

Celulita se manifesta prin marirea volumului tesutului subcutanat, dându-i un aspect de umflare, aparitia de noduli care se simt la pipait si care cu timpul se pot transforma în adevarate placi celulitice, marirea sensibilitatii la ciupit printr-o durere mai vie, diminuarea mobilitatii pielii si dificultatea de a forma un fald prin ciupire si atunci când se formeaza, are un aspect neregulat ca o coaja de portocala sau ca o conopida.

De multe ori celulita se prezinta însotita de alte manifestari, inestetice si ele la rândul lor la fel ca celulita ,care pot fi luate ca afectiuni separate si care acum apar drept complicatii. Acestea sunt:

- varicozitatile - vinisoare colorate la nivel de coapsa determinate de presiunea nodulilor celulitici care au provocat staze venoase si de congestie locala asupra venelor superficiale, care îsi pierd elasticitatea;

- echimozele - pata de marime si culoare diferita aparuta în urma unei hemoragii subiacente, de regula rosie-violacee obtinuta în urma unei loviri;

- vergeturile - o ruptura a fibrelor elastice ale dermului datorita unor extensii a tesutului subcutanat provocate de nodulii celulitici.

- tulburari de circulatie, datorita celulitei picioarelor care la nivel de genunchi si glezne în special blocheaza circulatia, având ca rezultat picioare reci si umflate ori de multe ori rosii.

Cauzele celulitei sunt:

- alimentatia prea abundenta si prea bogata în calorii;

- consumul unui numar prea mare de medicamente fara o necesitate absoluta;

- excesele de ceai, cafea, alcool, tutun;

- consumul unei cantitati insuficiente de lichide zilnice;

- dezechilibrul endocrin, proasta functionare a ovarelor, tiroidei si hipofizei;

- viata sedentara, suboxigenarea;

- tulburari intestinale (constipatia sau colita), si hepatice;

- tensiuni nervoase, depresii nervoase, oboseala, surmenajul;

Tratament:

- înlaturarea cauzelor;

- alimentatia rationala;

- miscari de respiratie si inhalarea de oxigen;

- kinetoterapie;

- miscare;

- odihna suficienta;

- vibromasajul;

- masajul executat la început cu miscari usoare, celulita fiind o afectiune cu sensibilitate deosebita la durere si cu echimoze ce se formeaza la presiuni mici.

Masajul va fi aplicat general, cu scopul de a activa circulatia sanguina si de drenaj limfatic dar totodata si anticelulitic în zonele afectate.

Astfel masajul cefei va consta din netezire, framântat, frictiuni si tapotament, miscarile se vor face de sus în jos, pâna la baza gâtului si peste umeri. Atentie la framântatul care se face numai în partile de jos, posterioare, ale gâtului. Frictiunea se va face prin miscari circulare cu vârful degetelor, dupa care se aplica un tapotament usor urmat din nou de o ultima serie de neteziri.

Coborând spre umeri, framântati-i ascendent, închideti iesind cu o netezire si coborâti pe brate, care dupa ce ati aplicat netezirea si petrisajul bicepsilor putem insista cu frictiuni pe zona cu celulita, dar atentie la durere; daca zona ne permite putem adauga rulatul muschilor, daca nu, ramânem la frictiunile circulare terminând prin netezire.

Spatele cuprins de celulita merita o atentie deosebita. Faceti dupa neteziri, miscari si frictiuni circulare în jurul omoplatilor, miscari profunde, tapotamente, presiuni de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, masaj prin miscari auxiliare asupra coloanei vertebrale si netezirea finala.

Masajul feselor si al soldurilor. Se vor lucra anticelulitic, pentru înlaturarea depozitelor adipoase, cu miscari tonifiante, ciupituri, petrisaj, frictiuni, tapotamente.

Coborând la membrele inferioare, dupa aplicarea netezirilor faceti frictiuni circulare si frictiuni cu pumnul pe talpa, framântati gamba parasind zona cu netezire.

Pe partea anterioara începeti tot de sus în jos, de la gât, partea de dupa urechi spre umeri; dupa netezire aplicati frictiuni circulare urmate de framântari la baza gâtului. Nu uitati frictiunile aplicate la articulatia umarului.

Masajul pectoralilor la barbati, respectiv al „decolteului" la femei începând de la stern spre umar, evitând zona sânilor, care beneficiaza de un masaj separat prin netezire si miscari de frictiune usoare, evitând miscarile traumatizante.

Toracele se continua cu frictiuni dupa netezire cu care se si termina în final. Pe abdomen netezirea se lucreaza mai întâi din regiunea subombilicala în sus dar apoi si în spre înauntru cu pomire din acelasi loc, subombilical, apoi în spre lateral în jos. împotriva celulitei vom aplica framântatul insistând cu podul palmei si cu radacina mâinii, circular în jurul ombilicului în cercuri mai mari si mai mici. Tocatul, tapotamentul se va executa usor, cu vârful degetelor.

Asupra coapselor se începe cu o netezire lunga pornind de la genunchi, ascendent. Apucati coapsa cu mâinile de o parte si de alta ca o bratara si faceti o alunecare ascendenta. Daca pacientul nu prezinta varice, recurgeti la framântari, rulari, tapotari, ciupituri, daca are varice faceti numai neteziri si frictiuni. Genunchiul trebuie lucrat constiincios pentru îndepartarea stratului de celulita si depozitelor de grasimi, prin ciupit, framântat, cernut si netezire finala. Gamba va fi lucrata în special pe muschii gemeni, muschii tibiali anteriori, iar pe creasta tibiala aplicati neteziri ascendente. Piciorul cu laba va suporta mai întâi masajul fiecarui deget în parte dupa care urmeaza o scuturare a fiecaruia. Netezirile se aplica pe partea de deasupra, frictiunile la câlcâi. De asemenea se va acorda o importanta deosebita regiunilor perimaleolare.

Daca nu stapâniti bine tehnicile, este mai bine ca masajul sa fie facut de o persoana de specialitate. Cel masat are o senzatie placuta, dar cel care maseaza, mai ales daca nu este antrenat, va fi usor istovit. Este o meserie grea care cere îndemânare, forta si tehnica. În Japonia, unde masajul are o traditie veche, formarea unui maseur necesita 7 ani si de obicei este o meserie care se mosteneste din tata în fiu.

g. Guta sau podagra - Este o boala metabolica, de nutritie, cauzata de consumul frecvent de carne (mai ales vânat si organe). Se caracterizeaza prin cresterea acidului uric în sânge si depunerea sarurilor sale, uratii, în tesutul cartilaginos în special la articulatiile mici de la mâini si picioare. Aceste depozite de urati duc la aparitia de mici noduli cu consistenta dura, de acid uric, calciu, colesterol, numiti tofi gutosi. Acest proces provoaca inflamatii care stau la originea crizelor dureroase.

Boala se manifesta prin dureri, febra, frisoane, inflamatia si pigmentarea rosu-violaceu a zonei afectate, pierderea functionalitatii. Pentru ca se aseamana mult cu o artrita reumatismala, boala mai poarta numele de „artritism" sau guta viscerala, producând si manifestari alergice cu tulburari digestive, musculare, renale etc. Guta cu nodulii specifici se instaleaza la pavilionul urechii, extraarticular, cu localizare pe tendoane si sinoviale (rotula, tendonul lui Achile, craniu), dar si nodulii articulari, de regula localizati pe haluce sau pe degete - cauzând deformari sau chiar distrugeri de articulatii, fistulizari, distructii osoase cu formare de geode. Ca atare guta are doua forme: articulara si abarticulara.

Tratament:

- reglarea alimentatiei, renuntarea la carne si înlocuirea ei printr-un consum lacto-vegetarian, consumul sucurilor naturale obtinute în casa; consum de ceaiuri din plante diuretice si regulatoare a metabolismului.

- kinetoterapie;

- masaj manual indicat la artrite.

h. Diabetul zaharat - Este o boala metabolica, de nutritie, caracterizata prin cresterea glucozei în sânge (hiperglicemie) si eliminarea ei prin urina (glicozurie).

Se manifesta prin polidipsie (sete exagerata), polifagie (foame exagerata) si poliurie (urinare excesiva). Daca nu este instituit un tratament corespunzator pot surveni complicatii grave, ireversibile. Este o incapacitate a organismului de a utiliza glucoza, care de altfel constituie principala sursa de energie pentru majoritatea tesuturilor. Aceasta se datoreaza incapacitatii pancreasului endocrin de a sintetiza insulina unul din hormonii importanti secretati de acesta.

Tratament:

- alimentatia rationala, dieta prin reglarea consumului de glucide.

- masaj care sa ajute la stimularea procesului de ardere din organism, deci consumul în exces de glucoza sau pentru evitarea si eliminarea depozitelor de grasime; masaj pentru buna circulatie sanguina si limfatica; masaje reflexe;

ll. BOLILE REUMATICE DE TIP INFLAMATOR

a. Artritele - sunt afectiuni reumatismale de tip inflamator manifestate la articulatii, îndeosebi articulatiile mici, de la mâini si degete în mod predominant la femei si copii.

Boala debuteaza ca o infectie, cu febra, inflamatii articulare, transpiratii, roseata si caldura locala, dureri articulare. Cauza este de origine infectioasa.

Tratament:

- pe lânga tratamentul cu antibiotic, se vor consuma sucuri naturale din legume si fructe.

- antiinflamator se fac badijonari cu frunze de varza dulce, local timp de 4 ore;

- masaj de prevenire a hipertrofiei musculare locale, calmarea circulatiei sanguine, tonifierea tegumentelor afectate, îndepartarea inflamatiilor si drenaj limfatic. Manevrele se executa cu prudenta în functie de limita de suportabilitate a pacientului. Netezirea se executa cu degetele, se continua cu frictiuni, insistând la mâini asupra muschilor dintre metatarsiene si la nivel de falange, cu pulpa policelui, urmata de framântari si ciupituri iar acolo unde dimensiunea musculaturii o permite, se vor aplica si tapotamente mai usoare sau baterea cu procedee mai blânde: framântare, cute plescait, percutat.

b. Poliartrita reumatoida - Este o afectiune cronica inflamatoare ce vizeaza mai multe articulatii. Ea se manifesta prin dureri articulare, redori articulare, tumefieri articulare fusiforme, hipotrofie musculara.

Tratament:

- Masaj la fel ca mai sus;

- kinetoterapie pentru pastrarea mobilitatii articulare;

c. Spondilita anchilopoetica - Este o boala inflamatorie reumatismala – autoimuna- cu afectare coloanei vertebrale, a articulatiilor sacro-iliace, si rareori a articulatiilor membrelor. Este predominanta la barbati.

Boala se manifesta cu dureri la nivelul coloanei si al articulatiilor sacroiliace; limitarea miscarilor, hipotrofie musculara si tendinta la cifoza dorsala. În faze avansate se instaleaza anchiloza coloanei vertebrale, prin sudarea vertebrelor între ele, datorata unor formatiuni osoase numite sindesmofite.

Tratament:

- Dupa puseul acut si tratamentul cu antibiotice:

- Infrarosii;

- masaj de întretinere a mobilitatii coloanei, si prevenirea atrofiei musculare paravertebrale, diminuarea durerilor, a cotracturilor musculare, îmbunatatirea circulatiei sanguine. În acest scop se aplica un masaj blând si relaxant. Dupa o netezire calmanta, framântatul în cuta cu intensitate mica, vibratii. Pentru tonus si excitabilitate când durerile au mai cedat dupa câteva sedinte, se pot aplica si framântari mai energice, tapotamentul, tocatul, iar la zona lombara batatoritul.

d. Bursita - Este o afectiune inflamatorie provenita de la BURSA SEROASĂ (o formatiune anatomica ce se aseamana cu un sac închis ce contine lichid care permite lubrefierea articulatiilor). Are rol de a diminua frecarea dintre muschi sau tendoane si planul osos.

Tratament:

- Masaj local aplicat ca pentru reumatism în zona afectata.

lll. BOLILE REUMATICE DE TIP DEGENERATIV

a. Artroza - Este o afectiune degenerativa a tesuturilor cartilaginoase si osoase ce formeaza articulatia. Suferintele articulare sunt favorizate (odata cu înaintarea în vârsta) de uzura datorata presiunii si frecarii suprafetelor articulare; cartilajul devine mai subtire, suprafetele neregulate, ca atare spatiile articulare mai înguste. Pe marginea acestora se poate depune calciu sub diverse forme, ciocuri, pinteni, punti, care se pot vedea prin radiografii. Aceasta se poate instala la persoanele în vârsta, dar si la tineri, la sportivi, la persoanele care depun efort fizic, cu repetare îndelungata, la persoanele supraponderale. Una din localizarile frecvente este coloana vertebrala - SPONDILOZA, la genunchi (gonartroza) , articulatie coxo-femurala (coxartroza), articulatiile degetelor, etc.

Cauza acestor boli este pe de-o parte vârsta, dar si traumatisme si microtraumatisme repetate, tulburari metabolice si endocrine.

Tratament:

- kinetoterapie dupa remisiunea fazei dureroase;

- masaj în vederea reducerii durerilor, a contracturilor si miorelaxant în manevre blânde, usoare, în zona afectata, continuând cu frictiuni si framântari în cuta, în functie de suportabilitatea pacientului. Vibratiile se fac cu vârful degetelor.

- Infrarosii.

b. Artroza cervicala - Se manifesta cu dureri în zona posterioara a gâtului, a cefei si contractura musculaturii cervicale. De asemenea, mai pot fi prezente si tulburari circulatorii si neurologice generatoare de cefalee (dureri de cap) vertij (ameteli), acufene (zgomote, tiuituri în urechi), si chiar tulburari de vedere. Durerile mai pot radia si în membrele superioare, generând nevralgia cervicobrahiala. Una din manifestarile frecvente a spondilozei cervicale este torticolisul (gâtul întepenit).

Tratament:

- Vezi mai sus.

c. Artroza lombara - Se poate manifesta clinic prin: lombalgie acuta, lombalgie cronica si lombosciatica (atunci când durerea din zona lombara radiaza de-a lungul nervului sciatic). Lombalgia s-a studiat la lumbago.

d. Lombosciatica - se manifesta cu dureri lombare instalate brusc, în timpul ridicarii unei greutati, sau la redresarea coloanei vertebrale; în alte cazuri durerea se instaleaza lent, accentuându-se progresiv. Din zona lombara durerea iradiaza spre unul din membrele inferioare. Când este afectata radacina L 5 iradierea durerii este pe fata posterioara a coapsei, fata externa a gambei si fata dorsala a piciorului. Când este afectata radacina S-1, durerea iradiaza pe fata posterioara a coapsei, a gambei si a plantei piciorului. Exista parestezii, contractura musculara lombara si limitarea miscarilor coloanei vertebrale si a membrului inferior afectat.

Tratament:

- repaus pe pat tare;

- vibromasaj;

- kinetoterapie; tonifierea musculaturii abdominale;

- combinarea masajului specific leziunilor musculo-ligamentare cu cel specific afectiunilor neurologice (în sciatica);

e. Artroza genunchiului sau gonartroza - Este o afectiune degenerativa -inflamatorie (sau mai degraba consecinta unei inflamatii a tesuturilor moi ale genunchiului). Afectiunea se manifesta deobicei la persoanele de peste 50 de ani prin: dureri la primele miscari dupa ridicarea din pat sau în legatura cu schimbarile meteorologice, contractura musculara, hipertrofia musculara, mai ales la nivelul cvadricepsului, reactia sinoviala (sinovita) cu hidrartroza.

Tratament:

- reducerea greutatii corporale;

- Masajul se aplica la genunchi si coapsa prin neteziri cu palmele, frictiuni cu radacina mâinii, framântari în cuta combinate cu cernut sau rulat si tapotament energic sub forma de tocat sau batatorit. Se insista pe cvadriceps pentru prevenirea hipertrofiei ce afecteaza acest muschi. Masajul articular al genunchiului consta în neteziri, frictiuni si se încheie cu trageri în caz ca nu avem prezent fenomenul de congestie sau hidrartroza.

f. Hidrartroza - Este o acumulare de lichid în sinovie si destinderea articulatiei într-o umflatura nedureroasa.

Este cauzata de entorse, distensii, ruptura de menisc, oboseli ale muschilor solicitati în exces si respectiv a articulatiei - cu precadere a genunchiului, mai poate apare în reurnatism, TBC, etc.

Tratament:

- comprese locale;

- vibroterapia;

- Masaj adjuvant pentru circulatia venoasa si limfatica prin miscari executate atât asupra articulatiei cât si asupra musculaturii învecinate prin netezire, framântari, presiuni, tapotamente cu degetele.

g. Redoare - Este o întepenire, o imobilitate a unei articulatii cauzate de traumatisme locale, artroze, tratamente gresite, imobilizari prelungite (aparat gipsat, pozitie inadecvata timp îndelungat etc.).

Se manifesta prin dureri locale, impotenta functionala superficiala.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pentru favorizarea circulatiei sanguine si elasticizarea articulatiei, a ligamentelor si a musculaturii din zona. Se vor aplica neteziri, frictiuni circulare, tapotamente, framântari pe muschi, ciupiri.

AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI

AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI

l. BOLI DE NUTRIŢIE

a. Oboseala - Este o stare trecatoare de epuizare musculara sau nervoasa, aparuta dupa o activitate intensa si îndelungata (fara antrenament) sau dupa o boala acuta (febra) sau cronica (anemie). Oboseala marcata creeaza rezistenta scazuta la infectii, datorita mijloacelor scazute de aparare (reglate de nervi).

Oboseala este cauzata de:

- acumularea produsilor de catabolism în muschi, în celulele nervoase (acidul lactic si dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii catabolitilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidati si eliminati;

- lipsa de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;

- intoxicatii cu produsi catabolici (uree) care împiedica functionarea celulelor musculare sau nervoase.

Oboseala nervoasa o precede pe cea musculara.

Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare si supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.

b. Epuizarea este facilitata de unele stari predispozante ca debilitatea fizica, astenia, convalescenta dupa boli cronice, tulburari glandulare, boli decompensate ale inimii, inanitia (foame), malnutritie, subnutritie, etc.

Tratament:

- repaus imediat si total;

- liniste si izolare;

- încalzirea corpului;

- administrarea de substante întaritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci, bauturi dulci si calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albina, polen).

- exercitii usoare de respiratie si inhalatii.

- masajul este recomandat în zilele urmatoare pentru a ajuta la refacerea organismului. Miscarile vor fi blânde si superficiale la început pentru activarea circulatiei si calmarea sistemului nervos.

c. Surmenajul - este o stare de oboseala cronica, cumulativa, manifestata prin tulburari complexe ce cuprind aproape toate functiile vitale ale organismului, dintre care cele mai pronuntate sunt cele ale sistemului nervos central, si aceasta datorita faptului ca persoana epuizata face un exces de activitate, fortând nota printr-o supraactivitate la care nu face fata, la care se mai adauga si greseli în alimentatie si odihna, lipsa conditiilor igienice, munca exagerata în intensitate, dura sau slab organizata, sau executata fara o dispozitie psihica favorabila etc.

Tratament:

- înlaturarea cauzelor si a simptomelor;

- masaj complex ca factor de odihna activa, de recuperare si reconditionare.

d. Debilitatea fizica - Este o stare de slabire a organisrnului care este de obicei consecinta unei subnutritii sau a unei boli îndelungate. Organismul fizic este putin rezistent la orice forma de efort.

Tratament:

- odihna activa,

- kinetoterapia,

- alimentatia rationala,

- miscari profunde de respiratie,

- masaj general trofic primele 3 sedinte mai usoare, dupa care intensitatea va creste în scop energizant,

- infrarosii dupa primele trei sedinte de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,

- vibroterapie.

e. Obezitatea - Este o stare patologica, un sindrom metabolic constând în cresterea excesiva a tesutului lipidic (grasos).

Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentatie.

Ea este favorizata si de lipsa de miscare (sedentarism), atunci când persoana nu favorizeaza consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzata de o tulburare endocrina (hormonala) cu origine hipofizara, tiroidiana, suprarenala sau diminuarea functiilor glandelor genitale.

Manifestarea acestei dereglari este vizibila prin marirea volumului si greutatii corpului. Greutatea ideala a corpului este egala cu atâtea kilograme câti centimetri înaltime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înaltime optim ar fi 70kg. Din aceasta cifra se pot scade pâna la 10 kg sub vârsta de 20 de ani si putem adauga ceva de pâna la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferentiere în functie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).

Tratament:

-alimentatia rationala reducând caloriile în toate cazurile pâna la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, fainoase si grasimi), consumând de preferinta multe salate de legume, care umplu stomacul si creeaza senzatia de satietate fara un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alaturi de legume vor completa necesarul de vitainine si saruri.

- combaterea constipatiei;

- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;

- miscare multa, plimbari;

- kinetoterapie;

- Masaj manual general efectuat la început cu miscari usoare, continuând mai apoi cu miscari din ce în ce mai energice si profunde, frictiuni, framântari, tapotament, rulat si cernut si încheiat cu vibratii.

f. Celulita - Este o inflamatie a tesutului celular subcutanat, sau din jurul organelor, aparuta independent sau ca o complicatie la boli infectioase.

Celulita este mai raspândita la femei decât la barbati, întrucât ele au mai mult tesut conjunctiv decât barbatii. Celulita nu trebuie confundata cu adipozitatea, depusa în tesutul conjunctiv dintre piele si muschi. De regula celulita se instaleaza la ceafa, formând câte o mica cocoasa cauzatoare de suferinte locale sau la distanta (cauzate de tulburari circulatorii, iritatii al e nervilor locali, etc.) pe maxilare si sub barbie, formând barbia dubla; la spate unde poate provoca mari dureri în deosebi la nivelul coloanei vertebrale pe care o poate înconjura cu infiltratii celulitice (deseori comprimând ramurile nervoase si vasele de sânge care tranziteaza regiunea afectata). Cea mai obisnuita zona de depunere a celulitei este zona soldurilor si coapselor.

Celulita coapselor, genunchilor si a gleznelor este cea mai raspândita, de regula, dar nu este ocolita nici partea de sus a bratelor, zona foarte sensibila la atingere, sau în jurul cicatricelor postoperatorii.

Celulita se manifesta prin marirea volumului tesutului subcutanat, dându-i un aspect de umflare, aparitia de noduli care se simt la pipait si care cu timpul se pot transforma în adevarate placi celulitice, marirea sensibilitatii la ciupit printr-o durere mai vie, diminuarea mobilitatii pielii si dificultatea de a forma un fald prin ciupire si atunci când se formeaza, are un aspect neregulat ca o coaja de portocala sau ca o conopida.

De multe ori celulita se prezinta însotita de alte manifestari, inestetice si ele la rândul lor la fel ca celulita ,care pot fi luate ca afectiuni separate si care acum apar drept complicatii. Acestea sunt:

- varicozitatile - vinisoare colorate la nivel de coapsa determinate de presiunea nodulilor celulitici care au provocat staze venoase si de congestie locala asupra venelor superficiale, care îsi pierd elasticitatea;

- echimozele - pata de marime si culoare diferita aparuta în urma unei hemoragii subiacente, de regula rosie-violacee obtinuta în urma unei loviri;

- vergeturile - o ruptura a fibrelor elastice ale dermului datorita unor extensii a tesutului subcutanat provocate de nodulii celulitici.

- tulburari de circulatie, datorita celulitei picioarelor care la nivel de genunchi si glezne în special blocheaza circulatia, având ca rezultat picioare reci si umflate ori de multe ori rosii.

Cauzele celulitei sunt:

- alimentatia prea abundenta si prea bogata în calorii;

- consumul unui numar prea mare de medicamente fara o necesitate absoluta;

- excesele de ceai, cafea, alcool, tutun;

- consumul unei cantitati insuficiente de lichide zilnice;

- dezechilibrul endocrin, proasta functionare a ovarelor, tiroidei si hipofizei;

- viata sedentara, suboxigenarea;

- tulburari intestinale (constipatia sau colita), si hepatice;

- tensiuni nervoase, depresii nervoase, oboseala, surmenajul;

Tratament:

- înlaturarea cauzelor;

- alimentatia rationala;

- miscari de respiratie si inhalarea de oxigen;

- kinetoterapie;

- miscare;

- odihna suficienta;

- vibromasajul;

- masajul executat la început cu miscari usoare, celulita fiind o afectiune cu sensibilitate deosebita la durere si cu echimoze ce se formeaza la presiuni mici.

Masajul va fi aplicat general, cu scopul de a activa circulatia sanguina si de drenaj limfatic dar totodata si anticelulitic în zonele afectate.

Astfel masajul cefei va consta din netezire, framântat, frictiuni si tapotament, miscarile se vor face de sus în jos, pâna la baza gâtului si peste umeri. Atentie la framântatul care se face numai în partile de jos, posterioare, ale gâtului. Frictiunea se va face prin miscari circulare cu vârful degetelor, dupa care se aplica un tapotament usor urmat din nou de o ultima serie de neteziri.

Coborând spre umeri, framântati-i ascendent, închideti iesind cu o netezire si coborâti pe brate, care dupa ce ati aplicat netezirea si petrisajul bicepsilor putem insista cu frictiuni pe zona cu celulita, dar atentie la durere; daca zona ne permite putem adauga rulatul muschilor, daca nu, ramânem la frictiunile circulare terminând prin netezire.

Spatele cuprins de celulita merita o atentie deosebita. Faceti dupa neteziri, miscari si frictiuni circulare în jurul omoplatilor, miscari profunde, tapotamente, presiuni de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, masaj prin miscari auxiliare asupra coloanei vertebrale si netezirea finala.

Masajul feselor si al soldurilor. Se vor lucra anticelulitic, pentru înlaturarea depozitelor adipoase, cu miscari tonifiante, ciupituri, petrisaj, frictiuni, tapotamente.

Coborând la membrele inferioare, dupa aplicarea netezirilor faceti frictiuni circulare si frictiuni cu pumnul pe talpa, framântati gamba parasind zona cu netezire.

Pe partea anterioara începeti tot de sus în jos, de la gât, partea de dupa urechi spre umeri; dupa netezire aplicati frictiuni circulare urmate de framântari la baza gâtului. Nu uitati frictiunile aplicate la articulatia umarului.

Masajul pectoralilor la barbati, respectiv al „decolteului" la femei începând de la stern spre umar, evitând zona sânilor, care beneficiaza de un masaj separat prin netezire si miscari de frictiune usoare, evitând miscarile traumatizante.

Toracele se continua cu frictiuni dupa netezire cu care se si termina în final. Pe abdomen netezirea se lucreaza mai întâi din regiunea subombilicala în sus dar apoi si în spre înauntru cu pomire din acelasi loc, subombilical, apoi în spre lateral în jos. împotriva celulitei vom aplica framântatul insistând cu podul palmei si cu radacina mâinii, circular în jurul ombilicului în cercuri mai mari si mai mici. Tocatul, tapotamentul se va executa usor, cu vârful degetelor.

Asupra coapselor se începe cu o netezire lunga pornind de la genunchi, ascendent. Apucati coapsa cu mâinile de o parte si de alta ca o bratara si faceti o alunecare ascendenta. Daca pacientul nu prezinta varice, recurgeti la framântari, rulari, tapotari, ciupituri, daca are varice faceti numai neteziri si frictiuni. Genunchiul trebuie lucrat constiincios pentru îndepartarea stratului de celulita si depozitelor de grasimi, prin ciupit, framântat, cernut si netezire finala. Gamba va fi lucrata în special pe muschii gemeni, muschii tibiali anteriori, iar pe creasta tibiala aplicati neteziri ascendente. Piciorul cu laba va suporta mai întâi masajul fiecarui deget în parte dupa care urmeaza o scuturare a fiecaruia. Netezirile se aplica pe partea de deasupra, frictiunile la câlcâi. De asemenea se va acorda o importanta deosebita regiunilor perimaleolare.

Daca nu stapâniti bine tehnicile, este mai bine ca masajul sa fie facut de o persoana de specialitate. Cel masat are o senzatie placuta, dar cel care maseaza, mai ales daca nu este antrenat, va fi usor istovit. Este o meserie grea care cere îndemânare, forta si tehnica. În Japonia, unde masajul are o traditie veche, formarea unui maseur necesita 7 ani si de obicei este o meserie care se mosteneste din tata în fiu.

g. Guta sau podagra - Este o boala metabolica, de nutritie, cauzata de consumul frecvent de carne (mai ales vânat si organe). Se caracterizeaza prin cresterea acidului uric în sânge si depunerea sarurilor sale, uratii, în tesutul cartilaginos în special la articulatiile mici de la mâini si picioare. Aceste depozite de urati duc la aparitia de mici noduli cu consistenta dura, de acid uric, calciu, colesterol, numiti tofi gutosi. Acest proces provoaca inflamatii care stau la originea crizelor dureroase.

Boala se manifesta prin dureri, febra, frisoane, inflamatia si pigmentarea rosu-violaceu a zonei afectate, pierderea functionalitatii. Pentru ca se aseamana mult cu o artrita reumatismala, boala mai poarta numele de „artritism" sau guta viscerala, producând si manifestari alergice cu tulburari digestive, musculare, renale etc. Guta cu nodulii specifici se instaleaza la pavilionul urechii, extraarticular, cu localizare pe tendoane si sinoviale (rotula, tendonul lui Achile, craniu), dar si nodulii articulari, de regula localizati pe haluce sau pe degete - cauzând deformari sau chiar distrugeri de articulatii, fistulizari, distructii osoase cu formare de geode. Ca atare guta are doua forme: articulara si abarticulara.

Tratament:

- reglarea alimentatiei, renuntarea la carne si înlocuirea ei printr-un consum lacto-vegetarian, consumul sucurilor naturale obtinute în casa; consum de ceaiuri din plante diuretice si regulatoare a metabolismului.

- kinetoterapie;

- masaj manual indicat la artrite.

h. Diabetul zaharat - Este o boala metabolica, de nutritie, caracterizata prin cresterea glucozei în sânge (hiperglicemie) si eliminarea ei prin urina (glicozurie).

Se manifesta prin polidipsie (sete exagerata), polifagie (foame exagerata) si poliurie (urinare excesiva). Daca nu este instituit un tratament corespunzator pot surveni complicatii grave, ireversibile. Este o incapacitate a organismului de a utiliza glucoza, care de altfel constituie principala sursa de energie pentru majoritatea tesuturilor. Aceasta se datoreaza incapacitatii pancreasului endocrin de a sintetiza insulina unul din hormonii importanti secretati de acesta.

Tratament:

- alimentatia rationala, dieta prin reglarea consumului de glucide.

- masaj care sa ajute la stimularea procesului de ardere din organism, deci consumul în exces de glucoza sau pentru evitarea si eliminarea depozitelor de grasime; masaj pentru buna circulatie sanguina si limfatica; masaje reflexe;

ll. BOLILE REUMATICE DE TIP INFLAMATOR

a. Artritele - sunt afectiuni reumatismale de tip inflamator manifestate la articulatii, îndeosebi articulatiile mici, de la mâini si degete în mod predominant la femei si copii.

Boala debuteaza ca o infectie, cu febra, inflamatii articulare, transpiratii, roseata si caldura locala, dureri articulare. Cauza este de origine infectioasa.

Tratament:

- pe lânga tratamentul cu antibiotic, se vor consuma sucuri naturale din legume si fructe.

- antiinflamator se fac badijonari cu frunze de varza dulce, local timp de 4 ore;

- masaj de prevenire a hipertrofiei musculare locale, calmarea circulatiei sanguine, tonifierea tegumentelor afectate, îndepartarea inflamatiilor si drenaj limfatic. Manevrele se executa cu prudenta în functie de limita de suportabilitate a pacientului. Netezirea se executa cu degetele, se continua cu frictiuni, insistând la mâini asupra muschilor dintre metatarsiene si la nivel de falange, cu pulpa policelui, urmata de framântari si ciupituri iar acolo unde dimensiunea musculaturii o permite, se vor aplica si tapotamente mai usoare sau baterea cu procedee mai blânde: framântare, cute plescait, percutat.

b. Poliartrita reumatoida - Este o afectiune cronica inflamatoare ce vizeaza mai multe articulatii. Ea se manifesta prin dureri articulare, redori articulare, tumefieri articulare fusiforme, hipotrofie musculara.

Tratament:

- Masaj la fel ca mai sus;

- kinetoterapie pentru pastrarea mobilitatii articulare;

c. Spondilita anchilopoetica - Este o boala inflamatorie reumatismala – autoimuna- cu afectare coloanei vertebrale, a articulatiilor sacro-iliace, si rareori a articulatiilor membrelor. Este predominanta la barbati.

Boala se manifesta cu dureri la nivelul coloanei si al articulatiilor sacroiliace; limitarea miscarilor, hipotrofie musculara si tendinta la cifoza dorsala. În faze avansate se instaleaza anchiloza coloanei vertebrale, prin sudarea vertebrelor între ele, datorata unor formatiuni osoase numite sindesmofite.

Tratament:

- Dupa puseul acut si tratamentul cu antibiotice:

- Infrarosii;

- masaj de întretinere a mobilitatii coloanei, si prevenirea atrofiei musculare paravertebrale, diminuarea durerilor, a cotracturilor musculare, îmbunatatirea circulatiei sanguine. În acest scop se aplica un masaj blând si relaxant. Dupa o netezire calmanta, framântatul în cuta cu intensitate mica, vibratii. Pentru tonus si excitabilitate când durerile au mai cedat dupa câteva sedinte, se pot aplica si framântari mai energice, tapotamentul, tocatul, iar la zona lombara batatoritul.

d. Bursita - Este o afectiune inflamatorie provenita de la BURSA SEROASĂ (o formatiune anatomica ce se aseamana cu un sac închis ce contine lichid care permite lubrefierea articulatiilor). Are rol de a diminua frecarea dintre muschi sau tendoane si planul osos.

Tratament:

- Masaj local aplicat ca pentru reumatism în zona afectata.

lll. BOLILE REUMATICE DE TIP DEGENERATIV

a. Artroza - Este o afectiune degenerativa a tesuturilor cartilaginoase si osoase ce formeaza articulatia. Suferintele articulare sunt favorizate (odata cu înaintarea în vârsta) de uzura datorata presiunii si frecarii suprafetelor articulare; cartilajul devine mai subtire, suprafetele neregulate, ca atare spatiile articulare mai înguste. Pe marginea acestora se poate depune calciu sub diverse forme, ciocuri, pinteni, punti, care se pot vedea prin radiografii. Aceasta se poate instala la persoanele în vârsta, dar si la tineri, la sportivi, la persoanele care depun efort fizic, cu repetare îndelungata, la persoanele supraponderale. Una din localizarile frecvente este coloana vertebrala - SPONDILOZA, la genunchi (gonartroza) , articulatie coxo-femurala (coxartroza), articulatiile degetelor, etc.

Cauza acestor boli este pe de-o parte vârsta, dar si traumatisme si microtraumatisme repetate, tulburari metabolice si endocrine.

Tratament:

- kinetoterapie dupa remisiunea fazei dureroase;

- masaj în vederea reducerii durerilor, a contracturilor si miorelaxant în manevre blânde, usoare, în zona afectata, continuând cu frictiuni si framântari în cuta, în functie de suportabilitatea pacientului. Vibratiile se fac cu vârful degetelor.

- Infrarosii.

b. Artroza cervicala - Se manifesta cu dureri în zona posterioara a gâtului, a cefei si contractura musculaturii cervicale. De asemenea, mai pot fi prezente si tulburari circulatorii si neurologice generatoare de cefalee (dureri de cap) vertij (ameteli), acufene (zgomote, tiuituri în urechi), si chiar tulburari de vedere. Durerile mai pot radia si în membrele superioare, generând nevralgia cervicobrahiala. Una din manifestarile frecvente a spondilozei cervicale este torticolisul (gâtul întepenit).

Tratament:

- Vezi mai sus.

c. Artroza lombara - Se poate manifesta clinic prin: lombalgie acuta, lombalgie cronica si lombosciatica (atunci când durerea din zona lombara radiaza de-a lungul nervului sciatic). Lombalgia s-a studiat la lumbago.

d. Lombosciatica - se manifesta cu dureri lombare instalate brusc, în timpul ridicarii unei greutati, sau la redresarea coloanei vertebrale; în alte cazuri durerea se instaleaza lent, accentuându-se progresiv. Din zona lombara durerea iradiaza spre unul din membrele inferioare. Când este afectata radacina L 5 iradierea durerii este pe fata posterioara a coapsei, fata externa a gambei si fata dorsala a piciorului. Când este afectata radacina S-1, durerea iradiaza pe fata posterioara a coapsei, a gambei si a plantei piciorului. Exista parestezii, contractura musculara lombara si limitarea miscarilor coloanei vertebrale si a membrului inferior afectat.

Tratament:

- repaus pe pat tare;

- vibromasaj;

- kinetoterapie; tonifierea musculaturii abdominale;

- combinarea masajului specific leziunilor musculo-ligamentare cu cel specific afectiunilor neurologice (în sciatica);

e. Artroza genunchiului sau gonartroza - Este o afectiune degenerativa -inflamatorie (sau mai degraba consecinta unei inflamatii a tesuturilor moi ale genunchiului). Afectiunea se manifesta deobicei la persoanele de peste 50 de ani prin: dureri la primele miscari dupa ridicarea din pat sau în legatura cu schimbarile meteorologice, contractura musculara, hipertrofia musculara, mai ales la nivelul cvadricepsului, reactia sinoviala (sinovita) cu hidrartroza.

Tratament:

- reducerea greutatii corporale;

- Masajul se aplica la genunchi si coapsa prin neteziri cu palmele, frictiuni cu radacina mâinii, framântari în cuta combinate cu cernut sau rulat si tapotament energic sub forma de tocat sau batatorit. Se insista pe cvadriceps pentru prevenirea hipertrofiei ce afecteaza acest muschi. Masajul articular al genunchiului consta în neteziri, frictiuni si se încheie cu trageri în caz ca nu avem prezent fenomenul de congestie sau hidrartroza.

f. Hidrartroza - Este o acumulare de lichid în sinovie si destinderea articulatiei într-o umflatura nedureroasa.

Este cauzata de entorse, distensii, ruptura de menisc, oboseli ale muschilor solicitati în exces si respectiv a articulatiei - cu precadere a genunchiului, mai poate apare în reurnatism, TBC, etc.

Tratament:

- comprese locale;

- vibroterapia;

- Masaj adjuvant pentru circulatia venoasa si limfatica prin miscari executate atât asupra articulatiei cât si asupra musculaturii învecinate prin netezire, framântari, presiuni, tapotamente cu degetele.

g. Redoare - Este o întepenire, o imobilitate a unei articulatii cauzate de traumatisme locale, artroze, tratamente gresite, imobilizari prelungite (aparat gipsat, pozitie inadecvata timp îndelungat etc.).

Se manifesta prin dureri locale, impotenta functionala superficiala.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pentru favorizarea circulatiei sanguine si elasticizarea articulatiei, a ligamentelor si a musculaturii din zona. Se vor aplica neteziri, frictiuni circulare, tapotamente, framântari pe muschi, ciupiri.

AFECŢIUNI NEUROLOGICE

a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al carui nume îl poarta: faciala, intercostala, de trigemen, pelviana, sciatica etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferentiaza de nevralgii datorita tulburarilor care le manifesta ex. retrobulbara, interstitiala progresiva, optica etc.

Tratament:

- Se aplica infrarosii.

- Masaj manual general usor, apoi pe coloana vertebrala, urmat de un masaj local pe nerv sau zona afectata, sedativ, în sens invers, gen „non durere".

- Se aplica tapotament usor urmat de netezire.

- Vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinta inflamatorie foarte dureroasa, a nervului trigemen.

Tratament:

- Se aplica infrarosii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.

- Masaj manual în zona muschiului trapez, la nivel de prima vertebra dorsala, mai exact la jumatatea distantei între acesta si articulatia umarului. Masajul se va executa prin frictiuni si framântari digitale.

-Se urca apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toata portiunea afectata, se aplica vibraje manuale, dupa care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostala - Este o durere localizata la nivelul toracelui, datorita suferintei nervilor intercostali.

Tratament:

A.) - masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior si posterior, pe toata cutia toracica; cu insistente asupra miscarilor de neteziri circulare, frictiunilor usoare, netezire si vibratii.

- Se aplica infrarosii;

- Masaj neurosedativ si kinetic;

B.) - Miscari de rotatie a trunchiului spre stânga si apoi spre dreapta, altemativ

miscari de extensie urmate de aplecari;

-Vibroterapie.

d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, dupa cum îi spune si numele, este o inflamatie a nervului sciatic, manifestata prin durere de-a lungul nervului, în zona lezata care poate fi cuprinsa de la zona lombosacrata, continuând pe jumatatea feselor, coborând pe coapsa, gamba pâna la calcâi, atât pe interiorul cât si pe exteriorul membrului inferior, din care cauza adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamatii poate fi de natura traumatica, discopatii lombare (hernii discale, tasari), tumoarea medulara, miscari bruste (având în consecinta subluxatii vertebrale), efort fizic deosebit si neobisnuit, expunerea la curenti de aer rece.

Tratament:

- Se va urmari eliminarea cauzelor de iritatie a nervului afectat;

- Masaj sub aplicare de infrarosii în zona lombosacrata;

- Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare si a cefei, apoi a coloanei vertebrale, dupa care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu miscari blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continua masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu miscari de netezire, circulare, la intensitatea suportata de pacient, vibratii pentru calmarea durerilor, apoi frictiuni, framântari digitale si în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervatia unui nerv, manifestata, printr-o serie de tulburari în functie de particularitatile si functiile nervului afectat, cauzata de inflamatii sau infectii.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii manuale;

- masaj stimulent al circulatiei sanguine, neteziri, frictiuni usoare urmate de framântat blând, cernut, rulat si în încheiere netezire calmanta.

f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afecteaza mai multi nervi concomitent. Se manifesta cu precadere asupra membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestata sub forma de arsura, cald, rece, furnicatura, amorteala, întepaturi, etc). Etiologia (cauzele) polinevritelor poate fi: boli infectioase, diabet, carente de vitamine, consum în exces sau intoxicatii de medicamente sau chiar alcool, tutun.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii de stimulare musculara;

- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectata; de favorizare a circulatiei sanguine;

- masajul trofic de mentinere a elasticitatii musculaturii denervate, combatând edemele, prevenind instalarea tulburarilor trofice;

- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectata, respectiv cu segmentul distal al piciorului si continuând cu cel proximal. Chiar daca se lucreaza la picior, netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplica frictiunile pentru reglarea circulatiei sanguine, urmate de framântarea în cuta, cemutul si rulatul adecvate musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuza asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.

g. Paralizia - Este o afectiune ce se manifesta prin nefunctionarea unor muschi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorata leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumatati de corp cuprinzând una dintre parti stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde parti inferioare ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mâna). De regula cauzeaza o rigiditate, o contractura puternica a muschilor nefunctionabili ducând la atrofia acestora în timp.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pe toata zona afectata, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura rigida sau energizând musculatura atrofiata, favorizând circulatia sanguina. Masajele vor fi energice, cu frictiuni, ciupituri si terminate prin stimulare efectuate cu miscari de tapotament.

h. Poliomielita - Boala infectioasa ce cauzeaza paraliziea membrelor inferioare. Afecteaza copii.

Tratament:

- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidala a sistemului nervos, caracterizata printr-o limitare a miscarilor membrelor. Este cauzata de regula dupa traumatisme, compresiuni, infectii.

Tratament:

- acelasi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzata de inflamatii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul consta în masaj - insistând energic pe zonele afectate) fie o alta cauza o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxatii, plagi sau fracturi. Paralizia se manifesta prin disparitia miscarilor voluntare ale muschilor cu inervatia datorata nervului afectat, prin amiotrofie, tulburari de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în functie de gradul leziunii, afectiunea e mai grava sau partiala, deci mai usoara.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibraj stimulator al musculaturii;

- masajul va urmari ameliorarea circulatiei sanguine locale, mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar si netezirile vor avea o nota energica. Frictiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsala a lui) activeaza asupra circulatiei sanguine.

Frictiunile si ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea strabate pâna la nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitatia musculaturii denervate.

Framântatul în cuta, rulatul si baterea sub forma de tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat si excitabilitatea muschilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de forma usoara a unui muschi. Se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de control asupra muschiului afectat si tulburari trofice.

Tratament:

- Vezi paralizie.

l. Paralizia faciala - Este datorata proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a nervilor faciali. Se manifesta prin pareza diferitilor muschi ai fetei pe partea nervului afectat.

Tratament:

- infrarosii;

- kinetoterapia prin miscari de mimica în oglinda cu participarea muschilor afectati;

- Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia mediana a fetei pâna spre marginile fetei. Masajul se continua cu frictiuni si ciupituri si se termina cu miscari de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumatati de corp. Aceasta poate sa fie flasca sau spastica. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în care mobilitatea este doar partial pierduta, vorbim de hemipareza.

Tratament:

- Se indica tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda cu paralizia generala de care se diferentiaza, prin pastrarea functionalitatii unei parti a corpului.

Tratament:

- Este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizata prin diminuarea volumului unor celule, tesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinte însemnate asupra functionabilitatii acestora sau prin lezarea centrilor nervosi. Atrofia nervilor poate apare în consecinta bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatita, musculare, senile etc.

Tratament:

- Masaj manual circulator pe tot organismul;

- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de acesti nervi;

- Dupa primele 3 sedinte de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în functie de respiratie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor urmari nervii pe traiectul lor în miscari aplicate cu policele, frictiuni, framântari usoare, tapotamente.

- Infrarosii;

- Vibratii;

- Dus scotian, rece-cald-rece.

p. Dupuytrenul - Este o boala caracterizata prin diminuarea volumului unor celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o noua forma, denaturata, a mâinii, aceea de gheara.

Tratament:

- kinetoterapie cu executarea de miscari ale membrelor din articulatia umarului, apoi a degetelor;

- infrarosii;

- masajul general al spatelui, forma usoara, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul afectat cu miscari circulare, apoi frictiuni, cu insistenta pe zona palmara si a degetelor, cu predilectie asupra spatiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de la vârf catre palma. Masajul se va încheia prin scuturari, vibratii ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor pâna la articulatia de baza, apoi centura de comunicare si în sfârsit coloana vertebrala în zona centurii (scapulare).

r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit tesut parenchimatos specific prin tesut conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezinta o modalitate de reparatie a unor tesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea tesutului functional cu tesut conjunctiv, se produce o scadere a capacitatii functionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se refera la peretii arteriali.

Tratament:

- Se trateaza ca fîbroza cu deosebirea ca, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a fortifica si nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zona fara raspuns al nervilor.

s. Scleroza multipla sau scleroza în placi - Este o afectiune neurologica, care se caracterizeaza în functie de locul unde este instalatâ si în care se gaseste ca focar procesul de demielinizare, precum si de gradul întinderii ori de numarul placilor diseminate în întreg sistemul nervos.

Mielina = substanta alba de origine lipidica - grasimi constituite din alcooli si acizi grasi - care intra în alcatuirea tecii unor nervi.

Boala de regula se manifesta prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasa, abolirea reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Miscari clonice involuntare ale globilor oculari, nevrita optica etc.

Tratament:

- Acelasi ca la scleroza.

- Masaj de reglare a metabolismului.

Concluzie : în tratamentele pe care omul si le aplica se recomanda sa nu lipseasca tratamentul de baza: masajul -cel mai eficace si natural tratament uitat parca de toata lumea, de medici chiar si de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sanatate. În Orient oamenii sunt mult mai sanatosi decât noi pentru ca practica masajul. Noi de ce n-am putea?

AFECŢIUNI NEUROLOGICE · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI NEUROLOGICE

AFECŢIUNI NEUROLOGICE

a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al carui nume îl poarta: faciala, intercostala, de trigemen, pelviana, sciatica etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferentiaza de nevralgii datorita tulburarilor care le manifesta ex. retrobulbara, interstitiala progresiva, optica etc.

Tratament:

- Se aplica infrarosii.

- Masaj manual general usor, apoi pe coloana vertebrala, urmat de un masaj local pe nerv sau zona afectata, sedativ, în sens invers, gen „non durere".

- Se aplica tapotament usor urmat de netezire.

- Vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinta inflamatorie foarte dureroasa, a nervului trigemen.

Tratament:

- Se aplica infrarosii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.

- Masaj manual în zona muschiului trapez, la nivel de prima vertebra dorsala, mai exact la jumatatea distantei între acesta si articulatia umarului. Masajul se va executa prin frictiuni si framântari digitale.

-Se urca apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toata portiunea afectata, se aplica vibraje manuale, dupa care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostala - Este o durere localizata la nivelul toracelui, datorita suferintei nervilor intercostali.

Tratament:

A.) - masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior si posterior, pe toata cutia toracica; cu insistente asupra miscarilor de neteziri circulare, frictiunilor usoare, netezire si vibratii.

- Se aplica infrarosii;

- Masaj neurosedativ si kinetic;

B.) - Miscari de rotatie a trunchiului spre stânga si apoi spre dreapta, altemativ

miscari de extensie urmate de aplecari;

-Vibroterapie.

d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, dupa cum îi spune si numele, este o inflamatie a nervului sciatic, manifestata prin durere de-a lungul nervului, în zona lezata care poate fi cuprinsa de la zona lombosacrata, continuând pe jumatatea feselor, coborând pe coapsa, gamba pâna la calcâi, atât pe interiorul cât si pe exteriorul membrului inferior, din care cauza adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamatii poate fi de natura traumatica, discopatii lombare (hernii discale, tasari), tumoarea medulara, miscari bruste (având în consecinta subluxatii vertebrale), efort fizic deosebit si neobisnuit, expunerea la curenti de aer rece.

Tratament:

- Se va urmari eliminarea cauzelor de iritatie a nervului afectat;

- Masaj sub aplicare de infrarosii în zona lombosacrata;

- Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare si a cefei, apoi a coloanei vertebrale, dupa care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu miscari blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continua masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu miscari de netezire, circulare, la intensitatea suportata de pacient, vibratii pentru calmarea durerilor, apoi frictiuni, framântari digitale si în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervatia unui nerv, manifestata, printr-o serie de tulburari în functie de particularitatile si functiile nervului afectat, cauzata de inflamatii sau infectii.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii manuale;

- masaj stimulent al circulatiei sanguine, neteziri, frictiuni usoare urmate de framântat blând, cernut, rulat si în încheiere netezire calmanta.

f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afecteaza mai multi nervi concomitent. Se manifesta cu precadere asupra membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestata sub forma de arsura, cald, rece, furnicatura, amorteala, întepaturi, etc). Etiologia (cauzele) polinevritelor poate fi: boli infectioase, diabet, carente de vitamine, consum în exces sau intoxicatii de medicamente sau chiar alcool, tutun.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii de stimulare musculara;

- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectata; de favorizare a circulatiei sanguine;

- masajul trofic de mentinere a elasticitatii musculaturii denervate, combatând edemele, prevenind instalarea tulburarilor trofice;

- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectata, respectiv cu segmentul distal al piciorului si continuând cu cel proximal. Chiar daca se lucreaza la picior, netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplica frictiunile pentru reglarea circulatiei sanguine, urmate de framântarea în cuta, cemutul si rulatul adecvate musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuza asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.

g. Paralizia - Este o afectiune ce se manifesta prin nefunctionarea unor muschi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorata leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumatati de corp cuprinzând una dintre parti stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde parti inferioare ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mâna). De regula cauzeaza o rigiditate, o contractura puternica a muschilor nefunctionabili ducând la atrofia acestora în timp.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pe toata zona afectata, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura rigida sau energizând musculatura atrofiata, favorizând circulatia sanguina. Masajele vor fi energice, cu frictiuni, ciupituri si terminate prin stimulare efectuate cu miscari de tapotament.

h. Poliomielita - Boala infectioasa ce cauzeaza paraliziea membrelor inferioare. Afecteaza copii.

Tratament:

- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidala a sistemului nervos, caracterizata printr-o limitare a miscarilor membrelor. Este cauzata de regula dupa traumatisme, compresiuni, infectii.

Tratament:

- acelasi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzata de inflamatii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul consta în masaj - insistând energic pe zonele afectate) fie o alta cauza o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxatii, plagi sau fracturi. Paralizia se manifesta prin disparitia miscarilor voluntare ale muschilor cu inervatia datorata nervului afectat, prin amiotrofie, tulburari de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în functie de gradul leziunii, afectiunea e mai grava sau partiala, deci mai usoara.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibraj stimulator al musculaturii;

- masajul va urmari ameliorarea circulatiei sanguine locale, mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar si netezirile vor avea o nota energica. Frictiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsala a lui) activeaza asupra circulatiei sanguine.

Frictiunile si ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea strabate pâna la nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitatia musculaturii denervate.

Framântatul în cuta, rulatul si baterea sub forma de tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat si excitabilitatea muschilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de forma usoara a unui muschi. Se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de control asupra muschiului afectat si tulburari trofice.

Tratament:

- Vezi paralizie.

l. Paralizia faciala - Este datorata proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a nervilor faciali. Se manifesta prin pareza diferitilor muschi ai fetei pe partea nervului afectat.

Tratament:

- infrarosii;

- kinetoterapia prin miscari de mimica în oglinda cu participarea muschilor afectati;

- Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia mediana a fetei pâna spre marginile fetei. Masajul se continua cu frictiuni si ciupituri si se termina cu miscari de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumatati de corp. Aceasta poate sa fie flasca sau spastica. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în care mobilitatea este doar partial pierduta, vorbim de hemipareza.

Tratament:

- Se indica tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda cu paralizia generala de care se diferentiaza, prin pastrarea functionalitatii unei parti a corpului.

Tratament:

- Este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizata prin diminuarea volumului unor celule, tesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinte însemnate asupra functionabilitatii acestora sau prin lezarea centrilor nervosi. Atrofia nervilor poate apare în consecinta bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatita, musculare, senile etc.

Tratament:

- Masaj manual circulator pe tot organismul;

- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de acesti nervi;

- Dupa primele 3 sedinte de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în functie de respiratie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor urmari nervii pe traiectul lor în miscari aplicate cu policele, frictiuni, framântari usoare, tapotamente.

- Infrarosii;

- Vibratii;

- Dus scotian, rece-cald-rece.

p. Dupuytrenul - Este o boala caracterizata prin diminuarea volumului unor celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o noua forma, denaturata, a mâinii, aceea de gheara.

Tratament:

- kinetoterapie cu executarea de miscari ale membrelor din articulatia umarului, apoi a degetelor;

- infrarosii;

- masajul general al spatelui, forma usoara, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul afectat cu miscari circulare, apoi frictiuni, cu insistenta pe zona palmara si a degetelor, cu predilectie asupra spatiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de la vârf catre palma. Masajul se va încheia prin scuturari, vibratii ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor pâna la articulatia de baza, apoi centura de comunicare si în sfârsit coloana vertebrala în zona centurii (scapulare).

r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit tesut parenchimatos specific prin tesut conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezinta o modalitate de reparatie a unor tesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea tesutului functional cu tesut conjunctiv, se produce o scadere a capacitatii functionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se refera la peretii arteriali.

Tratament:

- Se trateaza ca fîbroza cu deosebirea ca, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a fortifica si nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zona fara raspuns al nervilor.

s. Scleroza multipla sau scleroza în placi - Este o afectiune neurologica, care se caracterizeaza în functie de locul unde este instalatâ si în care se gaseste ca focar procesul de demielinizare, precum si de gradul întinderii ori de numarul placilor diseminate în întreg sistemul nervos.

Mielina = substanta alba de origine lipidica - grasimi constituite din alcooli si acizi grasi - care intra în alcatuirea tecii unor nervi.

Boala de regula se manifesta prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasa, abolirea reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Miscari clonice involuntare ale globilor oculari, nevrita optica etc.

Tratament:

- Acelasi ca la scleroza.

- Masaj de reglare a metabolismului.

Concluzie : în tratamentele pe care omul si le aplica se recomanda sa nu lipseasca tratamentul de baza: masajul -cel mai eficace si natural tratament uitat parca de toata lumea, de medici chiar si de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sanatate. În Orient oamenii sunt mult mai sanatosi decât noi pentru ca practica masajul. Noi de ce n-am putea?

AFECŢIUNI VASCULARE

a. Varice - Este o afectiune circulatorie venoasa, o insuficienta venoasa cronica, cu tulburari trofice. Se manifesta prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare si oboseala pe membrele afectate.

Tratament:

A.) Pacientul în pozitie culcata în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonala de pâna la 90 de grade

- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;

- Hidroterapie, dus scotian, prin altemanta apa rece cu apa calda, terminându-se cu temperatura care se afla în camera sau afara, daca urmeaza parasirea camerei;

- masaj - cu contraindicatie în tromboflebite;

B.) Masajul manual al membrului afectat:

- Se aplica un masaj specific acestei parti de corp;

- Se foloseste netezirea pe gambe si coapse în sens centripet, care usureaza hemodinamica venoasa. Se aplica frictiunea mai ales contra tulburarilor vasculotrofice ale pielii si tesuturilor subcutanate. Urmeaza tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia peretii venosi.

b. Afectiuni vasculare cu edeme cronice - Cresterea cantitatii de lichid la nivelul unui tesut - mai adesea pielea - datorita insuficientei circulatorii. Regiunea inflamata la presiunea cu degetul lasa o urma rezistenta numita godeu.

Tratament:

- Masajul partii care prezinta inflamatia;

- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.

c. Edeme - Reprezinta o crestere a cantitatii de lichid la nivelul unui tesut datorita insuficientei circulatorii, boli renale sau prezenta unui obstacol pe vase sanguine sau limfatice.

Cauza care o produce: insuficiente circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.

Se manifesta prin inflamatii care la presiunea cu degetul, lasa o urma persistenta. Este vizibila cel mai adesea la picioare, mâini, fata.

Tratament:

- se elimina cauza.

- vibroterapie,

- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizeaza drenarea limfei. Masajul special pe zona afectata va consta din netezire, framântari, presari, tocatul cu degetele, vibratii. Bineînteles totul se va executa dinspre exterior, spre inima.

d. Afectiuni vasculare de staza limfatica - încetinirea circulatiei limfei în urma unor obstacole.

Tratament: se vor executa:

- Masaj manual general, de drenaj limfatic;

- Vibratii generalizate - pentru a ajuta circulatia limfei;

- Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii si tesutului subcutanat în toate sensurile si pentru a facilita circulatia limfatica urmate de frictiuni cu ambele mâini pentru a îmbunatatii circulatia sanguina, si a favoriza resorbtia edemelor.

AFECŢIUNI VASCULARE · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI VASCULARE

AFECŢIUNI VASCULARE

a. Varice - Este o afectiune circulatorie venoasa, o insuficienta venoasa cronica, cu tulburari trofice. Se manifesta prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare si oboseala pe membrele afectate.

Tratament:

A.) Pacientul în pozitie culcata în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonala de pâna la 90 de grade

- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;

- Hidroterapie, dus scotian, prin altemanta apa rece cu apa calda, terminându-se cu temperatura care se afla în camera sau afara, daca urmeaza parasirea camerei;

- masaj - cu contraindicatie în tromboflebite;

B.) Masajul manual al membrului afectat:

- Se aplica un masaj specific acestei parti de corp;

- Se foloseste netezirea pe gambe si coapse în sens centripet, care usureaza hemodinamica venoasa. Se aplica frictiunea mai ales contra tulburarilor vasculotrofice ale pielii si tesuturilor subcutanate. Urmeaza tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia peretii venosi.

b. Afectiuni vasculare cu edeme cronice - Cresterea cantitatii de lichid la nivelul unui tesut - mai adesea pielea - datorita insuficientei circulatorii. Regiunea inflamata la presiunea cu degetul lasa o urma rezistenta numita godeu.

Tratament:

- Masajul partii care prezinta inflamatia;

- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.

c. Edeme - Reprezinta o crestere a cantitatii de lichid la nivelul unui tesut datorita insuficientei circulatorii, boli renale sau prezenta unui obstacol pe vase sanguine sau limfatice.

Cauza care o produce: insuficiente circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.

Se manifesta prin inflamatii care la presiunea cu degetul, lasa o urma persistenta. Este vizibila cel mai adesea la picioare, mâini, fata.

Tratament:

- se elimina cauza.

- vibroterapie,

- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizeaza drenarea limfei. Masajul special pe zona afectata va consta din netezire, framântari, presari, tocatul cu degetele, vibratii. Bineînteles totul se va executa dinspre exterior, spre inima.

d. Afectiuni vasculare de staza limfatica - încetinirea circulatiei limfei în urma unor obstacole.

Tratament: se vor executa:

- Masaj manual general, de drenaj limfatic;

- Vibratii generalizate - pentru a ajuta circulatia limfei;

- Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii si tesutului subcutanat în toate sensurile si pentru a facilita circulatia limfatica urmate de frictiuni cu ambele mâini pentru a îmbunatatii circulatia sanguina, si a favoriza resorbtia edemelor.

AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

a. Contuzia - Este leziune tisulara a articulatiilor sau muschilor cauzata de actiunea mecanica, prin lovire, care are ca efect o compresiune a tesuturilor fara rupturi externe. În forme usoare se produce o hemoragie capilara producatoare de echimoze, în cazuri mai grave însa sângele de sub tesuturile invadate se poate infecta formând cangrene. Contuzia se manifesta prin dureri locale, tumefiere, echimoze si uneori impotenta functionala.

Tratament:

- comprese locale cu apa si alcool sau uleiuri esentiale de aromaterapie.

- masaj usor.

- masaj manual de prevenire a inflamatiilor. Masajul poate fi aplicat chiar si în acest caz traumatic, mergând la distanta de locul lezat, proximal. Vom folosi manevre pentru îmbunatatirea circulatiei sanguine si mentinerea tonusului muscular din jur.

- vom folosim neteziri, frictiuni usoare, vibratii.

b. Entorsa - Este o leziune articulara produsa printr-o miscare fortata ce depaseste limitele mobilitatii fiziologice normale, producând o întindere sau/si ruptura partiala sau totala a ligamentelor articulare, fara sa intervina însa deplasari de la normal ale segmentelor osoase care alcatuesc articulatia.

Se manifesta prin dureri, inflamatii articulare, chiar exudatia articulatiei (hidrartroza), tulburari de circulatie locala, echimoze, impotenta functionala.

Tratament:

- comprese reci, locale, antiinflamatoare;

- aparat gipsat la nevoie;

- kinetoterapie;

- miscari de flexii si extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate;

- masaj manual aplicat la distanta proximala pe segmente distale, în scopul reducerii inflamatiei, îmbunatatirii circulare sanguine, prevenirea hipotrofiei musculare. Miscarile aplicate vor fi neteziri usoare, frictiuni, framântat în cuta, rulat, cernut, tapotament ventuza ,tocatul sau batatoritul.

sedinta dureaza 30 de minute si se repeta de 2 ori pe zi.

c. Luxatia - Este o dislocare traumatica a capetelor articulare a oaselor si fixarea lor în aceasta pozitie malefica, prin contractura musculara.

E cauzata de slabirea sau traumatizarea ligamentelor articulare. Când ligamentele articulare se rup, capul articular iese din cavitatea articulara, ramânând ca atare pe aceasta noua pozitie.

Tratament:

- se repune articulatia în pozitie normala prin metode ortopedice.

- aparat gipsat sau bandaj de imobilizare articulara la zona afectata.

- kinetoterapie.

- masaj pentru ameliorarea circulatiei sanguine, reducerea tulburarilor vasculare, prevenirea hipertrofiei musculare, mentinerea tonusului musculaturii învecinate.

- în sechele, dupa vindecare si eliminarea aparatului gipsat, masajul va consta în neteziri cu palma, frictiuni cu vârful degetelor. Framântatul, rulatul, tapotamentul ventuza, tocatul si batatoritul se vor aplica cu discemamânt si dupa caz pe segmentele învecinate articulatiei afectate.

- infrarosii.

- vibratii.

- dus scotian, rece-cald.

d. Întinderi musculare , întinderi de ligamente - Este o afectiune musculara sau ligamentara, dupa caz, care au o cauza comuna: trauma prin extensii prelungite si fortate a musculaturii (respectiv a ligamentelor). Ele se manifesta prin dureri locale, inflamatii usoare si când aceasta este la forma maxima a gravitatii, poate merge pâna la scaderea functionabilitatii, de pilda o febra musculara putemica care produce o miscare greoaie, o întindere de ligamente care produce jena sau dureri mici ca intensitate si de scurta durata si acestea îndeosebi dupa revenirea din stare de repaus în activitate.

Tratament:

- infrarosii.

- masaj manual pentru facilitarea circulatiei sanguine dar totodata si pentru energizarea zonei. La început miscarile vor fi mai usoare: neteziri, frictiuni circulare urmând ca pe parcurs sa creasca gradat intensitatea, frictiuni în cuta, neteziri, neteziri ascendente.

- Kinetoterapie.

e. Cicatricea - Este un nou tesut care s-a format prin unirea marginilor unei leziuni provocate din incizii chirurgicale, traume mecanice, chimice, arsuri etc.

Tratament:

- are loc pe parcursul procesului de cicatrizare, în jurul plagii având scop de revitalizare a tesuturilor plagii si grabind vindecarea.

- infrarosii.

- masaj de reglare a circulatiei sanguine locale, care se va executa distal, proximal si pe segmente spre zona afectata iar musculatura din jur, masaje blânde relaxante sau acolo unde este cazul de mentinere a tonicitatii musculaturii inactive. Miscarile constau în neteziri, framântat usor, presiuni executate cu vârful degetelor.

f. Fractura, sechele dupa aparat gipsat - Ruptura unui os cauzata fie de un traumatism fie aparuta spontan în urma unei boli de oase (osteoporoza).

Ruptura poate fi completa, incompleta sat doar o fisura. Fractura poate fi deschisa, atunci când capetele deschise prin ruptura ale osului, dure fiind, perforeaza partile moi din jur sau de deasupra, putând strabate pâna la exterior cauzând astfel plaga, sau fractura poate fi închisa când partile moi din jur ramân intacte. Ea poate fi fractura unica, când osul lezat prezinta o singura fractura, poate fî multipla când pe acelasi os lezat s-au produs mai multe fracturi sau fractura poate fi cominutiva prin fârâmitarea osului la nivelul traumei. Daca fractura s-a produs la nivelul traumei, vorbim de o fractura directa, dar daca aceasta s-a produs la o anumita distanta de locul traumat, vorbim de o fractura indirecta.

Fractura se manifesta în primul rând printr-o tumefiere rapida, sau chiar o hemoragie deschisa, plaga deschisa, deformarea prin dislocare, mobilitatea anormala si durere. Fracturile oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel de ureche sau paralizii.

Tratament:

- imobilizarea improvizata a osului;

- repozitionarea (readucerea) si imobilizarea oaselor rupte prin aparat gipsat si tratarea complicatiilor intervenite care de regula apartin medicului specialist ortoped;

- masajul manual va avea scop reglarea circulatiei sanguine, înlaturarea tulburarilor vasculare si tonifierea lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea mobilitatii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea si îmbunatatirea elasticizarii si tonifierii musculaturii, cât si de evitare a atrofiilor musculare din jur. Masajul se poate lucra intercalat cu infrarosii. Miscarile de masaj vor cuprinde neteziri si frictiuni pentru zona articulara ca o protectie împotriva depunerilor de aderente si tonifierea capsulei; urmeaza un masaj pe segmentele zonei învecinate fracturii, care consta din neteziri lucrate cu palma, frictiuni alternate cu neteziri, frictiunile cu degetele urmeaza celor executate cu palma în scopul de a facilita circulatia si a înlatura inflamatiile, urmând rulatul sau framântatul blând, cemutul si tocatul usor ca stimul al tonusului muscular.

- vibroterapia.

- infrarosii.

- kinetoterapie dupa aparatul gipsat.

AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · sanatateverde

AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

AFECŢIUNILE TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

a. Contuzia - Este leziune tisulara a articulatiilor sau muschilor cauzata de actiunea mecanica, prin lovire, care are ca efect o compresiune a tesuturilor fara rupturi externe. În forme usoare se produce o hemoragie capilara producatoare de echimoze, în cazuri mai grave însa sângele de sub tesuturile invadate se poate infecta formând cangrene. Contuzia se manifesta prin dureri locale, tumefiere, echimoze si uneori impotenta functionala.

Tratament:

- comprese locale cu apa si alcool sau uleiuri esentiale de aromaterapie.

- masaj usor.

- masaj manual de prevenire a inflamatiilor. Masajul poate fi aplicat chiar si în acest caz traumatic, mergând la distanta de locul lezat, proximal. Vom folosi manevre pentru îmbunatatirea circulatiei sanguine si mentinerea tonusului muscular din jur.

- vom folosim neteziri, frictiuni usoare, vibratii.

b. Entorsa - Este o leziune articulara produsa printr-o miscare fortata ce depaseste limitele mobilitatii fiziologice normale, producând o întindere sau/si ruptura partiala sau totala a ligamentelor articulare, fara sa intervina însa deplasari de la normal ale segmentelor osoase care alcatuesc articulatia.

Se manifesta prin dureri, inflamatii articulare, chiar exudatia articulatiei (hidrartroza), tulburari de circulatie locala, echimoze, impotenta functionala.

Tratament:

- comprese reci, locale, antiinflamatoare;

- aparat gipsat la nevoie;

- kinetoterapie;

- miscari de flexii si extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate;

- masaj manual aplicat la distanta proximala pe segmente distale, în scopul reducerii inflamatiei, îmbunatatirii circulare sanguine, prevenirea hipotrofiei musculare. Miscarile aplicate vor fi neteziri usoare, frictiuni, framântat în cuta, rulat, cernut, tapotament ventuza ,tocatul sau batatoritul.

sedinta dureaza 30 de minute si se repeta de 2 ori pe zi.

c. Luxatia - Este o dislocare traumatica a capetelor articulare a oaselor si fixarea lor în aceasta pozitie malefica, prin contractura musculara.

E cauzata de slabirea sau traumatizarea ligamentelor articulare. Când ligamentele articulare se rup, capul articular iese din cavitatea articulara, ramânând ca atare pe aceasta noua pozitie.

Tratament:

- se repune articulatia în pozitie normala prin metode ortopedice.

- aparat gipsat sau bandaj de imobilizare articulara la zona afectata.

- kinetoterapie.

- masaj pentru ameliorarea circulatiei sanguine, reducerea tulburarilor vasculare, prevenirea hipertrofiei musculare, mentinerea tonusului musculaturii învecinate.

- în sechele, dupa vindecare si eliminarea aparatului gipsat, masajul va consta în neteziri cu palma, frictiuni cu vârful degetelor. Framântatul, rulatul, tapotamentul ventuza, tocatul si batatoritul se vor aplica cu discemamânt si dupa caz pe segmentele învecinate articulatiei afectate.

- infrarosii.

- vibratii.

- dus scotian, rece-cald.

d. Întinderi musculare , întinderi de ligamente - Este o afectiune musculara sau ligamentara, dupa caz, care au o cauza comuna: trauma prin extensii prelungite si fortate a musculaturii (respectiv a ligamentelor). Ele se manifesta prin dureri locale, inflamatii usoare si când aceasta este la forma maxima a gravitatii, poate merge pâna la scaderea functionabilitatii, de pilda o febra musculara putemica care produce o miscare greoaie, o întindere de ligamente care produce jena sau dureri mici ca intensitate si de scurta durata si acestea îndeosebi dupa revenirea din stare de repaus în activitate.

Tratament:

- infrarosii.

- masaj manual pentru facilitarea circulatiei sanguine dar totodata si pentru energizarea zonei. La început miscarile vor fi mai usoare: neteziri, frictiuni circulare urmând ca pe parcurs sa creasca gradat intensitatea, frictiuni în cuta, neteziri, neteziri ascendente.

- Kinetoterapie.

e. Cicatricea - Este un nou tesut care s-a format prin unirea marginilor unei leziuni provocate din incizii chirurgicale, traume mecanice, chimice, arsuri etc.

Tratament:

- are loc pe parcursul procesului de cicatrizare, în jurul plagii având scop de revitalizare a tesuturilor plagii si grabind vindecarea.

- infrarosii.

- masaj de reglare a circulatiei sanguine locale, care se va executa distal, proximal si pe segmente spre zona afectata iar musculatura din jur, masaje blânde relaxante sau acolo unde este cazul de mentinere a tonicitatii musculaturii inactive. Miscarile constau în neteziri, framântat usor, presiuni executate cu vârful degetelor.

f. Fractura, sechele dupa aparat gipsat - Ruptura unui os cauzata fie de un traumatism fie aparuta spontan în urma unei boli de oase (osteoporoza).

Ruptura poate fi completa, incompleta sat doar o fisura. Fractura poate fi deschisa, atunci când capetele deschise prin ruptura ale osului, dure fiind, perforeaza partile moi din jur sau de deasupra, putând strabate pâna la exterior cauzând astfel plaga, sau fractura poate fi închisa când partile moi din jur ramân intacte. Ea poate fi fractura unica, când osul lezat prezinta o singura fractura, poate fî multipla când pe acelasi os lezat s-au produs mai multe fracturi sau fractura poate fi cominutiva prin fârâmitarea osului la nivelul traumei. Daca fractura s-a produs la nivelul traumei, vorbim de o fractura directa, dar daca aceasta s-a produs la o anumita distanta de locul traumat, vorbim de o fractura indirecta.

Fractura se manifesta în primul rând printr-o tumefiere rapida, sau chiar o hemoragie deschisa, plaga deschisa, deformarea prin dislocare, mobilitatea anormala si durere. Fracturile oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel de ureche sau paralizii.

Tratament:

- imobilizarea improvizata a osului;

- repozitionarea (readucerea) si imobilizarea oaselor rupte prin aparat gipsat si tratarea complicatiilor intervenite care de regula apartin medicului specialist ortoped;

- masajul manual va avea scop reglarea circulatiei sanguine, înlaturarea tulburarilor vasculare si tonifierea lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea mobilitatii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea si îmbunatatirea elasticizarii si tonifierii musculaturii, cât si de evitare a atrofiilor musculare din jur. Masajul se poate lucra intercalat cu infrarosii. Miscarile de masaj vor cuprinde neteziri si frictiuni pentru zona articulara ca o protectie împotriva depunerilor de aderente si tonifierea capsulei; urmeaza un masaj pe segmentele zonei învecinate fracturii, care consta din neteziri lucrate cu palma, frictiuni alternate cu neteziri, frictiunile cu degetele urmeaza celor executate cu palma în scopul de a facilita circulatia si a înlatura inflamatiile, urmând rulatul sau framântatul blând, cemutul si tocatul usor ca stimul al tonusului muscular.

- vibroterapia.

- infrarosii.

- kinetoterapie dupa aparatul gipsat.

DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE

a. Hipercifoza - Este o deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea convexitatii posterioare din regiunea toracica. Capul si gâtul sunt înclinate înainte, formând a cocoasa, omoplatii sunt departati si desprinsi, toracele este înfundat, abdomenul supt, bazinul înclinat înapoi, genunchii în flexie. Conturul corpului prezinta curburi si unghiuri mai accentuate.

Tratament:

A.) - masajul partii superioare a spatelui, masajul toracelui si al cefei - masaj special de osteopatie efectuat de specialisti.

B.) - Se vor executa urmatoarele miscari:

Din pozitiile: stând, pe genunchi, culcat si mai ales atârnat, se vor executa exercitii de trunchi prin: extensii, rotiri, rasuciri si îndoiri laterale, toate fiind executate în plan posterior (în fata). Aceste exercitii vor fi amplificate de cele ale capului si gâtului, precum si cele ale membrelor superioare si inferioare. Sunt indicate si exercitii de târâre, din culcat si din sprijin pe genunchi si palme, exercitii de atâmari cu bratele si exercitii de redresare pasive sau active. Sunt contraindicate pozitia sezând si miscarile de flexie.

b. Hiperlordoza - este o curbare a coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu convexitatea orientata anterior, la nivel de zona lombara. Atitudinea atrage o înclinare a capului si gâtului înainte, umeri cazuti, omoplati desprinsi, abdomen proeminent, membrele superioare în flexie, iar cele inferioare în hiperextensie, cu bazinul mult înclinat înainte.

Tratament:

A.) Masaj cu precadere la coloana vertebrala, zona lombara, zona abdominala.

B.) Efectuarea miscarilor urmatoare din pozitiile: sezând pe genunchi cu sprijin pe palme, culcat pe spate, atârnat, se executa diverse exercitii statice de angrenare a zonei lombare si a abdomenului.

C.) Efectuarea de exercitii dinamice prin: îndoiri înainte, rotari si rasuciri efectuate cu trunchiul înclinat înainte; miscari de brate si picioare care sa amplifice flexia trunchiului.

- exercitii de respiratie;

- exercitii de târâre (mai ales din sezând);

- exercitii de escaladare si echilibru;

- exercitii de relaxare;

- sunt contraindicate pozitiile lordozante si miscarile de extensie;

c. Scolioza - Este o deviatie laterala a coloanei vertebrale în plan frontal, care prezinta una sau mai multe curburi. Astfel scoliozele pot fi simple, în forma literei C sau în forma literei S. Curbarea laterala a coloanei vertebrale determina si o torsionare intervertebrala, în consecinta apar asimetrii musculare de tonus si de volum ce scot în evidenta torsionarea. Aprecierea torsiunii vertebrale se face prin evidentierea arcurilor costale (deseori deformate) ce apar de partea convexitatii. Întregul trunchi va prezenta asimetrii concomitent curbarii scoliotice. În cazul scoliozei în „C", simple, linia umerilor este asimetrica, umarul din partea convexitatii este mai ridicat, omoplatii sunt asimetrici, axa bazinului este înclinata de partea convexitatii, iar triunghiurile brahiotoracice sunt si ele asimetrice, cel de partea cavitatii fiind mai mare.

Scolioza în „S" este mult mai grava. Linia umerilor este înclinata în aceeasi parte cu cea a bazinului, omoplatii sunt asimetrici, existând o mare diferenta între forma celor doua triunghiuri brahiotoracice. Gravitatea scoliozei duce la tasarea vertebrelor si a discurilor intervertebrale, dar si la dereglari respiratorii, cardio vasculare si nervoase (prin compresiunea fibrelor nervoase radiculare ale maduvei spinarii).

Tratament:

A.) - Masaj manual general care va urmari tonifierea concentrica a musculaturii din partea convexitatii si excentrica a muschilor din partea concavitatii

- Masajul special executat de specialistul osteopat care va cuprinde:

-detorsionare activa a coloanei,

-corectarea asimetriilor umerilor si bazinului,

-corectarea asimetriilor toracelui,

-formarea reflexului stabil de atitudine corecta a corpului,

B.) - Exercitii statice sub forma pozitiilor, asimetrice, cu brat si picior opus în caz de scolioza în „C" si cu brat si picior de aceeasi parte, în caz de scolioza în forma de „S".

- Pentru trunchi sunt indicate îndoiri laterale înspre partea convexitatii si foarte multe extensii.

- Capul, gâtul si membrele vor amplifica miscarile trunchiului, bratele si picioarele vor lucra asimetric, în functie de sensul curburii coloanei vertebrale

- Exercitii de târâre din culcat, din stând pe genunchi cu sprijin pe palme. Exercitii de catarare cu priza asimetrica si suspensii.

- Exercitii de respiratie si redresare activa si pasiva.

cum sa faci masaj · DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE · despre masaj · despre sanatate · masaj · sanatateverde

DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE

DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE

a. Hipercifoza - Este o deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea convexitatii posterioare din regiunea toracica. Capul si gâtul sunt înclinate înainte, formând a cocoasa, omoplatii sunt departati si desprinsi, toracele este înfundat, abdomenul supt, bazinul înclinat înapoi, genunchii în flexie. Conturul corpului prezinta curburi si unghiuri mai accentuate.

Tratament:

A.) - masajul partii superioare a spatelui, masajul toracelui si al cefei - masaj special de osteopatie efectuat de specialisti.

B.) - Se vor executa urmatoarele miscari:

Din pozitiile: stând, pe genunchi, culcat si mai ales atârnat, se vor executa exercitii de trunchi prin: extensii, rotiri, rasuciri si îndoiri laterale, toate fiind executate în plan posterior (în fata). Aceste exercitii vor fi amplificate de cele ale capului si gâtului, precum si cele ale membrelor superioare si inferioare. Sunt indicate si exercitii de târâre, din culcat si din sprijin pe genunchi si palme, exercitii de atâmari cu bratele si exercitii de redresare pasive sau active. Sunt contraindicate pozitia sezând si miscarile de flexie.

b. Hiperlordoza - este o curbare a coloanei vertebrale în plan antero-posterior cu convexitatea orientata anterior, la nivel de zona lombara. Atitudinea atrage o înclinare a capului si gâtului înainte, umeri cazuti, omoplati desprinsi, abdomen proeminent, membrele superioare în flexie, iar cele inferioare în hiperextensie, cu bazinul mult înclinat înainte.

Tratament:

A.) Masaj cu precadere la coloana vertebrala, zona lombara, zona abdominala.

B.) Efectuarea miscarilor urmatoare din pozitiile: sezând pe genunchi cu sprijin pe palme, culcat pe spate, atârnat, se executa diverse exercitii statice de angrenare a zonei lombare si a abdomenului.

C.) Efectuarea de exercitii dinamice prin: îndoiri înainte, rotari si rasuciri efectuate cu trunchiul înclinat înainte; miscari de brate si picioare care sa amplifice flexia trunchiului.

- exercitii de respiratie;

- exercitii de târâre (mai ales din sezând);

- exercitii de escaladare si echilibru;

- exercitii de relaxare;

- sunt contraindicate pozitiile lordozante si miscarile de extensie;

c. Scolioza - Este o deviatie laterala a coloanei vertebrale în plan frontal, care prezinta una sau mai multe curburi. Astfel scoliozele pot fi simple, în forma literei C sau în forma literei S. Curbarea laterala a coloanei vertebrale determina si o torsionare intervertebrala, în consecinta apar asimetrii musculare de tonus si de volum ce scot în evidenta torsionarea. Aprecierea torsiunii vertebrale se face prin evidentierea arcurilor costale (deseori deformate) ce apar de partea convexitatii. Întregul trunchi va prezenta asimetrii concomitent curbarii scoliotice. În cazul scoliozei în „C", simple, linia umerilor este asimetrica, umarul din partea convexitatii este mai ridicat, omoplatii sunt asimetrici, axa bazinului este înclinata de partea convexitatii, iar triunghiurile brahiotoracice sunt si ele asimetrice, cel de partea cavitatii fiind mai mare.

Scolioza în „S" este mult mai grava. Linia umerilor este înclinata în aceeasi parte cu cea a bazinului, omoplatii sunt asimetrici, existând o mare diferenta între forma celor doua triunghiuri brahiotoracice. Gravitatea scoliozei duce la tasarea vertebrelor si a discurilor intervertebrale, dar si la dereglari respiratorii, cardio vasculare si nervoase (prin compresiunea fibrelor nervoase radiculare ale maduvei spinarii).

Tratament:

A.) - Masaj manual general care va urmari tonifierea concentrica a musculaturii din partea convexitatii si excentrica a muschilor din partea concavitatii

- Masajul special executat de specialistul osteopat care va cuprinde:

-detorsionare activa a coloanei,

-corectarea asimetriilor umerilor si bazinului,

-corectarea asimetriilor toracelui,

-formarea reflexului stabil de atitudine corecta a corpului,

B.) - Exercitii statice sub forma pozitiilor, asimetrice, cu brat si picior opus în caz de scolioza în „C" si cu brat si picior de aceeasi parte, în caz de scolioza în forma de „S".

- Pentru trunchi sunt indicate îndoiri laterale înspre partea convexitatii si foarte multe extensii.

- Capul, gâtul si membrele vor amplifica miscarile trunchiului, bratele si picioarele vor lucra asimetric, în functie de sensul curburii coloanei vertebrale

- Exercitii de târâre din culcat, din stând pe genunchi cu sprijin pe palme. Exercitii de catarare cu priza asimetrica si suspensii.

- Exercitii de respiratie si redresare activa si pasiva.

AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR sI TENDOANELOR

a. Algia - Este o sensibilitate dureroasa a unor zone localizate: nevralgie (la nerv), mialgia (la muschi), artralgia (articulara), polialgie (multipla).



b. Omalgia - Se refera la durerea provocata de periartrita scapulo-humerala. Umarul, este alcatuit din mai multe articulatii si anume:

- articulatia scapulo-humerala, articulatia sterno-claviculara, articulatia acromio-claviculara, articulatia scapulo-toracica.

Fiecare dintre aceste articulatii sunt învelite în muschi si ligamente, iar durerea radiaza atât în regiunea cervicala, cât si în cea a bratului si cea toracica.

Tratament:

Masaj general: se va începe cu o palpare prin miscari digitale, ciupituri compresive, ciupituri în „mersul piticului".

Apoi se va invita bolnavul sa faca miscari active, ca:

- Abductia si adductia bratului;

- Rotatia mediana sau interna, laterala sau extema, circumductie;

- Ridicarea bratului în grade diferite (180 de grade);

- Ridicarea bratului si aducerea mâinii în regiunea cefei;

- Ridicarea bratului si punerea dosului mâinii la sold, si de aici cu ridicarea pozitiei încetul cu încetul, catre axila. La aceste miscari active vom nota când apare durerea si unde, precum si gradul de mobilitate integrala a umarului;

- Se va face o combinatie de miscari active-pasive, cu abductia bratului contra rezistenta, adductia bratului contra rezistenta rotatie extema, rotatie interna, antepulsia bratului - toate acestea contra rezistenta.

A.) Pozitia pacientului - în decubit ventral.

Se vor face urmatoarele miscari:

- Frictiuni ale spatelui dupa un masaj general;

- Raze infrarosii;

- Un tratament complet al coloanei vertebrale si cervicale;

- Frictiuni circulare ample cu ambele mâini si care sa cuprinda umarul si zonele adiacente;

- Framântarea digitala, de la jumatatea spatelui si spre scapula si umerii care sunt durerosi, apoi în profunzime;

- Presiuni discrete în articulatiile scapulo-humerale;

- Vibroterapie;

B.) Bolnavul în decubit lateral pe umarul sanatos:

- Circumductia bratului (rotatii de 360 de grade), în pozitie verticala din ce în ce mai ample;

- Miscarea de joc articulara a articulatiei gleno-humerale. Mâna pacientului se poate sprijini pe cea a masorului;

- Mobilizarea omoplatului în sens caudal, cranio-medial si lateral;

C.) Bolnavul în decubit dorsal (cu fata în sus):

- Flexie si extensie a bratului;

- Circumductia bratului cu cercuri mai ample;

- Rotatia mediala sau interna si externa a bratului;

- Tractiunea bratului aplicata succesiv, în arcuri de amplitudine mare, succesive, crescând pâna la 90 de grade, daca e posibil;

- Mobilizarea articulatiei acromio-claviculare. Se fac presiuni cu mâna dinspre umar, înapoi si înainte, iar cu cealalta mâna se sprijina în partea înalta a gâtului si barbiei pacientului. Capul pacientului va fi plasat în pozitie opusa cu umarul dureros.

c. Contracturi musculare - este o contractie permanenta, îndelungata a unui muschi sau a unor grupe de muschi. Apar adesea la muschii degetelor, ai membrelor, la fata, etc. Se caracterizeaza printr-o consistenta anormala (dura) la palpare, prin lipsa de elasticitate si prin dureri fie spontane fie la palparea si mobilizarea muschiului.

Cauze: - o ischemie cauzata de pozitia inadecvata, infectii, intoxicatii, solicitarea excesiva a muschiului, etc.

Tratament: -infrarosii; cataplasme si comprese calde;

-masaj prin: - netezire, frictiuni, framântat usor, presiuni, vibratii.

d. Tendinopatii - tendinita - Este o inflamatie acuta a unui tendon ca urmare a unei extensii prelungite si fortate a muschilor, a unor traumatisme sau iritatii mecanice (ex. pantof incomod).

Tratament:

-infrarosii;

-masaj prin: netezire, frictiuni, vibratii.

e. Torticolis („ gât de lup”)- Reprezinta blocajul total sau limitarea capacitatii de miscare a gâtului în consecinta inflamatiei muschilor gâtului si spatelui (regiunea umerilor si toracala superioara, în special al celui stemocleidomastoidian si a trapezului), inflamatii si suferinte ale aparatului ligamentar al articulatiilor intervertebrale; Cauzele fiind determinate de expunerea la curenti de aer reci, umezeala, pozitii fortate mentinute timp îndelungat, pozitii si atitudini vicioase ale gâtului, suferinte vertebrale cervicale de origine reumatismale sau sechele post-traumatice (de ex. Sindromul „loviturii de bici” din accidentele auto).

Tratament:

A.) Bolnavul în decubit-ve 141f59b ntral:

- Se vor aplica ventuze sau comprese calde sau raze infrarosii în regiunea cervicala incluzând muschii stemocleidomastoidieni;

- Se va face un masaj general al spatelui, concomitent cu regiunea umerilor si cea cervicala;

- Masaje si frictiuni blânde în regiunea cervicala, care vor fi superficiale, medii - dupa toleranta celui bolnav;

- Framântari digitale în zonele fara contractura sau a celor dureroase; ele vor fi lente si blânde; se alterneaza frictiunile cu framântarile;

- Framântari digitale în zonele contracturate, care vor fi precedate de frictiuni si din când în când, de întinderi;

- Se vor aplica frictiuni la muschii sternocleidomastoidieni;

- Aplicarea de caldura, sau de raze infrarosii timp de 3 minute;

- Se vor face vibratii pe întregul spate, precum si în regiunea cervicala, mai putin dureroasa, cu foarte mare grija - dupa toleranta bolnavului;

B.) Pozitia bolnavului – sezând:

Maseurul se va posta în fata pacientului si va executa urmatoarele miscari:

- Flexie, extensie, circumductie lenta si progresiva;

- Cu grija se vor executa miscari de rotatie laterale la dreapta si la stânga; primele miscari se vor adresa partilor mai putin dureroase sau contractate urmând regula „non durere" si miscare inversa;

- Se lucreaza pe partea dureroasa sau contractata, fiind atenti la semnele de durere pe care pacientul le va manifesta;

f. Fibrozita - poate fi acuta sau cronica. Este o inflamatie a tesutului fibros, deci poate fi o tendinita, miozita, etc.

Tratament: se trateaza la fel ca ruptura musculara.

g. Cefalee de origine fibrozitica - Se localizeaza în regiunea cervicala-occipitala care iradiaza pâna la umeri si produce rigiditatea cefei.

Tratament:

A.) Pacientul în decubit ventral:

- Se va efectua masajul spatelui, cu manipularea muschiului trapez, deltoid si a regiunii cervicale;

- Infrarosii în regiunea cervicala timp de 3 minute;

- Masaj neurosedativ si kinetic în regiunea cervicala;

- Vibratii generalizate si discrete în regiunea spatelui si în cea cervicala;

- Masaj manual cefalic;

B.) Pacientul în pozitie dorsala:

- Masaj manual facial cu o atentie sporita la regiunea si în punctele inervate de trigemen;

- Miscari de mobilizare a capului, prin rotatii la stânga si la dreapta.

AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR sI TENDOANELOR · cum sa faci masaj · despre masaj · masaj · sanatateverde

AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR sI TENDOANELOR

AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIILOR sI TENDOANELOR

a. Algia - Este o sensibilitate dureroasa a unor zone localizate: nevralgie (la nerv), mialgia (la muschi), artralgia (articulara), polialgie (multipla).



b. Omalgia - Se refera la durerea provocata de periartrita scapulo-humerala. Umarul, este alcatuit din mai multe articulatii si anume:

- articulatia scapulo-humerala, articulatia sterno-claviculara, articulatia acromio-claviculara, articulatia scapulo-toracica.

Fiecare dintre aceste articulatii sunt învelite în muschi si ligamente, iar durerea radiaza atât în regiunea cervicala, cât si în cea a bratului si cea toracica.

Tratament:

Masaj general: se va începe cu o palpare prin miscari digitale, ciupituri compresive, ciupituri în „mersul piticului".

Apoi se va invita bolnavul sa faca miscari active, ca:

- Abductia si adductia bratului;

- Rotatia mediana sau interna, laterala sau extema, circumductie;

- Ridicarea bratului în grade diferite (180 de grade);

- Ridicarea bratului si aducerea mâinii în regiunea cefei;

- Ridicarea bratului si punerea dosului mâinii la sold, si de aici cu ridicarea pozitiei încetul cu încetul, catre axila. La aceste miscari active vom nota când apare durerea si unde, precum si gradul de mobilitate integrala a umarului;

- Se va face o combinatie de miscari active-pasive, cu abductia bratului contra rezistenta, adductia bratului contra rezistenta rotatie extema, rotatie interna, antepulsia bratului - toate acestea contra rezistenta.

A.) Pozitia pacientului - în decubit ventral.

Se vor face urmatoarele miscari:

- Frictiuni ale spatelui dupa un masaj general;

- Raze infrarosii;

- Un tratament complet al coloanei vertebrale si cervicale;

- Frictiuni circulare ample cu ambele mâini si care sa cuprinda umarul si zonele adiacente;

- Framântarea digitala, de la jumatatea spatelui si spre scapula si umerii care sunt durerosi, apoi în profunzime;

- Presiuni discrete în articulatiile scapulo-humerale;

- Vibroterapie;

B.) Bolnavul în decubit lateral pe umarul sanatos:

- Circumductia bratului (rotatii de 360 de grade), în pozitie verticala din ce în ce mai ample;

- Miscarea de joc articulara a articulatiei gleno-humerale. Mâna pacientului se poate sprijini pe cea a masorului;

- Mobilizarea omoplatului în sens caudal, cranio-medial si lateral;

C.) Bolnavul în decubit dorsal (cu fata în sus):

- Flexie si extensie a bratului;

- Circumductia bratului cu cercuri mai ample;

- Rotatia mediala sau interna si externa a bratului;

- Tractiunea bratului aplicata succesiv, în arcuri de amplitudine mare, succesive, crescând pâna la 90 de grade, daca e posibil;

- Mobilizarea articulatiei acromio-claviculare. Se fac presiuni cu mâna dinspre umar, înapoi si înainte, iar cu cealalta mâna se sprijina în partea înalta a gâtului si barbiei pacientului. Capul pacientului va fi plasat în pozitie opusa cu umarul dureros.

c. Contracturi musculare - este o contractie permanenta, îndelungata a unui muschi sau a unor grupe de muschi. Apar adesea la muschii degetelor, ai membrelor, la fata, etc. Se caracterizeaza printr-o consistenta anormala (dura) la palpare, prin lipsa de elasticitate si prin dureri fie spontane fie la palparea si mobilizarea muschiului.

Cauze: - o ischemie cauzata de pozitia inadecvata, infectii, intoxicatii, solicitarea excesiva a muschiului, etc.

Tratament: -infrarosii; cataplasme si comprese calde;

-masaj prin: - netezire, frictiuni, framântat usor, presiuni, vibratii.

d. Tendinopatii - tendinita - Este o inflamatie acuta a unui tendon ca urmare a unei extensii prelungite si fortate a muschilor, a unor traumatisme sau iritatii mecanice (ex. pantof incomod).

Tratament:

-infrarosii;

-masaj prin: netezire, frictiuni, vibratii.

e. Torticolis („ gât de lup”)- Reprezinta blocajul total sau limitarea capacitatii de miscare a gâtului în consecinta inflamatiei muschilor gâtului si spatelui (regiunea umerilor si toracala superioara, în special al celui stemocleidomastoidian si a trapezului), inflamatii si suferinte ale aparatului ligamentar al articulatiilor intervertebrale; Cauzele fiind determinate de expunerea la curenti de aer reci, umezeala, pozitii fortate mentinute timp îndelungat, pozitii si atitudini vicioase ale gâtului, suferinte vertebrale cervicale de origine reumatismale sau sechele post-traumatice (de ex. Sindromul „loviturii de bici” din accidentele auto).

Tratament:

A.) Bolnavul în decubit-ve 141f59b ntral:

- Se vor aplica ventuze sau comprese calde sau raze infrarosii în regiunea cervicala incluzând muschii stemocleidomastoidieni;

- Se va face un masaj general al spatelui, concomitent cu regiunea umerilor si cea cervicala;

- Masaje si frictiuni blânde în regiunea cervicala, care vor fi superficiale, medii - dupa toleranta celui bolnav;

- Framântari digitale în zonele fara contractura sau a celor dureroase; ele vor fi lente si blânde; se alterneaza frictiunile cu framântarile;

- Framântari digitale în zonele contracturate, care vor fi precedate de frictiuni si din când în când, de întinderi;

- Se vor aplica frictiuni la muschii sternocleidomastoidieni;

- Aplicarea de caldura, sau de raze infrarosii timp de 3 minute;

- Se vor face vibratii pe întregul spate, precum si în regiunea cervicala, mai putin dureroasa, cu foarte mare grija - dupa toleranta bolnavului;

B.) Pozitia bolnavului – sezând:

Maseurul se va posta în fata pacientului si va executa urmatoarele miscari:

- Flexie, extensie, circumductie lenta si progresiva;

- Cu grija se vor executa miscari de rotatie laterale la dreapta si la stânga; primele miscari se vor adresa partilor mai putin dureroase sau contractate urmând regula „non durere" si miscare inversa;

- Se lucreaza pe partea dureroasa sau contractata, fiind atenti la semnele de durere pe care pacientul le va manifesta;

f. Fibrozita - poate fi acuta sau cronica. Este o inflamatie a tesutului fibros, deci poate fi o tendinita, miozita, etc.

Tratament: se trateaza la fel ca ruptura musculara.

g. Cefalee de origine fibrozitica - Se localizeaza în regiunea cervicala-occipitala care iradiaza pâna la umeri si produce rigiditatea cefei.

Tratament:

A.) Pacientul în decubit ventral:

- Se va efectua masajul spatelui, cu manipularea muschiului trapez, deltoid si a regiunii cervicale;

- Infrarosii în regiunea cervicala timp de 3 minute;

- Masaj neurosedativ si kinetic în regiunea cervicala;

- Vibratii generalizate si discrete în regiunea spatelui si în cea cervicala;

- Masaj manual cefalic;

B.) Pacientul în pozitie dorsala:

- Masaj manual facial cu o atentie sporita la regiunea si în punctele inervate de trigemen;

- Miscari de mobilizare a capului, prin rotatii la stânga si la dreapta.

MASAJUL TERAPEUTIC

Principalele afectiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:

1. Afectiuni ale articulatiilor si tendoanelor:

- omalgii

- contracturi musculare

- tendinopatii - torticolis

- cefalee fibrozitica

- fibrozita

2. Afectiuni cu deformari ale coloanei vertebrale:

- cifoza

- lordoza

- scolioza

3. Afectiuni musculare:



- atonii musculare

- atrofii musculare

- miozite

- miastenia gravis

- hipertrofia musculara

- distrofia musculara

- dureri radiante musculare

- miotonia congenitala - boala Thomsen

- spasme musculare

- pleurodinita

- reumatism muscular

- lumbago

- ruptura musculara

- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afectiuni traumatice ale aparatului locomotor:

- contuzii

- entorsa

- luxatia

- întinderi musculare

- întinderi de ligamente

- cicatricea

- fractura - sechele

5. Afectiuni vasculare:

- îndeosebi de tip venos-varice

- cu edeme cronice

- staza limfatica

6. Afectiuni neurologice

- nevralgii: - nevralgia de trigemen

- nevralgia intercostala

- nevralgia de sciatic - sciatica

- nevrite - polinevrite – polineuropatii;

- paralizia: - parapareza - paraplegii;

- poliomelita

- pareza

- paralizia de nervi periferici

- p. faciala

- hemiplegia

- tetraplegia

- atrofia nervului

- dupuytrenul

- scleroza - scleroza multipla (sau în placi)

7. Afectiuni datorate metabolismului

-de nutritie:

– oboseala

- debilitatea fizica

- obezitatea

- celulita

- guta

- diabetul

-reumatismale de tip inflamator:

- artritele

- poliartritele reumatismale

- spondilita anchilopoetica

- bursita

- reumatismale de tip degenerativ:

- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)

- artroza articulatiilor membrelor

(gonartroza, coxartroza, etc.)

- hidrartroza

- redoarea articulara

despre masaj · despre sanatate · masaj · masajul · MASAJUL TERAPEUTIC · masoterapia · sanatateverde

MASAJUL TERAPEUTIC

MASAJUL TERAPEUTIC

Principalele afectiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:

1. Afectiuni ale articulatiilor si tendoanelor:

- omalgii

- contracturi musculare

- tendinopatii - torticolis

- cefalee fibrozitica

- fibrozita

2. Afectiuni cu deformari ale coloanei vertebrale:

- cifoza

- lordoza

- scolioza

3. Afectiuni musculare:



- atonii musculare

- atrofii musculare

- miozite

- miastenia gravis

- hipertrofia musculara

- distrofia musculara

- dureri radiante musculare

- miotonia congenitala - boala Thomsen

- spasme musculare

- pleurodinita

- reumatism muscular

- lumbago

- ruptura musculara

- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afectiuni traumatice ale aparatului locomotor:

- contuzii

- entorsa

- luxatia

- întinderi musculare

- întinderi de ligamente

- cicatricea

- fractura - sechele

5. Afectiuni vasculare:

- îndeosebi de tip venos-varice

- cu edeme cronice

- staza limfatica

6. Afectiuni neurologice

- nevralgii: - nevralgia de trigemen

- nevralgia intercostala

- nevralgia de sciatic - sciatica

- nevrite - polinevrite – polineuropatii;

- paralizia: - parapareza - paraplegii;

- poliomelita

- pareza

- paralizia de nervi periferici

- p. faciala

- hemiplegia

- tetraplegia

- atrofia nervului

- dupuytrenul

- scleroza - scleroza multipla (sau în placi)

7. Afectiuni datorate metabolismului

-de nutritie:

– oboseala

- debilitatea fizica

- obezitatea

- celulita

- guta

- diabetul

-reumatismale de tip inflamator:

- artritele

- poliartritele reumatismale

- spondilita anchilopoetica

- bursita

- reumatismale de tip degenerativ:

- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)

- artroza articulatiilor membrelor

(gonartroza, coxartroza, etc.)

- hidrartroza

- redoarea articulara

Terapia YUMEIHO

Terapia yumeiho consta în manipulari articulare, masaj si presopunctura. Având oasele bazinului drept baza, coloana vertebrala este stâlpul în jurul caruia este distribuit, simetric, corpul uman. Deoarece este o stricta interdependenta între articulatiile bazinului (pozitia, starea si biomecanica acestora) si starea coloanei vertebrale (deci implicit a întregului organism), tehnica yumeiho propune abordarea terapeutica începând cu diagnosticarea starii articulatiilor bazinului. De asemenea, terapia yumeiho coreleaza o anumita tipologie patologica cu o anumita pozitie (predominanta) a centrului de greutate al corpului uman.

Bolile apar din cauza dezechilibrelor din corp. Omul are capacitatea naturala de a corecta aceste dezechilibre. Aceasta este capacitatea de autovindecare sau forta vitala. Daca omul pierde aceasta capacitate, el nu poate rezista în fata bolii si apare ca simptom durerea, îmbolnavirea. Restabilirea echilibrului organismului uman este o prioritate absoluta, este singura modalitate de a ne mentine în viata, de a fi sanatosi . Aceasta terapie este cel mai bun remediu pentru a creste capacitatea proprie de vindecare prin restaurarea echilibrului corpului uman, plecând de la structuri anatomice care por fi corectate – echilibrate manual si influentând astfel structuri si functii care nu pot fi influentate în mod direct prin metode terapeutice manuale.

În societatea moderna cu un grad înalt de civilizatie, cu stiinte puternic dezvoltate, noi suntem obligati sa traim mult timp într-un mediu de viata neplacut si miscarea noastra este insuficienta atât sub aspectul cantitatii cât si al calitatii. Fiecare parte a corpului omenesc, daca nu este pusa în functiune dupa legile naturii, se atrofiaza si degenereaza, iar functia sa slabeste, rezultând diferite boli. Simptomele timpurii ale unor boli, sunt durerile usoare de sold si slabiciunile membrelor inferioare. Dupa cum se cunoaste, greutatea corpului uman este distribuita în mod egal la nivelul membrelor inferioare. În cazul în care centrul de greutate al corpului este deplasat din pozitia sa centrala, situat fiind predominant la stânga sau la dreapta, membrele inferioare vor fi solicitate inegal (prin distributia asimetrica a greutatii asupra lor). În consecinta membrul inferior suprasolicitat v-a obosi primul, si greutatea corpului v-a fi transferata asupra celuilalt. În acest fel centrul de greutate oscileaza stânga dreapta (si deseori anterior-posterior) în functie de capacitatea membrelor inferioare de a-l sustine.

Deseori însa putem constata anomalii de simetrie (si pozitie) ale oaselor coxale, la nivelul articulatiilor sacro-iliace, (alteori si la nivelul articulatiilor coxo-femurale). Aceste anomalii de pozitie sau pur functionale duc la evidentierea unor inegalitati (aparente!) în lungime ale membrelor inferioare. Aceasta diferenta de lungime are grave consecinte asupra corpului uman, aceasta deoarece prin înclinarea laterala a bazei coloanei vertebrale (prin dezechilibrul bazinului) se induc curburi patologice ale acesteia (scolioze). Tulburarile de pozitie ale vertebrelor datorate acestor curburi patologice au repercursiuni grave asupra starii de sanatate a întregului organism (faciliteaza: artroza vertebrala; discopatiile –hernieri, tasari, degenerari discale-; iritatiile radiculare care pot genera tulburari functionale ale organelor interne.

Care sunt urmarile unei pozitii defectoase ale coxalelor? - Suprasolicitarea unuia dintre membrele inferioare, afectarea coloanei vertebrale si a musculaturii întregului corp.

Sa cunoastem mai în detaliu cazul slabirii membrului inferior drept (centrul de greutate al corpului deviat spre stânga).

De ce slabeste membrul inferior drept? Aceasta slabire este cauzata de o anomalie de pozitie sau/si functionala a coxalului drept. Aceasta tulburare contracta si produce dureri ale muschilor în consecinta împiedica circulatia sângelui la nivelul piciorului drept. În terapia yumeiho aceasta situatie este definita ca "tip de dislocare a coxalului drept" sau „tipul devierii pozitiei centrului de greutate spre stânga”.

Bolnavul în acest caz are o constitutie slaba, deseori subponderal si va fi predispus la suferinte (tulburari functionale) ale organelor digestive cum ar fi: diaree; insuficienta hepatica; hiperciditate gastrica; diskinezii biliare; inflamatii intestinale. Femeia cu acest tip de dislocare sufera frecvent de afectiuni ginecologice.

Slabirea membrului inferior stâng o numesc "tipul dislocarii coxalului stâng". Bolnavul de acest tip este obez, raceste usor si adesea sufera de constipatie si insuficienta cardiaca si pulmonara. Slabirea ambelor membre inferioare este numita "tipul mixt". La început, suferindul de acest tip simte slabirea unui membru si îsi sprijina corpul pe celalalt. Apoi acesta putin câte putin slabeste din cauza greutatii corpului excesiv sprijinita asupra sa. Ca rezultat dislocarea coxala se agraveaza, coloana vertebrala ia forma de S si patologia se va complica din ce în ce mai mult.

Coloana vertebrala constând din 24 vertebre adevarate, mobile, este partea cea mai instabila a corpului uman. Vertebrele, daca sunt dislocate încep sa apese maduva spinarii si (sau) baza nervilor spinali. Ca urmare apar dureri si tulburari în zonele comprimate sau în organele inervate de acesti nervi. În afara de aceasta, dislocarea vertebrelor afecteaza ligamentele, muschii, nervii si obstructioneaza circulatia sângelui si a limfei. Prin urmare apar multe suferinte.

Daca oasele bazinului (coxalele cu articulatiile acestora), în calitate lor de baza de sustinere, nu sunt îndreptate, toate stradaniile de a îndrepta coloana vertebrala si de a reda simetria functionala a acesteia (deci si a aparatului musculo-ligamentar care o deserveste).

În ce stadiu este dislocarea oaselor soldului?

Linia umerilor si linia ce uneste coxalele sunt paralele si orizontale la oamenii cu oasele soldului normale fie ca se sta în picioare sau culcat (vezi figura A).

Când coloana vertebrala se intersecteaza cu linia coxalelor formând un unghi drept, atitudinea corporala este normala, membrele inferioare au aceeasi lungime. Vom explica mai jos situatia în care coxalul drept este dislocat.

Primul stadiu al dislocarii coxale:

În clinostatism ventral (culcat pe burta) latura dreapta a liniei coxalelor este mai înalta decât cea stânga, asemenea si linia umerilor. (Vezi figura B). Coxalul dislocat se rasuceste înspre înapoi, cu soldul drept mai înalt decât stângul. Articulatia soldului din dreapta se rasuceste intern din cauza dislocarii coxalului drept, cu membrul inferior drept mai scurt (aparent) decât cel stâng. Stând sau mergând, la un om cu oasele soldului normale greutatea corpului se repartizeaza egal pe cele doua membre inferioare. Suferindul de dislocare a coxalului drept trebuie sa-si încline corpul spre dreapta, având membrul inferior drept mai scurt decât stângul. Pentru a sustine corpul înclinat, piciorul stâng trebuie sa suporte mai mult decât jumatate din greutate. Pentru a mentine pozitia verticala a corpului, vertebrele toracale si lombare se curbeaza spre dreapta, iar vertebrele cervicale spre stânga si capul se înclina spre dreapta. Linia coxalelor devine înalta în partea stânga si joasa în partea dreapta, iar linia umerilor devine astfel ca la pozitia culcat (Vezi figura C). Deoarece coxalul drept dislocat se misca spre înainte, stângul va arata mai înalt decât dreptul. Umarul drept, influentat de curbarea spre dreapta a coloanei vertebrale, se misca spre înainte si corpul se rasuceste spre stânga.

Al doilea stadiu al dislocarii:

Daca dislocarea coxalului drept ramâne necorectata timp îndelungat, treptat, piciorul stâng oboseste datorita supraîncarcarii. În acest timp, membrul inferior drept înca mai poate suporta greutatea. Când greutatea se transmite membrului inferior drept, articulatia coxala dreapta, care deja s-a curbat intern, se roteste putin spre exterior, iar membrul inferior drept devine tot mai lung. Deoarece greutatea se transmite piciorului drept, partea supraiacenta a coloanei vertebrale deja curbata spre dreapta nu se mai poate îndrepta ca si înainte, ea poate numai sa utilizeze curbura spre stânga a coloanei de deasupra pentru a mentine echilibrul corpului. Iata de ce întregul corp ia forma de "S".

Pentru a mentine echilibrul coloanei vertebrale curbate supraiacente, linia umerilor se ridica în stânga si coboara în dreapta. Umerii se misca spre înainte si se rotesc spre dreapta. Un astfel de corp este numit "corp de sarpe". (Vezi figura D).

Al treilea stadiu al dislocarii coxale:

Când situatia se înrautateste si mai mult, membrul inferior drept, care ar trebui sa fie mai scurt decat cel stâng, devine la fel de lung ca si stângul, în ciuda dislocarii coxalului drept, când persoana este culcata ventral. În cazurile serioase membrul inferior drept devine ceva mai lung decât stângul pentru a-l proteja de suportarea unei sarcini prea mari. Într-o situatie si mai grava, dislocarea coxalului stâng se impune, deci membrele inferioare par identice ca lungime. Caracteristicile combinate ale dislocarii coxalelor drept si stâng se numesc "tipul mixt".

Dislocarea coxala devine mai serioasa, deoarece greutatea corporala se transmite alternativ de la membrul inferior drept la cel stâng si invers, coloana vertebrala desenând figuri complicate în zig-zag. În afara acestora, si articulatiile coxale dreapta si stânga se disloca continuu în acest stadiu.

Dislocarea coloanei vertebrale se extinde nu numai la articulatiile umerilor, coatelor, pumnilor si degetelor, ci chiar si la coaste. Similar, dislocarea coxala se extinde la articulatiile genunchilor, gleznelor si degetelor picioarelor. Aceasta prin tulburarile de biomecanica articulara induse (care se transmit prin lanturile cinetice la nivelul întregului aparat locomotor.

Ce fel de boli produce dislocarea coxala

Bolile produse de dislocarea coxala sunt foarte diverse. Mai jos este redat rezultatul analizei acestora în urma unui studiu îndelungat.

(1) Tipul dislocarii coxalului drept (tipul tensionarii articulatiei coxale drepte) - tip de afectare a nervilor parasimpatici - hipofunctii ale ficatului si stomacului, slabire, diaree, boli ginecologice si altele.

(2) Tipul dislocarii coxalului stâng (tipul tensionarii articulatiei coxale stângi) - tip de afectare a nervilor simpatici - hipofunctii ale inimii si plamânilor, adipozitate, constipatie, raceala si altele.

(3) Tipul mixt (tipul dislocarii coxalului drept combinat cu tipul tensionarii articulatiei coxale stângi sau tipul rigidizarii articulatiilor coxale drepte si stângi, sau tipul dislocarii coxalului stâng combinat cu tipul tensionarii articulatiei coxale drepte, sau tipul tensionarii articulatiilor coxale drepte si stângi) - apetit selectiv, greutate corporala variabila, constipatie si diaree (alternativ), simptome generale de tipul (1) si (2).

Prin corectarea anomaliilor si suferintelor instalate la nivelul aparatului locomotor se va ameliora starea generala de sanatate a omului.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · sanatateverde · Terapia YUMEIHO

Terapia YUMEIHO

Terapia YUMEIHO

Terapia yumeiho consta în manipulari articulare, masaj si presopunctura. Având oasele bazinului drept baza, coloana vertebrala este stâlpul în jurul caruia este distribuit, simetric, corpul uman. Deoarece este o stricta interdependenta între articulatiile bazinului (pozitia, starea si biomecanica acestora) si starea coloanei vertebrale (deci implicit a întregului organism), tehnica yumeiho propune abordarea terapeutica începând cu diagnosticarea starii articulatiilor bazinului. De asemenea, terapia yumeiho coreleaza o anumita tipologie patologica cu o anumita pozitie (predominanta) a centrului de greutate al corpului uman.

Bolile apar din cauza dezechilibrelor din corp. Omul are capacitatea naturala de a corecta aceste dezechilibre. Aceasta este capacitatea de autovindecare sau forta vitala. Daca omul pierde aceasta capacitate, el nu poate rezista în fata bolii si apare ca simptom durerea, îmbolnavirea. Restabilirea echilibrului organismului uman este o prioritate absoluta, este singura modalitate de a ne mentine în viata, de a fi sanatosi . Aceasta terapie este cel mai bun remediu pentru a creste capacitatea proprie de vindecare prin restaurarea echilibrului corpului uman, plecând de la structuri anatomice care por fi corectate – echilibrate manual si influentând astfel structuri si functii care nu pot fi influentate în mod direct prin metode terapeutice manuale.

În societatea moderna cu un grad înalt de civilizatie, cu stiinte puternic dezvoltate, noi suntem obligati sa traim mult timp într-un mediu de viata neplacut si miscarea noastra este insuficienta atât sub aspectul cantitatii cât si al calitatii. Fiecare parte a corpului omenesc, daca nu este pusa în functiune dupa legile naturii, se atrofiaza si degenereaza, iar functia sa slabeste, rezultând diferite boli. Simptomele timpurii ale unor boli, sunt durerile usoare de sold si slabiciunile membrelor inferioare. Dupa cum se cunoaste, greutatea corpului uman este distribuita în mod egal la nivelul membrelor inferioare. În cazul în care centrul de greutate al corpului este deplasat din pozitia sa centrala, situat fiind predominant la stânga sau la dreapta, membrele inferioare vor fi solicitate inegal (prin distributia asimetrica a greutatii asupra lor). În consecinta membrul inferior suprasolicitat v-a obosi primul, si greutatea corpului v-a fi transferata asupra celuilalt. În acest fel centrul de greutate oscileaza stânga dreapta (si deseori anterior-posterior) în functie de capacitatea membrelor inferioare de a-l sustine.

Deseori însa putem constata anomalii de simetrie (si pozitie) ale oaselor coxale, la nivelul articulatiilor sacro-iliace, (alteori si la nivelul articulatiilor coxo-femurale). Aceste anomalii de pozitie sau pur functionale duc la evidentierea unor inegalitati (aparente!) în lungime ale membrelor inferioare. Aceasta diferenta de lungime are grave consecinte asupra corpului uman, aceasta deoarece prin înclinarea laterala a bazei coloanei vertebrale (prin dezechilibrul bazinului) se induc curburi patologice ale acesteia (scolioze). Tulburarile de pozitie ale vertebrelor datorate acestor curburi patologice au repercursiuni grave asupra starii de sanatate a întregului organism (faciliteaza: artroza vertebrala; discopatiile –hernieri, tasari, degenerari discale-; iritatiile radiculare care pot genera tulburari functionale ale organelor interne.

Care sunt urmarile unei pozitii defectoase ale coxalelor? - Suprasolicitarea unuia dintre membrele inferioare, afectarea coloanei vertebrale si a musculaturii întregului corp.

Sa cunoastem mai în detaliu cazul slabirii membrului inferior drept (centrul de greutate al corpului deviat spre stânga).

De ce slabeste membrul inferior drept? Aceasta slabire este cauzata de o anomalie de pozitie sau/si functionala a coxalului drept. Aceasta tulburare contracta si produce dureri ale muschilor în consecinta împiedica circulatia sângelui la nivelul piciorului drept. În terapia yumeiho aceasta situatie este definita ca "tip de dislocare a coxalului drept" sau „tipul devierii pozitiei centrului de greutate spre stânga”.

Bolnavul în acest caz are o constitutie slaba, deseori subponderal si va fi predispus la suferinte (tulburari functionale) ale organelor digestive cum ar fi: diaree; insuficienta hepatica; hiperciditate gastrica; diskinezii biliare; inflamatii intestinale. Femeia cu acest tip de dislocare sufera frecvent de afectiuni ginecologice.

Slabirea membrului inferior stâng o numesc "tipul dislocarii coxalului stâng". Bolnavul de acest tip este obez, raceste usor si adesea sufera de constipatie si insuficienta cardiaca si pulmonara. Slabirea ambelor membre inferioare este numita "tipul mixt". La început, suferindul de acest tip simte slabirea unui membru si îsi sprijina corpul pe celalalt. Apoi acesta putin câte putin slabeste din cauza greutatii corpului excesiv sprijinita asupra sa. Ca rezultat dislocarea coxala se agraveaza, coloana vertebrala ia forma de S si patologia se va complica din ce în ce mai mult.

Coloana vertebrala constând din 24 vertebre adevarate, mobile, este partea cea mai instabila a corpului uman. Vertebrele, daca sunt dislocate încep sa apese maduva spinarii si (sau) baza nervilor spinali. Ca urmare apar dureri si tulburari în zonele comprimate sau în organele inervate de acesti nervi. În afara de aceasta, dislocarea vertebrelor afecteaza ligamentele, muschii, nervii si obstructioneaza circulatia sângelui si a limfei. Prin urmare apar multe suferinte.

Daca oasele bazinului (coxalele cu articulatiile acestora), în calitate lor de baza de sustinere, nu sunt îndreptate, toate stradaniile de a îndrepta coloana vertebrala si de a reda simetria functionala a acesteia (deci si a aparatului musculo-ligamentar care o deserveste).

În ce stadiu este dislocarea oaselor soldului?

Linia umerilor si linia ce uneste coxalele sunt paralele si orizontale la oamenii cu oasele soldului normale fie ca se sta în picioare sau culcat (vezi figura A).

Când coloana vertebrala se intersecteaza cu linia coxalelor formând un unghi drept, atitudinea corporala este normala, membrele inferioare au aceeasi lungime. Vom explica mai jos situatia în care coxalul drept este dislocat.

Primul stadiu al dislocarii coxale:

În clinostatism ventral (culcat pe burta) latura dreapta a liniei coxalelor este mai înalta decât cea stânga, asemenea si linia umerilor. (Vezi figura B). Coxalul dislocat se rasuceste înspre înapoi, cu soldul drept mai înalt decât stângul. Articulatia soldului din dreapta se rasuceste intern din cauza dislocarii coxalului drept, cu membrul inferior drept mai scurt (aparent) decât cel stâng. Stând sau mergând, la un om cu oasele soldului normale greutatea corpului se repartizeaza egal pe cele doua membre inferioare. Suferindul de dislocare a coxalului drept trebuie sa-si încline corpul spre dreapta, având membrul inferior drept mai scurt decât stângul. Pentru a sustine corpul înclinat, piciorul stâng trebuie sa suporte mai mult decât jumatate din greutate. Pentru a mentine pozitia verticala a corpului, vertebrele toracale si lombare se curbeaza spre dreapta, iar vertebrele cervicale spre stânga si capul se înclina spre dreapta. Linia coxalelor devine înalta în partea stânga si joasa în partea dreapta, iar linia umerilor devine astfel ca la pozitia culcat (Vezi figura C). Deoarece coxalul drept dislocat se misca spre înainte, stângul va arata mai înalt decât dreptul. Umarul drept, influentat de curbarea spre dreapta a coloanei vertebrale, se misca spre înainte si corpul se rasuceste spre stânga.

Al doilea stadiu al dislocarii:

Daca dislocarea coxalului drept ramâne necorectata timp îndelungat, treptat, piciorul stâng oboseste datorita supraîncarcarii. În acest timp, membrul inferior drept înca mai poate suporta greutatea. Când greutatea se transmite membrului inferior drept, articulatia coxala dreapta, care deja s-a curbat intern, se roteste putin spre exterior, iar membrul inferior drept devine tot mai lung. Deoarece greutatea se transmite piciorului drept, partea supraiacenta a coloanei vertebrale deja curbata spre dreapta nu se mai poate îndrepta ca si înainte, ea poate numai sa utilizeze curbura spre stânga a coloanei de deasupra pentru a mentine echilibrul corpului. Iata de ce întregul corp ia forma de "S".

Pentru a mentine echilibrul coloanei vertebrale curbate supraiacente, linia umerilor se ridica în stânga si coboara în dreapta. Umerii se misca spre înainte si se rotesc spre dreapta. Un astfel de corp este numit "corp de sarpe". (Vezi figura D).

Al treilea stadiu al dislocarii coxale:

Când situatia se înrautateste si mai mult, membrul inferior drept, care ar trebui sa fie mai scurt decat cel stâng, devine la fel de lung ca si stângul, în ciuda dislocarii coxalului drept, când persoana este culcata ventral. În cazurile serioase membrul inferior drept devine ceva mai lung decât stângul pentru a-l proteja de suportarea unei sarcini prea mari. Într-o situatie si mai grava, dislocarea coxalului stâng se impune, deci membrele inferioare par identice ca lungime. Caracteristicile combinate ale dislocarii coxalelor drept si stâng se numesc "tipul mixt".

Dislocarea coxala devine mai serioasa, deoarece greutatea corporala se transmite alternativ de la membrul inferior drept la cel stâng si invers, coloana vertebrala desenând figuri complicate în zig-zag. În afara acestora, si articulatiile coxale dreapta si stânga se disloca continuu în acest stadiu.

Dislocarea coloanei vertebrale se extinde nu numai la articulatiile umerilor, coatelor, pumnilor si degetelor, ci chiar si la coaste. Similar, dislocarea coxala se extinde la articulatiile genunchilor, gleznelor si degetelor picioarelor. Aceasta prin tulburarile de biomecanica articulara induse (care se transmit prin lanturile cinetice la nivelul întregului aparat locomotor.

Ce fel de boli produce dislocarea coxala

Bolile produse de dislocarea coxala sunt foarte diverse. Mai jos este redat rezultatul analizei acestora în urma unui studiu îndelungat.

(1) Tipul dislocarii coxalului drept (tipul tensionarii articulatiei coxale drepte) - tip de afectare a nervilor parasimpatici - hipofunctii ale ficatului si stomacului, slabire, diaree, boli ginecologice si altele.

(2) Tipul dislocarii coxalului stâng (tipul tensionarii articulatiei coxale stângi) - tip de afectare a nervilor simpatici - hipofunctii ale inimii si plamânilor, adipozitate, constipatie, raceala si altele.

(3) Tipul mixt (tipul dislocarii coxalului drept combinat cu tipul tensionarii articulatiei coxale stângi sau tipul rigidizarii articulatiilor coxale drepte si stângi, sau tipul dislocarii coxalului stâng combinat cu tipul tensionarii articulatiei coxale drepte, sau tipul tensionarii articulatiilor coxale drepte si stângi) - apetit selectiv, greutate corporala variabila, constipatie si diaree (alternativ), simptome generale de tipul (1) si (2).

Prin corectarea anomaliilor si suferintelor instalate la nivelul aparatului locomotor se va ameliora starea generala de sanatate a omului.

Masajul reflexogen pe ureche

0 alta zona reflexogena, folosita în scopuri terapeutice dar si diagnostice, este pavilionul urechii. Prima sa cartografie, completa, apartine medicului francez Paul Nogie considerat si parintele auriculoterapiei moderne, cel care a pus bazele teoretice si practice ale acestei metode. Nogier a fost cel dintâi care a intuit proiectia, pe fata interna a pavilionului urechii, a unui fat cu capul în jos. Tot el a întocmit si prima cartografie completa pavilionului urechii. Ulterior, J. Bossy a întocmit reprezentarea inervatiei somatice si viscerale pe pavilionul urechii. Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. Stimularea punctelor de proiectie ale organelor respective, prin masaj cu un stilet metalic sau din sticla, subtiri, cu ace speciale, cu anumiti curenti electrici, generati de aparate speciale, poate produce ameliorarea unor suferinte: dureri de orice fel, rinita alergica, astm bronsic, migrena, insomnie etc.

Urechea este si ea oglinda sanatatii noastre: lobul inferior bine dezvoltat înseamna o vitalitate crescuta; un lob inferior subtire si brazdat pe centru înseamna scaderea vitalitatii; un lob inferior umflat si rosu semnifica o proasta circulatie periferica, mai ales cea a limfei; o ureche rotunda si mare este întâlnita la persoane cu activitate intelectuala intensa. Manevre reflexogene la îndemâna oricui: tragerea de lobul urechii si purtarea de inele mici, stimuleaza acuitatea vizuala; tragerea de lobul urechii mareste atentia (manevra folosita la unii scolari); tragerea în sus a pavilionului urechii, de partea sa superioara, creste forta membrelor inferioare; tragerea înapoi, din partea mijlocie, creste forta bratelor; ciupirea marginii pavilionului produce revigorarea organismului, ca si frecarea întregului pavilion.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · Masajul reflexogen pe ureche · sanatateverde

Masajul reflexogen pe ureche

Masajul reflexogen pe ureche

0 alta zona reflexogena, folosita în scopuri terapeutice dar si diagnostice, este pavilionul urechii. Prima sa cartografie, completa, apartine medicului francez Paul Nogie considerat si parintele auriculoterapiei moderne, cel care a pus bazele teoretice si practice ale acestei metode. Nogier a fost cel dintâi care a intuit proiectia, pe fata interna a pavilionului urechii, a unui fat cu capul în jos. Tot el a întocmit si prima cartografie completa pavilionului urechii. Ulterior, J. Bossy a întocmit reprezentarea inervatiei somatice si viscerale pe pavilionul urechii. Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. Stimularea punctelor de proiectie ale organelor respective, prin masaj cu un stilet metalic sau din sticla, subtiri, cu ace speciale, cu anumiti curenti electrici, generati de aparate speciale, poate produce ameliorarea unor suferinte: dureri de orice fel, rinita alergica, astm bronsic, migrena, insomnie etc.

Urechea este si ea oglinda sanatatii noastre: lobul inferior bine dezvoltat înseamna o vitalitate crescuta; un lob inferior subtire si brazdat pe centru înseamna scaderea vitalitatii; un lob inferior umflat si rosu semnifica o proasta circulatie periferica, mai ales cea a limfei; o ureche rotunda si mare este întâlnita la persoane cu activitate intelectuala intensa. Manevre reflexogene la îndemâna oricui: tragerea de lobul urechii si purtarea de inele mici, stimuleaza acuitatea vizuala; tragerea de lobul urechii mareste atentia (manevra folosita la unii scolari); tragerea în sus a pavilionului urechii, de partea sa superioara, creste forta membrelor inferioare; tragerea înapoi, din partea mijlocie, creste forta bratelor; ciupirea marginii pavilionului produce revigorarea organismului, ca si frecarea întregului pavilion.

Masajul reflexogen al mâinilor

Ca si picioarele, mâinile prezinta numeroase zone reflexogene ce pot fi folosite în scopuri diagnostice si terapeutice. Importanta degetelor mâinilor este cu mult mai mare decât a picioarelor, mai ales degetul mare pe care se gasesc numeroase astfel de zone. De asemenea, pielea spatiilor interdigitale poseda zone reflexogene, ca de exemplu cel dintre degetul mare si aratator.

Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulate prin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia, timp de câteva secunde. Unii terapeuti folosesc pentru zone mai întinse stimulari cu dintii unui pieptene sau ciupirea pielii, mai ales la vârful degetelor, cu un cârlig de rufe.

De reflexologia mâinilor s-au ocupat cercetatori americani (Fitzgerald, Dale), japonezi (Hirata, Yamamoto) si, bineînteles, chinezi, care încadreaza mâinile în microsistemele de acupunctura. Un aport deosebit în aceasta privinta l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a întocmit si o cartografie a mâinilor.

Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pe mâini (fata palmara si dorsala), situate în afara meridianelor.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj maini · masajul · Masajul reflexogen al mâinilor · sanatateverde

Masajul reflexogen al mâinilor

Masajul reflexogen al mâinilor

Ca si picioarele, mâinile prezinta numeroase zone reflexogene ce pot fi folosite în scopuri diagnostice si terapeutice. Importanta degetelor mâinilor este cu mult mai mare decât a picioarelor, mai ales degetul mare pe care se gasesc numeroase astfel de zone. De asemenea, pielea spatiilor interdigitale poseda zone reflexogene, ca de exemplu cel dintre degetul mare si aratator.

Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulate prin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia, timp de câteva secunde. Unii terapeuti folosesc pentru zone mai întinse stimulari cu dintii unui pieptene sau ciupirea pielii, mai ales la vârful degetelor, cu un cârlig de rufe.

De reflexologia mâinilor s-au ocupat cercetatori americani (Fitzgerald, Dale), japonezi (Hirata, Yamamoto) si, bineînteles, chinezi, care încadreaza mâinile în microsistemele de acupunctura. Un aport deosebit în aceasta privinta l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a întocmit si o cartografie a mâinilor.

Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pe mâini (fata palmara si dorsala), situate în afara meridianelor.

Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor

Masarea unor puncte de pe talpi si picioare, în scopuri terapeutice, este o practica foarte veche, ea aflându-se de milenii în arsenalele terapeutice ale medicinii traditionale din China si India, fiind preluata, din secolul al VI-lea, si de japonezi.

În antichitate se credea ca pe suprafata unor segmente ale corpului, printre care si picioarele, sunt reprezentate toate organele. Medicii vremurilor au observat ca unele zone de proiectie devin sensibile când organul respectiv se îmbolnaveste. De aici ideea de a fi masate cu degetul sau cu alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinte.

Masajul punctelor de pe talpi si picioare (podopunctura) se practica astazi pe scara mare în estul Asiei, metoda adoptata la jumatatea secolului trecut si de numerosi terapeuti naturisti din Europa si America de Nord. Un merit deosebit în raspândirea acestei metode îl are specialistul america, W. H. Fitzgerald, care a denumit-o zonoterapie.

În Japonia zilelor noastre exista specialisti care practica, nu numai presopunctura talpilor si picioarelor în scopuri terapeutice, dar si diagnostice, specialitatea lor fiind cunoscuta sub denumirea de sokushindo,

În Japonia profesionistii folosesc urmatoarele zone reflexogene:

-zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale, fiecare fiind în relatie cu un anumit organ: trahee si bronsii, plamâni, inima, ficat, vezica biliara, splina-pancreas, stomac, rinichi, intestin gros, intestin subtire, vezica, organe genitale.La nivelul piciorului se gasesc proiectate: arborele bronsic, plamânii, inima, ficatul si vezicula biliara.

- zonele Sokushindo, ilustrate prin cartografii precise, în care coloana vertebrala se afla pe marginea interna a labei piciorului;

- zonele Shiatsu, cu 44 de puncte pe picior.

În China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctura, situate în afara meridianelor. La rândul lor, specialistii taiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.

În SUA podopunctura a constituit obiect de studiu pentru numerosi specialisti, printre care: Fitzgerald, Riley (cercetarile sale fiind preluate de suedeza Eunice Ingham), R.A.Dale.

Masajul talpilor picioarelor sunt folosite astazi în foarte multe tari occidentale, în scop diagnostic si terapeutic.

Reflexodiagnosticul consta din reperarea punctelor sensibile sau chiar dureroase de pe talpi, printr-o palpare minutioasa cu vârful unui deget. Punctele sensibile semnifica suferinta organelor proiectate în acel loc.

Reflexoterapia consta din stimularea punctelor sensibile, în ordinea indicata pentru fiecare boala, cu vârful degetului, cu un instrument improvizat (betigas de lemn, cu vârful rotunjit al stiloului, al unei baghete de sticla etc.). Punctele se maseaza câteva minute pâna la disparitia durerii locale si a granulatiilor de sub piele. Aceste manevre deblocheaza energiile din corp si îmbunatatesc circulatia sângelui si obtin, pe cale reflexa, normalizarea functiei organului respectiv.

Masajul se executa nu numai pe talpi, dar si la nivelul picioarelor pe o piele curata si sânatoasâ (fara bataturi, rani, tumori etc.).

Înainte si dupa tratament, se executa masajul blând al talpilor, cu palma, timp de 20-30 de secunde. Pentru suferintele acute se recomanda 1-3 sedinte pe zi, durata lor putând fi pâna la 30 de minute, iar pentru cele cronice, 2-3 sedinte pe saptamâna.

În timpul masajului bolnavul va sta culcat cu fata în sus, iar masorul într-o pozitie cât mai comoda, asezat pe un scaun. El se va concentra strict asupra masajului, alte activitati simultane (conversatii, privit la televizor) fiind interzise.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj maini · masaj talpi · masajul · Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor · sanatateverde

Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor

Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor

Masarea unor puncte de pe talpi si picioare, în scopuri terapeutice, este o practica foarte veche, ea aflându-se de milenii în arsenalele terapeutice ale medicinii traditionale din China si India, fiind preluata, din secolul al VI-lea, si de japonezi.

În antichitate se credea ca pe suprafata unor segmente ale corpului, printre care si picioarele, sunt reprezentate toate organele. Medicii vremurilor au observat ca unele zone de proiectie devin sensibile când organul respectiv se îmbolnaveste. De aici ideea de a fi masate cu degetul sau cu alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinte.

Masajul punctelor de pe talpi si picioare (podopunctura) se practica astazi pe scara mare în estul Asiei, metoda adoptata la jumatatea secolului trecut si de numerosi terapeuti naturisti din Europa si America de Nord. Un merit deosebit în raspândirea acestei metode îl are specialistul america, W. H. Fitzgerald, care a denumit-o zonoterapie.

În Japonia zilelor noastre exista specialisti care practica, nu numai presopunctura talpilor si picioarelor în scopuri terapeutice, dar si diagnostice, specialitatea lor fiind cunoscuta sub denumirea de sokushindo,

În Japonia profesionistii folosesc urmatoarele zone reflexogene:

-zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale, fiecare fiind în relatie cu un anumit organ: trahee si bronsii, plamâni, inima, ficat, vezica biliara, splina-pancreas, stomac, rinichi, intestin gros, intestin subtire, vezica, organe genitale.La nivelul piciorului se gasesc proiectate: arborele bronsic, plamânii, inima, ficatul si vezicula biliara.

- zonele Sokushindo, ilustrate prin cartografii precise, în care coloana vertebrala se afla pe marginea interna a labei piciorului;

- zonele Shiatsu, cu 44 de puncte pe picior.

În China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctura, situate în afara meridianelor. La rândul lor, specialistii taiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.

În SUA podopunctura a constituit obiect de studiu pentru numerosi specialisti, printre care: Fitzgerald, Riley (cercetarile sale fiind preluate de suedeza Eunice Ingham), R.A.Dale.

Masajul talpilor picioarelor sunt folosite astazi în foarte multe tari occidentale, în scop diagnostic si terapeutic.

Reflexodiagnosticul consta din reperarea punctelor sensibile sau chiar dureroase de pe talpi, printr-o palpare minutioasa cu vârful unui deget. Punctele sensibile semnifica suferinta organelor proiectate în acel loc.

Reflexoterapia consta din stimularea punctelor sensibile, în ordinea indicata pentru fiecare boala, cu vârful degetului, cu un instrument improvizat (betigas de lemn, cu vârful rotunjit al stiloului, al unei baghete de sticla etc.). Punctele se maseaza câteva minute pâna la disparitia durerii locale si a granulatiilor de sub piele. Aceste manevre deblocheaza energiile din corp si îmbunatatesc circulatia sângelui si obtin, pe cale reflexa, normalizarea functiei organului respectiv.

Masajul se executa nu numai pe talpi, dar si la nivelul picioarelor pe o piele curata si sânatoasâ (fara bataturi, rani, tumori etc.).

Înainte si dupa tratament, se executa masajul blând al talpilor, cu palma, timp de 20-30 de secunde. Pentru suferintele acute se recomanda 1-3 sedinte pe zi, durata lor putând fi pâna la 30 de minute, iar pentru cele cronice, 2-3 sedinte pe saptamâna.

În timpul masajului bolnavul va sta culcat cu fata în sus, iar masorul într-o pozitie cât mai comoda, asezat pe un scaun. El se va concentra strict asupra masajului, alte activitati simultane (conversatii, privit la televizor) fiind interzise.

Masajul vertebral reflexogen

0 metoda terapeutica mai putin cunoscuta la noi în tara, dar foarte raspândita în America de Nord si Europa de Vest, este chiroterapia. Ea mai este cunoscuta si sub alte denumiri: osteoterapie, osteopatie, chiropractica, manipulari, medicina osteopata si vertebroterapie.

Chiroterapia (gr.kheir=mana; therapia=lecuire) consta din folosirea mâinilor, cu ajutorul carora terapeutul imprima anumite miscari unei articulatii, în scopul ameliorarii sau chiar vindecarii, pe cale reflexa, a unor suferinte locale sau la distanta. Miscarile respective sunt de mai multe feluri: presiuni, împingeri, tractiuni, rasuciri si masaje.

Manipularile provoaca reflexe la distanta, care au o influenta pozitiva asupra unui organism bolnav. Despre reflexele produse cu ocazia manipularilor vertebrale s-a ocupat, la începutul secolului al XX-lea, medicul american Albert Abrams. Foarte multe dintre efectele acestor manipulari erau asemanatoare celor obtinute prin acupunctura.

Abrams a studiat, în acelasi timp, si reflexele vertebrale produse prin percutia cu vârful degetului a apofizelor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paravertebrale.

Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondilo-terapie) au fost puse de Albert Abrams. Percutia apofizelor spinoase ale vertebrelor actioneaza asupra ganglionilor si viscerelor corespunzatoare.

Stimularea locala poate fi facuta cu vârful degetului sau prin percutia (cu marginea mâini) pe degetul aplicat pe vertebra. Percutiile vor fi blânde, regulate, într-un ritm de 65 pe minut.

Se mai folosesc presiuni cu vârful degetelor, paravertebral, unilateral sau bilateral, timp de 10 secunde, pe anumite puncte.

Manevrele vor fi alternate cu pauze: percutii (4-5 secunde), pauza de 2-3 minute, apoi presiuni paravertebrale (10-15 secunde).

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · Masajul vertebral reflexogen · sanatateverde

Masajul vertebral reflexogen

Masajul vertebral reflexogen

0 metoda terapeutica mai putin cunoscuta la noi în tara, dar foarte raspândita în America de Nord si Europa de Vest, este chiroterapia. Ea mai este cunoscuta si sub alte denumiri: osteoterapie, osteopatie, chiropractica, manipulari, medicina osteopata si vertebroterapie.

Chiroterapia (gr.kheir=mana; therapia=lecuire) consta din folosirea mâinilor, cu ajutorul carora terapeutul imprima anumite miscari unei articulatii, în scopul ameliorarii sau chiar vindecarii, pe cale reflexa, a unor suferinte locale sau la distanta. Miscarile respective sunt de mai multe feluri: presiuni, împingeri, tractiuni, rasuciri si masaje.

Manipularile provoaca reflexe la distanta, care au o influenta pozitiva asupra unui organism bolnav. Despre reflexele produse cu ocazia manipularilor vertebrale s-a ocupat, la începutul secolului al XX-lea, medicul american Albert Abrams. Foarte multe dintre efectele acestor manipulari erau asemanatoare celor obtinute prin acupunctura.

Abrams a studiat, în acelasi timp, si reflexele vertebrale produse prin percutia cu vârful degetului a apofizelor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paravertebrale.

Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondilo-terapie) au fost puse de Albert Abrams. Percutia apofizelor spinoase ale vertebrelor actioneaza asupra ganglionilor si viscerelor corespunzatoare.

Stimularea locala poate fi facuta cu vârful degetului sau prin percutia (cu marginea mâini) pe degetul aplicat pe vertebra. Percutiile vor fi blânde, regulate, într-un ritm de 65 pe minut.

Se mai folosesc presiuni cu vârful degetelor, paravertebral, unilateral sau bilateral, timp de 10 secunde, pe anumite puncte.

Manevrele vor fi alternate cu pauze: percutii (4-5 secunde), pauza de 2-3 minute, apoi presiuni paravertebrale (10-15 secunde).

Masajul conjunctiv reflexogen



Aceasta metoda terapeutica a fost descoperita întâmplator în anul 1929 de catre maseoza germana, Dicke. Suferinda de arteriopatie cronica obliteranta, la unul din membrele inferioare, ea statea mult timp în pat. Într-una din zile, a avut ideea de a-si masa cu vârful degetelor câteva zone împastate de pe piele, pe care le descoperise întâmplator în regiunea sacrata si pe crestele oaselor bazinului (iliace). Dupa nenumarate zile de automasaj, bolnava a observat aparitia unor furnicaturi la nivelul piciorului bolnav si usoare senzatii de caldura locala. Ulterior si-a extins masajul si în regiunea trohanteriana (fata externa a coapsei), prin manevre mai energice, executate ore întregi. Dupa trei luni de automasaj energic, zilnic, durerile din membrul bolnav s-au ameliorat simtitor.

Cazul a facut multa vâlva în lumea medicala, „miraculosul" tratament fiind preluat de o clinica medicala universitara din Fribourg, care l-a aplicat si în alte boli: miocardita, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala etc. Acest masaj, denumit de medicii germani „Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior în clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologice, ginecologie etc.

0 contributie importanta la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube, Kohlrausch si Kliber, ultimul publicând o lucrare de specialitate, intitulata „Segmentherapie ", în care si-a prezentat propriile sale observatii.

Toti medicii practicieni erau convinsi ca masajul tesutului conjunctiv actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, obtinând, în felul acesta, ameliorarea unor tulburari functionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai cu masaj, dar si cu alte mijloace: caldura locala (împachetari), injectii locale cu substante anesteziante.

La Congresul Mondial de masaj si kineziterapie, din 1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile si cercetarile sale în domeniul masajului reflex terapeutic. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre masajul lui Dicke.

Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeasi structura si aceleasi functii, face legatura între tesuturi si între acestea si organe, având, în acelasi timp, si un rol de sustinere. Ţesutul lax subcutanat contine fibre elastice (care îi confera elasticitatea) si fibre colagene (care îi confera rezistenta).

Ţesutul conjunctiv, care se gaseste în piele, în stratul adipos, în cartilagii, în oase, în muschi etc., reprezinta 16% din greutatea corpului, continând si 23% din apa întregului organism. Functiile sale sunt reglate de sistemul nervos si sistemul endocrin, ceea ce explica actiunea sa reflexogena.

În unele boli, tensiunea tesutului subcutanat creste, zona respectiva devenind palpabila si chiar vizibila, din cauza retractarii pielii. Aceste modificari, mai mult sau mai putin evidente, sunt în functie de cantitatea tesutului conjunctiv din acea zona. Ea are centrul retractat, în raport direct cu disfunctia organului, iar periferia infiltrata. Zona respectiva este ferma la pipait.

Zonele tesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai putin vizibile, descoperirea lor prin palpare minutioasa depinzând de experienta terapeutului.

Tehnica:

Mai întâi se inspecteazâ si se palpeaza zona respectiva, cu multa rabdare, cu vârful degetelor. Pentru aprecierea tensiunii tesuturilor din zona, se palpeaza, printr-o rulare usoara, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogene se face dupa o lunga practica.

Masajul consta din presiuni si frecari putemice cu vârful degetelor, manevre care produc senzatii de „smulgerea" pielii, de „tâietura" sau „ruptura" locala.

În timpul unui astfel de masaj, pielea este usor deplasata pe tesuturile subiacente, manevra respectiva producând dureri foarte vii. In acelasi timp pielea se înroseste, se reliefeaza usor, capatând un aspect zebrat, fenomene care persista în urmatoarele 36 de ore. Acestea, spun profesionistii, sunt reactiile normale ale masajului conjunctiv.

Cu toate ca masajul este digital, senzatiile produse dau impresia ca manevrele respective au fost efectuate cu unghia.

Dupa masaj se recomanda repaus de 1-2 ore. La începutul tratamentului se face câte o sedinta pe zi, apoi la 2-3 zile. Rezultatele sunt pozitive dupa 4-5 sedinte, mai ales în tulburarile cronice.

Principalele indicatii:

- dureri;

- tulburari circulatorii periferice: picioare grele, crampe musculare, varice, etc.;

- boli cardio-respiratorii: astm bronsic, bronsite cronice, dureri precordiale, etc.;

- boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas, constipatie, migrena;

- boli ginecologice, menopauza;

- boli reumatice cronice, lumbago, etc.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj · masajul · Masajul conjunctiv reflexogen · sanatateverde

Masajul conjunctiv reflexogen

Masajul conjunctiv reflexogen



Aceasta metoda terapeutica a fost descoperita întâmplator în anul 1929 de catre maseoza germana, Dicke. Suferinda de arteriopatie cronica obliteranta, la unul din membrele inferioare, ea statea mult timp în pat. Într-una din zile, a avut ideea de a-si masa cu vârful degetelor câteva zone împastate de pe piele, pe care le descoperise întâmplator în regiunea sacrata si pe crestele oaselor bazinului (iliace). Dupa nenumarate zile de automasaj, bolnava a observat aparitia unor furnicaturi la nivelul piciorului bolnav si usoare senzatii de caldura locala. Ulterior si-a extins masajul si în regiunea trohanteriana (fata externa a coapsei), prin manevre mai energice, executate ore întregi. Dupa trei luni de automasaj energic, zilnic, durerile din membrul bolnav s-au ameliorat simtitor.

Cazul a facut multa vâlva în lumea medicala, „miraculosul" tratament fiind preluat de o clinica medicala universitara din Fribourg, care l-a aplicat si în alte boli: miocardita, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala etc. Acest masaj, denumit de medicii germani „Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior în clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologice, ginecologie etc.

0 contributie importanta la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube, Kohlrausch si Kliber, ultimul publicând o lucrare de specialitate, intitulata „Segmentherapie ", în care si-a prezentat propriile sale observatii.

Toti medicii practicieni erau convinsi ca masajul tesutului conjunctiv actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, obtinând, în felul acesta, ameliorarea unor tulburari functionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai cu masaj, dar si cu alte mijloace: caldura locala (împachetari), injectii locale cu substante anesteziante.

La Congresul Mondial de masaj si kineziterapie, din 1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile si cercetarile sale în domeniul masajului reflex terapeutic. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre masajul lui Dicke.

Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeasi structura si aceleasi functii, face legatura între tesuturi si între acestea si organe, având, în acelasi timp, si un rol de sustinere. Ţesutul lax subcutanat contine fibre elastice (care îi confera elasticitatea) si fibre colagene (care îi confera rezistenta).

Ţesutul conjunctiv, care se gaseste în piele, în stratul adipos, în cartilagii, în oase, în muschi etc., reprezinta 16% din greutatea corpului, continând si 23% din apa întregului organism. Functiile sale sunt reglate de sistemul nervos si sistemul endocrin, ceea ce explica actiunea sa reflexogena.

În unele boli, tensiunea tesutului subcutanat creste, zona respectiva devenind palpabila si chiar vizibila, din cauza retractarii pielii. Aceste modificari, mai mult sau mai putin evidente, sunt în functie de cantitatea tesutului conjunctiv din acea zona. Ea are centrul retractat, în raport direct cu disfunctia organului, iar periferia infiltrata. Zona respectiva este ferma la pipait.

Zonele tesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai putin vizibile, descoperirea lor prin palpare minutioasa depinzând de experienta terapeutului.

Tehnica:

Mai întâi se inspecteazâ si se palpeaza zona respectiva, cu multa rabdare, cu vârful degetelor. Pentru aprecierea tensiunii tesuturilor din zona, se palpeaza, printr-o rulare usoara, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogene se face dupa o lunga practica.

Masajul consta din presiuni si frecari putemice cu vârful degetelor, manevre care produc senzatii de „smulgerea" pielii, de „tâietura" sau „ruptura" locala.

În timpul unui astfel de masaj, pielea este usor deplasata pe tesuturile subiacente, manevra respectiva producând dureri foarte vii. In acelasi timp pielea se înroseste, se reliefeaza usor, capatând un aspect zebrat, fenomene care persista în urmatoarele 36 de ore. Acestea, spun profesionistii, sunt reactiile normale ale masajului conjunctiv.

Cu toate ca masajul este digital, senzatiile produse dau impresia ca manevrele respective au fost efectuate cu unghia.

Dupa masaj se recomanda repaus de 1-2 ore. La începutul tratamentului se face câte o sedinta pe zi, apoi la 2-3 zile. Rezultatele sunt pozitive dupa 4-5 sedinte, mai ales în tulburarile cronice.

Principalele indicatii:

- dureri;

- tulburari circulatorii periferice: picioare grele, crampe musculare, varice, etc.;

- boli cardio-respiratorii: astm bronsic, bronsite cronice, dureri precordiale, etc.;

- boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas, constipatie, migrena;

- boli ginecologice, menopauza;

- boli reumatice cronice, lumbago, etc.

Masajul muscular reflexogen

Cel dintâi medic care a descoperit cresterea tonusului muscular, într-o anumita zona a corpului, în cazul îmbolnavirii unui anumit organ, a fost Mackenzie. El a descoperit, în timpul palparii, o contractura neobisnuita în unele boli acute (gastrita acuta, apendicita acuta, colecistita acuta), contractura care era sensibila la miscari si persista o bucata de vreme dupa vindecare. În suferintele subacute contractura era mai putin evidenta.

Acelasi Mackenzie a mai observat ca suferintele unor organe se manifesta prin contracturi, mereu în acelasi loc, ca de exemplu în suferintele ficatului numai între omoplatul drept si coloana vertebrala.

Profesorul Kohlrausch, care studia de multa vreme acest fenomem, a reusit sa stabileasca organul bolnav si chiar suferinta sa, în functie de localizarea contracturii (hipertonie musculara), pe care o descoperea printr-o palpare minutioasa cu vârful degetului. Dupa lungi observatii, lui Kohlrausch i-a venit ideea actionarii asupra acestor contracturi prin masaj digital. În felul acesta el a obtinut ameliorarea câtorva suferinte. Asa a luat nastere masajul muscular reflexogen.

S-au mai încercat si alte mijloace pentru suprimarea contracturilor musculare în anumite zone ale corpului, în scopuri terapeutice. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital.

Masajul muscular reflexogen foloseste o serie de manevre, în functie de contractura.

- pentru o hipertonie limitata vibratii sau frictiuni blânde, ritmice;

- pentru o hipertonie întinsa vibratii ceva mai energice.

În foarte multe cazuri, suferinta se manifesta nu prin hipertonie locala, ci prin hipotonie (asociata cu atonia organului respectiv). În acest caz se folosesc frictiuni sau framântari energice, care au rolul de a stimula tonusul respectivelor organe.

Hipertonia musculara reflexa se întâlneste în numeroase boli: entorse, luxatii, fracturi, hernie discala, crampa scriitorului, angiospasme, varice, ulcer varicos, dureri de cap, dureri lombare, boli de inima, angina pectorala, traheo-bronsita acuta, bronsita cronica, scleroemfizem pulmonar, boli de stomac, boli de ficat , boli genito-urinare, nevralgii, paralizii etc.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · Masajul muscular reflexogen · sanatateverde

Masajul muscular reflexogen

Masajul muscular reflexogen

Cel dintâi medic care a descoperit cresterea tonusului muscular, într-o anumita zona a corpului, în cazul îmbolnavirii unui anumit organ, a fost Mackenzie. El a descoperit, în timpul palparii, o contractura neobisnuita în unele boli acute (gastrita acuta, apendicita acuta, colecistita acuta), contractura care era sensibila la miscari si persista o bucata de vreme dupa vindecare. În suferintele subacute contractura era mai putin evidenta.

Acelasi Mackenzie a mai observat ca suferintele unor organe se manifesta prin contracturi, mereu în acelasi loc, ca de exemplu în suferintele ficatului numai între omoplatul drept si coloana vertebrala.

Profesorul Kohlrausch, care studia de multa vreme acest fenomem, a reusit sa stabileasca organul bolnav si chiar suferinta sa, în functie de localizarea contracturii (hipertonie musculara), pe care o descoperea printr-o palpare minutioasa cu vârful degetului. Dupa lungi observatii, lui Kohlrausch i-a venit ideea actionarii asupra acestor contracturi prin masaj digital. În felul acesta el a obtinut ameliorarea câtorva suferinte. Asa a luat nastere masajul muscular reflexogen.

S-au mai încercat si alte mijloace pentru suprimarea contracturilor musculare în anumite zone ale corpului, în scopuri terapeutice. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital.

Masajul muscular reflexogen foloseste o serie de manevre, în functie de contractura.

- pentru o hipertonie limitata vibratii sau frictiuni blânde, ritmice;

- pentru o hipertonie întinsa vibratii ceva mai energice.

În foarte multe cazuri, suferinta se manifesta nu prin hipertonie locala, ci prin hipotonie (asociata cu atonia organului respectiv). În acest caz se folosesc frictiuni sau framântari energice, care au rolul de a stimula tonusul respectivelor organe.

Hipertonia musculara reflexa se întâlneste în numeroase boli: entorse, luxatii, fracturi, hernie discala, crampa scriitorului, angiospasme, varice, ulcer varicos, dureri de cap, dureri lombare, boli de inima, angina pectorala, traheo-bronsita acuta, bronsita cronica, scleroemfizem pulmonar, boli de stomac, boli de ficat , boli genito-urinare, nevralgii, paralizii etc.

MASAJUL REFLEXOGEN



Un alt masaj, care se practica astazi pe scara mare în întreaga lume, este masajul reflexogen. El consta în masarea anumitor zone limitate ale corpului, în scopul obtinerii unui efect la distanta de zona masata (la nivelul unor organe, muschi, functii ale sistemului nervos, etc.)

Reflexele (lat. reflexus=reflectat, rasfrânt) sunt activitati fundamentale ale sistemului nervos, prin care sunt reglate relatiile existente dintre diferitele parti ale organismului, cât si cele dintre organism si mediul înconjurator. J.Bossy defineste reflexul ca fiind un raspuns rapid al structurilor biologice la un stimul anume, specific si localizat cu precizie.

Reflexele sunt de doua categorii: neconditionate (congenitale) si conditionate (dobândite prin repetitie). Reflexele pot fi cutanate, subcutanate, încrucisate, posturale, autonome etc. În reflexul autonom, impulsul nu ajunge pâna la sistemul nervos central, fiind dirijat catre ganglionii nervosi paravertebrali (sau medulari), generând un raspuns reflex la nivelul acestora. Acest raspuns este trimis direct la organul sau muschii deserviti de acesta. Mecanismele reflexe au o valoare terapeutica recunoscuta stiintific. Daca la nivelul acestor cai sau al centrilor nervosi se produc anumite modificari, actul reflex nu mai are loc, sau se produce alterat (exagerat, încetinit sau chiar aberant).

Câteva exemple de mecanisme reflexe: introducerea piciorului sanatos într-un vas cu apa calda, produce, pe cale reflexa, vasodilatatie la piciorul bolnav (procedura folosita la tratamentul arteriopatiilor 616b17g cronice obliterante); apasarea blânda pe globii oculari era folosita de vechii clinicieni în tratamentul de urgenta al tahicardiei paroxistice, (suferinta caracterizata prin cresterea brusca si rapida a batailor inimii la 120-220 pe minut) pentru rarirea batailor inimii. În astfel de cazuri, vechii clinicieni mai foloseau si o alta metoda: atingerea omusorului (luetei) cu vârful degetului sau cu coada unei linguri.

Filozoful, matematicianul si fizicianul Rene Descartes (1596-1650) a fost primul om de stiinta care a vorbit despre actele automate ale organismului uman. El spunea ca „fiziologia trebuie înteleasa si explicata prin fenomene mecanice", carora le-a dat numele de reflexe.

Catre anul 1860, medicii germani, Metzgers, de Cornelius, de Miiller si Kirchberg exerseaza stimularea unor puncte reflexe de pe piele.

In 1893 neurologul englez H. Head vorbeste, într-un articol publicat în revista Brain, de zone hiperalgice aparute pe piele în anumite boli. Aceste zone sunt cunoscute astazi sub numele de „Zonele Head". Cam în acelasi timp, medicul englez J. Mackenzie intuieste rapoartele reflexe dintre anumite organe si unele zone de pe piele, care ar putea fi folosite în scopuri terapeutice.

Intemeietorul reflexoterapiei moderne este considerat Barczewski. El a folosit pentru prima data masajul digital al unor puncte de pe piele în scopuri terapeutice (1911). Dupa numai sase ani, Van Veen (Haarlem) a comunicat rezultate terapeutice interesante obtinute tot prin stimularea unor zone de pe piele.

în 1937 profesorul W. Kohlrausch observa contractura persistenta a unor muschi, care apare în unele boli, în anumite zone. Prin stimularea acestor zone, cu masaj digital, s-au obtinut rezultate surprinzatoare în foarte multe suferinte. Despre un astfel de fenomen vorbeau si vechii chinezi, ei denumind respectiva contractura musculara „sfoara".

Mai înainte de Kohkausch, o maseoza germana, pe nume Dicke, descoperise, întâmplator, masajul conjunctiv reflexogen.

Principiile reflexoterapiei îsi au radacina în vechile doctrine filozofice, din Egipt si nu numai. Filozofii antici vorbeau despre asemanarile si corespondentele dintre macrocosmos si microcosmos, afirmând ca: „Ce este sus este si jos, ce este jos este si sus; totul corespunde în univers".

Bazele neurobiologice ale reflexologiei moderne (reflexo-diagnostic si reflexoterapie) le-a pus profesorul francez de anatomie Jean Bossy de la Facultatea de Medicina de la Montpellier. În concluziile sale el spune: „Masajul unui punct dureros de pe piele poate avea o actiune directa, actionând pe o zona, dureroasa sau nu, printr-o actiune reflexogena care inhiba durerea îndepartata, adesea viscerala".

si tot Jean Bossy mai spune: „Reflexele cele mai simple, elementare (cutanate, vasculare, osteo-artro-musculare) sunt exceptional monosinaptice, cel mai adesea ele având trei elemente situate în acelasi segment: un neuron aferent, senzitiv (protoneuron); un neuron eferent, motor (motoneuron) sau autonom; unul sau mai multi interneuroni scurti".

In practica se folosesc mai multe feluri de masaj reflexogen: pe muschi, pe tesutul conjunctiv, pe talpi, picioare, mâini, ureche, mucoasa nazala etc.

cum sa faci masaj · despre masaj · MASAJUL REFLEXOGEN · sanatateverde

MASAJUL REFLEXOGEN

MASAJUL REFLEXOGEN



Un alt masaj, care se practica astazi pe scara mare în întreaga lume, este masajul reflexogen. El consta în masarea anumitor zone limitate ale corpului, în scopul obtinerii unui efect la distanta de zona masata (la nivelul unor organe, muschi, functii ale sistemului nervos, etc.)

Reflexele (lat. reflexus=reflectat, rasfrânt) sunt activitati fundamentale ale sistemului nervos, prin care sunt reglate relatiile existente dintre diferitele parti ale organismului, cât si cele dintre organism si mediul înconjurator. J.Bossy defineste reflexul ca fiind un raspuns rapid al structurilor biologice la un stimul anume, specific si localizat cu precizie.

Reflexele sunt de doua categorii: neconditionate (congenitale) si conditionate (dobândite prin repetitie). Reflexele pot fi cutanate, subcutanate, încrucisate, posturale, autonome etc. În reflexul autonom, impulsul nu ajunge pâna la sistemul nervos central, fiind dirijat catre ganglionii nervosi paravertebrali (sau medulari), generând un raspuns reflex la nivelul acestora. Acest raspuns este trimis direct la organul sau muschii deserviti de acesta. Mecanismele reflexe au o valoare terapeutica recunoscuta stiintific. Daca la nivelul acestor cai sau al centrilor nervosi se produc anumite modificari, actul reflex nu mai are loc, sau se produce alterat (exagerat, încetinit sau chiar aberant).

Câteva exemple de mecanisme reflexe: introducerea piciorului sanatos într-un vas cu apa calda, produce, pe cale reflexa, vasodilatatie la piciorul bolnav (procedura folosita la tratamentul arteriopatiilor 616b17g cronice obliterante); apasarea blânda pe globii oculari era folosita de vechii clinicieni în tratamentul de urgenta al tahicardiei paroxistice, (suferinta caracterizata prin cresterea brusca si rapida a batailor inimii la 120-220 pe minut) pentru rarirea batailor inimii. În astfel de cazuri, vechii clinicieni mai foloseau si o alta metoda: atingerea omusorului (luetei) cu vârful degetului sau cu coada unei linguri.

Filozoful, matematicianul si fizicianul Rene Descartes (1596-1650) a fost primul om de stiinta care a vorbit despre actele automate ale organismului uman. El spunea ca „fiziologia trebuie înteleasa si explicata prin fenomene mecanice", carora le-a dat numele de reflexe.

Catre anul 1860, medicii germani, Metzgers, de Cornelius, de Miiller si Kirchberg exerseaza stimularea unor puncte reflexe de pe piele.

In 1893 neurologul englez H. Head vorbeste, într-un articol publicat în revista Brain, de zone hiperalgice aparute pe piele în anumite boli. Aceste zone sunt cunoscute astazi sub numele de „Zonele Head". Cam în acelasi timp, medicul englez J. Mackenzie intuieste rapoartele reflexe dintre anumite organe si unele zone de pe piele, care ar putea fi folosite în scopuri terapeutice.

Intemeietorul reflexoterapiei moderne este considerat Barczewski. El a folosit pentru prima data masajul digital al unor puncte de pe piele în scopuri terapeutice (1911). Dupa numai sase ani, Van Veen (Haarlem) a comunicat rezultate terapeutice interesante obtinute tot prin stimularea unor zone de pe piele.

în 1937 profesorul W. Kohlrausch observa contractura persistenta a unor muschi, care apare în unele boli, în anumite zone. Prin stimularea acestor zone, cu masaj digital, s-au obtinut rezultate surprinzatoare în foarte multe suferinte. Despre un astfel de fenomen vorbeau si vechii chinezi, ei denumind respectiva contractura musculara „sfoara".

Mai înainte de Kohkausch, o maseoza germana, pe nume Dicke, descoperise, întâmplator, masajul conjunctiv reflexogen.

Principiile reflexoterapiei îsi au radacina în vechile doctrine filozofice, din Egipt si nu numai. Filozofii antici vorbeau despre asemanarile si corespondentele dintre macrocosmos si microcosmos, afirmând ca: „Ce este sus este si jos, ce este jos este si sus; totul corespunde în univers".

Bazele neurobiologice ale reflexologiei moderne (reflexo-diagnostic si reflexoterapie) le-a pus profesorul francez de anatomie Jean Bossy de la Facultatea de Medicina de la Montpellier. În concluziile sale el spune: „Masajul unui punct dureros de pe piele poate avea o actiune directa, actionând pe o zona, dureroasa sau nu, printr-o actiune reflexogena care inhiba durerea îndepartata, adesea viscerala".

si tot Jean Bossy mai spune: „Reflexele cele mai simple, elementare (cutanate, vasculare, osteo-artro-musculare) sunt exceptional monosinaptice, cel mai adesea ele având trei elemente situate în acelasi segment: un neuron aferent, senzitiv (protoneuron); un neuron eferent, motor (motoneuron) sau autonom; unul sau mai multi interneuroni scurti".

In practica se folosesc mai multe feluri de masaj reflexogen: pe muschi, pe tesutul conjunctiv, pe talpi, picioare, mâini, ureche, mucoasa nazala etc.

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Una din cele mai corecte si sintetice definitii ale masajului a fost formulata de reputatul si regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul manual este cea mai veche, raspândita si eficace forma de abordare a partilor moi ale corpului omenesc. Acelasi reputat autor afirma ca mâna (maseorului), in multiplele sale proprietati „devine prin practica îndelungata, cel mai valoros si mai eficient aparat de masaj".

Îndelungata practica medicala a dovedit de-a lungul timpului ca orice dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat actionat mecanic sau electric, oricât de ingenios a fost si este conceput, nu poate înlocui masajul manual si nu poate obtine efectele sale medicale si sportive.

Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fara a i se fi cunoscut efectele fiziologice si medicale precise, fara o metodologie precizata, dar cu efecte benefice recunoscute si apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepartarii efectelor nocive ale unor suferinte necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe scara larga era mult raspândit în China, India, Egipt si la alte popoare din trecutul îndepartat care ajunsesera la un înalt grad de civilizatie si cultura. Numeroase documente din istoria Egiptului antic si despre medicina traditionala chineza atesta ca masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei mii de ani.

În India antica, masajul consta din neteziri, presiuni si framântari ale partilor moi începând cu fata si terminând cu membrele.

Pentru prima data în istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregatire fizica a diferitelor categorii de atleti (Prof. dr. Adrian lonescu).

Herolidos din Lentini si Hipocrat au descris efectele si indicatiile masajului precum si prescriptiile medicale ale acestuia.

Romanii au raspândit si dezvoltat progresiv masajul, însusindu-l de la sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman de origine greaca, a descris principalele manevre de masaj: frictiunile, netezirile, presiunile si stoarcerile , gradate dupa intensitatea aplicatiei si durata sedintelor. Din aceste dovezi scrise, putem sti cât de veche este practica masajului manual cu scop medical.

Dupa lunga si nefasta decadere a civilizatiei care a cuprins si a caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influentei arabe ce a patruns în sud-vestul continentului nostru, în reactualizarea rolului si efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seama reprezentant, Avicenna - anii 980-1037).

Dupa secolele de „întuneric" ale civilizatiei Evului Mediu, în secolul al XVI-lea reapar mentiunile despre efectele benefice ale masajului , datorate lui Hyeronimus Mercurialis din Venetia. Din secolul XVIII, în tarile avansate ale Europei (Suedia, Franta, Anglia, Germania), se reactualizeaza rolul si efectele masajului, începând a se pune si bazele sale stiintifice.

La început treptat si apoi rapid, diversi reprezentanti ai acestor natiuni si scoli fundamenteaza si raspândesc tehnicile masajului manual (medical si sportiv). Cel mai cunoscut si practicat tip de masaj traditional european este masajul suedez, dezvoltat de studentul Per Henrik Ling în Suedia în anul 1830.

Primele cercetari experimentale care urmareau stabilirea stiintifica a efectelor si a indicatiilor masajului pentru organismul sanatos si bolnav au fost efectuate si publicate în secolul al XIX-lea.

si în tara noastra, la începuturi, masajul a fost aplicat în mod empiric, observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave.

Cu timpul, au început sa se puna bazele stiintifice (se apreciaza ca dezvoltarea masajului medical dateaza din a doua jumatate a secoluiui al XIX-lea).

Primii care l-au aplicat cu determinare medicala tintita au fost „ortopedistii", chirurgii, traumatologii si reumatologii. Între cele doua razboaie mondiale a început sa fie folosit ca tratament ajutator în reeducarea si recuperarea ranitilor si invalizilor de razboi.

Prima lucrare despre masaj dateaza din 1885, apartinând lui R. P. Manga (lucrarea, destul de complexa, se refera la date istorice, descriere de tehnici, observatii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor si al „artritelor").

Ca masaj recuperator este considerat în premiera de N. Halmagiu (1889), cu a sa lucrare intitulata „Masajul si mobilizarea ca tratament în unele fracturi".

Dupa anul 1930, în Transilvania, masajul este raspândit ca practica medicala, mai ales în sanatorii si statiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof. dr. Marius Sturza, care dupa 1940 îl „implementeaza" si la Bucuresti, pe baze stiintifice. Dupa 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiintat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îsi câstiga un important si binemeritat rol în terapia medicala, datorita eminentului cercetator si practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputatie în domeniul balneo-fizioterapiei, a creat o adevarata scoala de maseuri medicali, ale carei efecte si rezultate sunt recunoscute si în zilele noastre.

DEFINITII. CLASIFICARE

Originea cuvântului masaj este incerta. Se presupune ca deriva fie din grecescul massein = a framânta, fie din cuvântul mass = a apasa. Indiferent de originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca si tehnica respectiva.

Masajul a fost întotdeauna asociat si cu anumite procedee complementare, ajutatoare. De aceea aceasta ramura medicala a capatat denumirea de "Masaj si tehnici complementare".

Fundamentarea sa stiintifica din ce în ce mai profunda, raspândirea sa tot mai larga si cuantificarea sa metodologica si tehnica justifica câstigarea denumirii de "Masoterapie", care se impune tot mai mult.

Sufixul de „terapie" arata locul sau alaturi de celelalte terapii ale recuperarii medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie, balneoclimatoterapie).

Clasificarea masoterapiei se poate realiza dupa mai multe criterii:

1. Dupa persoana care efectueaza masajul:

a - masajul efectuat de catre o alta persoana (maseur; masor);

b - automasajul.

2. Dupa regiunea la care se aplica:

a - masaj somatic (asupra partilor moi superficiale)

• general:

> extins la întreaga suprafata a corpului;

> restrâns la partile mai bogate în tesuturi moi;

• partial:

> regional, pe o parte importanta si bine definita a corpului;

> segmentar pe portiuni anatomice distincte, în special membre;

> local pe portiuni mici de piele si tesut subcutanat, pe grupe de muschi, pe articulatii;

b - masajul profund (asupra organelor interne).

3. Dupa originea, tehnica si metodologia de aplicare:

a - masajul occidental, manual (efectuat de catre maseur):

• masajul clasic:

> tehnici clasice:

~ principale : netezirea;

: frictiunea;

: framântatul;

: tapotamentul;

: vibratia;

~ complementare : cernutul si rulatul ;

: presiunile si tensiunile;

: tractiunile, scuturarile, elongatiile;

> tehnici speciale:

~ pentru piele : kineplastia Morice;

: petrisajul Jaquet & Leroy;

: masajul trofic Glerant;

~ pentru capsula articulara : masajul profund Cyriax;

~ pentru segmente : masajul de apel al toracelui, pentru membrul superior;

: masajul de apel al abdomenului, pentru membrul inferior;

~ pentru afectiunile veno - limfatice : drenajul manual limfatic Leduc&Godard;

: metoda van der Mohlen;

: masajul talpii venoase Lejars;

• masajul reflex:

> masajul reflex conjunctiv;

> masajul reflex segmentar;

> masajele reflexe speciale:

~ reflexologia vertebrala;

~ reflexologia limbii;

~ reflexologia endonazala;

~ reflexologia auriculara;

~ reflexologia irisului;

~ reflexologia intestinului gros;

~ reflexologia dintilor;

~ reflexologia palmara;

~ reflexologia plantara;

~ neuralterapia;

b - masajul oriental:

> osteopresura - masajul periostal;

> digitopresura - presopunctura:

~ craniopresura;

~ rinofaciopresura:

~ auriculopresura;

~ mano si podopresura : pe punctele de acupunctura;

: pe sistemul pumn - glezna

~ presura generala pe punctele de acupunctura ale meridianelor;

> touch for health;

> metode combinate, (masaj pe puncte si meridiane energetice combinat cu tehnici de manipulare articulara, întinderi si masaj muscular decontracturant):

~ chinezesti : Ngam;

: Tao-lnn;

: Tui –Na;

~ japoneze : Do-lnn;

: Ann-ma;

: Shiatsu;

: Yumeiho;

~ thailandeze : thai – masaj;

c – dupa maniera de lucru asupra corpului:

~ masajul uscat (pe pielea uscata sau pe îmbracaminte).

~ masajul cu substante ajutatoare (uleiuri, pulberi, extracte alcoolice din plante –tincturi-, creme create special, etc.)

EFECTELE MASAJULUI

Efectele masajului sunt multiple si pot fi clasificate dupa mai mult criterii.

• Efecte: a. directe asupra tesuturilor (masajul somatic);

b. indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj profund), pe membrul opus, la distanta;

c. reflexogene.

• Efecte: a. stimulante, excitante;

b. calmante, relaxante, linistitoare.

• Efecte: a. partiale (locale) - calmarea durerii, hiperemie locala, cresterea circulatiei locale, îndepartarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbtie;

b. generale - stimularea functiilor aparatului respirator si circulator, cresterea metabolismului, îmbunatatirea starii psihice si a somnului, îndepartarea oboselii.

• Efecte: a. imediate;

b. tardive.

• Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de catre medic prin metode clinice si paraclinice;

b. subiective, declarate de catre bolnav.

• Efecte asupra structurilor:

Asupra pielii:

- asuplizare, cresterea pragului sensibilitatii cutanate, influentarea substantei fundamentale si a fibrelor elastice;

- facilitarea secretiei glandelor sudoripare cu cresterea secretiei lor, favorizarea penetratiei substantelor grase;

- vasodilatatie activa cu cresterea vitezei de circulatie, ceea ce determina mentinerea echilibrului dintre circulatia profunda si superficiala, cresterea schimburilor nutritive;

- cresterea pragului de receptie al terminatiilor nervoase cu analgezie;

- descuamarea pielii si cresterea celulelor tinere;

- prin mecanism reflex, ce influenteaza circulatia si metabolismul, contribuie la termoreglare;

- creste schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la mentinerea igienei acesteia;

- influenteaza organele profunde prin intermediul zonelor reflexe Head;

Asupra tesutului conjunctiv (tesutului celular subcutanat):

- reface elasticitatea si supletea, ceea ce determina favorizarea miscarilor corpului, dezvoltarea tonusului si rezistentei elementelor cu rol de fixare si protectie a organelor interne;

- favorizeaza schimburile nutritive prin cresterea aportului de sânge, cu evacuarea mai eficienta a reziduurilor;

- contribuie la resorbtia si scaderea depozitelor de grasime în cazul prezentei obezitatii;

- are influente reflexe asupra: circulatiei sângelui si limfei, schimburilor metabolice si excretiei, functiilor hormonale si reactiilor neurovegetative, organelor profunde prin intermediul zonelor reflexe Dicke.

Asupra elementelor aparatuiui locomotor:

1) asupra muschilor:

- creste performanta musculara prin cresterea conductibilitatii, a excitabilitatii si a contractibilitatii, prin cresterea elasticitatii muschilor;

- accelereaza refacerea muschiului obosit prin cresterea schimburilor vasculare cu aport de substante nutritive proaspete si îndepartarea reziduurilor;

- creste rezistenta musculara la efort prin hiperemie;

- creste viteza de refacere dupa traumatisme, atrofii;

- creste sau scade tonusul si excitabilitatea, în functie de tehnica;

2) asupra tendoanelor si tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:

- cresterea supletei si consistentei;

- activarea circulatiei locale;

- combaterea stazei sanguine si limfatice;

- stimularea proprioceptorilor.

Asupra circulatiei sângelui si limfei

- la nivelul circulatiei venoase - creste viteza de circulatie si usor presiunea venoasa si sustine valvulele venoase;

- circulatia limfatica este intensificata de aproximativ 25 de ori;

- la nivelul circulatiei capilare exista efecte pasive (indirecte) si active (directe) cu stimularea vasomotricitatii (deschiderea capilarelor închise), prin mecanisme mecanice, neurale si prin eliberarea de mediatori chimici;

- circulatia arteriolara sufera un proces de adaptare secundar modificarilor de la punctele anterioare, existând si un efect direct mecanic, ambele determinând cresterea fluxului sanguin;

- munca inimii este astfel usurata existând un efect de "digitalizare";

- valorile tensionale pot fi controlate în functie de necesitati (scad la masajul relaxant si cresc la cel excitant);

- se constata si modificarea compozitiei sanguine - creste numarul de hematii si leucocite si cantitatea de hemoglobina;

- astfel se realizeaza mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor sanguine periferice stagnante, accelerarea circulatiei sanguine si vasodilatatie capilara, drenaj si resorbtie cu ameliorarea secundara a troficitatii celulare.

Asupra sistemuiui nervos:

- la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilatatie secundara;

- apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular si a arcurilor reflexe) la care se asociaza efectul reflex nesegmentar realizat prin actiunea asupra zonelor Head (cutanate), Dicke (tesut celular subcutanat), McKenzie (musculare) si astfel sunt influentate viscerele;

- prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical si cortical apar efecte sedativ-relaxante si chiar hipnotice.

Asupra tesutului si organelor profunde:

- prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea secretiei / excretiei si motilitatii viscerelor;

- prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleasi efecte.

Efectele masajului general:

- se stimuleaza în sens reglator circulatia, procesele endocrine, secretiile endocrine, hematopoeza, procesele coagularii;

- se intensifica schimburile nutritive cu cresterea temperaturii corpului;

- se produce relaxarea, scaderea sensibilitatii, reducerea tonusului neuromuscular sau dimpotriva cresterea acestora cu stimularea organismului, în functie de tehnica folosita.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj · sanatateverde · SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

SCURT ISTORIC AL MASAJULUI

Una din cele mai corecte si sintetice definitii ale masajului a fost formulata de reputatul si regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului, prin actiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul manual este cea mai veche, raspândita si eficace forma de abordare a partilor moi ale corpului omenesc. Acelasi reputat autor afirma ca mâna (maseorului), in multiplele sale proprietati „devine prin practica îndelungata, cel mai valoros si mai eficient aparat de masaj".

Îndelungata practica medicala a dovedit de-a lungul timpului ca orice dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat actionat mecanic sau electric, oricât de ingenios a fost si este conceput, nu poate înlocui masajul manual si nu poate obtine efectele sale medicale si sportive.

Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fara a i se fi cunoscut efectele fiziologice si medicale precise, fara o metodologie precizata, dar cu efecte benefice recunoscute si apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepartarii efectelor nocive ale unor suferinte necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe scara larga era mult raspândit în China, India, Egipt si la alte popoare din trecutul îndepartat care ajunsesera la un înalt grad de civilizatie si cultura. Numeroase documente din istoria Egiptului antic si despre medicina traditionala chineza atesta ca masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei mii de ani.

În India antica, masajul consta din neteziri, presiuni si framântari ale partilor moi începând cu fata si terminând cu membrele.

Pentru prima data în istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregatire fizica a diferitelor categorii de atleti (Prof. dr. Adrian lonescu).

Herolidos din Lentini si Hipocrat au descris efectele si indicatiile masajului precum si prescriptiile medicale ale acestuia.

Romanii au raspândit si dezvoltat progresiv masajul, însusindu-l de la sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman de origine greaca, a descris principalele manevre de masaj: frictiunile, netezirile, presiunile si stoarcerile , gradate dupa intensitatea aplicatiei si durata sedintelor. Din aceste dovezi scrise, putem sti cât de veche este practica masajului manual cu scop medical.

Dupa lunga si nefasta decadere a civilizatiei care a cuprins si a caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influentei arabe ce a patruns în sud-vestul continentului nostru, în reactualizarea rolului si efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seama reprezentant, Avicenna - anii 980-1037).

Dupa secolele de „întuneric" ale civilizatiei Evului Mediu, în secolul al XVI-lea reapar mentiunile despre efectele benefice ale masajului , datorate lui Hyeronimus Mercurialis din Venetia. Din secolul XVIII, în tarile avansate ale Europei (Suedia, Franta, Anglia, Germania), se reactualizeaza rolul si efectele masajului, începând a se pune si bazele sale stiintifice.

La început treptat si apoi rapid, diversi reprezentanti ai acestor natiuni si scoli fundamenteaza si raspândesc tehnicile masajului manual (medical si sportiv). Cel mai cunoscut si practicat tip de masaj traditional european este masajul suedez, dezvoltat de studentul Per Henrik Ling în Suedia în anul 1830.

Primele cercetari experimentale care urmareau stabilirea stiintifica a efectelor si a indicatiilor masajului pentru organismul sanatos si bolnav au fost efectuate si publicate în secolul al XIX-lea.

si în tara noastra, la începuturi, masajul a fost aplicat în mod empiric, observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave.

Cu timpul, au început sa se puna bazele stiintifice (se apreciaza ca dezvoltarea masajului medical dateaza din a doua jumatate a secoluiui al XIX-lea).

Primii care l-au aplicat cu determinare medicala tintita au fost „ortopedistii", chirurgii, traumatologii si reumatologii. Între cele doua razboaie mondiale a început sa fie folosit ca tratament ajutator în reeducarea si recuperarea ranitilor si invalizilor de razboi.

Prima lucrare despre masaj dateaza din 1885, apartinând lui R. P. Manga (lucrarea, destul de complexa, se refera la date istorice, descriere de tehnici, observatii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor si al „artritelor").

Ca masaj recuperator este considerat în premiera de N. Halmagiu (1889), cu a sa lucrare intitulata „Masajul si mobilizarea ca tratament în unele fracturi".

Dupa anul 1930, în Transilvania, masajul este raspândit ca practica medicala, mai ales în sanatorii si statiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof. dr. Marius Sturza, care dupa 1940 îl „implementeaza" si la Bucuresti, pe baze stiintifice. Dupa 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiintat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îsi câstiga un important si binemeritat rol în terapia medicala, datorita eminentului cercetator si practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputatie în domeniul balneo-fizioterapiei, a creat o adevarata scoala de maseuri medicali, ale carei efecte si rezultate sunt recunoscute si în zilele noastre.

DEFINITII. CLASIFICARE

Originea cuvântului masaj este incerta. Se presupune ca deriva fie din grecescul massein = a framânta, fie din cuvântul mass = a apasa. Indiferent de originea sa, cuvântul masaj s-a impus, ca si tehnica respectiva.

Masajul a fost întotdeauna asociat si cu anumite procedee complementare, ajutatoare. De aceea aceasta ramura medicala a capatat denumirea de "Masaj si tehnici complementare".

Fundamentarea sa stiintifica din ce în ce mai profunda, raspândirea sa tot mai larga si cuantificarea sa metodologica si tehnica justifica câstigarea denumirii de "Masoterapie", care se impune tot mai mult.

Sufixul de „terapie" arata locul sau alaturi de celelalte terapii ale recuperarii medicale (electroterapie, hidroterapie, fototerapie, magnetoterapie, kinetoterapie, laseroterapie, balneoclimatoterapie).

Clasificarea masoterapiei se poate realiza dupa mai multe criterii:

1. Dupa persoana care efectueaza masajul:

a - masajul efectuat de catre o alta persoana (maseur; masor);

b - automasajul.

2. Dupa regiunea la care se aplica:

a - masaj somatic (asupra partilor moi superficiale)

• general:

> extins la întreaga suprafata a corpului;

> restrâns la partile mai bogate în tesuturi moi;

• partial:

> regional, pe o parte importanta si bine definita a corpului;

> segmentar pe portiuni anatomice distincte, în special membre;

> local pe portiuni mici de piele si tesut subcutanat, pe grupe de muschi, pe articulatii;

b - masajul profund (asupra organelor interne).

3. Dupa originea, tehnica si metodologia de aplicare:

a - masajul occidental, manual (efectuat de catre maseur):

• masajul clasic:

> tehnici clasice:

~ principale : netezirea;

: frictiunea;

: framântatul;

: tapotamentul;

: vibratia;

~ complementare : cernutul si rulatul ;

: presiunile si tensiunile;

: tractiunile, scuturarile, elongatiile;

> tehnici speciale:

~ pentru piele : kineplastia Morice;

: petrisajul Jaquet & Leroy;

: masajul trofic Glerant;

~ pentru capsula articulara : masajul profund Cyriax;

~ pentru segmente : masajul de apel al toracelui, pentru membrul superior;

: masajul de apel al abdomenului, pentru membrul inferior;

~ pentru afectiunile veno - limfatice : drenajul manual limfatic Leduc&Godard;

: metoda van der Mohlen;

: masajul talpii venoase Lejars;

• masajul reflex:

> masajul reflex conjunctiv;

> masajul reflex segmentar;

> masajele reflexe speciale:

~ reflexologia vertebrala;

~ reflexologia limbii;

~ reflexologia endonazala;

~ reflexologia auriculara;

~ reflexologia irisului;

~ reflexologia intestinului gros;

~ reflexologia dintilor;

~ reflexologia palmara;

~ reflexologia plantara;

~ neuralterapia;

b - masajul oriental:

> osteopresura - masajul periostal;

> digitopresura - presopunctura:

~ craniopresura;

~ rinofaciopresura:

~ auriculopresura;

~ mano si podopresura : pe punctele de acupunctura;

: pe sistemul pumn - glezna

~ presura generala pe punctele de acupunctura ale meridianelor;

> touch for health;

> metode combinate, (masaj pe puncte si meridiane energetice combinat cu tehnici de manipulare articulara, întinderi si masaj muscular decontracturant):

~ chinezesti : Ngam;

: Tao-lnn;

: Tui –Na;

~ japoneze : Do-lnn;

: Ann-ma;

: Shiatsu;

: Yumeiho;

~ thailandeze : thai – masaj;

c – dupa maniera de lucru asupra corpului:

~ masajul uscat (pe pielea uscata sau pe îmbracaminte).

~ masajul cu substante ajutatoare (uleiuri, pulberi, extracte alcoolice din plante –tincturi-, creme create special, etc.)

EFECTELE MASAJULUI

Efectele masajului sunt multiple si pot fi clasificate dupa mai mult criterii.

• Efecte: a. directe asupra tesuturilor (masajul somatic);

b. indirecte - profunde asupra organelor interne (masaj profund), pe membrul opus, la distanta;

c. reflexogene.

• Efecte: a. stimulante, excitante;

b. calmante, relaxante, linistitoare.

• Efecte: a. partiale (locale) - calmarea durerii, hiperemie locala, cresterea circulatiei locale, îndepartarea stazelor, accelerarea proceselor de resorbtie;

b. generale - stimularea functiilor aparatului respirator si circulator, cresterea metabolismului, îmbunatatirea starii psihice si a somnului, îndepartarea oboselii.

• Efecte: a. imediate;

b. tardive.

• Efecte: a. obiective, ce pot fi monitorizate de catre medic prin metode clinice si paraclinice;

b. subiective, declarate de catre bolnav.

• Efecte asupra structurilor:

Asupra pielii:

- asuplizare, cresterea pragului sensibilitatii cutanate, influentarea substantei fundamentale si a fibrelor elastice;

- facilitarea secretiei glandelor sudoripare cu cresterea secretiei lor, favorizarea penetratiei substantelor grase;

- vasodilatatie activa cu cresterea vitezei de circulatie, ceea ce determina mentinerea echilibrului dintre circulatia profunda si superficiala, cresterea schimburilor nutritive;

- cresterea pragului de receptie al terminatiilor nervoase cu analgezie;

- descuamarea pielii si cresterea celulelor tinere;

- prin mecanism reflex, ce influenteaza circulatia si metabolismul, contribuie la termoreglare;

- creste schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la mentinerea igienei acesteia;

- influenteaza organele profunde prin intermediul zonelor reflexe Head;

Asupra tesutului conjunctiv (tesutului celular subcutanat):

- reface elasticitatea si supletea, ceea ce determina favorizarea miscarilor corpului, dezvoltarea tonusului si rezistentei elementelor cu rol de fixare si protectie a organelor interne;

- favorizeaza schimburile nutritive prin cresterea aportului de sânge, cu evacuarea mai eficienta a reziduurilor;

- contribuie la resorbtia si scaderea depozitelor de grasime în cazul prezentei obezitatii;

- are influente reflexe asupra: circulatiei sângelui si limfei, schimburilor metabolice si excretiei, functiilor hormonale si reactiilor neurovegetative, organelor profunde prin intermediul zonelor reflexe Dicke.

Asupra elementelor aparatuiui locomotor:

1) asupra muschilor:

- creste performanta musculara prin cresterea conductibilitatii, a excitabilitatii si a contractibilitatii, prin cresterea elasticitatii muschilor;

- accelereaza refacerea muschiului obosit prin cresterea schimburilor vasculare cu aport de substante nutritive proaspete si îndepartarea reziduurilor;

- creste rezistenta musculara la efort prin hiperemie;

- creste viteza de refacere dupa traumatisme, atrofii;

- creste sau scade tonusul si excitabilitatea, în functie de tehnica;

2) asupra tendoanelor si tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:

- cresterea supletei si consistentei;

- activarea circulatiei locale;

- combaterea stazei sanguine si limfatice;

- stimularea proprioceptorilor.

Asupra circulatiei sângelui si limfei

- la nivelul circulatiei venoase - creste viteza de circulatie si usor presiunea venoasa si sustine valvulele venoase;

- circulatia limfatica este intensificata de aproximativ 25 de ori;

- la nivelul circulatiei capilare exista efecte pasive (indirecte) si active (directe) cu stimularea vasomotricitatii (deschiderea capilarelor închise), prin mecanisme mecanice, neurale si prin eliberarea de mediatori chimici;

- circulatia arteriolara sufera un proces de adaptare secundar modificarilor de la punctele anterioare, existând si un efect direct mecanic, ambele determinând cresterea fluxului sanguin;

- munca inimii este astfel usurata existând un efect de "digitalizare";

- valorile tensionale pot fi controlate în functie de necesitati (scad la masajul relaxant si cresc la cel excitant);

- se constata si modificarea compozitiei sanguine - creste numarul de hematii si leucocite si cantitatea de hemoglobina;

- astfel se realizeaza mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor sanguine periferice stagnante, accelerarea circulatiei sanguine si vasodilatatie capilara, drenaj si resorbtie cu ameliorarea secundara a troficitatii celulare.

Asupra sistemuiui nervos:

- la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilatatie secundara;

- apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular si a arcurilor reflexe) la care se asociaza efectul reflex nesegmentar realizat prin actiunea asupra zonelor Head (cutanate), Dicke (tesut celular subcutanat), McKenzie (musculare) si astfel sunt influentate viscerele;

- prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical si cortical apar efecte sedativ-relaxante si chiar hipnotice.

Asupra tesutului si organelor profunde:

- prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea secretiei / excretiei si motilitatii viscerelor;

- prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleasi efecte.

Efectele masajului general:

- se stimuleaza în sens reglator circulatia, procesele endocrine, secretiile endocrine, hematopoeza, procesele coagularii;

- se intensifica schimburile nutritive cu cresterea temperaturii corpului;

- se produce relaxarea, scaderea sensibilitatii, reducerea tonusului neuromuscular sau dimpotriva cresterea acestora cu stimularea organismului, în functie de tehnica folosita.