Masajul conjunctiv reflexogen

Masajul conjunctiv reflexogen



Aceasta metoda terapeutica a fost descoperita întâmplator în anul 1929 de catre maseoza germana, Dicke. Suferinda de arteriopatie cronica obliteranta, la unul din membrele inferioare, ea statea mult timp în pat. Într-una din zile, a avut ideea de a-si masa cu vârful degetelor câteva zone împastate de pe piele, pe care le descoperise întâmplator în regiunea sacrata si pe crestele oaselor bazinului (iliace). Dupa nenumarate zile de automasaj, bolnava a observat aparitia unor furnicaturi la nivelul piciorului bolnav si usoare senzatii de caldura locala. Ulterior si-a extins masajul si în regiunea trohanteriana (fata externa a coapsei), prin manevre mai energice, executate ore întregi. Dupa trei luni de automasaj energic, zilnic, durerile din membrul bolnav s-au ameliorat simtitor.

Cazul a facut multa vâlva în lumea medicala, „miraculosul" tratament fiind preluat de o clinica medicala universitara din Fribourg, care l-a aplicat si în alte boli: miocardita, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala etc. Acest masaj, denumit de medicii germani „Bindegewebsmassage" (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior în clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologice, ginecologie etc.

0 contributie importanta la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube, Kohlrausch si Kliber, ultimul publicând o lucrare de specialitate, intitulata „Segmentherapie ", în care si-a prezentat propriile sale observatii.

Toti medicii practicieni erau convinsi ca masajul tesutului conjunctiv actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, obtinând, în felul acesta, ameliorarea unor tulburari functionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai cu masaj, dar si cu alte mijloace: caldura locala (împachetari), injectii locale cu substante anesteziante.

La Congresul Mondial de masaj si kineziterapie, din 1959, de la Paris, Dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile si cercetarile sale în domeniul masajului reflex terapeutic. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre masajul lui Dicke.

Ţesutul conjunctiv, format din celule cu aceeasi structura si aceleasi functii, face legatura între tesuturi si între acestea si organe, având, în acelasi timp, si un rol de sustinere. Ţesutul lax subcutanat contine fibre elastice (care îi confera elasticitatea) si fibre colagene (care îi confera rezistenta).

Ţesutul conjunctiv, care se gaseste în piele, în stratul adipos, în cartilagii, în oase, în muschi etc., reprezinta 16% din greutatea corpului, continând si 23% din apa întregului organism. Functiile sale sunt reglate de sistemul nervos si sistemul endocrin, ceea ce explica actiunea sa reflexogena.

În unele boli, tensiunea tesutului subcutanat creste, zona respectiva devenind palpabila si chiar vizibila, din cauza retractarii pielii. Aceste modificari, mai mult sau mai putin evidente, sunt în functie de cantitatea tesutului conjunctiv din acea zona. Ea are centrul retractat, în raport direct cu disfunctia organului, iar periferia infiltrata. Zona respectiva este ferma la pipait.

Zonele tesutului conjunctiv sunt mai mult sau mai putin vizibile, descoperirea lor prin palpare minutioasa depinzând de experienta terapeutului.

Tehnica:

Mai întâi se inspecteazâ si se palpeaza zona respectiva, cu multa rabdare, cu vârful degetelor. Pentru aprecierea tensiunii tesuturilor din zona, se palpeaza, printr-o rulare usoara, pliul pielii. Descoperirea acestor zone reflexogene se face dupa o lunga practica.

Masajul consta din presiuni si frecari putemice cu vârful degetelor, manevre care produc senzatii de „smulgerea" pielii, de „tâietura" sau „ruptura" locala.

În timpul unui astfel de masaj, pielea este usor deplasata pe tesuturile subiacente, manevra respectiva producând dureri foarte vii. In acelasi timp pielea se înroseste, se reliefeaza usor, capatând un aspect zebrat, fenomene care persista în urmatoarele 36 de ore. Acestea, spun profesionistii, sunt reactiile normale ale masajului conjunctiv.

Cu toate ca masajul este digital, senzatiile produse dau impresia ca manevrele respective au fost efectuate cu unghia.

Dupa masaj se recomanda repaus de 1-2 ore. La începutul tratamentului se face câte o sedinta pe zi, apoi la 2-3 zile. Rezultatele sunt pozitive dupa 4-5 sedinte, mai ales în tulburarile cronice.

Principalele indicatii:

- dureri;

- tulburari circulatorii periferice: picioare grele, crampe musculare, varice, etc.;

- boli cardio-respiratorii: astm bronsic, bronsite cronice, dureri precordiale, etc.;

- boli ale aparatului digestiv: stomac, ficat, pancreas, constipatie, migrena;

- boli ginecologice, menopauza;

- boli reumatice cronice, lumbago, etc.