Masajul continutului toracic

Masajul continutului toracic

Acest masaj este recunoscut si descris în tratatele de specialitate pentru actiunea si efectele sale asupra aparatului cardio-circulator intratoracic si asupra aparatului respirator. Nu este împartasit si aplicat cu mare frecventa sau de rutina, datorita unor limite obiective: stabilirea cu precizie a efectelor benefice, aprecierea contraindicatiilor, selectionarea riguroasa a cazurilor de catre medicii specialisti, experienta si tehnica ireprosabila a executantilor. Se poate accepta si aplica mai mult în cazurile de tulburari functionale cardiace si respiratorii. Se descriu forme speciale de masaj pentru regiunea precordiala si pentru functia respiratorie.

Pentru a influenta organele din cavitatea toracica si anume, organele centrale ale aparatului cardiovascular (cordul si vasele mari) si ale aparatului respirator (plamânii, pleurele si caile respiratorii), este nevoie sa modificam procedeele folosite în masajul peretelui toracic si sa le adaptam la noile necesitati.

În vederea actionarii asupra functiunii circulatorii, se aplica o forma speciala de masaj al regiunii precordiale (regiunea precordiala se delimiteaza pe fata anterioara a hemitoracelui stâng, printr-o linie verticala laterosternala stânga, care pomeste din spatiul al doilea intercostal stang si se termina la nivelul apendicelui xifoidian; printr-o linie curba, care pleaca din acelasi punct cu prima si ajunge la nivelul coastei a sasea, la 8 centrimetri lateral de apendicele xifoid; în sfârsit, dintr-o linie orizontala, care închide în jos aceasta suprafata ).

Pozitia cea mai buna pentru executarea acestui masaj este culcat pe spate, cu capul si trunchiul usor ridicate, rezemate pe un plan oblic; membrele superioare si inferioare sunt usor îndoite.

Executantul sta sau sade în dreapta celui masat.

Masajul regiunii precordiale se poate face în scop calmant sau relaxator, care reuseste sa reduca ritmul cardiac, si în scop excitant sau accelerator, care reuseste sa creasca ritmul cardiac.

Pentru a obtine efecte linistitoare, se aplica netezirea, frictiunea, tocatul, batatoritul cu palma si presiunile vibrate. Masajul se începe prin alunecari usoare si lente, care pornesc din regiunea de la vârful sternului (epigastrica), urca în sus pe fata anterioara a sternului si, arcuindu-se usor pe partea costala stânga, se termina spre vârful cordului. Netezirea se face cu palma dreapta, cu degetele întinse, care, condusa din cot si umar, aluneca pe piele, apasând uniform cu greutatea proprie si fara a schita vreo alta miscare activa. Uneori aceasta miscare se face foarte superficial, abia atingând pielea.

În acelasi fel se aplica si frictiunea, care misca lent, usor si uniform, pielea si tesuturile moi subcutane de deasupra sternului si a coastelor din aceasta regiune.

Urmeaza un tocat lent si rar, executat cu degetele departate mult între ele, care cad ritmic, lovind suprafata usor si elastic si continuând dupa lovitura sa alunece lin pe piele. În locul acestui tocat se poate aplica un batatorit cu palma strânsa în caus sau ventuza, care cade scurt si elastic pe aceeasi regiune.

Vibratiile se fac apasând usor pe stern si coaste si deplasând palma din aproape în aproape, în sens circular.

Important este ca aceste manevre sa se execute cu calm, în ritm uniform si cu frecventa rara.

Pentru stimularea contractiilor cardiace sunt indicate procedee mai energice de netezire, frictiune, tocat si batatorit.

Netezirea se efectueaza prin miscari scurte si vii, urmate sau combinate cu frictiuni circulare, executate energic. Tocatul se executa rapid, dar mâna si degetele cad elastic si uneori tangential pe regiune; batatoritul se face cu pumnul deschis sau închis, cazând în ritmul de 70 - 80 de batai pe minut.

Masajul precordial influenteaza functiunea cardiaca prin intermediul sistemului nervos. Forma calmanta tinde sa scada si sa regleze ritmul contractiilor cardiace; forma excitanta accelereaza ritmul încetinit si ridica tensiunea arteriala coborâta, Prima forma se aplica în starile excitative, însotite de tahicardie, palpitatii, neliniste; a doua forma este indicata în caz de brahicardie si scadere a tensiunii arteriale. Aceste forme nu se aplica decât de catre specialisti, cu avizul medicului.

În vederea influentarii functiunii respiratorii, vom cauta sa actionam asupra plamânilor si cailor respiratorii, prin intermediul masajului aplicat pe întrega suprafata a toracelui. Vom proceda la un masaj al spatelui, al partilor laterale si apoi al partii anterioare a toracelui, folosind procedee mai patrunzatoare. Masajul se aplica în legatura cu miscarile de respiratie.

Din pozitia culcat pe spate , rezemat, cel masat inspira si expira activ, profund si ritmic, dar fara efort.

Executantul, stând în dreapta lui, patrunde cu ambele mâini sub torace, cu degetele îndreptate spre coloana vertebrala. Spre sfârsitul inspiratiei ridica toracele asociind manevra cu usoare trepidatii. In timpul expiratiei, toracele revine la pozitia initiala, iar palmele aluneca încet spre partea anterioara si inferioara a coastelor, iar la sfârsitul expiratiei, precum si în pauza care urmeaza, exercita usoare presiuni, însotite de vibratii sau trepidatii.

Masajul toracelui este folosit în general cu scop stimulator pentru îmbunatatirea schimburilor gazoase, pentru activarea circulatiei functionale si degajarea cailor respiratorii. Este indicat deci în tratamentul insuficentelor respiratorii si al urmarilor unor boli ale plamânilor si pleurelor.