AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI

l. BOLI DE NUTRIŢIE

a. Oboseala - Este o stare trecatoare de epuizare musculara sau nervoasa, aparuta dupa o activitate intensa si îndelungata (fara antrenament) sau dupa o boala acuta (febra) sau cronica (anemie). Oboseala marcata creeaza rezistenta scazuta la infectii, datorita mijloacelor scazute de aparare (reglate de nervi).

Oboseala este cauzata de:

- acumularea produsilor de catabolism în muschi, în celulele nervoase (acidul lactic si dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii catabolitilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidati si eliminati;

- lipsa de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;

- intoxicatii cu produsi catabolici (uree) care împiedica functionarea celulelor musculare sau nervoase.

Oboseala nervoasa o precede pe cea musculara.

Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare si supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.

b. Epuizarea este facilitata de unele stari predispozante ca debilitatea fizica, astenia, convalescenta dupa boli cronice, tulburari glandulare, boli decompensate ale inimii, inanitia (foame), malnutritie, subnutritie, etc.

Tratament:

- repaus imediat si total;

- liniste si izolare;

- încalzirea corpului;

- administrarea de substante întaritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci, bauturi dulci si calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albina, polen).

- exercitii usoare de respiratie si inhalatii.

- masajul este recomandat în zilele urmatoare pentru a ajuta la refacerea organismului. Miscarile vor fi blânde si superficiale la început pentru activarea circulatiei si calmarea sistemului nervos.

c. Surmenajul - este o stare de oboseala cronica, cumulativa, manifestata prin tulburari complexe ce cuprind aproape toate functiile vitale ale organismului, dintre care cele mai pronuntate sunt cele ale sistemului nervos central, si aceasta datorita faptului ca persoana epuizata face un exces de activitate, fortând nota printr-o supraactivitate la care nu face fata, la care se mai adauga si greseli în alimentatie si odihna, lipsa conditiilor igienice, munca exagerata în intensitate, dura sau slab organizata, sau executata fara o dispozitie psihica favorabila etc.

Tratament:

- înlaturarea cauzelor si a simptomelor;

- masaj complex ca factor de odihna activa, de recuperare si reconditionare.

d. Debilitatea fizica - Este o stare de slabire a organisrnului care este de obicei consecinta unei subnutritii sau a unei boli îndelungate. Organismul fizic este putin rezistent la orice forma de efort.

Tratament:

- odihna activa,

- kinetoterapia,

- alimentatia rationala,

- miscari profunde de respiratie,

- masaj general trofic primele 3 sedinte mai usoare, dupa care intensitatea va creste în scop energizant,

- infrarosii dupa primele trei sedinte de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,

- vibroterapie.

e. Obezitatea - Este o stare patologica, un sindrom metabolic constând în cresterea excesiva a tesutului lipidic (grasos).

Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentatie.

Ea este favorizata si de lipsa de miscare (sedentarism), atunci când persoana nu favorizeaza consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzata de o tulburare endocrina (hormonala) cu origine hipofizara, tiroidiana, suprarenala sau diminuarea functiilor glandelor genitale.

Manifestarea acestei dereglari este vizibila prin marirea volumului si greutatii corpului. Greutatea ideala a corpului este egala cu atâtea kilograme câti centimetri înaltime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înaltime optim ar fi 70kg. Din aceasta cifra se pot scade pâna la 10 kg sub vârsta de 20 de ani si putem adauga ceva de pâna la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferentiere în functie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).

Tratament:

-alimentatia rationala reducând caloriile în toate cazurile pâna la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, fainoase si grasimi), consumând de preferinta multe salate de legume, care umplu stomacul si creeaza senzatia de satietate fara un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alaturi de legume vor completa necesarul de vitainine si saruri.

- combaterea constipatiei;

- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;

- miscare multa, plimbari;

- kinetoterapie;

- Masaj manual general efectuat la început cu miscari usoare, continuând mai apoi cu miscari din ce în ce mai energice si profunde, frictiuni, framântari, tapotament, rulat si cernut si încheiat cu vibratii.

f. Celulita - Este o inflamatie a tesutului celular subcutanat, sau din jurul organelor, aparuta independent sau ca o complicatie la boli infectioase.

Celulita este mai raspândita la femei decât la barbati, întrucât ele au mai mult tesut conjunctiv decât barbatii. Celulita nu trebuie confundata cu adipozitatea, depusa în tesutul conjunctiv dintre piele si muschi. De regula celulita se instaleaza la ceafa, formând câte o mica cocoasa cauzatoare de suferinte locale sau la distanta (cauzate de tulburari circulatorii, iritatii al e nervilor locali, etc.) pe maxilare si sub barbie, formând barbia dubla; la spate unde poate provoca mari dureri în deosebi la nivelul coloanei vertebrale pe care o poate înconjura cu infiltratii celulitice (deseori comprimând ramurile nervoase si vasele de sânge care tranziteaza regiunea afectata). Cea mai obisnuita zona de depunere a celulitei este zona soldurilor si coapselor.

Celulita coapselor, genunchilor si a gleznelor este cea mai raspândita, de regula, dar nu este ocolita nici partea de sus a bratelor, zona foarte sensibila la atingere, sau în jurul cicatricelor postoperatorii.

Celulita se manifesta prin marirea volumului tesutului subcutanat, dându-i un aspect de umflare, aparitia de noduli care se simt la pipait si care cu timpul se pot transforma în adevarate placi celulitice, marirea sensibilitatii la ciupit printr-o durere mai vie, diminuarea mobilitatii pielii si dificultatea de a forma un fald prin ciupire si atunci când se formeaza, are un aspect neregulat ca o coaja de portocala sau ca o conopida.

De multe ori celulita se prezinta însotita de alte manifestari, inestetice si ele la rândul lor la fel ca celulita ,care pot fi luate ca afectiuni separate si care acum apar drept complicatii. Acestea sunt:

- varicozitatile - vinisoare colorate la nivel de coapsa determinate de presiunea nodulilor celulitici care au provocat staze venoase si de congestie locala asupra venelor superficiale, care îsi pierd elasticitatea;

- echimozele - pata de marime si culoare diferita aparuta în urma unei hemoragii subiacente, de regula rosie-violacee obtinuta în urma unei loviri;

- vergeturile - o ruptura a fibrelor elastice ale dermului datorita unor extensii a tesutului subcutanat provocate de nodulii celulitici.

- tulburari de circulatie, datorita celulitei picioarelor care la nivel de genunchi si glezne în special blocheaza circulatia, având ca rezultat picioare reci si umflate ori de multe ori rosii.

Cauzele celulitei sunt:

- alimentatia prea abundenta si prea bogata în calorii;

- consumul unui numar prea mare de medicamente fara o necesitate absoluta;

- excesele de ceai, cafea, alcool, tutun;

- consumul unei cantitati insuficiente de lichide zilnice;

- dezechilibrul endocrin, proasta functionare a ovarelor, tiroidei si hipofizei;

- viata sedentara, suboxigenarea;

- tulburari intestinale (constipatia sau colita), si hepatice;

- tensiuni nervoase, depresii nervoase, oboseala, surmenajul;

Tratament:

- înlaturarea cauzelor;

- alimentatia rationala;

- miscari de respiratie si inhalarea de oxigen;

- kinetoterapie;

- miscare;

- odihna suficienta;

- vibromasajul;

- masajul executat la început cu miscari usoare, celulita fiind o afectiune cu sensibilitate deosebita la durere si cu echimoze ce se formeaza la presiuni mici.

Masajul va fi aplicat general, cu scopul de a activa circulatia sanguina si de drenaj limfatic dar totodata si anticelulitic în zonele afectate.

Astfel masajul cefei va consta din netezire, framântat, frictiuni si tapotament, miscarile se vor face de sus în jos, pâna la baza gâtului si peste umeri. Atentie la framântatul care se face numai în partile de jos, posterioare, ale gâtului. Frictiunea se va face prin miscari circulare cu vârful degetelor, dupa care se aplica un tapotament usor urmat din nou de o ultima serie de neteziri.

Coborând spre umeri, framântati-i ascendent, închideti iesind cu o netezire si coborâti pe brate, care dupa ce ati aplicat netezirea si petrisajul bicepsilor putem insista cu frictiuni pe zona cu celulita, dar atentie la durere; daca zona ne permite putem adauga rulatul muschilor, daca nu, ramânem la frictiunile circulare terminând prin netezire.

Spatele cuprins de celulita merita o atentie deosebita. Faceti dupa neteziri, miscari si frictiuni circulare în jurul omoplatilor, miscari profunde, tapotamente, presiuni de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, masaj prin miscari auxiliare asupra coloanei vertebrale si netezirea finala.

Masajul feselor si al soldurilor. Se vor lucra anticelulitic, pentru înlaturarea depozitelor adipoase, cu miscari tonifiante, ciupituri, petrisaj, frictiuni, tapotamente.

Coborând la membrele inferioare, dupa aplicarea netezirilor faceti frictiuni circulare si frictiuni cu pumnul pe talpa, framântati gamba parasind zona cu netezire.

Pe partea anterioara începeti tot de sus în jos, de la gât, partea de dupa urechi spre umeri; dupa netezire aplicati frictiuni circulare urmate de framântari la baza gâtului. Nu uitati frictiunile aplicate la articulatia umarului.

Masajul pectoralilor la barbati, respectiv al „decolteului" la femei începând de la stern spre umar, evitând zona sânilor, care beneficiaza de un masaj separat prin netezire si miscari de frictiune usoare, evitând miscarile traumatizante.

Toracele se continua cu frictiuni dupa netezire cu care se si termina în final. Pe abdomen netezirea se lucreaza mai întâi din regiunea subombilicala în sus dar apoi si în spre înauntru cu pomire din acelasi loc, subombilical, apoi în spre lateral în jos. împotriva celulitei vom aplica framântatul insistând cu podul palmei si cu radacina mâinii, circular în jurul ombilicului în cercuri mai mari si mai mici. Tocatul, tapotamentul se va executa usor, cu vârful degetelor.

Asupra coapselor se începe cu o netezire lunga pornind de la genunchi, ascendent. Apucati coapsa cu mâinile de o parte si de alta ca o bratara si faceti o alunecare ascendenta. Daca pacientul nu prezinta varice, recurgeti la framântari, rulari, tapotari, ciupituri, daca are varice faceti numai neteziri si frictiuni. Genunchiul trebuie lucrat constiincios pentru îndepartarea stratului de celulita si depozitelor de grasimi, prin ciupit, framântat, cernut si netezire finala. Gamba va fi lucrata în special pe muschii gemeni, muschii tibiali anteriori, iar pe creasta tibiala aplicati neteziri ascendente. Piciorul cu laba va suporta mai întâi masajul fiecarui deget în parte dupa care urmeaza o scuturare a fiecaruia. Netezirile se aplica pe partea de deasupra, frictiunile la câlcâi. De asemenea se va acorda o importanta deosebita regiunilor perimaleolare.

Daca nu stapâniti bine tehnicile, este mai bine ca masajul sa fie facut de o persoana de specialitate. Cel masat are o senzatie placuta, dar cel care maseaza, mai ales daca nu este antrenat, va fi usor istovit. Este o meserie grea care cere îndemânare, forta si tehnica. În Japonia, unde masajul are o traditie veche, formarea unui maseur necesita 7 ani si de obicei este o meserie care se mosteneste din tata în fiu.

g. Guta sau podagra - Este o boala metabolica, de nutritie, cauzata de consumul frecvent de carne (mai ales vânat si organe). Se caracterizeaza prin cresterea acidului uric în sânge si depunerea sarurilor sale, uratii, în tesutul cartilaginos în special la articulatiile mici de la mâini si picioare. Aceste depozite de urati duc la aparitia de mici noduli cu consistenta dura, de acid uric, calciu, colesterol, numiti tofi gutosi. Acest proces provoaca inflamatii care stau la originea crizelor dureroase.

Boala se manifesta prin dureri, febra, frisoane, inflamatia si pigmentarea rosu-violaceu a zonei afectate, pierderea functionalitatii. Pentru ca se aseamana mult cu o artrita reumatismala, boala mai poarta numele de „artritism" sau guta viscerala, producând si manifestari alergice cu tulburari digestive, musculare, renale etc. Guta cu nodulii specifici se instaleaza la pavilionul urechii, extraarticular, cu localizare pe tendoane si sinoviale (rotula, tendonul lui Achile, craniu), dar si nodulii articulari, de regula localizati pe haluce sau pe degete - cauzând deformari sau chiar distrugeri de articulatii, fistulizari, distructii osoase cu formare de geode. Ca atare guta are doua forme: articulara si abarticulara.

Tratament:

- reglarea alimentatiei, renuntarea la carne si înlocuirea ei printr-un consum lacto-vegetarian, consumul sucurilor naturale obtinute în casa; consum de ceaiuri din plante diuretice si regulatoare a metabolismului.

- kinetoterapie;

- masaj manual indicat la artrite.

h. Diabetul zaharat - Este o boala metabolica, de nutritie, caracterizata prin cresterea glucozei în sânge (hiperglicemie) si eliminarea ei prin urina (glicozurie).

Se manifesta prin polidipsie (sete exagerata), polifagie (foame exagerata) si poliurie (urinare excesiva). Daca nu este instituit un tratament corespunzator pot surveni complicatii grave, ireversibile. Este o incapacitate a organismului de a utiliza glucoza, care de altfel constituie principala sursa de energie pentru majoritatea tesuturilor. Aceasta se datoreaza incapacitatii pancreasului endocrin de a sintetiza insulina unul din hormonii importanti secretati de acesta.

Tratament:

- alimentatia rationala, dieta prin reglarea consumului de glucide.

- masaj care sa ajute la stimularea procesului de ardere din organism, deci consumul în exces de glucoza sau pentru evitarea si eliminarea depozitelor de grasime; masaj pentru buna circulatie sanguina si limfatica; masaje reflexe;

ll. BOLILE REUMATICE DE TIP INFLAMATOR

a. Artritele - sunt afectiuni reumatismale de tip inflamator manifestate la articulatii, îndeosebi articulatiile mici, de la mâini si degete în mod predominant la femei si copii.

Boala debuteaza ca o infectie, cu febra, inflamatii articulare, transpiratii, roseata si caldura locala, dureri articulare. Cauza este de origine infectioasa.

Tratament:

- pe lânga tratamentul cu antibiotic, se vor consuma sucuri naturale din legume si fructe.

- antiinflamator se fac badijonari cu frunze de varza dulce, local timp de 4 ore;

- masaj de prevenire a hipertrofiei musculare locale, calmarea circulatiei sanguine, tonifierea tegumentelor afectate, îndepartarea inflamatiilor si drenaj limfatic. Manevrele se executa cu prudenta în functie de limita de suportabilitate a pacientului. Netezirea se executa cu degetele, se continua cu frictiuni, insistând la mâini asupra muschilor dintre metatarsiene si la nivel de falange, cu pulpa policelui, urmata de framântari si ciupituri iar acolo unde dimensiunea musculaturii o permite, se vor aplica si tapotamente mai usoare sau baterea cu procedee mai blânde: framântare, cute plescait, percutat.

b. Poliartrita reumatoida - Este o afectiune cronica inflamatoare ce vizeaza mai multe articulatii. Ea se manifesta prin dureri articulare, redori articulare, tumefieri articulare fusiforme, hipotrofie musculara.

Tratament:

- Masaj la fel ca mai sus;

- kinetoterapie pentru pastrarea mobilitatii articulare;

c. Spondilita anchilopoetica - Este o boala inflamatorie reumatismala – autoimuna- cu afectare coloanei vertebrale, a articulatiilor sacro-iliace, si rareori a articulatiilor membrelor. Este predominanta la barbati.

Boala se manifesta cu dureri la nivelul coloanei si al articulatiilor sacroiliace; limitarea miscarilor, hipotrofie musculara si tendinta la cifoza dorsala. În faze avansate se instaleaza anchiloza coloanei vertebrale, prin sudarea vertebrelor între ele, datorata unor formatiuni osoase numite sindesmofite.

Tratament:

- Dupa puseul acut si tratamentul cu antibiotice:

- Infrarosii;

- masaj de întretinere a mobilitatii coloanei, si prevenirea atrofiei musculare paravertebrale, diminuarea durerilor, a cotracturilor musculare, îmbunatatirea circulatiei sanguine. În acest scop se aplica un masaj blând si relaxant. Dupa o netezire calmanta, framântatul în cuta cu intensitate mica, vibratii. Pentru tonus si excitabilitate când durerile au mai cedat dupa câteva sedinte, se pot aplica si framântari mai energice, tapotamentul, tocatul, iar la zona lombara batatoritul.

d. Bursita - Este o afectiune inflamatorie provenita de la BURSA SEROASĂ (o formatiune anatomica ce se aseamana cu un sac închis ce contine lichid care permite lubrefierea articulatiilor). Are rol de a diminua frecarea dintre muschi sau tendoane si planul osos.

Tratament:

- Masaj local aplicat ca pentru reumatism în zona afectata.

lll. BOLILE REUMATICE DE TIP DEGENERATIV

a. Artroza - Este o afectiune degenerativa a tesuturilor cartilaginoase si osoase ce formeaza articulatia. Suferintele articulare sunt favorizate (odata cu înaintarea în vârsta) de uzura datorata presiunii si frecarii suprafetelor articulare; cartilajul devine mai subtire, suprafetele neregulate, ca atare spatiile articulare mai înguste. Pe marginea acestora se poate depune calciu sub diverse forme, ciocuri, pinteni, punti, care se pot vedea prin radiografii. Aceasta se poate instala la persoanele în vârsta, dar si la tineri, la sportivi, la persoanele care depun efort fizic, cu repetare îndelungata, la persoanele supraponderale. Una din localizarile frecvente este coloana vertebrala - SPONDILOZA, la genunchi (gonartroza) , articulatie coxo-femurala (coxartroza), articulatiile degetelor, etc.

Cauza acestor boli este pe de-o parte vârsta, dar si traumatisme si microtraumatisme repetate, tulburari metabolice si endocrine.

Tratament:

- kinetoterapie dupa remisiunea fazei dureroase;

- masaj în vederea reducerii durerilor, a contracturilor si miorelaxant în manevre blânde, usoare, în zona afectata, continuând cu frictiuni si framântari în cuta, în functie de suportabilitatea pacientului. Vibratiile se fac cu vârful degetelor.

- Infrarosii.

b. Artroza cervicala - Se manifesta cu dureri în zona posterioara a gâtului, a cefei si contractura musculaturii cervicale. De asemenea, mai pot fi prezente si tulburari circulatorii si neurologice generatoare de cefalee (dureri de cap) vertij (ameteli), acufene (zgomote, tiuituri în urechi), si chiar tulburari de vedere. Durerile mai pot radia si în membrele superioare, generând nevralgia cervicobrahiala. Una din manifestarile frecvente a spondilozei cervicale este torticolisul (gâtul întepenit).

Tratament:

- Vezi mai sus.

c. Artroza lombara - Se poate manifesta clinic prin: lombalgie acuta, lombalgie cronica si lombosciatica (atunci când durerea din zona lombara radiaza de-a lungul nervului sciatic). Lombalgia s-a studiat la lumbago.

d. Lombosciatica - se manifesta cu dureri lombare instalate brusc, în timpul ridicarii unei greutati, sau la redresarea coloanei vertebrale; în alte cazuri durerea se instaleaza lent, accentuându-se progresiv. Din zona lombara durerea iradiaza spre unul din membrele inferioare. Când este afectata radacina L 5 iradierea durerii este pe fata posterioara a coapsei, fata externa a gambei si fata dorsala a piciorului. Când este afectata radacina S-1, durerea iradiaza pe fata posterioara a coapsei, a gambei si a plantei piciorului. Exista parestezii, contractura musculara lombara si limitarea miscarilor coloanei vertebrale si a membrului inferior afectat.

Tratament:

- repaus pe pat tare;

- vibromasaj;

- kinetoterapie; tonifierea musculaturii abdominale;

- combinarea masajului specific leziunilor musculo-ligamentare cu cel specific afectiunilor neurologice (în sciatica);

e. Artroza genunchiului sau gonartroza - Este o afectiune degenerativa -inflamatorie (sau mai degraba consecinta unei inflamatii a tesuturilor moi ale genunchiului). Afectiunea se manifesta deobicei la persoanele de peste 50 de ani prin: dureri la primele miscari dupa ridicarea din pat sau în legatura cu schimbarile meteorologice, contractura musculara, hipertrofia musculara, mai ales la nivelul cvadricepsului, reactia sinoviala (sinovita) cu hidrartroza.

Tratament:

- reducerea greutatii corporale;

- Masajul se aplica la genunchi si coapsa prin neteziri cu palmele, frictiuni cu radacina mâinii, framântari în cuta combinate cu cernut sau rulat si tapotament energic sub forma de tocat sau batatorit. Se insista pe cvadriceps pentru prevenirea hipertrofiei ce afecteaza acest muschi. Masajul articular al genunchiului consta în neteziri, frictiuni si se încheie cu trageri în caz ca nu avem prezent fenomenul de congestie sau hidrartroza.

f. Hidrartroza - Este o acumulare de lichid în sinovie si destinderea articulatiei într-o umflatura nedureroasa.

Este cauzata de entorse, distensii, ruptura de menisc, oboseli ale muschilor solicitati în exces si respectiv a articulatiei - cu precadere a genunchiului, mai poate apare în reurnatism, TBC, etc.

Tratament:

- comprese locale;

- vibroterapia;

- Masaj adjuvant pentru circulatia venoasa si limfatica prin miscari executate atât asupra articulatiei cât si asupra musculaturii învecinate prin netezire, framântari, presiuni, tapotamente cu degetele.

g. Redoare - Este o întepenire, o imobilitate a unei articulatii cauzate de traumatisme locale, artroze, tratamente gresite, imobilizari prelungite (aparat gipsat, pozitie inadecvata timp îndelungat etc.).

Se manifesta prin dureri locale, impotenta functionala superficiala.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pentru favorizarea circulatiei sanguine si elasticizarea articulatiei, a ligamentelor si a musculaturii din zona. Se vor aplica neteziri, frictiuni circulare, tapotamente, framântari pe muschi, ciupiri.

AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI

AFECŢIUNI DATORATE METABOLISMULUI

l. BOLI DE NUTRIŢIE

a. Oboseala - Este o stare trecatoare de epuizare musculara sau nervoasa, aparuta dupa o activitate intensa si îndelungata (fara antrenament) sau dupa o boala acuta (febra) sau cronica (anemie). Oboseala marcata creeaza rezistenta scazuta la infectii, datorita mijloacelor scazute de aparare (reglate de nervi).

Oboseala este cauzata de:

- acumularea produsilor de catabolism în muschi, în celulele nervoase (acidul lactic si dioxidul de carbon), din cauza unei lipse de oxigen (hipoxie) sau chiar din cauza producerii catabolitilor din organism într-un ritm mai accentuat decât pot fi oxidati si eliminati;

- lipsa de material energetic (glucoza) necesar proceselor musculare sau nervoase;

- intoxicatii cu produsi catabolici (uree) care împiedica functionarea celulelor musculare sau nervoase.

Oboseala nervoasa o precede pe cea musculara.

Oboseala se poate prezenta în forme grave, predominant acute: în caz de epuizare si supraîncordare, sau cronice: în surmenaj, suprasolicitare sau boli cronice consumptive.

b. Epuizarea este facilitata de unele stari predispozante ca debilitatea fizica, astenia, convalescenta dupa boli cronice, tulburari glandulare, boli decompensate ale inimii, inanitia (foame), malnutritie, subnutritie, etc.

Tratament:

- repaus imediat si total;

- liniste si izolare;

- încalzirea corpului;

- administrarea de substante întaritoare, sucuri naturale de fructe sau legume dulci, bauturi dulci si calde, vitamine, tonice cardiace (mierea de albina, polen).

- exercitii usoare de respiratie si inhalatii.

- masajul este recomandat în zilele urmatoare pentru a ajuta la refacerea organismului. Miscarile vor fi blânde si superficiale la început pentru activarea circulatiei si calmarea sistemului nervos.

c. Surmenajul - este o stare de oboseala cronica, cumulativa, manifestata prin tulburari complexe ce cuprind aproape toate functiile vitale ale organismului, dintre care cele mai pronuntate sunt cele ale sistemului nervos central, si aceasta datorita faptului ca persoana epuizata face un exces de activitate, fortând nota printr-o supraactivitate la care nu face fata, la care se mai adauga si greseli în alimentatie si odihna, lipsa conditiilor igienice, munca exagerata în intensitate, dura sau slab organizata, sau executata fara o dispozitie psihica favorabila etc.

Tratament:

- înlaturarea cauzelor si a simptomelor;

- masaj complex ca factor de odihna activa, de recuperare si reconditionare.

d. Debilitatea fizica - Este o stare de slabire a organisrnului care este de obicei consecinta unei subnutritii sau a unei boli îndelungate. Organismul fizic este putin rezistent la orice forma de efort.

Tratament:

- odihna activa,

- kinetoterapia,

- alimentatia rationala,

- miscari profunde de respiratie,

- masaj general trofic primele 3 sedinte mai usoare, dupa care intensitatea va creste în scop energizant,

- infrarosii dupa primele trei sedinte de masaj, când se vor intercala în timpul masajului,

- vibroterapie.

e. Obezitatea - Este o stare patologica, un sindrom metabolic constând în cresterea excesiva a tesutului lipidic (grasos).

Cauza provine din introducerea în organism de calorii mai mult decât sunt necesare mai mult decât are nevoie organismul, prin supraalimentatie.

Ea este favorizata si de lipsa de miscare (sedentarism), atunci când persoana nu favorizeaza consumul de calorii ingerate. Uneori obezitatea este cauzata de o tulburare endocrina (hormonala) cu origine hipofizara, tiroidiana, suprarenala sau diminuarea functiilor glandelor genitale.

Manifestarea acestei dereglari este vizibila prin marirea volumului si greutatii corpului. Greutatea ideala a corpului este egala cu atâtea kilograme câti centimetri înaltime are corpul respectiv peste 100. De exemplu, la 1,70 m înaltime optim ar fi 70kg. Din aceasta cifra se pot scade pâna la 10 kg sub vârsta de 20 de ani si putem adauga ceva de pâna la maxim 10 kg peste vârsta de 40 de ani. De asemenea se va face o diferentiere în functie de sex (la femei se scad circa 5 kg.).

Tratament:

-alimentatia rationala reducând caloriile în toate cazurile pâna la 1000-1200 de calorii pe zi cu reducerea în special a glucidelor (pâine, cartofi, dulciuri, fainoase si grasimi), consumând de preferinta multe salate de legume, care umplu stomacul si creeaza senzatia de satietate fara un aport caloric semnificativ; consumul de fructe crude, care alaturi de legume vor completa necesarul de vitainine si saruri.

- combaterea constipatiei;

- consumul zilnic de minim 2.5 litri de lichid;

- miscare multa, plimbari;

- kinetoterapie;

- Masaj manual general efectuat la început cu miscari usoare, continuând mai apoi cu miscari din ce în ce mai energice si profunde, frictiuni, framântari, tapotament, rulat si cernut si încheiat cu vibratii.

f. Celulita - Este o inflamatie a tesutului celular subcutanat, sau din jurul organelor, aparuta independent sau ca o complicatie la boli infectioase.

Celulita este mai raspândita la femei decât la barbati, întrucât ele au mai mult tesut conjunctiv decât barbatii. Celulita nu trebuie confundata cu adipozitatea, depusa în tesutul conjunctiv dintre piele si muschi. De regula celulita se instaleaza la ceafa, formând câte o mica cocoasa cauzatoare de suferinte locale sau la distanta (cauzate de tulburari circulatorii, iritatii al e nervilor locali, etc.) pe maxilare si sub barbie, formând barbia dubla; la spate unde poate provoca mari dureri în deosebi la nivelul coloanei vertebrale pe care o poate înconjura cu infiltratii celulitice (deseori comprimând ramurile nervoase si vasele de sânge care tranziteaza regiunea afectata). Cea mai obisnuita zona de depunere a celulitei este zona soldurilor si coapselor.

Celulita coapselor, genunchilor si a gleznelor este cea mai raspândita, de regula, dar nu este ocolita nici partea de sus a bratelor, zona foarte sensibila la atingere, sau în jurul cicatricelor postoperatorii.

Celulita se manifesta prin marirea volumului tesutului subcutanat, dându-i un aspect de umflare, aparitia de noduli care se simt la pipait si care cu timpul se pot transforma în adevarate placi celulitice, marirea sensibilitatii la ciupit printr-o durere mai vie, diminuarea mobilitatii pielii si dificultatea de a forma un fald prin ciupire si atunci când se formeaza, are un aspect neregulat ca o coaja de portocala sau ca o conopida.

De multe ori celulita se prezinta însotita de alte manifestari, inestetice si ele la rândul lor la fel ca celulita ,care pot fi luate ca afectiuni separate si care acum apar drept complicatii. Acestea sunt:

- varicozitatile - vinisoare colorate la nivel de coapsa determinate de presiunea nodulilor celulitici care au provocat staze venoase si de congestie locala asupra venelor superficiale, care îsi pierd elasticitatea;

- echimozele - pata de marime si culoare diferita aparuta în urma unei hemoragii subiacente, de regula rosie-violacee obtinuta în urma unei loviri;

- vergeturile - o ruptura a fibrelor elastice ale dermului datorita unor extensii a tesutului subcutanat provocate de nodulii celulitici.

- tulburari de circulatie, datorita celulitei picioarelor care la nivel de genunchi si glezne în special blocheaza circulatia, având ca rezultat picioare reci si umflate ori de multe ori rosii.

Cauzele celulitei sunt:

- alimentatia prea abundenta si prea bogata în calorii;

- consumul unui numar prea mare de medicamente fara o necesitate absoluta;

- excesele de ceai, cafea, alcool, tutun;

- consumul unei cantitati insuficiente de lichide zilnice;

- dezechilibrul endocrin, proasta functionare a ovarelor, tiroidei si hipofizei;

- viata sedentara, suboxigenarea;

- tulburari intestinale (constipatia sau colita), si hepatice;

- tensiuni nervoase, depresii nervoase, oboseala, surmenajul;

Tratament:

- înlaturarea cauzelor;

- alimentatia rationala;

- miscari de respiratie si inhalarea de oxigen;

- kinetoterapie;

- miscare;

- odihna suficienta;

- vibromasajul;

- masajul executat la început cu miscari usoare, celulita fiind o afectiune cu sensibilitate deosebita la durere si cu echimoze ce se formeaza la presiuni mici.

Masajul va fi aplicat general, cu scopul de a activa circulatia sanguina si de drenaj limfatic dar totodata si anticelulitic în zonele afectate.

Astfel masajul cefei va consta din netezire, framântat, frictiuni si tapotament, miscarile se vor face de sus în jos, pâna la baza gâtului si peste umeri. Atentie la framântatul care se face numai în partile de jos, posterioare, ale gâtului. Frictiunea se va face prin miscari circulare cu vârful degetelor, dupa care se aplica un tapotament usor urmat din nou de o ultima serie de neteziri.

Coborând spre umeri, framântati-i ascendent, închideti iesind cu o netezire si coborâti pe brate, care dupa ce ati aplicat netezirea si petrisajul bicepsilor putem insista cu frictiuni pe zona cu celulita, dar atentie la durere; daca zona ne permite putem adauga rulatul muschilor, daca nu, ramânem la frictiunile circulare terminând prin netezire.

Spatele cuprins de celulita merita o atentie deosebita. Faceti dupa neteziri, miscari si frictiuni circulare în jurul omoplatilor, miscari profunde, tapotamente, presiuni de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, masaj prin miscari auxiliare asupra coloanei vertebrale si netezirea finala.

Masajul feselor si al soldurilor. Se vor lucra anticelulitic, pentru înlaturarea depozitelor adipoase, cu miscari tonifiante, ciupituri, petrisaj, frictiuni, tapotamente.

Coborând la membrele inferioare, dupa aplicarea netezirilor faceti frictiuni circulare si frictiuni cu pumnul pe talpa, framântati gamba parasind zona cu netezire.

Pe partea anterioara începeti tot de sus în jos, de la gât, partea de dupa urechi spre umeri; dupa netezire aplicati frictiuni circulare urmate de framântari la baza gâtului. Nu uitati frictiunile aplicate la articulatia umarului.

Masajul pectoralilor la barbati, respectiv al „decolteului" la femei începând de la stern spre umar, evitând zona sânilor, care beneficiaza de un masaj separat prin netezire si miscari de frictiune usoare, evitând miscarile traumatizante.

Toracele se continua cu frictiuni dupa netezire cu care se si termina în final. Pe abdomen netezirea se lucreaza mai întâi din regiunea subombilicala în sus dar apoi si în spre înauntru cu pomire din acelasi loc, subombilical, apoi în spre lateral în jos. împotriva celulitei vom aplica framântatul insistând cu podul palmei si cu radacina mâinii, circular în jurul ombilicului în cercuri mai mari si mai mici. Tocatul, tapotamentul se va executa usor, cu vârful degetelor.

Asupra coapselor se începe cu o netezire lunga pornind de la genunchi, ascendent. Apucati coapsa cu mâinile de o parte si de alta ca o bratara si faceti o alunecare ascendenta. Daca pacientul nu prezinta varice, recurgeti la framântari, rulari, tapotari, ciupituri, daca are varice faceti numai neteziri si frictiuni. Genunchiul trebuie lucrat constiincios pentru îndepartarea stratului de celulita si depozitelor de grasimi, prin ciupit, framântat, cernut si netezire finala. Gamba va fi lucrata în special pe muschii gemeni, muschii tibiali anteriori, iar pe creasta tibiala aplicati neteziri ascendente. Piciorul cu laba va suporta mai întâi masajul fiecarui deget în parte dupa care urmeaza o scuturare a fiecaruia. Netezirile se aplica pe partea de deasupra, frictiunile la câlcâi. De asemenea se va acorda o importanta deosebita regiunilor perimaleolare.

Daca nu stapâniti bine tehnicile, este mai bine ca masajul sa fie facut de o persoana de specialitate. Cel masat are o senzatie placuta, dar cel care maseaza, mai ales daca nu este antrenat, va fi usor istovit. Este o meserie grea care cere îndemânare, forta si tehnica. În Japonia, unde masajul are o traditie veche, formarea unui maseur necesita 7 ani si de obicei este o meserie care se mosteneste din tata în fiu.

g. Guta sau podagra - Este o boala metabolica, de nutritie, cauzata de consumul frecvent de carne (mai ales vânat si organe). Se caracterizeaza prin cresterea acidului uric în sânge si depunerea sarurilor sale, uratii, în tesutul cartilaginos în special la articulatiile mici de la mâini si picioare. Aceste depozite de urati duc la aparitia de mici noduli cu consistenta dura, de acid uric, calciu, colesterol, numiti tofi gutosi. Acest proces provoaca inflamatii care stau la originea crizelor dureroase.

Boala se manifesta prin dureri, febra, frisoane, inflamatia si pigmentarea rosu-violaceu a zonei afectate, pierderea functionalitatii. Pentru ca se aseamana mult cu o artrita reumatismala, boala mai poarta numele de „artritism" sau guta viscerala, producând si manifestari alergice cu tulburari digestive, musculare, renale etc. Guta cu nodulii specifici se instaleaza la pavilionul urechii, extraarticular, cu localizare pe tendoane si sinoviale (rotula, tendonul lui Achile, craniu), dar si nodulii articulari, de regula localizati pe haluce sau pe degete - cauzând deformari sau chiar distrugeri de articulatii, fistulizari, distructii osoase cu formare de geode. Ca atare guta are doua forme: articulara si abarticulara.

Tratament:

- reglarea alimentatiei, renuntarea la carne si înlocuirea ei printr-un consum lacto-vegetarian, consumul sucurilor naturale obtinute în casa; consum de ceaiuri din plante diuretice si regulatoare a metabolismului.

- kinetoterapie;

- masaj manual indicat la artrite.

h. Diabetul zaharat - Este o boala metabolica, de nutritie, caracterizata prin cresterea glucozei în sânge (hiperglicemie) si eliminarea ei prin urina (glicozurie).

Se manifesta prin polidipsie (sete exagerata), polifagie (foame exagerata) si poliurie (urinare excesiva). Daca nu este instituit un tratament corespunzator pot surveni complicatii grave, ireversibile. Este o incapacitate a organismului de a utiliza glucoza, care de altfel constituie principala sursa de energie pentru majoritatea tesuturilor. Aceasta se datoreaza incapacitatii pancreasului endocrin de a sintetiza insulina unul din hormonii importanti secretati de acesta.

Tratament:

- alimentatia rationala, dieta prin reglarea consumului de glucide.

- masaj care sa ajute la stimularea procesului de ardere din organism, deci consumul în exces de glucoza sau pentru evitarea si eliminarea depozitelor de grasime; masaj pentru buna circulatie sanguina si limfatica; masaje reflexe;

ll. BOLILE REUMATICE DE TIP INFLAMATOR

a. Artritele - sunt afectiuni reumatismale de tip inflamator manifestate la articulatii, îndeosebi articulatiile mici, de la mâini si degete în mod predominant la femei si copii.

Boala debuteaza ca o infectie, cu febra, inflamatii articulare, transpiratii, roseata si caldura locala, dureri articulare. Cauza este de origine infectioasa.

Tratament:

- pe lânga tratamentul cu antibiotic, se vor consuma sucuri naturale din legume si fructe.

- antiinflamator se fac badijonari cu frunze de varza dulce, local timp de 4 ore;

- masaj de prevenire a hipertrofiei musculare locale, calmarea circulatiei sanguine, tonifierea tegumentelor afectate, îndepartarea inflamatiilor si drenaj limfatic. Manevrele se executa cu prudenta în functie de limita de suportabilitate a pacientului. Netezirea se executa cu degetele, se continua cu frictiuni, insistând la mâini asupra muschilor dintre metatarsiene si la nivel de falange, cu pulpa policelui, urmata de framântari si ciupituri iar acolo unde dimensiunea musculaturii o permite, se vor aplica si tapotamente mai usoare sau baterea cu procedee mai blânde: framântare, cute plescait, percutat.

b. Poliartrita reumatoida - Este o afectiune cronica inflamatoare ce vizeaza mai multe articulatii. Ea se manifesta prin dureri articulare, redori articulare, tumefieri articulare fusiforme, hipotrofie musculara.

Tratament:

- Masaj la fel ca mai sus;

- kinetoterapie pentru pastrarea mobilitatii articulare;

c. Spondilita anchilopoetica - Este o boala inflamatorie reumatismala – autoimuna- cu afectare coloanei vertebrale, a articulatiilor sacro-iliace, si rareori a articulatiilor membrelor. Este predominanta la barbati.

Boala se manifesta cu dureri la nivelul coloanei si al articulatiilor sacroiliace; limitarea miscarilor, hipotrofie musculara si tendinta la cifoza dorsala. În faze avansate se instaleaza anchiloza coloanei vertebrale, prin sudarea vertebrelor între ele, datorata unor formatiuni osoase numite sindesmofite.

Tratament:

- Dupa puseul acut si tratamentul cu antibiotice:

- Infrarosii;

- masaj de întretinere a mobilitatii coloanei, si prevenirea atrofiei musculare paravertebrale, diminuarea durerilor, a cotracturilor musculare, îmbunatatirea circulatiei sanguine. În acest scop se aplica un masaj blând si relaxant. Dupa o netezire calmanta, framântatul în cuta cu intensitate mica, vibratii. Pentru tonus si excitabilitate când durerile au mai cedat dupa câteva sedinte, se pot aplica si framântari mai energice, tapotamentul, tocatul, iar la zona lombara batatoritul.

d. Bursita - Este o afectiune inflamatorie provenita de la BURSA SEROASĂ (o formatiune anatomica ce se aseamana cu un sac închis ce contine lichid care permite lubrefierea articulatiilor). Are rol de a diminua frecarea dintre muschi sau tendoane si planul osos.

Tratament:

- Masaj local aplicat ca pentru reumatism în zona afectata.

lll. BOLILE REUMATICE DE TIP DEGENERATIV

a. Artroza - Este o afectiune degenerativa a tesuturilor cartilaginoase si osoase ce formeaza articulatia. Suferintele articulare sunt favorizate (odata cu înaintarea în vârsta) de uzura datorata presiunii si frecarii suprafetelor articulare; cartilajul devine mai subtire, suprafetele neregulate, ca atare spatiile articulare mai înguste. Pe marginea acestora se poate depune calciu sub diverse forme, ciocuri, pinteni, punti, care se pot vedea prin radiografii. Aceasta se poate instala la persoanele în vârsta, dar si la tineri, la sportivi, la persoanele care depun efort fizic, cu repetare îndelungata, la persoanele supraponderale. Una din localizarile frecvente este coloana vertebrala - SPONDILOZA, la genunchi (gonartroza) , articulatie coxo-femurala (coxartroza), articulatiile degetelor, etc.

Cauza acestor boli este pe de-o parte vârsta, dar si traumatisme si microtraumatisme repetate, tulburari metabolice si endocrine.

Tratament:

- kinetoterapie dupa remisiunea fazei dureroase;

- masaj în vederea reducerii durerilor, a contracturilor si miorelaxant în manevre blânde, usoare, în zona afectata, continuând cu frictiuni si framântari în cuta, în functie de suportabilitatea pacientului. Vibratiile se fac cu vârful degetelor.

- Infrarosii.

b. Artroza cervicala - Se manifesta cu dureri în zona posterioara a gâtului, a cefei si contractura musculaturii cervicale. De asemenea, mai pot fi prezente si tulburari circulatorii si neurologice generatoare de cefalee (dureri de cap) vertij (ameteli), acufene (zgomote, tiuituri în urechi), si chiar tulburari de vedere. Durerile mai pot radia si în membrele superioare, generând nevralgia cervicobrahiala. Una din manifestarile frecvente a spondilozei cervicale este torticolisul (gâtul întepenit).

Tratament:

- Vezi mai sus.

c. Artroza lombara - Se poate manifesta clinic prin: lombalgie acuta, lombalgie cronica si lombosciatica (atunci când durerea din zona lombara radiaza de-a lungul nervului sciatic). Lombalgia s-a studiat la lumbago.

d. Lombosciatica - se manifesta cu dureri lombare instalate brusc, în timpul ridicarii unei greutati, sau la redresarea coloanei vertebrale; în alte cazuri durerea se instaleaza lent, accentuându-se progresiv. Din zona lombara durerea iradiaza spre unul din membrele inferioare. Când este afectata radacina L 5 iradierea durerii este pe fata posterioara a coapsei, fata externa a gambei si fata dorsala a piciorului. Când este afectata radacina S-1, durerea iradiaza pe fata posterioara a coapsei, a gambei si a plantei piciorului. Exista parestezii, contractura musculara lombara si limitarea miscarilor coloanei vertebrale si a membrului inferior afectat.

Tratament:

- repaus pe pat tare;

- vibromasaj;

- kinetoterapie; tonifierea musculaturii abdominale;

- combinarea masajului specific leziunilor musculo-ligamentare cu cel specific afectiunilor neurologice (în sciatica);

e. Artroza genunchiului sau gonartroza - Este o afectiune degenerativa -inflamatorie (sau mai degraba consecinta unei inflamatii a tesuturilor moi ale genunchiului). Afectiunea se manifesta deobicei la persoanele de peste 50 de ani prin: dureri la primele miscari dupa ridicarea din pat sau în legatura cu schimbarile meteorologice, contractura musculara, hipertrofia musculara, mai ales la nivelul cvadricepsului, reactia sinoviala (sinovita) cu hidrartroza.

Tratament:

- reducerea greutatii corporale;

- Masajul se aplica la genunchi si coapsa prin neteziri cu palmele, frictiuni cu radacina mâinii, framântari în cuta combinate cu cernut sau rulat si tapotament energic sub forma de tocat sau batatorit. Se insista pe cvadriceps pentru prevenirea hipertrofiei ce afecteaza acest muschi. Masajul articular al genunchiului consta în neteziri, frictiuni si se încheie cu trageri în caz ca nu avem prezent fenomenul de congestie sau hidrartroza.

f. Hidrartroza - Este o acumulare de lichid în sinovie si destinderea articulatiei într-o umflatura nedureroasa.

Este cauzata de entorse, distensii, ruptura de menisc, oboseli ale muschilor solicitati în exces si respectiv a articulatiei - cu precadere a genunchiului, mai poate apare în reurnatism, TBC, etc.

Tratament:

- comprese locale;

- vibroterapia;

- Masaj adjuvant pentru circulatia venoasa si limfatica prin miscari executate atât asupra articulatiei cât si asupra musculaturii învecinate prin netezire, framântari, presiuni, tapotamente cu degetele.

g. Redoare - Este o întepenire, o imobilitate a unei articulatii cauzate de traumatisme locale, artroze, tratamente gresite, imobilizari prelungite (aparat gipsat, pozitie inadecvata timp îndelungat etc.).

Se manifesta prin dureri locale, impotenta functionala superficiala.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pentru favorizarea circulatiei sanguine si elasticizarea articulatiei, a ligamentelor si a musculaturii din zona. Se vor aplica neteziri, frictiuni circulare, tapotamente, framântari pe muschi, ciupiri.

AFECŢIUNI NEUROLOGICE

a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al carui nume îl poarta: faciala, intercostala, de trigemen, pelviana, sciatica etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferentiaza de nevralgii datorita tulburarilor care le manifesta ex. retrobulbara, interstitiala progresiva, optica etc.

Tratament:

- Se aplica infrarosii.

- Masaj manual general usor, apoi pe coloana vertebrala, urmat de un masaj local pe nerv sau zona afectata, sedativ, în sens invers, gen „non durere".

- Se aplica tapotament usor urmat de netezire.

- Vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinta inflamatorie foarte dureroasa, a nervului trigemen.

Tratament:

- Se aplica infrarosii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.

- Masaj manual în zona muschiului trapez, la nivel de prima vertebra dorsala, mai exact la jumatatea distantei între acesta si articulatia umarului. Masajul se va executa prin frictiuni si framântari digitale.

-Se urca apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toata portiunea afectata, se aplica vibraje manuale, dupa care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostala - Este o durere localizata la nivelul toracelui, datorita suferintei nervilor intercostali.

Tratament:

A.) - masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior si posterior, pe toata cutia toracica; cu insistente asupra miscarilor de neteziri circulare, frictiunilor usoare, netezire si vibratii.

- Se aplica infrarosii;

- Masaj neurosedativ si kinetic;

B.) - Miscari de rotatie a trunchiului spre stânga si apoi spre dreapta, altemativ

miscari de extensie urmate de aplecari;

-Vibroterapie.

d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, dupa cum îi spune si numele, este o inflamatie a nervului sciatic, manifestata prin durere de-a lungul nervului, în zona lezata care poate fi cuprinsa de la zona lombosacrata, continuând pe jumatatea feselor, coborând pe coapsa, gamba pâna la calcâi, atât pe interiorul cât si pe exteriorul membrului inferior, din care cauza adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamatii poate fi de natura traumatica, discopatii lombare (hernii discale, tasari), tumoarea medulara, miscari bruste (având în consecinta subluxatii vertebrale), efort fizic deosebit si neobisnuit, expunerea la curenti de aer rece.

Tratament:

- Se va urmari eliminarea cauzelor de iritatie a nervului afectat;

- Masaj sub aplicare de infrarosii în zona lombosacrata;

- Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare si a cefei, apoi a coloanei vertebrale, dupa care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu miscari blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continua masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu miscari de netezire, circulare, la intensitatea suportata de pacient, vibratii pentru calmarea durerilor, apoi frictiuni, framântari digitale si în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervatia unui nerv, manifestata, printr-o serie de tulburari în functie de particularitatile si functiile nervului afectat, cauzata de inflamatii sau infectii.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii manuale;

- masaj stimulent al circulatiei sanguine, neteziri, frictiuni usoare urmate de framântat blând, cernut, rulat si în încheiere netezire calmanta.

f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afecteaza mai multi nervi concomitent. Se manifesta cu precadere asupra membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestata sub forma de arsura, cald, rece, furnicatura, amorteala, întepaturi, etc). Etiologia (cauzele) polinevritelor poate fi: boli infectioase, diabet, carente de vitamine, consum în exces sau intoxicatii de medicamente sau chiar alcool, tutun.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii de stimulare musculara;

- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectata; de favorizare a circulatiei sanguine;

- masajul trofic de mentinere a elasticitatii musculaturii denervate, combatând edemele, prevenind instalarea tulburarilor trofice;

- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectata, respectiv cu segmentul distal al piciorului si continuând cu cel proximal. Chiar daca se lucreaza la picior, netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplica frictiunile pentru reglarea circulatiei sanguine, urmate de framântarea în cuta, cemutul si rulatul adecvate musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuza asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.

g. Paralizia - Este o afectiune ce se manifesta prin nefunctionarea unor muschi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorata leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumatati de corp cuprinzând una dintre parti stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde parti inferioare ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mâna). De regula cauzeaza o rigiditate, o contractura puternica a muschilor nefunctionabili ducând la atrofia acestora în timp.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pe toata zona afectata, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura rigida sau energizând musculatura atrofiata, favorizând circulatia sanguina. Masajele vor fi energice, cu frictiuni, ciupituri si terminate prin stimulare efectuate cu miscari de tapotament.

h. Poliomielita - Boala infectioasa ce cauzeaza paraliziea membrelor inferioare. Afecteaza copii.

Tratament:

- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidala a sistemului nervos, caracterizata printr-o limitare a miscarilor membrelor. Este cauzata de regula dupa traumatisme, compresiuni, infectii.

Tratament:

- acelasi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzata de inflamatii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul consta în masaj - insistând energic pe zonele afectate) fie o alta cauza o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxatii, plagi sau fracturi. Paralizia se manifesta prin disparitia miscarilor voluntare ale muschilor cu inervatia datorata nervului afectat, prin amiotrofie, tulburari de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în functie de gradul leziunii, afectiunea e mai grava sau partiala, deci mai usoara.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibraj stimulator al musculaturii;

- masajul va urmari ameliorarea circulatiei sanguine locale, mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar si netezirile vor avea o nota energica. Frictiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsala a lui) activeaza asupra circulatiei sanguine.

Frictiunile si ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea strabate pâna la nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitatia musculaturii denervate.

Framântatul în cuta, rulatul si baterea sub forma de tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat si excitabilitatea muschilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de forma usoara a unui muschi. Se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de control asupra muschiului afectat si tulburari trofice.

Tratament:

- Vezi paralizie.

l. Paralizia faciala - Este datorata proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a nervilor faciali. Se manifesta prin pareza diferitilor muschi ai fetei pe partea nervului afectat.

Tratament:

- infrarosii;

- kinetoterapia prin miscari de mimica în oglinda cu participarea muschilor afectati;

- Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia mediana a fetei pâna spre marginile fetei. Masajul se continua cu frictiuni si ciupituri si se termina cu miscari de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumatati de corp. Aceasta poate sa fie flasca sau spastica. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în care mobilitatea este doar partial pierduta, vorbim de hemipareza.

Tratament:

- Se indica tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda cu paralizia generala de care se diferentiaza, prin pastrarea functionalitatii unei parti a corpului.

Tratament:

- Este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizata prin diminuarea volumului unor celule, tesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinte însemnate asupra functionabilitatii acestora sau prin lezarea centrilor nervosi. Atrofia nervilor poate apare în consecinta bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatita, musculare, senile etc.

Tratament:

- Masaj manual circulator pe tot organismul;

- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de acesti nervi;

- Dupa primele 3 sedinte de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în functie de respiratie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor urmari nervii pe traiectul lor în miscari aplicate cu policele, frictiuni, framântari usoare, tapotamente.

- Infrarosii;

- Vibratii;

- Dus scotian, rece-cald-rece.

p. Dupuytrenul - Este o boala caracterizata prin diminuarea volumului unor celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o noua forma, denaturata, a mâinii, aceea de gheara.

Tratament:

- kinetoterapie cu executarea de miscari ale membrelor din articulatia umarului, apoi a degetelor;

- infrarosii;

- masajul general al spatelui, forma usoara, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul afectat cu miscari circulare, apoi frictiuni, cu insistenta pe zona palmara si a degetelor, cu predilectie asupra spatiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de la vârf catre palma. Masajul se va încheia prin scuturari, vibratii ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor pâna la articulatia de baza, apoi centura de comunicare si în sfârsit coloana vertebrala în zona centurii (scapulare).

r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit tesut parenchimatos specific prin tesut conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezinta o modalitate de reparatie a unor tesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea tesutului functional cu tesut conjunctiv, se produce o scadere a capacitatii functionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se refera la peretii arteriali.

Tratament:

- Se trateaza ca fîbroza cu deosebirea ca, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a fortifica si nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zona fara raspuns al nervilor.

s. Scleroza multipla sau scleroza în placi - Este o afectiune neurologica, care se caracterizeaza în functie de locul unde este instalatâ si în care se gaseste ca focar procesul de demielinizare, precum si de gradul întinderii ori de numarul placilor diseminate în întreg sistemul nervos.

Mielina = substanta alba de origine lipidica - grasimi constituite din alcooli si acizi grasi - care intra în alcatuirea tecii unor nervi.

Boala de regula se manifesta prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasa, abolirea reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Miscari clonice involuntare ale globilor oculari, nevrita optica etc.

Tratament:

- Acelasi ca la scleroza.

- Masaj de reglare a metabolismului.

Concluzie : în tratamentele pe care omul si le aplica se recomanda sa nu lipseasca tratamentul de baza: masajul -cel mai eficace si natural tratament uitat parca de toata lumea, de medici chiar si de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sanatate. În Orient oamenii sunt mult mai sanatosi decât noi pentru ca practica masajul. Noi de ce n-am putea?

AFECŢIUNI NEUROLOGICE · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI NEUROLOGICE

AFECŢIUNI NEUROLOGICE

a. Nevralgii - Este un sindrom dureros localizat pe traseul unui nerv al carui nume îl poarta: faciala, intercostala, de trigemen, pelviana, sciatica etc. A nu se confunda cu nevritele care se diferentiaza de nevralgii datorita tulburarilor care le manifesta ex. retrobulbara, interstitiala progresiva, optica etc.

Tratament:

- Se aplica infrarosii.

- Masaj manual general usor, apoi pe coloana vertebrala, urmat de un masaj local pe nerv sau zona afectata, sedativ, în sens invers, gen „non durere".

- Se aplica tapotament usor urmat de netezire.

- Vibroterapia.

b. Nevralgia de trigemen - Este o suferinta inflamatorie foarte dureroasa, a nervului trigemen.

Tratament:

- Se aplica infrarosii în regiunea trigemenului timp de 3 minute.

- Masaj manual în zona muschiului trapez, la nivel de prima vertebra dorsala, mai exact la jumatatea distantei între acesta si articulatia umarului. Masajul se va executa prin frictiuni si framântari digitale.

-Se urca apoi în sus continuând cu un masaj neurosedativ pe toata portiunea afectata, se aplica vibraje manuale, dupa care se încheie cu netezire.

c. Nevralgia intercostala - Este o durere localizata la nivelul toracelui, datorita suferintei nervilor intercostali.

Tratament:

A.) - masaj manual pe tot trunchiul la nivel anterior si posterior, pe toata cutia toracica; cu insistente asupra miscarilor de neteziri circulare, frictiunilor usoare, netezire si vibratii.

- Se aplica infrarosii;

- Masaj neurosedativ si kinetic;

B.) - Miscari de rotatie a trunchiului spre stânga si apoi spre dreapta, altemativ

miscari de extensie urmate de aplecari;

-Vibroterapie.

d. Sciatica - Sau nevralgia de sciatic, dupa cum îi spune si numele, este o inflamatie a nervului sciatic, manifestata prin durere de-a lungul nervului, în zona lezata care poate fi cuprinsa de la zona lombosacrata, continuând pe jumatatea feselor, coborând pe coapsa, gamba pâna la calcâi, atât pe interiorul cât si pe exteriorul membrului inferior, din care cauza adesea mersul se produce greoi. Cauza acestei inflamatii poate fi de natura traumatica, discopatii lombare (hernii discale, tasari), tumoarea medulara, miscari bruste (având în consecinta subluxatii vertebrale), efort fizic deosebit si neobisnuit, expunerea la curenti de aer rece.

Tratament:

- Se va urmari eliminarea cauzelor de iritatie a nervului afectat;

- Masaj sub aplicare de infrarosii în zona lombosacrata;

- Masaj manual prin netezire pe tot spatele urmat de masarea centurii scapulare si a cefei, apoi a coloanei vertebrale, dupa care masajul zonei lombosacrate mai întâi cu miscari blânde care se vor transfoi-ma mai apoi din ce în ce crescendo în intensitate. Se continua masajul urmând traseul nervului sciatic descris mai sus, cu miscari de netezire, circulare, la intensitatea suportata de pacient, vibratii pentru calmarea durerilor, apoi frictiuni, framântari digitale si în încheiere o netezire.

e. Nevrita - Este inervatia unui nerv, manifestata, printr-o serie de tulburari în functie de particularitatile si functiile nervului afectat, cauzata de inflamatii sau infectii.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii manuale;

- masaj stimulent al circulatiei sanguine, neteziri, frictiuni usoare urmate de framântat blând, cernut, rulat si în încheiere netezire calmanta.

f. Polinevritele sau polineuropatii - Sunt nevrite ce afecteaza mai multi nervi concomitent. Se manifesta cu precadere asupra membrelor inferioare degenerând în paralizii flasce, amiotrofii, algii, parestezii (tulburare de sensibilitate, manifestata sub forma de arsura, cald, rece, furnicatura, amorteala, întepaturi, etc). Etiologia (cauzele) polinevritelor poate fi: boli infectioase, diabet, carente de vitamine, consum în exces sau intoxicatii de medicamente sau chiar alcool, tutun.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibratii de stimulare musculara;

- masaj de drenaj limfatic inclusiv pe zona afectata; de favorizare a circulatiei sanguine;

- masajul trofic de mentinere a elasticitatii musculaturii denervate, combatând edemele, prevenind instalarea tulburarilor trofice;

- masajul se va efectua cu manevre energice începând cu zona afectata, respectiv cu segmentul distal al piciorului si continuând cu cel proximal. Chiar daca se lucreaza la picior, netezirea se va efectua cu ambele mâini, apoi se aplica frictiunile pentru reglarea circulatiei sanguine, urmate de framântarea în cuta, cemutul si rulatul adecvate musculaturii hipotrofice. Masajul se încheie cu tapotament ventuza asociat cu alte forme de tapotament adecvate masei musculare.

g. Paralizia - Este o afectiune ce se manifesta prin nefunctionarea unor muschi ai membrelor, corpului sau organelor inteme, care poate fi datorata leziunilor sistemului nervos central sau periferic. Majoritatea sunt partiale (hemiplegii a unei jumatati de corp cuprinzând una dintre parti stânga sau dreapta) paraplegii; poate cuprinde parti inferioare ale corpului, monoplegia (paralizia unui singur picior sau o mâna). De regula cauzeaza o rigiditate, o contractura puternica a muschilor nefunctionabili ducând la atrofia acestora în timp.

Tratament:

- kinetoterapie;

- masaj pe toata zona afectata, insistând asupra deblocajelor energetice la musculatura rigida sau energizând musculatura atrofiata, favorizând circulatia sanguina. Masajele vor fi energice, cu frictiuni, ciupituri si terminate prin stimulare efectuate cu miscari de tapotament.

h. Poliomielita - Boala infectioasa ce cauzeaza paraliziea membrelor inferioare. Afecteaza copii.

Tratament:

- ca mai sus.

i. Parapareza sau paraplegia - Este o tulburare de origine piramidala a sistemului nervos, caracterizata printr-o limitare a miscarilor membrelor. Este cauzata de regula dupa traumatisme, compresiuni, infectii.

Tratament:

- acelasi ca pentru paralizie.

j. Paralizia de nervi periferici - Este o paralizie la nivel de nervi periferici cauzata de inflamatii putemice, ischemii sau viroze (în care caz tratamentul consta în masaj - insistând energic pe zonele afectate) fie o alta cauza o constituie traumatismele. De exemplu la picioare sau mâini prin contuzii, compresiuni, luxatii, plagi sau fracturi. Paralizia se manifesta prin disparitia miscarilor voluntare ale muschilor cu inervatia datorata nervului afectat, prin amiotrofie, tulburari de sensibilitate sau vasculare ale pielii. în functie de gradul leziunii, afectiunea e mai grava sau partiala, deci mai usoara.

Tratament:

- kinetoterapie;

- vibraj stimulator al musculaturii;

- masajul va urmari ameliorarea circulatiei sanguine locale, mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii denervate, prevenirea atrofierilor musculare. Masajul va fi executat ca un stimulent cu manevre energice, chiar si netezirile vor avea o nota energica. Frictiunile cu palmele sau chiar efectuate cu pumnul (partea dorsala a lui) activeaza asupra circulatiei sanguine.

Frictiunile si ciupiturile vor fi mai profund efectuate pentru a putea strabate pâna la nervul lezat care stimulat fiind, va favoriza excitatia musculaturii denervate.

Framântatul în cuta, rulatul si baterea sub forma de tocat urmate de tapotament vor finaliza masajul prin tonusul dat si excitabilitatea muschilor hipotrofici.

k. Pareza - Este o paralizie de forma usoara a unui muschi. Se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de control asupra muschiului afectat si tulburari trofice.

Tratament:

- Vezi paralizie.

l. Paralizia faciala - Este datorata proceselor ischemice, inflamatoare sau virotice a nervilor faciali. Se manifesta prin pareza diferitilor muschi ai fetei pe partea nervului afectat.

Tratament:

- infrarosii;

- kinetoterapia prin miscari de mimica în oglinda cu participarea muschilor afectati;

- Masaj stimulator, energic. Netezirile se fac cu vârful degetelor începând de la linia mediana a fetei pâna spre marginile fetei. Masajul se continua cu frictiuni si ciupituri si se termina cu miscari de tapotament percutat.

m. Hemiplegia - Este paralizia unei jumatati de corp. Aceasta poate sa fie flasca sau spastica. Ea survine în hemoragiile cerebrale, tumori, traumatisme cranio-cerebrale. În cazul în care mobilitatea este doar partial pierduta, vorbim de hemipareza.

Tratament:

- Se indica tratamentul specific paraliziilor, descris deja la diagnosticul paraliziei.

n. Tetraplegia – Este paralizia tuturor membrelor corpului uman. A nu se confunda cu paralizia generala de care se diferentiaza, prin pastrarea functionalitatii unei parti a corpului.

Tratament:

- Este specific paraliziilor;

o. Atrofia nervului - Este o tulburare caracterizata prin diminuarea volumului unor celule, tesuturi, structuri nervoase sau organe cu consecinte însemnate asupra functionabilitatii acestora sau prin lezarea centrilor nervosi. Atrofia nervilor poate apare în consecinta bolilor cronice degenerative: cerebrale, corticale, hepatita, musculare, senile etc.

Tratament:

- Masaj manual circulator pe tot organismul;

- Aplicarea metode vasoconstrictoare în zona musculaturii deservite de acesti nervi;

- Dupa primele 3 sedinte de masaj se va continua cu masajele circulatorii crescând în intensitate, se va insista pe masajul abdominal în functie de respiratie ca ciclu respirator consecutiv al pacientului, se vor urmari nervii pe traiectul lor în miscari aplicate cu policele, frictiuni, framântari usoare, tapotamente.

- Infrarosii;

- Vibratii;

- Dus scotian, rece-cald-rece.

p. Dupuytrenul - Este o boala caracterizata prin diminuarea volumului unor celule ce au cauzat retragerea tendoanelor degetelor dând o noua forma, denaturata, a mâinii, aceea de gheara.

Tratament:

- kinetoterapie cu executarea de miscari ale membrelor din articulatia umarului, apoi a degetelor;

- infrarosii;

- masajul general al spatelui, forma usoara, a coloanei vertebrale, coborând pe membrul afectat cu miscari circulare, apoi frictiuni, cu insistenta pe zona palmara si a degetelor, cu predilectie asupra spatiilor intermetatarsienelor. Masajul asupra degetelor se va efectua de la vârf catre palma. Masajul se va încheia prin scuturari, vibratii ce cuprind întreg membrul afectat de la vârful degetelor pâna la articulatia de baza, apoi centura de comunicare si în sfârsit coloana vertebrala în zona centurii (scapulare).

r. Scleroza - Este înlocuirea unui anumit tesut parenchimatos specific prin tesut conjunctiv fibros (a se vedea fîbroza). Ea reprezinta o modalitate de reparatie a unor tesuturi sau organe lezate, în care prin înlocuirea tesutului functional cu tesut conjunctiv, se produce o scadere a capacitatii functionale respective, spre exemplu arteroscleroza care se refera la peretii arteriali.

Tratament:

- Se trateaza ca fîbroza cu deosebirea ca, pentru a ajunge la sistemul nervos în scopul de a fortifica si nervii, vom lucra mai în profunzime acolo unde întâlnim o zona fara raspuns al nervilor.

s. Scleroza multipla sau scleroza în placi - Este o afectiune neurologica, care se caracterizeaza în functie de locul unde este instalatâ si în care se gaseste ca focar procesul de demielinizare, precum si de gradul întinderii ori de numarul placilor diseminate în întreg sistemul nervos.

Mielina = substanta alba de origine lipidica - grasimi constituite din alcooli si acizi grasi - care intra în alcatuirea tecii unor nervi.

Boala de regula se manifesta prin: hiper-reflectivitate osteotendinoasa, abolirea reflexelor abdominale, mers dezordonat, dismetrie. Miscari clonice involuntare ale globilor oculari, nevrita optica etc.

Tratament:

- Acelasi ca la scleroza.

- Masaj de reglare a metabolismului.

Concluzie : în tratamentele pe care omul si le aplica se recomanda sa nu lipseasca tratamentul de baza: masajul -cel mai eficace si natural tratament uitat parca de toata lumea, de medici chiar si de bolnavi, dar care intervine atât de benefic în rezolvarea problemelor de sanatate. În Orient oamenii sunt mult mai sanatosi decât noi pentru ca practica masajul. Noi de ce n-am putea?

AFECŢIUNI VASCULARE

a. Varice - Este o afectiune circulatorie venoasa, o insuficienta venoasa cronica, cu tulburari trofice. Se manifesta prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare si oboseala pe membrele afectate.

Tratament:

A.) Pacientul în pozitie culcata în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonala de pâna la 90 de grade

- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;

- Hidroterapie, dus scotian, prin altemanta apa rece cu apa calda, terminându-se cu temperatura care se afla în camera sau afara, daca urmeaza parasirea camerei;

- masaj - cu contraindicatie în tromboflebite;

B.) Masajul manual al membrului afectat:

- Se aplica un masaj specific acestei parti de corp;

- Se foloseste netezirea pe gambe si coapse în sens centripet, care usureaza hemodinamica venoasa. Se aplica frictiunea mai ales contra tulburarilor vasculotrofice ale pielii si tesuturilor subcutanate. Urmeaza tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia peretii venosi.

b. Afectiuni vasculare cu edeme cronice - Cresterea cantitatii de lichid la nivelul unui tesut - mai adesea pielea - datorita insuficientei circulatorii. Regiunea inflamata la presiunea cu degetul lasa o urma rezistenta numita godeu.

Tratament:

- Masajul partii care prezinta inflamatia;

- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.

c. Edeme - Reprezinta o crestere a cantitatii de lichid la nivelul unui tesut datorita insuficientei circulatorii, boli renale sau prezenta unui obstacol pe vase sanguine sau limfatice.

Cauza care o produce: insuficiente circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.

Se manifesta prin inflamatii care la presiunea cu degetul, lasa o urma persistenta. Este vizibila cel mai adesea la picioare, mâini, fata.

Tratament:

- se elimina cauza.

- vibroterapie,

- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizeaza drenarea limfei. Masajul special pe zona afectata va consta din netezire, framântari, presari, tocatul cu degetele, vibratii. Bineînteles totul se va executa dinspre exterior, spre inima.

d. Afectiuni vasculare de staza limfatica - încetinirea circulatiei limfei în urma unor obstacole.

Tratament: se vor executa:

- Masaj manual general, de drenaj limfatic;

- Vibratii generalizate - pentru a ajuta circulatia limfei;

- Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii si tesutului subcutanat în toate sensurile si pentru a facilita circulatia limfatica urmate de frictiuni cu ambele mâini pentru a îmbunatatii circulatia sanguina, si a favoriza resorbtia edemelor.

AFECŢIUNI VASCULARE · cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI VASCULARE

AFECŢIUNI VASCULARE

a. Varice - Este o afectiune circulatorie venoasa, o insuficienta venoasa cronica, cu tulburari trofice. Se manifesta prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare si oboseala pe membrele afectate.

Tratament:

A.) Pacientul în pozitie culcata în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonala de pâna la 90 de grade

- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici;

- Hidroterapie, dus scotian, prin altemanta apa rece cu apa calda, terminându-se cu temperatura care se afla în camera sau afara, daca urmeaza parasirea camerei;

- masaj - cu contraindicatie în tromboflebite;

B.) Masajul manual al membrului afectat:

- Se aplica un masaj specific acestei parti de corp;

- Se foloseste netezirea pe gambe si coapse în sens centripet, care usureaza hemodinamica venoasa. Se aplica frictiunea mai ales contra tulburarilor vasculotrofice ale pielii si tesuturilor subcutanate. Urmeaza tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia peretii venosi.

b. Afectiuni vasculare cu edeme cronice - Cresterea cantitatii de lichid la nivelul unui tesut - mai adesea pielea - datorita insuficientei circulatorii. Regiunea inflamata la presiunea cu degetul lasa o urma rezistenta numita godeu.

Tratament:

- Masajul partii care prezinta inflamatia;

- Masaj manual general, de drenaj limfatic descris mai jos.

c. Edeme - Reprezinta o crestere a cantitatii de lichid la nivelul unui tesut datorita insuficientei circulatorii, boli renale sau prezenta unui obstacol pe vase sanguine sau limfatice.

Cauza care o produce: insuficiente circulatorii, renale, cardiace, hepatice, pulmonare etc.

Se manifesta prin inflamatii care la presiunea cu degetul, lasa o urma persistenta. Este vizibila cel mai adesea la picioare, mâini, fata.

Tratament:

- se elimina cauza.

- vibroterapie,

- masajul zonei afectate urmat de un masaj general ce favorizeaza drenarea limfei. Masajul special pe zona afectata va consta din netezire, framântari, presari, tocatul cu degetele, vibratii. Bineînteles totul se va executa dinspre exterior, spre inima.

d. Afectiuni vasculare de staza limfatica - încetinirea circulatiei limfei în urma unor obstacole.

Tratament: se vor executa:

- Masaj manual general, de drenaj limfatic;

- Vibratii generalizate - pentru a ajuta circulatia limfei;

- Neteziri profunde în sens circular pentru a realiza mobilitatea pielii si tesutului subcutanat în toate sensurile si pentru a facilita circulatia limfatica urmate de frictiuni cu ambele mâini pentru a îmbunatatii circulatia sanguina, si a favoriza resorbtia edemelor.

AFECŢIUNI MUSCULARE

a. Atonia musculara - Amiotonia congenitala - Este diminuarea capacitatii contractile a muschilor,în perioada de repaus (fâra sa fie paralizie). În acest caz picioarele si muschii spatelui sunt cei mai afectati deoarece ligamentele sunt relaxate prin hipotonia musculara si prin urmare articulatiile sunt slabite. Pacientul oboseste atât la mers, cât si în pozitia sezut, iar pachetele musculare devin moi si fara tonusul necesar - normal.

b. Atrofia musculara - Este o tulburare caracterizata prin diminuarea volumului celulelor sau tesuturilor musculare prin nefunctionarea sau nesolicitarea acestora.

Tratament:

În toate diagnosticele de mai sus se va aplica acelasi tratament dupa cum urmeaza:

- Aplicarea de masaj manual circulator pe tot organismul;

- Aplicarea de metode vasoconstrictoare în zonele musculare cele mai afectate;

- Dupa primele trei sedinte de masaj se va continua cu masajele circulatorii, dar se va insista pe cel abdominal, în functie de ciclurile respiratorii consecutive ale pacientului;

- Vibroterapia generala;

- în timpul, tratamentului se recomanda aplicarea de raze infrarosii. În fiecare sedinta se va avansa în sensul cresterii energiei masajului, adica manipularile vor fi din ce în mai profunde. În caz de dureri musculare radiante vezi mai jos.

c. Dureri musculare - Este durerea care se manifesta la nivelul unuia sau mai multor muschi putând radia în una sau mai multe zone ale corpului, urmând traseul unui nerv, muschi, fascie, s.a., ca rezultat a unei leziuni sau tulburari musculare.

Tratament:

Se va aplica: - Infrarosii 5 minute.

- masajul manual:

- se vor urmarii nervii si fibrele (fasciculele musculare) pe întreg traiectul lor, cu unu sau mai multe degete. Se vor efectua miscari lente de alunecare cu policele pe toata zona dureroasa;

- vasoconstrictii în toate zonele iradiante ale durerii;

- vibratii generalizate;

d. Miozite - Este o inflamatie musculara care apare la unul sau mai multi muschi si care poate fi traumatica sau de natura inflamatorie.

Miozita traumatica - Spre deosebire de cea simpla, se datoreaza unor rani la suprafata muschiului, care pot produce infectii, provocând inflamatia.

Miozita reumatica - Spre deosebire de cea simpla, în acest caz este vorba despre o acumulare de acid lactic sau alte substante rezultate din metabolismul muscular sau a unor alterari ale terminatiilor nervoase si senzitive, a muschiului respectiv.

Tratament:

În miozita traumatica se va trata infectia ca atare.

În miozita reumatica, tratamentul va consta în:

- masaj manual în toata zona posterioara si anterioara, care se va face lent si cu pauze la muschii care devin durerosi;

- înainte de masaj se poate aplica tratamentul cu infrarosii;

- se va executa masajul unor anumite grupe de muschi, în timp ce la celelalte grupe vor fi supuse actiunii cu infrarosii;

- caldura prin infrarosii va fi bine controlata, ea trebuind a nu fi excesiva si nici de lunga durata. Va fi altemativa, timp de 2 -3 minute, cu pauze de 30 de secunde;

- vibroterapia se va face mai ales la muschii cu dureri, va fi la început blânda, apoi mai dura si la sfârsit, se revine ca la început;

- masajul manual aplicat va fi executat între circulatoriu si sedativ (netezire), deci va fi lent, mergând spre profunzime.

e. Miastenia gravis - Este o slabiciune generala a muschilor voluntari, în care bolnavul se epuizeaza foarte usor. In acest caz nu exista atrofie. Pot fi afectati muschii faciali, membrele superioare si inferioare, muschii toracici. Un rol considerabil în acest tip de boala îl joaca timusul.

Tratament:

- masaj manual general circulatoriu, în profunzime pentru a activa circulatia sanguina, masaj tonifiant si infrarosii.

- vibroterapia.

- dus scotian cald-rece, se va termina cu cald.

f. Boala „Thomsen" sau miotonia congenitala - Reprezinta o serie de spasme care se produc la nivelul muschilor voluntari. De fiecare data când se produce o miscare, acesti muschi se relaxeaza cu întârziere.

Tratament:

- manevre kinetice în zona poplitee, lombosacrata, ceafa pe partea posterioara cu manevre neurosedative;

- 5 minute infrarosii;

- masaj general.

g. Spasme musculare - Este durerea produsa prin contractia involuntara, a muschiului prin mecanisme reflexe; Cauzele pot fi multiple si complexe, incepând cu tulburari electrlitice caracteristice carentelor de calciu, magneziu, bor, pâna la cele de nartura neurologica (iritatii radiculare, tulburari piramidale si extrapiramidale în suferintele cerebrale, etc.)

Tratament:

- se trateaza ca ruptura musculara.

h. Hipertrofia musculara - Este cresterea exagerata a anumitor grupe de muschi prin uzul lor constant, fara repaus. Aceasta poate lua o nota idiopatica, mergând spre gigantism.

Tratament:

- masaj manual general relaxant, neurosedativ.

i. Pleurodinita - Este durerea muschilor care formeaza peretele toracic, si anume: pectoralii si intercostalii. Aici se produce o îngrosare a acestor muschi, iar durerea este mai accentuata în inspiratie.

Tratament:

- In prima sedinta se vor aplica ventuze pe muschii pectorali, intercostali si pe marele dintat, având grija sa nu se arda pielea mai sensibila în aceste zone. Se vor face vibratii usoare si discrete, frictiuni palmodigitale usoare si discrete, superficiale la aceiasi muschi.

- La a doua sedinta, se va face un masaj pe spate, insistând pe frictiuni si framântari.

- A treia sedinta va consta dintr-un masaj general al abdomenului si a muschilor pectorali. Se va insista pe presiuni palmare superficiale.

- La a patra sedinta, se va aplica un masaj manual general al întregii regiuni anterioare si posterioare, mai ales la cea a muschilor pectorali, marele dintat si intercostali. La abdomen nu trebuie omisa frictiunea palmodigitala de tip respirator, adica în inspir si expir profund al pacientului.

- In cea de-a 5-a sedinta se vor combina masajul general, plus ventuzele si razele infrarosii la muschii mentionati.

- Se vor repeta ultimii pasi si la celelalte sedinte ca la ultima sedinta.

j. Distrofia musculara sau miopatica - Este o degenerare progresiva a muschiului. Uneori, simptomele distrofiei pot sa se asemene cu distrofia musculara de tip infantil sau facio-scapulo-humeral care, de obicei, se manifesta înca din adolescenta. Aceasta se manifesta mai întâi prin afectarea muschilor facial: gura ramâne deschisa, pentru ca buzele sa slabeasca si sa se îngroase, pleoapele se închid cu multa greutate si sunt afectati muschii interiori ai limbii si ai ochilor. Mai târziu acest proces se prelungeste catre regiunea scapulara, cu rigiditatea umerilor, iar mai apoi procesul atinge bratele.

Tratament:

- acelasi ca pentru atrofii musculare.

k. Reumatism muscular - Este o boala inflamatorie, produsa de alergia organismului la infectia cu streptococul hemolitic, caracterizata prin inflamatia tesutului conjunctiv din întregul organism.

Mialgiile, neuromialgiile si miozitele au aceeasi factori etiologici cunoscuti: infectiile de focar, infectiile generale, traumatismele, eforturile, climatul rece si umed etc. Miozitele recunosc stari lezionare mai avansate (muschi tumefiati, cu noduli) si au ca simptom durerea si redoarea musculara. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia, mialgia fesiera.

MIALGIA = durere musculara.

Exemple de miozite: miozita reumatica (cu V.S.H. crescut). Miozita se deosebeste de mialgie datorita contracturilor (pe zona de muschi afectata) dobândite în plus fata de mialgie.

Tratament:

- vezi la ruptura musculara.

l. Lumbago - Este o boala inflamatorie, cu durere brusca, intensiva, localizata la nivelul regiunii lombo-sacrate, anume miofibrosita muschilor lombo-sacrati. Este provocata de obicei de umezeala, frig, curent de aer rece sau efort fizic neobisnuit, dar totodata poate fi provocat si de îmbolnavirea organelor vecine: coloana vertebrala, articulatia sacro-iliaca, rinichii, prostata sau organele genitale la femei. Aceasta boala se manifesta prin miscari rigide datorate muschilor inflamati pâna la contractare, deveniti rigizi; spasmele musculare sunt uneori scurte dar taioase, sau grave, ascutite. Uneori durerile tin doar câteva secunde. Muschii afectati sunt dorsal si cei spinali.

Tratament:

- aplicarea de infrarosii în regiunea lombosacrata, timp de 5 minute cu pauze de 30 secunde între ele.

- masaj manual superficial pe tot spatele mai întâi, apoi pe coloana vertebrala, ceafa, dupa care se va trece cu precadere la zona lombosacrata.

- masajul se face cu miscari lente la început, se va creste intensitatea încetul cu încetul; miscarile vor fi compresive, superficiale, medii, iar apoi profunde.

- se revine la infrarosii.

- se vor aplica frictiuni, plus tapotament usor si ritmic în afara locurilor dureroase.

- presiuni cu palmele în regiunea lombosacrata, efectuate de-a lungul coloanei vertebrale.

- se va face un masaj de tip circulator la extremitatile inferioare.

- vibratiile vor fi discrete si generale.

- infrarosii timp de 5 minute.

- se va executa netezire în toata regiunea pusterioara.

m. Nevralgia de trigemen prin fibrozita - Este o boala inflamatorie a tesutului muscular datorata inervatiei provocate prin nevralgia de trigemen. Aceasta este diferita fata de nevrita de trigemen. Ca puncte nervoase inflamate ce cauzeaza fibrozita din zona, enumeram:

- nervul supraorbital,

- ramura nervului oftalmic,

- nervul supratrochlear, ramura nervului oftalmic,

- nervul infraorbital - ramura terminala a nervului maxilar superior, ce trece dedesubtul ochiului,

- nervul temporal - ramura nervului orbital situat deasupra zigomaticului.

Tratament:

A.) Pacientul în decubit ventral

- Se aplica infrarosii cervicale;

- Masaj sedativ cu frictiuni în regiunea cervicala;

- Framântari digitale - în combinatie cu frictiuni;

B.) Pacientul în decubit dorsal:

- Se va efectua un masaj de drenaj limfatic;

- Se vor aplica miscari digitale pe portiunile dureroase inervate de trigemen;

n. Ruptura musculara - Este vorba de ruptura tendonului fibrei musculare sau a fibrei în sine. Daca ruptura se produce la nivelul fibrelor musculare, se produce cheag de sânge, care se acumuleaza si produce durere intensa.

Tratament:

Acest tratament se aplica nu numai în caz de ruptura musculara, ci si la fibrozita, spasm muscular, sau reumatism muscular dupa cum urmeaza:

- Se aplica infrarosii pe. grupa de muschi afectati, timp de 5 minute (cu perioade de pauza de 30 de secunde).

- Se va face un masaj manual generalizat în regiunea posterioara sau anterioara care va cuprinde regiunea amintita anterior.

- Se vor face frictiuni, framântari usoare în partea afectata si în zona cu rigiditatea crescuta.

- Se vor aplica presiuni în aceleasi zone, altemativ cu frictiuni.

- Vasoconstrictii în zonele musculare afectate.

- Aplicarea de infrarosii în zonele tratate (din nou, 3 min.).

- Terapia va fi generalizata si discreta.

- In caz de durere inter-spinoase (fara artroze), se vor aplica proceduri din lumbago, se va masa spatele în fiecare sedinta, cu manipulari generale.

AFECŢIUNI MUSCULARE · cum sa faci masaj · despre sanatate · masaj · masajul · sanatateverde

AFECŢIUNI MUSCULARE

AFECŢIUNI MUSCULARE

a. Atonia musculara - Amiotonia congenitala - Este diminuarea capacitatii contractile a muschilor,în perioada de repaus (fâra sa fie paralizie). În acest caz picioarele si muschii spatelui sunt cei mai afectati deoarece ligamentele sunt relaxate prin hipotonia musculara si prin urmare articulatiile sunt slabite. Pacientul oboseste atât la mers, cât si în pozitia sezut, iar pachetele musculare devin moi si fara tonusul necesar - normal.

b. Atrofia musculara - Este o tulburare caracterizata prin diminuarea volumului celulelor sau tesuturilor musculare prin nefunctionarea sau nesolicitarea acestora.

Tratament:

În toate diagnosticele de mai sus se va aplica acelasi tratament dupa cum urmeaza:

- Aplicarea de masaj manual circulator pe tot organismul;

- Aplicarea de metode vasoconstrictoare în zonele musculare cele mai afectate;

- Dupa primele trei sedinte de masaj se va continua cu masajele circulatorii, dar se va insista pe cel abdominal, în functie de ciclurile respiratorii consecutive ale pacientului;

- Vibroterapia generala;

- în timpul, tratamentului se recomanda aplicarea de raze infrarosii. În fiecare sedinta se va avansa în sensul cresterii energiei masajului, adica manipularile vor fi din ce în mai profunde. În caz de dureri musculare radiante vezi mai jos.

c. Dureri musculare - Este durerea care se manifesta la nivelul unuia sau mai multor muschi putând radia în una sau mai multe zone ale corpului, urmând traseul unui nerv, muschi, fascie, s.a., ca rezultat a unei leziuni sau tulburari musculare.

Tratament:

Se va aplica: - Infrarosii 5 minute.

- masajul manual:

- se vor urmarii nervii si fibrele (fasciculele musculare) pe întreg traiectul lor, cu unu sau mai multe degete. Se vor efectua miscari lente de alunecare cu policele pe toata zona dureroasa;

- vasoconstrictii în toate zonele iradiante ale durerii;

- vibratii generalizate;

d. Miozite - Este o inflamatie musculara care apare la unul sau mai multi muschi si care poate fi traumatica sau de natura inflamatorie.

Miozita traumatica - Spre deosebire de cea simpla, se datoreaza unor rani la suprafata muschiului, care pot produce infectii, provocând inflamatia.

Miozita reumatica - Spre deosebire de cea simpla, în acest caz este vorba despre o acumulare de acid lactic sau alte substante rezultate din metabolismul muscular sau a unor alterari ale terminatiilor nervoase si senzitive, a muschiului respectiv.

Tratament:

În miozita traumatica se va trata infectia ca atare.

În miozita reumatica, tratamentul va consta în:

- masaj manual în toata zona posterioara si anterioara, care se va face lent si cu pauze la muschii care devin durerosi;

- înainte de masaj se poate aplica tratamentul cu infrarosii;

- se va executa masajul unor anumite grupe de muschi, în timp ce la celelalte grupe vor fi supuse actiunii cu infrarosii;

- caldura prin infrarosii va fi bine controlata, ea trebuind a nu fi excesiva si nici de lunga durata. Va fi altemativa, timp de 2 -3 minute, cu pauze de 30 de secunde;

- vibroterapia se va face mai ales la muschii cu dureri, va fi la început blânda, apoi mai dura si la sfârsit, se revine ca la început;

- masajul manual aplicat va fi executat între circulatoriu si sedativ (netezire), deci va fi lent, mergând spre profunzime.

e. Miastenia gravis - Este o slabiciune generala a muschilor voluntari, în care bolnavul se epuizeaza foarte usor. In acest caz nu exista atrofie. Pot fi afectati muschii faciali, membrele superioare si inferioare, muschii toracici. Un rol considerabil în acest tip de boala îl joaca timusul.

Tratament:

- masaj manual general circulatoriu, în profunzime pentru a activa circulatia sanguina, masaj tonifiant si infrarosii.

- vibroterapia.

- dus scotian cald-rece, se va termina cu cald.

f. Boala „Thomsen" sau miotonia congenitala - Reprezinta o serie de spasme care se produc la nivelul muschilor voluntari. De fiecare data când se produce o miscare, acesti muschi se relaxeaza cu întârziere.

Tratament:

- manevre kinetice în zona poplitee, lombosacrata, ceafa pe partea posterioara cu manevre neurosedative;

- 5 minute infrarosii;

- masaj general.

g. Spasme musculare - Este durerea produsa prin contractia involuntara, a muschiului prin mecanisme reflexe; Cauzele pot fi multiple si complexe, incepând cu tulburari electrlitice caracteristice carentelor de calciu, magneziu, bor, pâna la cele de nartura neurologica (iritatii radiculare, tulburari piramidale si extrapiramidale în suferintele cerebrale, etc.)

Tratament:

- se trateaza ca ruptura musculara.

h. Hipertrofia musculara - Este cresterea exagerata a anumitor grupe de muschi prin uzul lor constant, fara repaus. Aceasta poate lua o nota idiopatica, mergând spre gigantism.

Tratament:

- masaj manual general relaxant, neurosedativ.

i. Pleurodinita - Este durerea muschilor care formeaza peretele toracic, si anume: pectoralii si intercostalii. Aici se produce o îngrosare a acestor muschi, iar durerea este mai accentuata în inspiratie.

Tratament:

- In prima sedinta se vor aplica ventuze pe muschii pectorali, intercostali si pe marele dintat, având grija sa nu se arda pielea mai sensibila în aceste zone. Se vor face vibratii usoare si discrete, frictiuni palmodigitale usoare si discrete, superficiale la aceiasi muschi.

- La a doua sedinta, se va face un masaj pe spate, insistând pe frictiuni si framântari.

- A treia sedinta va consta dintr-un masaj general al abdomenului si a muschilor pectorali. Se va insista pe presiuni palmare superficiale.

- La a patra sedinta, se va aplica un masaj manual general al întregii regiuni anterioare si posterioare, mai ales la cea a muschilor pectorali, marele dintat si intercostali. La abdomen nu trebuie omisa frictiunea palmodigitala de tip respirator, adica în inspir si expir profund al pacientului.

- In cea de-a 5-a sedinta se vor combina masajul general, plus ventuzele si razele infrarosii la muschii mentionati.

- Se vor repeta ultimii pasi si la celelalte sedinte ca la ultima sedinta.

j. Distrofia musculara sau miopatica - Este o degenerare progresiva a muschiului. Uneori, simptomele distrofiei pot sa se asemene cu distrofia musculara de tip infantil sau facio-scapulo-humeral care, de obicei, se manifesta înca din adolescenta. Aceasta se manifesta mai întâi prin afectarea muschilor facial: gura ramâne deschisa, pentru ca buzele sa slabeasca si sa se îngroase, pleoapele se închid cu multa greutate si sunt afectati muschii interiori ai limbii si ai ochilor. Mai târziu acest proces se prelungeste catre regiunea scapulara, cu rigiditatea umerilor, iar mai apoi procesul atinge bratele.

Tratament:

- acelasi ca pentru atrofii musculare.

k. Reumatism muscular - Este o boala inflamatorie, produsa de alergia organismului la infectia cu streptococul hemolitic, caracterizata prin inflamatia tesutului conjunctiv din întregul organism.

Mialgiile, neuromialgiile si miozitele au aceeasi factori etiologici cunoscuti: infectiile de focar, infectiile generale, traumatismele, eforturile, climatul rece si umed etc. Miozitele recunosc stari lezionare mai avansate (muschi tumefiati, cu noduli) si au ca simptom durerea si redoarea musculara. Exemple de mialgii: lumbago, cervicalgia, dorsalgia, mialgia fesiera.

MIALGIA = durere musculara.

Exemple de miozite: miozita reumatica (cu V.S.H. crescut). Miozita se deosebeste de mialgie datorita contracturilor (pe zona de muschi afectata) dobândite în plus fata de mialgie.

Tratament:

- vezi la ruptura musculara.

l. Lumbago - Este o boala inflamatorie, cu durere brusca, intensiva, localizata la nivelul regiunii lombo-sacrate, anume miofibrosita muschilor lombo-sacrati. Este provocata de obicei de umezeala, frig, curent de aer rece sau efort fizic neobisnuit, dar totodata poate fi provocat si de îmbolnavirea organelor vecine: coloana vertebrala, articulatia sacro-iliaca, rinichii, prostata sau organele genitale la femei. Aceasta boala se manifesta prin miscari rigide datorate muschilor inflamati pâna la contractare, deveniti rigizi; spasmele musculare sunt uneori scurte dar taioase, sau grave, ascutite. Uneori durerile tin doar câteva secunde. Muschii afectati sunt dorsal si cei spinali.

Tratament:

- aplicarea de infrarosii în regiunea lombosacrata, timp de 5 minute cu pauze de 30 secunde între ele.

- masaj manual superficial pe tot spatele mai întâi, apoi pe coloana vertebrala, ceafa, dupa care se va trece cu precadere la zona lombosacrata.

- masajul se face cu miscari lente la început, se va creste intensitatea încetul cu încetul; miscarile vor fi compresive, superficiale, medii, iar apoi profunde.

- se revine la infrarosii.

- se vor aplica frictiuni, plus tapotament usor si ritmic în afara locurilor dureroase.

- presiuni cu palmele în regiunea lombosacrata, efectuate de-a lungul coloanei vertebrale.

- se va face un masaj de tip circulator la extremitatile inferioare.

- vibratiile vor fi discrete si generale.

- infrarosii timp de 5 minute.

- se va executa netezire în toata regiunea pusterioara.

m. Nevralgia de trigemen prin fibrozita - Este o boala inflamatorie a tesutului muscular datorata inervatiei provocate prin nevralgia de trigemen. Aceasta este diferita fata de nevrita de trigemen. Ca puncte nervoase inflamate ce cauzeaza fibrozita din zona, enumeram:

- nervul supraorbital,

- ramura nervului oftalmic,

- nervul supratrochlear, ramura nervului oftalmic,

- nervul infraorbital - ramura terminala a nervului maxilar superior, ce trece dedesubtul ochiului,

- nervul temporal - ramura nervului orbital situat deasupra zigomaticului.

Tratament:

A.) Pacientul în decubit ventral

- Se aplica infrarosii cervicale;

- Masaj sedativ cu frictiuni în regiunea cervicala;

- Framântari digitale - în combinatie cu frictiuni;

B.) Pacientul în decubit dorsal:

- Se va efectua un masaj de drenaj limfatic;

- Se vor aplica miscari digitale pe portiunile dureroase inervate de trigemen;

n. Ruptura musculara - Este vorba de ruptura tendonului fibrei musculare sau a fibrei în sine. Daca ruptura se produce la nivelul fibrelor musculare, se produce cheag de sânge, care se acumuleaza si produce durere intensa.

Tratament:

Acest tratament se aplica nu numai în caz de ruptura musculara, ci si la fibrozita, spasm muscular, sau reumatism muscular dupa cum urmeaza:

- Se aplica infrarosii pe. grupa de muschi afectati, timp de 5 minute (cu perioade de pauza de 30 de secunde).

- Se va face un masaj manual generalizat în regiunea posterioara sau anterioara care va cuprinde regiunea amintita anterior.

- Se vor face frictiuni, framântari usoare în partea afectata si în zona cu rigiditatea crescuta.

- Se vor aplica presiuni în aceleasi zone, altemativ cu frictiuni.

- Vasoconstrictii în zonele musculare afectate.

- Aplicarea de infrarosii în zonele tratate (din nou, 3 min.).

- Terapia va fi generalizata si discreta.

- In caz de durere inter-spinoase (fara artroze), se vor aplica proceduri din lumbago, se va masa spatele în fiecare sedinta, cu manipulari generale.

MASAJUL TERAPEUTIC

Principalele afectiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:

1. Afectiuni ale articulatiilor si tendoanelor:

- omalgii

- contracturi musculare

- tendinopatii - torticolis

- cefalee fibrozitica

- fibrozita

2. Afectiuni cu deformari ale coloanei vertebrale:

- cifoza

- lordoza

- scolioza

3. Afectiuni musculare:



- atonii musculare

- atrofii musculare

- miozite

- miastenia gravis

- hipertrofia musculara

- distrofia musculara

- dureri radiante musculare

- miotonia congenitala - boala Thomsen

- spasme musculare

- pleurodinita

- reumatism muscular

- lumbago

- ruptura musculara

- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afectiuni traumatice ale aparatului locomotor:

- contuzii

- entorsa

- luxatia

- întinderi musculare

- întinderi de ligamente

- cicatricea

- fractura - sechele

5. Afectiuni vasculare:

- îndeosebi de tip venos-varice

- cu edeme cronice

- staza limfatica

6. Afectiuni neurologice

- nevralgii: - nevralgia de trigemen

- nevralgia intercostala

- nevralgia de sciatic - sciatica

- nevrite - polinevrite – polineuropatii;

- paralizia: - parapareza - paraplegii;

- poliomelita

- pareza

- paralizia de nervi periferici

- p. faciala

- hemiplegia

- tetraplegia

- atrofia nervului

- dupuytrenul

- scleroza - scleroza multipla (sau în placi)

7. Afectiuni datorate metabolismului

-de nutritie:

– oboseala

- debilitatea fizica

- obezitatea

- celulita

- guta

- diabetul

-reumatismale de tip inflamator:

- artritele

- poliartritele reumatismale

- spondilita anchilopoetica

- bursita

- reumatismale de tip degenerativ:

- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)

- artroza articulatiilor membrelor

(gonartroza, coxartroza, etc.)

- hidrartroza

- redoarea articulara

despre masaj · despre sanatate · masaj · masajul · MASAJUL TERAPEUTIC · masoterapia · sanatateverde

MASAJUL TERAPEUTIC

MASAJUL TERAPEUTIC

Principalele afectiuni beneficiare ale masoterapiei sunt:

1. Afectiuni ale articulatiilor si tendoanelor:

- omalgii

- contracturi musculare

- tendinopatii - torticolis

- cefalee fibrozitica

- fibrozita

2. Afectiuni cu deformari ale coloanei vertebrale:

- cifoza

- lordoza

- scolioza

3. Afectiuni musculare:



- atonii musculare

- atrofii musculare

- miozite

- miastenia gravis

- hipertrofia musculara

- distrofia musculara

- dureri radiante musculare

- miotonia congenitala - boala Thomsen

- spasme musculare

- pleurodinita

- reumatism muscular

- lumbago

- ruptura musculara

- nevralgia de trigemen prin fibrozare

4. Afectiuni traumatice ale aparatului locomotor:

- contuzii

- entorsa

- luxatia

- întinderi musculare

- întinderi de ligamente

- cicatricea

- fractura - sechele

5. Afectiuni vasculare:

- îndeosebi de tip venos-varice

- cu edeme cronice

- staza limfatica

6. Afectiuni neurologice

- nevralgii: - nevralgia de trigemen

- nevralgia intercostala

- nevralgia de sciatic - sciatica

- nevrite - polinevrite – polineuropatii;

- paralizia: - parapareza - paraplegii;

- poliomelita

- pareza

- paralizia de nervi periferici

- p. faciala

- hemiplegia

- tetraplegia

- atrofia nervului

- dupuytrenul

- scleroza - scleroza multipla (sau în placi)

7. Afectiuni datorate metabolismului

-de nutritie:

– oboseala

- debilitatea fizica

- obezitatea

- celulita

- guta

- diabetul

-reumatismale de tip inflamator:

- artritele

- poliartritele reumatismale

- spondilita anchilopoetica

- bursita

- reumatismale de tip degenerativ:

- artroza - artroza coloanei vertebrale (spondiloza)

- artroza articulatiilor membrelor

(gonartroza, coxartroza, etc.)

- hidrartroza

- redoarea articulara

Masajul reflexogen pe ureche

0 alta zona reflexogena, folosita în scopuri terapeutice dar si diagnostice, este pavilionul urechii. Prima sa cartografie, completa, apartine medicului francez Paul Nogie considerat si parintele auriculoterapiei moderne, cel care a pus bazele teoretice si practice ale acestei metode. Nogier a fost cel dintâi care a intuit proiectia, pe fata interna a pavilionului urechii, a unui fat cu capul în jos. Tot el a întocmit si prima cartografie completa pavilionului urechii. Ulterior, J. Bossy a întocmit reprezentarea inervatiei somatice si viscerale pe pavilionul urechii. Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. Stimularea punctelor de proiectie ale organelor respective, prin masaj cu un stilet metalic sau din sticla, subtiri, cu ace speciale, cu anumiti curenti electrici, generati de aparate speciale, poate produce ameliorarea unor suferinte: dureri de orice fel, rinita alergica, astm bronsic, migrena, insomnie etc.

Urechea este si ea oglinda sanatatii noastre: lobul inferior bine dezvoltat înseamna o vitalitate crescuta; un lob inferior subtire si brazdat pe centru înseamna scaderea vitalitatii; un lob inferior umflat si rosu semnifica o proasta circulatie periferica, mai ales cea a limfei; o ureche rotunda si mare este întâlnita la persoane cu activitate intelectuala intensa. Manevre reflexogene la îndemâna oricui: tragerea de lobul urechii si purtarea de inele mici, stimuleaza acuitatea vizuala; tragerea de lobul urechii mareste atentia (manevra folosita la unii scolari); tragerea în sus a pavilionului urechii, de partea sa superioara, creste forta membrelor inferioare; tragerea înapoi, din partea mijlocie, creste forta bratelor; ciupirea marginii pavilionului produce revigorarea organismului, ca si frecarea întregului pavilion.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · Masajul reflexogen pe ureche · sanatateverde

Masajul reflexogen pe ureche

Masajul reflexogen pe ureche

0 alta zona reflexogena, folosita în scopuri terapeutice dar si diagnostice, este pavilionul urechii. Prima sa cartografie, completa, apartine medicului francez Paul Nogie considerat si parintele auriculoterapiei moderne, cel care a pus bazele teoretice si practice ale acestei metode. Nogier a fost cel dintâi care a intuit proiectia, pe fata interna a pavilionului urechii, a unui fat cu capul în jos. Tot el a întocmit si prima cartografie completa pavilionului urechii. Ulterior, J. Bossy a întocmit reprezentarea inervatiei somatice si viscerale pe pavilionul urechii. Pe ureche sunt proiectate toate organele corpului. Stimularea punctelor de proiectie ale organelor respective, prin masaj cu un stilet metalic sau din sticla, subtiri, cu ace speciale, cu anumiti curenti electrici, generati de aparate speciale, poate produce ameliorarea unor suferinte: dureri de orice fel, rinita alergica, astm bronsic, migrena, insomnie etc.

Urechea este si ea oglinda sanatatii noastre: lobul inferior bine dezvoltat înseamna o vitalitate crescuta; un lob inferior subtire si brazdat pe centru înseamna scaderea vitalitatii; un lob inferior umflat si rosu semnifica o proasta circulatie periferica, mai ales cea a limfei; o ureche rotunda si mare este întâlnita la persoane cu activitate intelectuala intensa. Manevre reflexogene la îndemâna oricui: tragerea de lobul urechii si purtarea de inele mici, stimuleaza acuitatea vizuala; tragerea de lobul urechii mareste atentia (manevra folosita la unii scolari); tragerea în sus a pavilionului urechii, de partea sa superioara, creste forta membrelor inferioare; tragerea înapoi, din partea mijlocie, creste forta bratelor; ciupirea marginii pavilionului produce revigorarea organismului, ca si frecarea întregului pavilion.

Masajul reflexogen al mâinilor

Ca si picioarele, mâinile prezinta numeroase zone reflexogene ce pot fi folosite în scopuri diagnostice si terapeutice. Importanta degetelor mâinilor este cu mult mai mare decât a picioarelor, mai ales degetul mare pe care se gasesc numeroase astfel de zone. De asemenea, pielea spatiilor interdigitale poseda zone reflexogene, ca de exemplu cel dintre degetul mare si aratator.

Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulate prin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia, timp de câteva secunde. Unii terapeuti folosesc pentru zone mai întinse stimulari cu dintii unui pieptene sau ciupirea pielii, mai ales la vârful degetelor, cu un cârlig de rufe.

De reflexologia mâinilor s-au ocupat cercetatori americani (Fitzgerald, Dale), japonezi (Hirata, Yamamoto) si, bineînteles, chinezi, care încadreaza mâinile în microsistemele de acupunctura. Un aport deosebit în aceasta privinta l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a întocmit si o cartografie a mâinilor.

Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pe mâini (fata palmara si dorsala), situate în afara meridianelor.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj maini · masajul · Masajul reflexogen al mâinilor · sanatateverde

Masajul reflexogen al mâinilor

Masajul reflexogen al mâinilor

Ca si picioarele, mâinile prezinta numeroase zone reflexogene ce pot fi folosite în scopuri diagnostice si terapeutice. Importanta degetelor mâinilor este cu mult mai mare decât a picioarelor, mai ales degetul mare pe care se gasesc numeroase astfel de zone. De asemenea, pielea spatiilor interdigitale poseda zone reflexogene, ca de exemplu cel dintre degetul mare si aratator.

Punctele sensibile sau chiar dureroase pot fi stimulate prin masaj digital, cu pulpa degetului, sau chiar cu unghia, timp de câteva secunde. Unii terapeuti folosesc pentru zone mai întinse stimulari cu dintii unui pieptene sau ciupirea pielii, mai ales la vârful degetelor, cu un cârlig de rufe.

De reflexologia mâinilor s-au ocupat cercetatori americani (Fitzgerald, Dale), japonezi (Hirata, Yamamoto) si, bineînteles, chinezi, care încadreaza mâinile în microsistemele de acupunctura. Un aport deosebit în aceasta privinta l-a avut profesorul francez J. Bossy, care a întocmit si o cartografie a mâinilor.

Autorii chinezi vorbesc de puncte de acupunctura pe mâini (fata palmara si dorsala), situate în afara meridianelor.

Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor

Masarea unor puncte de pe talpi si picioare, în scopuri terapeutice, este o practica foarte veche, ea aflându-se de milenii în arsenalele terapeutice ale medicinii traditionale din China si India, fiind preluata, din secolul al VI-lea, si de japonezi.

În antichitate se credea ca pe suprafata unor segmente ale corpului, printre care si picioarele, sunt reprezentate toate organele. Medicii vremurilor au observat ca unele zone de proiectie devin sensibile când organul respectiv se îmbolnaveste. De aici ideea de a fi masate cu degetul sau cu alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinte.

Masajul punctelor de pe talpi si picioare (podopunctura) se practica astazi pe scara mare în estul Asiei, metoda adoptata la jumatatea secolului trecut si de numerosi terapeuti naturisti din Europa si America de Nord. Un merit deosebit în raspândirea acestei metode îl are specialistul america, W. H. Fitzgerald, care a denumit-o zonoterapie.

În Japonia zilelor noastre exista specialisti care practica, nu numai presopunctura talpilor si picioarelor în scopuri terapeutice, dar si diagnostice, specialitatea lor fiind cunoscuta sub denumirea de sokushindo,

În Japonia profesionistii folosesc urmatoarele zone reflexogene:

-zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale, fiecare fiind în relatie cu un anumit organ: trahee si bronsii, plamâni, inima, ficat, vezica biliara, splina-pancreas, stomac, rinichi, intestin gros, intestin subtire, vezica, organe genitale.La nivelul piciorului se gasesc proiectate: arborele bronsic, plamânii, inima, ficatul si vezicula biliara.

- zonele Sokushindo, ilustrate prin cartografii precise, în care coloana vertebrala se afla pe marginea interna a labei piciorului;

- zonele Shiatsu, cu 44 de puncte pe picior.

În China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctura, situate în afara meridianelor. La rândul lor, specialistii taiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.

În SUA podopunctura a constituit obiect de studiu pentru numerosi specialisti, printre care: Fitzgerald, Riley (cercetarile sale fiind preluate de suedeza Eunice Ingham), R.A.Dale.

Masajul talpilor picioarelor sunt folosite astazi în foarte multe tari occidentale, în scop diagnostic si terapeutic.

Reflexodiagnosticul consta din reperarea punctelor sensibile sau chiar dureroase de pe talpi, printr-o palpare minutioasa cu vârful unui deget. Punctele sensibile semnifica suferinta organelor proiectate în acel loc.

Reflexoterapia consta din stimularea punctelor sensibile, în ordinea indicata pentru fiecare boala, cu vârful degetului, cu un instrument improvizat (betigas de lemn, cu vârful rotunjit al stiloului, al unei baghete de sticla etc.). Punctele se maseaza câteva minute pâna la disparitia durerii locale si a granulatiilor de sub piele. Aceste manevre deblocheaza energiile din corp si îmbunatatesc circulatia sângelui si obtin, pe cale reflexa, normalizarea functiei organului respectiv.

Masajul se executa nu numai pe talpi, dar si la nivelul picioarelor pe o piele curata si sânatoasâ (fara bataturi, rani, tumori etc.).

Înainte si dupa tratament, se executa masajul blând al talpilor, cu palma, timp de 20-30 de secunde. Pentru suferintele acute se recomanda 1-3 sedinte pe zi, durata lor putând fi pâna la 30 de minute, iar pentru cele cronice, 2-3 sedinte pe saptamâna.

În timpul masajului bolnavul va sta culcat cu fata în sus, iar masorul într-o pozitie cât mai comoda, asezat pe un scaun. El se va concentra strict asupra masajului, alte activitati simultane (conversatii, privit la televizor) fiind interzise.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj maini · masaj talpi · masajul · Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor · sanatateverde

Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor

Masajul reflexogen al talpilor si al picioarelor

Masarea unor puncte de pe talpi si picioare, în scopuri terapeutice, este o practica foarte veche, ea aflându-se de milenii în arsenalele terapeutice ale medicinii traditionale din China si India, fiind preluata, din secolul al VI-lea, si de japonezi.

În antichitate se credea ca pe suprafata unor segmente ale corpului, printre care si picioarele, sunt reprezentate toate organele. Medicii vremurilor au observat ca unele zone de proiectie devin sensibile când organul respectiv se îmbolnaveste. De aici ideea de a fi masate cu degetul sau cu alte mijloace pentru ameliorarea unor suferinte.

Masajul punctelor de pe talpi si picioare (podopunctura) se practica astazi pe scara mare în estul Asiei, metoda adoptata la jumatatea secolului trecut si de numerosi terapeuti naturisti din Europa si America de Nord. Un merit deosebit în raspândirea acestei metode îl are specialistul america, W. H. Fitzgerald, care a denumit-o zonoterapie.

În Japonia zilelor noastre exista specialisti care practica, nu numai presopunctura talpilor si picioarelor în scopuri terapeutice, dar si diagnostice, specialitatea lor fiind cunoscuta sub denumirea de sokushindo,

În Japonia profesionistii folosesc urmatoarele zone reflexogene:

-zonele Hirata: reprezentate de 12 benzi orizontale, fiecare fiind în relatie cu un anumit organ: trahee si bronsii, plamâni, inima, ficat, vezica biliara, splina-pancreas, stomac, rinichi, intestin gros, intestin subtire, vezica, organe genitale.La nivelul piciorului se gasesc proiectate: arborele bronsic, plamânii, inima, ficatul si vezicula biliara.

- zonele Sokushindo, ilustrate prin cartografii precise, în care coloana vertebrala se afla pe marginea interna a labei piciorului;

- zonele Shiatsu, cu 44 de puncte pe picior.

În China se folosesc 32 de puncte pentru podopunctura, situate în afara meridianelor. La rândul lor, specialistii taiwanezi folosesc 25 de puncte situate pe picior.

În SUA podopunctura a constituit obiect de studiu pentru numerosi specialisti, printre care: Fitzgerald, Riley (cercetarile sale fiind preluate de suedeza Eunice Ingham), R.A.Dale.

Masajul talpilor picioarelor sunt folosite astazi în foarte multe tari occidentale, în scop diagnostic si terapeutic.

Reflexodiagnosticul consta din reperarea punctelor sensibile sau chiar dureroase de pe talpi, printr-o palpare minutioasa cu vârful unui deget. Punctele sensibile semnifica suferinta organelor proiectate în acel loc.

Reflexoterapia consta din stimularea punctelor sensibile, în ordinea indicata pentru fiecare boala, cu vârful degetului, cu un instrument improvizat (betigas de lemn, cu vârful rotunjit al stiloului, al unei baghete de sticla etc.). Punctele se maseaza câteva minute pâna la disparitia durerii locale si a granulatiilor de sub piele. Aceste manevre deblocheaza energiile din corp si îmbunatatesc circulatia sângelui si obtin, pe cale reflexa, normalizarea functiei organului respectiv.

Masajul se executa nu numai pe talpi, dar si la nivelul picioarelor pe o piele curata si sânatoasâ (fara bataturi, rani, tumori etc.).

Înainte si dupa tratament, se executa masajul blând al talpilor, cu palma, timp de 20-30 de secunde. Pentru suferintele acute se recomanda 1-3 sedinte pe zi, durata lor putând fi pâna la 30 de minute, iar pentru cele cronice, 2-3 sedinte pe saptamâna.

În timpul masajului bolnavul va sta culcat cu fata în sus, iar masorul într-o pozitie cât mai comoda, asezat pe un scaun. El se va concentra strict asupra masajului, alte activitati simultane (conversatii, privit la televizor) fiind interzise.

Masajul vertebral reflexogen

0 metoda terapeutica mai putin cunoscuta la noi în tara, dar foarte raspândita în America de Nord si Europa de Vest, este chiroterapia. Ea mai este cunoscuta si sub alte denumiri: osteoterapie, osteopatie, chiropractica, manipulari, medicina osteopata si vertebroterapie.

Chiroterapia (gr.kheir=mana; therapia=lecuire) consta din folosirea mâinilor, cu ajutorul carora terapeutul imprima anumite miscari unei articulatii, în scopul ameliorarii sau chiar vindecarii, pe cale reflexa, a unor suferinte locale sau la distanta. Miscarile respective sunt de mai multe feluri: presiuni, împingeri, tractiuni, rasuciri si masaje.

Manipularile provoaca reflexe la distanta, care au o influenta pozitiva asupra unui organism bolnav. Despre reflexele produse cu ocazia manipularilor vertebrale s-a ocupat, la începutul secolului al XX-lea, medicul american Albert Abrams. Foarte multe dintre efectele acestor manipulari erau asemanatoare celor obtinute prin acupunctura.

Abrams a studiat, în acelasi timp, si reflexele vertebrale produse prin percutia cu vârful degetului a apofizelor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paravertebrale.

Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondilo-terapie) au fost puse de Albert Abrams. Percutia apofizelor spinoase ale vertebrelor actioneaza asupra ganglionilor si viscerelor corespunzatoare.

Stimularea locala poate fi facuta cu vârful degetului sau prin percutia (cu marginea mâini) pe degetul aplicat pe vertebra. Percutiile vor fi blânde, regulate, într-un ritm de 65 pe minut.

Se mai folosesc presiuni cu vârful degetelor, paravertebral, unilateral sau bilateral, timp de 10 secunde, pe anumite puncte.

Manevrele vor fi alternate cu pauze: percutii (4-5 secunde), pauza de 2-3 minute, apoi presiuni paravertebrale (10-15 secunde).

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · Masajul vertebral reflexogen · sanatateverde

Masajul vertebral reflexogen

Masajul vertebral reflexogen

0 metoda terapeutica mai putin cunoscuta la noi în tara, dar foarte raspândita în America de Nord si Europa de Vest, este chiroterapia. Ea mai este cunoscuta si sub alte denumiri: osteoterapie, osteopatie, chiropractica, manipulari, medicina osteopata si vertebroterapie.

Chiroterapia (gr.kheir=mana; therapia=lecuire) consta din folosirea mâinilor, cu ajutorul carora terapeutul imprima anumite miscari unei articulatii, în scopul ameliorarii sau chiar vindecarii, pe cale reflexa, a unor suferinte locale sau la distanta. Miscarile respective sunt de mai multe feluri: presiuni, împingeri, tractiuni, rasuciri si masaje.

Manipularile provoaca reflexe la distanta, care au o influenta pozitiva asupra unui organism bolnav. Despre reflexele produse cu ocazia manipularilor vertebrale s-a ocupat, la începutul secolului al XX-lea, medicul american Albert Abrams. Foarte multe dintre efectele acestor manipulari erau asemanatoare celor obtinute prin acupunctura.

Abrams a studiat, în acelasi timp, si reflexele vertebrale produse prin percutia cu vârful degetului a apofizelor spinoase sau prin exercitarea de presiuni paravertebrale.

Bazele reflexoterapiei vertebrale moderne (spondilo-terapie) au fost puse de Albert Abrams. Percutia apofizelor spinoase ale vertebrelor actioneaza asupra ganglionilor si viscerelor corespunzatoare.

Stimularea locala poate fi facuta cu vârful degetului sau prin percutia (cu marginea mâini) pe degetul aplicat pe vertebra. Percutiile vor fi blânde, regulate, într-un ritm de 65 pe minut.

Se mai folosesc presiuni cu vârful degetelor, paravertebral, unilateral sau bilateral, timp de 10 secunde, pe anumite puncte.

Manevrele vor fi alternate cu pauze: percutii (4-5 secunde), pauza de 2-3 minute, apoi presiuni paravertebrale (10-15 secunde).

Masajul conjunctiv reflexogen



Aceasta metoda terapeutica a fost descoperita întâmplator în anul 1929 de catre maseoza germana, Dicke. Suferinda de arteriopatie cronica obliteranta, la unul din membrele inferioare, ea statea mult timp în pat. Într-una din zile, a avut ideea de a-si masa cu vârful degetelor câteva zone împastate de pe piele, pe care le descoperise întâmplator în regiunea sacrata si pe crestele oaselor bazinului (iliace). Dupa nenumarate zile de automasaj, bolnava a observat aparitia unor furnicaturi la nivelul piciorului bolnav si usoare senzatii de caldura locala. Ulterior si-a extins masajul si în regiunea trohanteriana (fata externa a coapsei), prin manevre mai energice, executate ore întregi. Dupa trei luni de automasaj energic, zilnic, durerile din membrul bolnav s-au ameliorat simtitor.

Cazul a facut multa vâlva în lumea medicala, „miraculosul" tratament fiind preluat de o clinica medicala universitara din Fribourg, care l-a aplicat si în alte boli: miocardita, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala etc. Acest masaj, denumit de medicii germani „Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior în clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologice, ginecologie etc.

0 contributie importanta la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube, Kohlrausch si Kliber, ultimul publicând o lucrare de specialitate, intitulata „Segmentherapie ", în care si-a prezentat propriile sale observatii.

Toti medicii practicieni erau convinsi ca masajul tesutului conjunctiv actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, obtinând, în felul acesta, ameliorarea unor tulburari functionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai cu masaj, dar si cu alte mijloace: caldura locala (împachetari), injectii locale cu substante anesteziante.

La Congresul Mondial de masaj si kineziterapie, din 1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile si cercetarile sale în domeniul masajului reflex terapeutic. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre masajul lui Dicke.

Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeasi structura si aceleasi functii, face legatura între tesuturi si între acestea si organe, având, în acelasi timp, si un rol de sustinere. Ţesutul lax subcutanat contine fibre elastice (care îi confera elasticitatea) si fibre colagene (care îi confera rezistenta).

Ţesutul conjunctiv, care se gaseste în piele, în stratul adipos, în cartilagii, în oase, în muschi etc., reprezinta 16% din greutatea corpului, continând si 23% din apa întregului organism. Functiile sale sunt reglate de sistemul nervos si sistemul endocrin, ceea ce explica actiunea sa reflexogena.

În unele boli, tensiunea tesutului subcutanat creste, zona respectiva devenind palpabila si chiar vizibila, din cauza retractarii pielii. Aceste modificari, mai mult sau mai putin evidente, sunt în functie de cantitatea tesutului conjunctiv din acea zona. Ea are centrul retractat, în raport direct cu disfunctia organului, iar periferia infiltrata. Zona respectiva este ferma la pipait.

Zonele tesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai putin vizibile, descoperirea lor prin palpare minutioasa depinzând de experienta terapeutului.

Tehnica:

Mai întâi se inspecteazâ si se palpeaza zona respectiva, cu multa rabdare, cu vârful degetelor. Pentru aprecierea tensiunii tesuturilor din zona, se palpeaza, printr-o rulare usoara, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogene se face dupa o lunga practica.

Masajul consta din presiuni si frecari putemice cu vârful degetelor, manevre care produc senzatii de „smulgerea" pielii, de „tâietura" sau „ruptura" locala.

În timpul unui astfel de masaj, pielea este usor deplasata pe tesuturile subiacente, manevra respectiva producând dureri foarte vii. In acelasi timp pielea se înroseste, se reliefeaza usor, capatând un aspect zebrat, fenomene care persista în urmatoarele 36 de ore. Acestea, spun profesionistii, sunt reactiile normale ale masajului conjunctiv.

Cu toate ca masajul este digital, senzatiile produse dau impresia ca manevrele respective au fost efectuate cu unghia.

Dupa masaj se recomanda repaus de 1-2 ore. La începutul tratamentului se face câte o sedinta pe zi, apoi la 2-3 zile. Rezultatele sunt pozitive dupa 4-5 sedinte, mai ales în tulburarile cronice.

Principalele indicatii:

- dureri;

- tulburari circulatorii periferice: picioare grele, crampe musculare, varice, etc.;

- boli cardio-respiratorii: astm bronsic, bronsite cronice, dureri precordiale, etc.;

- boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas, constipatie, migrena;

- boli ginecologice, menopauza;

- boli reumatice cronice, lumbago, etc.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masaj · masajul · Masajul conjunctiv reflexogen · sanatateverde

Masajul conjunctiv reflexogen

Masajul conjunctiv reflexogen



Aceasta metoda terapeutica a fost descoperita întâmplator în anul 1929 de catre maseoza germana, Dicke. Suferinda de arteriopatie cronica obliteranta, la unul din membrele inferioare, ea statea mult timp în pat. Într-una din zile, a avut ideea de a-si masa cu vârful degetelor câteva zone împastate de pe piele, pe care le descoperise întâmplator în regiunea sacrata si pe crestele oaselor bazinului (iliace). Dupa nenumarate zile de automasaj, bolnava a observat aparitia unor furnicaturi la nivelul piciorului bolnav si usoare senzatii de caldura locala. Ulterior si-a extins masajul si în regiunea trohanteriana (fata externa a coapsei), prin manevre mai energice, executate ore întregi. Dupa trei luni de automasaj energic, zilnic, durerile din membrul bolnav s-au ameliorat simtitor.

Cazul a facut multa vâlva în lumea medicala, „miraculosul" tratament fiind preluat de o clinica medicala universitara din Fribourg, care l-a aplicat si în alte boli: miocardita, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala etc. Acest masaj, denumit de medicii germani „Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior în clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologice, ginecologie etc.

0 contributie importanta la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube, Kohlrausch si Kliber, ultimul publicând o lucrare de specialitate, intitulata „Segmentherapie ", în care si-a prezentat propriile sale observatii.

Toti medicii practicieni erau convinsi ca masajul tesutului conjunctiv actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, obtinând, în felul acesta, ameliorarea unor tulburari functionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai cu masaj, dar si cu alte mijloace: caldura locala (împachetari), injectii locale cu substante anesteziante.

La Congresul Mondial de masaj si kineziterapie, din 1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile si cercetarile sale în domeniul masajului reflex terapeutic. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre masajul lui Dicke.

Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeasi structura si aceleasi functii, face legatura între tesuturi si între acestea si organe, având, în acelasi timp, si un rol de sustinere. Ţesutul lax subcutanat contine fibre elastice (care îi confera elasticitatea) si fibre colagene (care îi confera rezistenta).

Ţesutul conjunctiv, care se gaseste în piele, în stratul adipos, în cartilagii, în oase, în muschi etc., reprezinta 16% din greutatea corpului, continând si 23% din apa întregului organism. Functiile sale sunt reglate de sistemul nervos si sistemul endocrin, ceea ce explica actiunea sa reflexogena.

În unele boli, tensiunea tesutului subcutanat creste, zona respectiva devenind palpabila si chiar vizibila, din cauza retractarii pielii. Aceste modificari, mai mult sau mai putin evidente, sunt în functie de cantitatea tesutului conjunctiv din acea zona. Ea are centrul retractat, în raport direct cu disfunctia organului, iar periferia infiltrata. Zona respectiva este ferma la pipait.

Zonele tesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai putin vizibile, descoperirea lor prin palpare minutioasa depinzând de experienta terapeutului.

Tehnica:

Mai întâi se inspecteazâ si se palpeaza zona respectiva, cu multa rabdare, cu vârful degetelor. Pentru aprecierea tensiunii tesuturilor din zona, se palpeaza, printr-o rulare usoara, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogene se face dupa o lunga practica.

Masajul consta din presiuni si frecari putemice cu vârful degetelor, manevre care produc senzatii de „smulgerea" pielii, de „tâietura" sau „ruptura" locala.

În timpul unui astfel de masaj, pielea este usor deplasata pe tesuturile subiacente, manevra respectiva producând dureri foarte vii. In acelasi timp pielea se înroseste, se reliefeaza usor, capatând un aspect zebrat, fenomene care persista în urmatoarele 36 de ore. Acestea, spun profesionistii, sunt reactiile normale ale masajului conjunctiv.

Cu toate ca masajul este digital, senzatiile produse dau impresia ca manevrele respective au fost efectuate cu unghia.

Dupa masaj se recomanda repaus de 1-2 ore. La începutul tratamentului se face câte o sedinta pe zi, apoi la 2-3 zile. Rezultatele sunt pozitive dupa 4-5 sedinte, mai ales în tulburarile cronice.

Principalele indicatii:

- dureri;

- tulburari circulatorii periferice: picioare grele, crampe musculare, varice, etc.;

- boli cardio-respiratorii: astm bronsic, bronsite cronice, dureri precordiale, etc.;

- boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas, constipatie, migrena;

- boli ginecologice, menopauza;

- boli reumatice cronice, lumbago, etc.

Masajul muscular reflexogen

Cel dintâi medic care a descoperit cresterea tonusului muscular, într-o anumita zona a corpului, în cazul îmbolnavirii unui anumit organ, a fost Mackenzie. El a descoperit, în timpul palparii, o contractura neobisnuita în unele boli acute (gastrita acuta, apendicita acuta, colecistita acuta), contractura care era sensibila la miscari si persista o bucata de vreme dupa vindecare. În suferintele subacute contractura era mai putin evidenta.

Acelasi Mackenzie a mai observat ca suferintele unor organe se manifesta prin contracturi, mereu în acelasi loc, ca de exemplu în suferintele ficatului numai între omoplatul drept si coloana vertebrala.

Profesorul Kohlrausch, care studia de multa vreme acest fenomem, a reusit sa stabileasca organul bolnav si chiar suferinta sa, în functie de localizarea contracturii (hipertonie musculara), pe care o descoperea printr-o palpare minutioasa cu vârful degetului. Dupa lungi observatii, lui Kohlrausch i-a venit ideea actionarii asupra acestor contracturi prin masaj digital. În felul acesta el a obtinut ameliorarea câtorva suferinte. Asa a luat nastere masajul muscular reflexogen.

S-au mai încercat si alte mijloace pentru suprimarea contracturilor musculare în anumite zone ale corpului, în scopuri terapeutice. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital.

Masajul muscular reflexogen foloseste o serie de manevre, în functie de contractura.

- pentru o hipertonie limitata vibratii sau frictiuni blânde, ritmice;

- pentru o hipertonie întinsa vibratii ceva mai energice.

În foarte multe cazuri, suferinta se manifesta nu prin hipertonie locala, ci prin hipotonie (asociata cu atonia organului respectiv). În acest caz se folosesc frictiuni sau framântari energice, care au rolul de a stimula tonusul respectivelor organe.

Hipertonia musculara reflexa se întâlneste în numeroase boli: entorse, luxatii, fracturi, hernie discala, crampa scriitorului, angiospasme, varice, ulcer varicos, dureri de cap, dureri lombare, boli de inima, angina pectorala, traheo-bronsita acuta, bronsita cronica, scleroemfizem pulmonar, boli de stomac, boli de ficat , boli genito-urinare, nevralgii, paralizii etc.

cum sa faci masaj · despre masaj · despre sanatate · masajul · Masajul muscular reflexogen · sanatateverde

Masajul muscular reflexogen

Masajul muscular reflexogen

Cel dintâi medic care a descoperit cresterea tonusului muscular, într-o anumita zona a corpului, în cazul îmbolnavirii unui anumit organ, a fost Mackenzie. El a descoperit, în timpul palparii, o contractura neobisnuita în unele boli acute (gastrita acuta, apendicita acuta, colecistita acuta), contractura care era sensibila la miscari si persista o bucata de vreme dupa vindecare. În suferintele subacute contractura era mai putin evidenta.

Acelasi Mackenzie a mai observat ca suferintele unor organe se manifesta prin contracturi, mereu în acelasi loc, ca de exemplu în suferintele ficatului numai între omoplatul drept si coloana vertebrala.

Profesorul Kohlrausch, care studia de multa vreme acest fenomem, a reusit sa stabileasca organul bolnav si chiar suferinta sa, în functie de localizarea contracturii (hipertonie musculara), pe care o descoperea printr-o palpare minutioasa cu vârful degetului. Dupa lungi observatii, lui Kohlrausch i-a venit ideea actionarii asupra acestor contracturi prin masaj digital. În felul acesta el a obtinut ameliorarea câtorva suferinte. Asa a luat nastere masajul muscular reflexogen.

S-au mai încercat si alte mijloace pentru suprimarea contracturilor musculare în anumite zone ale corpului, în scopuri terapeutice. Cel mai eficient s-a dovedit masajul digital.

Masajul muscular reflexogen foloseste o serie de manevre, în functie de contractura.

- pentru o hipertonie limitata vibratii sau frictiuni blânde, ritmice;

- pentru o hipertonie întinsa vibratii ceva mai energice.

În foarte multe cazuri, suferinta se manifesta nu prin hipertonie locala, ci prin hipotonie (asociata cu atonia organului respectiv). În acest caz se folosesc frictiuni sau framântari energice, care au rolul de a stimula tonusul respectivelor organe.

Hipertonia musculara reflexa se întâlneste în numeroase boli: entorse, luxatii, fracturi, hernie discala, crampa scriitorului, angiospasme, varice, ulcer varicos, dureri de cap, dureri lombare, boli de inima, angina pectorala, traheo-bronsita acuta, bronsita cronica, scleroemfizem pulmonar, boli de stomac, boli de ficat , boli genito-urinare, nevralgii, paralizii etc.

Masajul continutului toracic

Acest masaj este recunoscut si descris în tratatele de specialitate pentru actiunea si efectele sale asupra aparatului cardio-circulator intratoracic si asupra aparatului respirator. Nu este împartasit si aplicat cu mare frecventa sau de rutina, datorita unor limite obiective: stabilirea cu precizie a efectelor benefice, aprecierea contraindicatiilor, selectionarea riguroasa a cazurilor de catre medicii specialisti, experienta si tehnica ireprosabila a executantilor. Se poate accepta si aplica mai mult în cazurile de tulburari functionale cardiace si respiratorii. Se descriu forme speciale de masaj pentru regiunea precordiala si pentru functia respiratorie.

Pentru a influenta organele din cavitatea toracica si anume, organele centrale ale aparatului cardiovascular (cordul si vasele mari) si ale aparatului respirator (plamânii, pleurele si caile respiratorii), este nevoie sa modificam procedeele folosite în masajul peretelui toracic si sa le adaptam la noile necesitati.

În vederea actionarii asupra functiunii circulatorii, se aplica o forma speciala de masaj al regiunii precordiale (regiunea precordiala se delimiteaza pe fata anterioara a hemitoracelui stâng, printr-o linie verticala laterosternala stânga, care pomeste din spatiul al doilea intercostal stang si se termina la nivelul apendicelui xifoidian; printr-o linie curba, care pleaca din acelasi punct cu prima si ajunge la nivelul coastei a sasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârsit, dintr-o linie orizontala, care închide în jos aceasta suprafata ).

Pozitia cea mai buna pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu capul si trunchiul usor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare si inferioare sunt usor îndoite.

Executantul sta sau sade în dreapta celui masat.

Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care reuseste sa reduca ritmul cardiac, si în scop excitant sau accelerator, care reuseste sa creasca ritmul cardiac.

Pentru a obtine efecte linistitoare, se aplica netezirea, frictiunea, tocatul, batatoritul cu palma si presiunile vibrate. Masajul se începe prin alunecari usoare si lente, care pornesc din regiunea de la vârful sternului (epigastrica), urca în sus pe fata anterioara a sternului si, arcuindu-se usor pe partea costala stânga, se termina spre vârful cordului. Netezirea se face cu palma dreapta, cu degetele întinse, care, condusa din cot si umar, aluneca pe piele, apasând uniform cu greutatea proprie si fara a schita vreo alta miscare activa. Uneori aceasta miscare se face foarte superficial, abia atingând pielea.

În acelasi fel se aplica si frictiunea, care misca lent, usor si uniform, pielea si tesuturile moi subcutane de deasupra sternului si a coastelor din aceasta regiune.

Urmeaza un tocat lent si rar, executat cu degetele departate mult între ele, care cad ritmic, lovind suprafata usor si elastic si continuând dupa lovitura sa alunece lin pe piele. În locul acestui tocat se poate aplica un batatorit cu palma strânsa în caus sau ventuza, care cade scurt si elastic pe aceeasi regiune.

Vibratiile se fac apasând usor pe stern si coaste si deplasând palma din aproape în aproape, în sens circular.

Important este ca aceste manevre sa se execute cu calm, în ritm uniform si cu frecventa rara.

Pentru stimularea contractiilor cardiace sunt indicate procedee mai energice de netezire, frictiune, tocat si batatorit.

Netezirea se efectueaza prin miscari scurte si vii, urmate sau combinate cu frictiuni circulare, executate energic. Tocatul se executa rapid, dar mâna si degetele cad elastic si uneori tangential pe regiune; batatoritul se face cu pumnul deschis sau închis, cazând în ritmul de 70 - 80 de batai pe minut.

Masajul precordial influenteaza functiunea cardiaca prin intermediul sistemului nervos. Forma calmanta tinde sa scada si sa regleze ritmul contractiilor cardiace; forma excitanta accelereaza ritmul încetinit si ridica tensiunea arteriala coborâta, Prima forma se aplica în starile excitative, însotite de tahicardie, palpitatii, neliniste; a doua forma este indicata în caz de brahicardie si scadere a tensiunii arteriale. Aceste forme nu se aplica decât de catre specialisti, cu avizul medicului.

În vederea influentarii functiunii respiratorii, vom cauta sa actionam asupra plamânilor si cailor respiratorii, prin intermediul masajului aplicat pe întrega suprafata a toracelui. Vom proceda la un masaj al spatelui, al partilor laterale si apoi al partii anterioare a toracelui, folosind procedee mai patrunzatoare. Masajul se aplica în legatura cu miscarile de respiratie.

Din pozitia culcat pe spate , rezemat, cel masat inspira si expira activ, profund si ritmic, dar fara efort.

Executantul, stând în dreapta lui, patrunde cu ambele mâini sub torace, cu degetele îndreptate spre coloana vertebrala. Spre sfârsitul inspiratiei ridica toracele asociind manevra cu usoare trepidatii. In timpul expiratiei, toracele revine la pozitia initiala, iar palmele aluneca încet spre partea anterioara si inferioara a coastelor, iar la sfârsitul expiratiei, precum si în pauza care urmeaza, exercita usoare presiuni, însotite de vibratii sau trepidatii.

Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunatatirea schimburilor gazoase, pentru activarea circulatiei functionale si degajarea cailor respiratorii. Este indicat deci în tratamentul insuficentelor respiratorii si al urmarilor unor boli ale plamânilor si pleurelor.

cum sa faci masaj · masaj · masajul · Masajul continutului toracic · sanatateverde

Masajul continutului toracic

Masajul continutului toracic

Acest masaj este recunoscut si descris în tratatele de specialitate pentru actiunea si efectele sale asupra aparatului cardio-circulator intratoracic si asupra aparatului respirator. Nu este împartasit si aplicat cu mare frecventa sau de rutina, datorita unor limite obiective: stabilirea cu precizie a efectelor benefice, aprecierea contraindicatiilor, selectionarea riguroasa a cazurilor de catre medicii specialisti, experienta si tehnica ireprosabila a executantilor. Se poate accepta si aplica mai mult în cazurile de tulburari functionale cardiace si respiratorii. Se descriu forme speciale de masaj pentru regiunea precordiala si pentru functia respiratorie.

Pentru a influenta organele din cavitatea toracica si anume, organele centrale ale aparatului cardiovascular (cordul si vasele mari) si ale aparatului respirator (plamânii, pleurele si caile respiratorii), este nevoie sa modificam procedeele folosite în masajul peretelui toracic si sa le adaptam la noile necesitati.

În vederea actionarii asupra functiunii circulatorii, se aplica o forma speciala de masaj al regiunii precordiale (regiunea precordiala se delimiteaza pe fata anterioara a hemitoracelui stâng, printr-o linie verticala laterosternala stânga, care pomeste din spatiul al doilea intercostal stang si se termina la nivelul apendicelui xifoidian; printr-o linie curba, care pleaca din acelasi punct cu prima si ajunge la nivelul coastei a sasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârsit, dintr-o linie orizontala, care închide în jos aceasta suprafata ).

Pozitia cea mai buna pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu capul si trunchiul usor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare si inferioare sunt usor îndoite.

Executantul sta sau sade în dreapta celui masat.

Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care reuseste sa reduca ritmul cardiac, si în scop excitant sau accelerator, care reuseste sa creasca ritmul cardiac.

Pentru a obtine efecte linistitoare, se aplica netezirea, frictiunea, tocatul, batatoritul cu palma si presiunile vibrate. Masajul se începe prin alunecari usoare si lente, care pornesc din regiunea de la vârful sternului (epigastrica), urca în sus pe fata anterioara a sternului si, arcuindu-se usor pe partea costala stânga, se termina spre vârful cordului. Netezirea se face cu palma dreapta, cu degetele întinse, care, condusa din cot si umar, aluneca pe piele, apasând uniform cu greutatea proprie si fara a schita vreo alta miscare activa. Uneori aceasta miscare se face foarte superficial, abia atingând pielea.

În acelasi fel se aplica si frictiunea, care misca lent, usor si uniform, pielea si tesuturile moi subcutane de deasupra sternului si a coastelor din aceasta regiune.

Urmeaza un tocat lent si rar, executat cu degetele departate mult între ele, care cad ritmic, lovind suprafata usor si elastic si continuând dupa lovitura sa alunece lin pe piele. În locul acestui tocat se poate aplica un batatorit cu palma strânsa în caus sau ventuza, care cade scurt si elastic pe aceeasi regiune.

Vibratiile se fac apasând usor pe stern si coaste si deplasând palma din aproape în aproape, în sens circular.

Important este ca aceste manevre sa se execute cu calm, în ritm uniform si cu frecventa rara.

Pentru stimularea contractiilor cardiace sunt indicate procedee mai energice de netezire, frictiune, tocat si batatorit.

Netezirea se efectueaza prin miscari scurte si vii, urmate sau combinate cu frictiuni circulare, executate energic. Tocatul se executa rapid, dar mâna si degetele cad elastic si uneori tangential pe regiune; batatoritul se face cu pumnul deschis sau închis, cazând în ritmul de 70 - 80 de batai pe minut.

Masajul precordial influenteaza functiunea cardiaca prin intermediul sistemului nervos. Forma calmanta tinde sa scada si sa regleze ritmul contractiilor cardiace; forma excitanta accelereaza ritmul încetinit si ridica tensiunea arteriala coborâta, Prima forma se aplica în starile excitative, însotite de tahicardie, palpitatii, neliniste; a doua forma este indicata în caz de brahicardie si scadere a tensiunii arteriale. Aceste forme nu se aplica decât de catre specialisti, cu avizul medicului.

În vederea influentarii functiunii respiratorii, vom cauta sa actionam asupra plamânilor si cailor respiratorii, prin intermediul masajului aplicat pe întrega suprafata a toracelui. Vom proceda la un masaj al spatelui, al partilor laterale si apoi al partii anterioare a toracelui, folosind procedee mai patrunzatoare. Masajul se aplica în legatura cu miscarile de respiratie.

Din pozitia culcat pe spate , rezemat, cel masat inspira si expira activ, profund si ritmic, dar fara efort.

Executantul, stând în dreapta lui, patrunde cu ambele mâini sub torace, cu degetele îndreptate spre coloana vertebrala. Spre sfârsitul inspiratiei ridica toracele asociind manevra cu usoare trepidatii. In timpul expiratiei, toracele revine la pozitia initiala, iar palmele aluneca încet spre partea anterioara si inferioara a coastelor, iar la sfârsitul expiratiei, precum si în pauza care urmeaza, exercita usoare presiuni, însotite de vibratii sau trepidatii.

Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunatatirea schimburilor gazoase, pentru activarea circulatiei functionale si degajarea cailor respiratorii. Este indicat deci în tratamentul insuficentelor respiratorii si al urmarilor unor boli ale plamânilor si pleurelor.

Masajul nervilor periferici

De multa vreme s-a constatat ca unele manevre de masaj, aplicate în diferite regiuni dureroase, au un efect calmant (neteziri, vibratii, tractiuni). Din mai multe motive, precum provocarea unor exacerbari ale durerilor locale, existenta unor contraindicatii imperfect cunoscute, nealegerea corecta a celor mai indicate manevre, folosirea masajului în tratamentul nevralgiilor s-a rarit.

Masajul modern a reconsiderat, prin punerea la punct a tehnicilor corecte, tratarea unor zone dureroase de la nivelul punctelor de excitatie de la emergenta unor nervi sau de pe traiectul ramificatiilor nervoase din tesuturile superficiale. In aceste scopuri se utilizeaza neteziri, frictiuni, presiuni, vibratii.

Pe regiunile cu contracturi si retracturi dureroase se începe cu neteziri întinse si ritmice, care pot fi urmate de alunecari mai apasate, pe traiectul nervilor. Se actioneaza astfel în activarea circulatiei si descongestionarea infiltratelor si stazelor din tesuturile vecine.

Se continua cu frictiuni care pot fi aplicate pe toata zona dureroasa sau numai pe trunchiul nervos (prin manevre liniare executate cu presiuni mici sau medii, în functie de caz).

Presiunile reprezinta o alta manevra importanta. Se executa cu intensitati variate, apasând continuu si uniform pe acelasi loc (câteva minute) sau deplasând degetele din aproape în aproape. Când este cazul, miscarilor succesive de presiune li se imprima si un caracter de vibratie. În anumite situatii si pe anumite zone (cum ar fi cele în care ramuri nervoase mai mari sunt acoperite de tesuturi moi protectoare), se utilizeaza si loviturile ritmice prin manevre de tocat sau batatorit, cu intensitati variabile. Dupa o faza de senzatii dureroase evidente, se obtine o reducere treptata si semnificativa a sensibilitatii dureroase locale. Manevrele mai puternice si de mai lunga durata produc o vasodilatatie reflexa exteriorizata prin hiperemie tegumentara în zona masata (prin actiune pe nervii vasomotori).

Manevrele de vibratii aplicate metodic (ca timp si repetitie) scad sensibilitatea nervoasa, activeaza circulatia, stimuleaza activitatea functionala a nervilor (senzitivi, motori etc.). Combinarea manevrelor de netezire, frictiune si vibratii este cea mai indicata si eficace metodologie de masaj în suferintele nervilor periferici.

cum sa faci masaj · masaj · masajul · Masajul nervilor periferici · sanatateverde

Masajul nervilor periferici

Masajul nervilor periferici

De multa vreme s-a constatat ca unele manevre de masaj, aplicate în diferite regiuni dureroase, au un efect calmant (neteziri, vibratii, tractiuni). Din mai multe motive, precum provocarea unor exacerbari ale durerilor locale, existenta unor contraindicatii imperfect cunoscute, nealegerea corecta a celor mai indicate manevre, folosirea masajului în tratamentul nevralgiilor s-a rarit.

Masajul modern a reconsiderat, prin punerea la punct a tehnicilor corecte, tratarea unor zone dureroase de la nivelul punctelor de excitatie de la emergenta unor nervi sau de pe traiectul ramificatiilor nervoase din tesuturile superficiale. In aceste scopuri se utilizeaza neteziri, frictiuni, presiuni, vibratii.

Pe regiunile cu contracturi si retracturi dureroase se începe cu neteziri întinse si ritmice, care pot fi urmate de alunecari mai apasate, pe traiectul nervilor. Se actioneaza astfel în activarea circulatiei si descongestionarea infiltratelor si stazelor din tesuturile vecine.

Se continua cu frictiuni care pot fi aplicate pe toata zona dureroasa sau numai pe trunchiul nervos (prin manevre liniare executate cu presiuni mici sau medii, în functie de caz).

Presiunile reprezinta o alta manevra importanta. Se executa cu intensitati variate, apasând continuu si uniform pe acelasi loc (câteva minute) sau deplasând degetele din aproape în aproape. Când este cazul, miscarilor succesive de presiune li se imprima si un caracter de vibratie. În anumite situatii si pe anumite zone (cum ar fi cele în care ramuri nervoase mai mari sunt acoperite de tesuturi moi protectoare), se utilizeaza si loviturile ritmice prin manevre de tocat sau batatorit, cu intensitati variabile. Dupa o faza de senzatii dureroase evidente, se obtine o reducere treptata si semnificativa a sensibilitatii dureroase locale. Manevrele mai puternice si de mai lunga durata produc o vasodilatatie reflexa exteriorizata prin hiperemie tegumentara în zona masata (prin actiune pe nervii vasomotori).

Manevrele de vibratii aplicate metodic (ca timp si repetitie) scad sensibilitatea nervoasa, activeaza circulatia, stimuleaza activitatea functionala a nervilor (senzitivi, motori etc.). Combinarea manevrelor de netezire, frictiune si vibratii este cea mai indicata si eficace metodologie de masaj în suferintele nervilor periferici.

Masajul aparatului vascular

Prin masaj se urmareste o activare a circulatiei de întoarcere, de la periferie înspre inima.

Efectele superficiale ale manevrelor de masaj au însa consecinte favorabile si asupra circulatiei profunde, în sensul ca este antrenata si o evacuare mai rapida în vasele profunde, permitând în cadrul dinamicii generale cardiovasculare, o pompare mai eficienta a sângelui arterial de catre inima.

Principalul mod de actiune al masajului asupra circulatiei este cel mecanic. Actiunea de apasare si împingere asupra undei sanguine în sens centripet exercitata de manevrele de netezire, frictiune, framântare, este evidenta. Dar, mentinerea efectelor si dupa încetarea acestor manevre, activarea circulatiei în profunzime, în regiunile vecine si simetrice, nu se pot explica numai prin actiunea mecanica; intervin fara îndoiala si mecanisme reflexe, nervoase si umorale, obtinute mai ales prin manevre ca tocatul cu degetele, plescaitul si tapotamentul cu palmele, vibratiile. Este influentata inervatia vegetativa perivasculara, se elibereaza substante hormonale vasoactive.

La început se produce o vasoconstrictie activa, apoi se instaleaza o vasodilatatie de mai lunga durata. In consecinta, se realizeaza o descongestionare si o derivare a circulatiei sanguine în tesuturile si organele profunde. Aceste efecte circulatorii au la rândul lor efecte metabolice si fiziologice benefice, precum îmbunatatirea schimburilor nutritive, diminuarea produselor de dezasimilatie, influentarea termoreglarii si a secretiilor endocrine etc.

Activarea si facilitarea circulatiei de întoarcere dinspre segmentele periferice, face ca masajul sa aiba un rol important în reducerea si combaterea stazelor si edemelor periferice.

cum sa faci masaj · despre sanatate · masaj · masajul · Masajul aparatului vascular · sanatateverde

Masajul aparatului vascular

Masajul aparatului vascular

Prin masaj se urmareste o activare a circulatiei de întoarcere, de la periferie înspre inima.

Efectele superficiale ale manevrelor de masaj au însa consecinte favorabile si asupra circulatiei profunde, în sensul ca este antrenata si o evacuare mai rapida în vasele profunde, permitând în cadrul dinamicii generale cardiovasculare, o pompare mai eficienta a sângelui arterial de catre inima.

Principalul mod de actiune al masajului asupra circulatiei este cel mecanic. Actiunea de apasare si împingere asupra undei sanguine în sens centripet exercitata de manevrele de netezire, frictiune, framântare, este evidenta. Dar, mentinerea efectelor si dupa încetarea acestor manevre, activarea circulatiei în profunzime, în regiunile vecine si simetrice, nu se pot explica numai prin actiunea mecanica; intervin fara îndoiala si mecanisme reflexe, nervoase si umorale, obtinute mai ales prin manevre ca tocatul cu degetele, plescaitul si tapotamentul cu palmele, vibratiile. Este influentata inervatia vegetativa perivasculara, se elibereaza substante hormonale vasoactive.

La început se produce o vasoconstrictie activa, apoi se instaleaza o vasodilatatie de mai lunga durata. In consecinta, se realizeaza o descongestionare si o derivare a circulatiei sanguine în tesuturile si organele profunde. Aceste efecte circulatorii au la rândul lor efecte metabolice si fiziologice benefice, precum îmbunatatirea schimburilor nutritive, diminuarea produselor de dezasimilatie, influentarea termoreglarii si a secretiilor endocrine etc.

Activarea si facilitarea circulatiei de întoarcere dinspre segmentele periferice, face ca masajul sa aiba un rol important în reducerea si combaterea stazelor si edemelor periferice.

Masajul periostal

Consta în aplicarea unor presiuni simple sau vibratorii foarte puternice, pe anumite portiuni circumscrise de periost; manevrele au o durata scurta (2-3 minute) si se repeta de câteva ori; în general, ele produc o durere locala vie, cel putin egala cu cea precedenta masajului. Dupa câteva aplicatii durerea se reduce semnificativ, dar în general, pentru efecte de durata, sunt necesare mai multe sedinte (15-20).

cum sa faci masaj · masaj · masajul · Masajul periostal · sanatateverde

Masajul periostal

Masajul periostal

Consta în aplicarea unor presiuni simple sau vibratorii foarte puternice, pe anumite portiuni circumscrise de periost; manevrele au o durata scurta (2-3 minute) si se repeta de câteva ori; în general, ele produc o durere locala vie, cel putin egala cu cea precedenta masajului. Dupa câteva aplicatii durerea se reduce semnificativ, dar în general, pentru efecte de durata, sunt necesare mai multe sedinte (15-20).

Masajul tesutului muscular

Ţesutul muscular striat reprezinta una din principalele componente ale aparatului locomotor, indispensabil tuturor mobilizarilor active si pasive.

Muschilor scheletici li se pot adresa (si aplica) toate procedeele si tehnicile de masaj.

Manevrele de netezire se executa în lungul fibrelor musculare, între zonele de insertie tendinoasa, exercitând o presiune mai mare pe portiunile de masa musculara. Regiunea anatomica a mâinii executantului si presiunea folosita la masaj se adapteaza stratului de profunzime prelucrat: pentru straturile superficiale se utilizeaza fetele palmare ale degetelor si palmele, pentru straturile profunde folosim fata dorsala a degetelor, muchia mâinii si nodozitatile (dorsale) ale pumnului.

Framântatul este un procedeu de baza. Adaptat de la regiune la regiune, se aplica în forma de cerc, de „bratara". serpuit sau în cuta. Bineînteles, pe tendoane, fascii sau pe formatiile fibroase, nu se aplica. Cernutul si rulatul produc o relaxare musculara semnificativa (ca si netezirea si vibratiile). Manevrele de frictiune vor prelucra mai ales zonele tendinoase (cu miscari liniare) si de insertii musculare (cu miscari circulare). Masajul musculaturii striate scheletice are variate si multiple indicatii si efecte: atrofii si hipotrofii musculare, contracturi, retracturi musculo-tendinoase, oboseala musculara din cadrul diferitelor stari patologice, reumatismale, post-traumatice, neurologice, boli de colagen, suprasolicitari fizice etc.

cum sa faci masaj · masaj · masajul · Masajul tesutului muscular · sanatateverde

Masajul tesutului muscular

Masajul tesutului muscular

Ţesutul muscular striat reprezinta una din principalele componente ale aparatului locomotor, indispensabil tuturor mobilizarilor active si pasive.

Muschilor scheletici li se pot adresa (si aplica) toate procedeele si tehnicile de masaj.

Manevrele de netezire se executa în lungul fibrelor musculare, între zonele de insertie tendinoasa, exercitând o presiune mai mare pe portiunile de masa musculara. Regiunea anatomica a mâinii executantului si presiunea folosita la masaj se adapteaza stratului de profunzime prelucrat: pentru straturile superficiale se utilizeaza fetele palmare ale degetelor si palmele, pentru straturile profunde folosim fata dorsala a degetelor, muchia mâinii si nodozitatile (dorsale) ale pumnului.

Framântatul este un procedeu de baza. Adaptat de la regiune la regiune, se aplica în forma de cerc, de „bratara". serpuit sau în cuta. Bineînteles, pe tendoane, fascii sau pe formatiile fibroase, nu se aplica. Cernutul si rulatul produc o relaxare musculara semnificativa (ca si netezirea si vibratiile). Manevrele de frictiune vor prelucra mai ales zonele tendinoase (cu miscari liniare) si de insertii musculare (cu miscari circulare). Masajul musculaturii striate scheletice are variate si multiple indicatii si efecte: atrofii si hipotrofii musculare, contracturi, retracturi musculo-tendinoase, oboseala musculara din cadrul diferitelor stari patologice, reumatismale, post-traumatice, neurologice, boli de colagen, suprasolicitari fizice etc.

Masajul tesuturilor conjunctive

Ţesutul conjunctiv, dupa cum se stie, este foarte raspândit în întreg organismul, reprezentând o bogata si importanta textura de „sustinere" anatomo-functionala intratisulara si intertisulara (de unde si elementul fundamental al tesutului interstitial). El este reprezentat în mod covârsitor, cu roluri esentiale în functiile de sprijin si mobilitate în structura aparatului locomotor. Geneza, natura si procesele metabolice caracteristice îi confera si îi permit un înalt grad de regenerare.

Elementele constitutive, celulare si fibrilare, au proprietati diferite - mai elastice sau mai rigide - în functie de regiunile si zonele anatomice în care este reprezentat si rolurile pe care le îndeplineste. Daca ne referim la tesutul conjunctiv situat topografic mai superficial, trebuie sa consemnam ca sunt foarte frecvente situatiile în care acesta îsi reduce sau îsi pierde elasticitatea naturala si supletea: boli de colagen localizate sau generale, multiple si diverse stari post-traumatice, interventii chirurgicale (cicatrice postoperatorii diverse) etc. În aceste situatii, procedeele si manevrele de masaj corect indicate si aplicate au o eficienta deosebita. Ele constau din aceleasi procedee, dar tehnicile trebuie nuantate în functie de situatiile particulare tratate.

Tehnicile de netezire vor fi mai puternice, folosindu-se adesea manevrele în „pieptene" sau cu nodozitatile articulare ale degetelor (metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale).

Frâmântarile, mai ales sub forma de cuta, sunt indicate si eficiente asupra depozitelor abundente de tesut celuloadipos subcutanat.

Frictiunile sunt foarte eficiente. Ele se executa - în functie de situatia locala - cu degetele, palmele, marginile cubitale, cu radacina mâinii sau cu pumnul închis. Când prelucram regiuni cicatriceale, frictiunile capata preponderenta ca presiune si durata a aplicatiei.

Tapotamentul este util mai mult prin manevrele de „tocat" si „plescait" (cu palmele deschise). Vibratiile au efecte relaxante locale. Pe lânga efectele mecanice propriu-zise asupra fibrozarilor, aderentelor si retractiilor tisulare locale, masajul influenteaza favorabil si circulatia sanguina locala si implicit, procesele fiziologice regionale.

cum sa faci masaj · masaj · masajul · Masajul tesuturilor conjunctive · sanatateverde

Masajul tesuturilor conjunctive

Masajul tesuturilor conjunctive

Ţesutul conjunctiv, dupa cum se stie, este foarte raspândit în întreg organismul, reprezentând o bogata si importanta textura de „sustinere" anatomo-functionala intratisulara si intertisulara (de unde si elementul fundamental al tesutului interstitial). El este reprezentat în mod covârsitor, cu roluri esentiale în functiile de sprijin si mobilitate în structura aparatului locomotor. Geneza, natura si procesele metabolice caracteristice îi confera si îi permit un înalt grad de regenerare.

Elementele constitutive, celulare si fibrilare, au proprietati diferite - mai elastice sau mai rigide - în functie de regiunile si zonele anatomice în care este reprezentat si rolurile pe care le îndeplineste. Daca ne referim la tesutul conjunctiv situat topografic mai superficial, trebuie sa consemnam ca sunt foarte frecvente situatiile în care acesta îsi reduce sau îsi pierde elasticitatea naturala si supletea: boli de colagen localizate sau generale, multiple si diverse stari post-traumatice, interventii chirurgicale (cicatrice postoperatorii diverse) etc. În aceste situatii, procedeele si manevrele de masaj corect indicate si aplicate au o eficienta deosebita. Ele constau din aceleasi procedee, dar tehnicile trebuie nuantate în functie de situatiile particulare tratate.

Tehnicile de netezire vor fi mai puternice, folosindu-se adesea manevrele în „pieptene" sau cu nodozitatile articulare ale degetelor (metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale).

Frâmântarile, mai ales sub forma de cuta, sunt indicate si eficiente asupra depozitelor abundente de tesut celuloadipos subcutanat.

Frictiunile sunt foarte eficiente. Ele se executa - în functie de situatia locala - cu degetele, palmele, marginile cubitale, cu radacina mâinii sau cu pumnul închis. Când prelucram regiuni cicatriceale, frictiunile capata preponderenta ca presiune si durata a aplicatiei.

Tapotamentul este util mai mult prin manevrele de „tocat" si „plescait" (cu palmele deschise). Vibratiile au efecte relaxante locale. Pe lânga efectele mecanice propriu-zise asupra fibrozarilor, aderentelor si retractiilor tisulare locale, masajul influenteaza favorabil si circulatia sanguina locala si implicit, procesele fiziologice regionale.

Masajul pielii

Învelisul cutanat are o serie întreaga de particularitati si roluri de care trebuie tinut seama: este primul tesut cu care venim în contact în 939j92j orice forma de masaj, este învelis protector al organismului, are un rol foarte important în termoreglare, este o structura foarte bogata în diferiti receptori neuroreflecsi, are o vascularizatie bogata, are legaturi functionale complexe cu tesuturile si organele interne etc. În aceste conditii, procedeele de masaj trebuie adaptate cât mai corect si eficient din punct de vedere tehnic. Pentru tegument, cele mai indicate procedee sunt cele usoare si superficiale, netezirea si frictiunile.

Manevrele de netezire trebuie executate în functie de dispozitia anatomica a retelei vasculare superficiale, adica dupa directia fluxului sanguin în reteaua venoasa, capilara si limfatica, dupa care se adapteaza viteza si ritmul miscarilor efectuate (mai rapide pentru circulatia venoasa, lente pentru circulatia limfatica). Intensitatea presiunii procedeului este în functie de grosimea stratului cutanat si de profunzimea retelei vasculare, iar durata manevrei variaza în limite largi. Scopul principal al manevrei de netezire consta în activarea circulatiei superficiale si degajarea celei profunde, stimulând astfel si schimburile nutritive locale. Acest procedeu are un rol semnificativ si asupra receptorilor nervosi subcutanati. Legat de acest mod de actiune, sensul, viteza si presiunea manevrelor, precum si suprafata cutanata abordata sunt adaptate variabil, în functie de caz. În general, în functie de scopul urmarit, netezirile pot fi excitante (stimulante), cu miscari mai iuti si mai apasate sau sedative (relaxante), cu miscari mai lente si mai usoare.

Tot în functie de caz, frictiunile se pot executa cu vârfurile degetelor, cu suprafata lor palmara, cu palma sau radacinile mâinilor, pe suprafete mai restrânse sau mai mari. Sensul miscarilor va fi circular, semicircular sau liniar, executându-se cu o mâna sau cu ambele mâini, simultan sau alternativ, dar întotdeauna respectând tehnica de mobilizare a tegumentului în raport cu tesuturile subiacente. Presiunea si ritmul manevrelor de frictiune se vor adapta efectelor urmarite. Cele mai importante efecte ale frictiunilor sunt mentinerea si ameliorarea elasticitatii tegumentare si subtegumentare, precum si dislocarea aderentelor formate între piele si straturile profunde. În aceste cazuri, bineînteles ca intensitatea manevrei va fi mai pronuntata.

La nivelul tegumentului, tapotamentul cel mai indicat se va executa cu vârful degetelor si cu fata lor palmara.

Vibratiile realizeaza un eritem fiziologic cu încalzirea pielii si o scadere a sensibilitatii nervoase cutanate.

Prin actiunea mecanica, masajul pielii stimuleaza secretiile glandelor sudoripare si sebacee, favorizând eliminarea metabolitilor de dezasimilare (ajunsi în structurile tisulare superficiale) si respiratia cutanata.

cum sa faci masaj · masaj · masajul · Masajul pielii · miscari masaj · realizare masaj · sanatateverde

Masajul pielii

Masajul pielii

Învelisul cutanat are o serie întreaga de particularitati si roluri de care trebuie tinut seama: este primul tesut cu care venim în contact în 939j92j orice forma de masaj, este învelis protector al organismului, are un rol foarte important în termoreglare, este o structura foarte bogata în diferiti receptori neuroreflecsi, are o vascularizatie bogata, are legaturi functionale complexe cu tesuturile si organele interne etc. În aceste conditii, procedeele de masaj trebuie adaptate cât mai corect si eficient din punct de vedere tehnic. Pentru tegument, cele mai indicate procedee sunt cele usoare si superficiale, netezirea si frictiunile.

Manevrele de netezire trebuie executate în functie de dispozitia anatomica a retelei vasculare superficiale, adica dupa directia fluxului sanguin în reteaua venoasa, capilara si limfatica, dupa care se adapteaza viteza si ritmul miscarilor efectuate (mai rapide pentru circulatia venoasa, lente pentru circulatia limfatica). Intensitatea presiunii procedeului este în functie de grosimea stratului cutanat si de profunzimea retelei vasculare, iar durata manevrei variaza în limite largi. Scopul principal al manevrei de netezire consta în activarea circulatiei superficiale si degajarea celei profunde, stimulând astfel si schimburile nutritive locale. Acest procedeu are un rol semnificativ si asupra receptorilor nervosi subcutanati. Legat de acest mod de actiune, sensul, viteza si presiunea manevrelor, precum si suprafata cutanata abordata sunt adaptate variabil, în functie de caz. În general, în functie de scopul urmarit, netezirile pot fi excitante (stimulante), cu miscari mai iuti si mai apasate sau sedative (relaxante), cu miscari mai lente si mai usoare.

Tot în functie de caz, frictiunile se pot executa cu vârfurile degetelor, cu suprafata lor palmara, cu palma sau radacinile mâinilor, pe suprafete mai restrânse sau mai mari. Sensul miscarilor va fi circular, semicircular sau liniar, executându-se cu o mâna sau cu ambele mâini, simultan sau alternativ, dar întotdeauna respectând tehnica de mobilizare a tegumentului în raport cu tesuturile subiacente. Presiunea si ritmul manevrelor de frictiune se vor adapta efectelor urmarite. Cele mai importante efecte ale frictiunilor sunt mentinerea si ameliorarea elasticitatii tegumentare si subtegumentare, precum si dislocarea aderentelor formate între piele si straturile profunde. În aceste cazuri, bineînteles ca intensitatea manevrei va fi mai pronuntata.

La nivelul tegumentului, tapotamentul cel mai indicat se va executa cu vârful degetelor si cu fata lor palmara.

Vibratiile realizeaza un eritem fiziologic cu încalzirea pielii si o scadere a sensibilitatii nervoase cutanate.

Prin actiunea mecanica, masajul pielii stimuleaza secretiile glandelor sudoripare si sebacee, favorizând eliminarea metabolitilor de dezasimilare (ajunsi în structurile tisulare superficiale) si respiratia cutanata.