Masajul pielii

Masajul pielii

Învelisul cutanat are o serie întreaga de particularitati si roluri de care trebuie tinut seama: este primul tesut cu care venim în contact în 939j92j orice forma de masaj, este învelis protector al organismului, are un rol foarte important în termoreglare, este o structura foarte bogata în diferiti receptori neuroreflecsi, are o vascularizatie bogata, are legaturi functionale complexe cu tesuturile si organele interne etc. În aceste conditii, procedeele de masaj trebuie adaptate cât mai corect si eficient din punct de vedere tehnic. Pentru tegument, cele mai indicate procedee sunt cele usoare si superficiale, netezirea si frictiunile.

Manevrele de netezire trebuie executate în functie de dispozitia anatomica a retelei vasculare superficiale, adica dupa directia fluxului sanguin în reteaua venoasa, capilara si limfatica, dupa care se adapteaza viteza si ritmul miscarilor efectuate (mai rapide pentru circulatia venoasa, lente pentru circulatia limfatica). Intensitatea presiunii procedeului este în functie de grosimea stratului cutanat si de profunzimea retelei vasculare, iar durata manevrei variaza în limite largi. Scopul principal al manevrei de netezire consta în activarea circulatiei superficiale si degajarea celei profunde, stimulând astfel si schimburile nutritive locale. Acest procedeu are un rol semnificativ si asupra receptorilor nervosi subcutanati. Legat de acest mod de actiune, sensul, viteza si presiunea manevrelor, precum si suprafata cutanata abordata sunt adaptate variabil, în functie de caz. În general, în functie de scopul urmarit, netezirile pot fi excitante (stimulante), cu miscari mai iuti si mai apasate sau sedative (relaxante), cu miscari mai lente si mai usoare.

Tot în functie de caz, frictiunile se pot executa cu vârfurile degetelor, cu suprafata lor palmara, cu palma sau radacinile mâinilor, pe suprafete mai restrânse sau mai mari. Sensul miscarilor va fi circular, semicircular sau liniar, executându-se cu o mâna sau cu ambele mâini, simultan sau alternativ, dar întotdeauna respectând tehnica de mobilizare a tegumentului în raport cu tesuturile subiacente. Presiunea si ritmul manevrelor de frictiune se vor adapta efectelor urmarite. Cele mai importante efecte ale frictiunilor sunt mentinerea si ameliorarea elasticitatii tegumentare si subtegumentare, precum si dislocarea aderentelor formate între piele si straturile profunde. În aceste cazuri, bineînteles ca intensitatea manevrei va fi mai pronuntata.

La nivelul tegumentului, tapotamentul cel mai indicat se va executa cu vârful degetelor si cu fata lor palmara.

Vibratiile realizeaza un eritem fiziologic cu încalzirea pielii si o scadere a sensibilitatii nervoase cutanate.

Prin actiunea mecanica, masajul pielii stimuleaza secretiile glandelor sudoripare si sebacee, favorizând eliminarea metabolitilor de dezasimilare (ajunsi în structurile tisulare superficiale) si respiratia cutanata.