Masajul tesuturilor conjunctive
Masajul tesuturilor conjunctive
Ţesutul conjunctiv, dupa cum se stie, este foarte raspândit în întreg organismul, reprezentând o bogata si importanta textura de „sustinere" anatomo-functionala intratisulara si intertisulara (de unde si elementul fundamental al tesutului interstitial). El este reprezentat în mod covârsitor, cu roluri esentiale în functiile de sprijin si mobilitate în structura aparatului locomotor. Geneza, natura si procesele metabolice caracteristice îi confera si îi permit un înalt grad de regenerare.
Elementele constitutive, celulare si fibrilare, au proprietati diferite - mai elastice sau mai rigide - în functie de regiunile si zonele anatomice în care este reprezentat si rolurile pe care le îndeplineste. Daca ne referim la tesutul conjunctiv situat topografic mai superficial, trebuie sa consemnam ca sunt foarte frecvente situatiile în care acesta îsi reduce sau îsi pierde elasticitatea naturala si supletea: boli de colagen localizate sau generale, multiple si diverse stari post-traumatice, interventii chirurgicale (cicatrice postoperatorii diverse) etc. În aceste situatii, procedeele si manevrele de masaj corect indicate si aplicate au o eficienta deosebita. Ele constau din aceleasi procedee, dar tehnicile trebuie nuantate în functie de situatiile particulare tratate.
Tehnicile de netezire vor fi mai puternice, folosindu-se adesea manevrele în „pieptene" sau cu nodozitatile articulare ale degetelor (metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale).
Frâmântarile, mai ales sub forma de cuta, sunt indicate si eficiente asupra depozitelor abundente de tesut celuloadipos subcutanat.
Frictiunile sunt foarte eficiente. Ele se executa - în functie de situatia locala - cu degetele, palmele, marginile cubitale, cu radacina mâinii sau cu pumnul închis. Când prelucram regiuni cicatriceale, frictiunile capata preponderenta ca presiune si durata a aplicatiei.
Tapotamentul este util mai mult prin manevrele de „tocat" si „plescait" (cu palmele deschise). Vibratiile au efecte relaxante locale. Pe lânga efectele mecanice propriu-zise asupra fibrozarilor, aderentelor si retractiilor tisulare locale, masajul influenteaza favorabil si circulatia sanguina locala si implicit, procesele fiziologice regionale.
Ţesutul conjunctiv, dupa cum se stie, este foarte raspândit în întreg organismul, reprezentând o bogata si importanta textura de „sustinere" anatomo-functionala intratisulara si intertisulara (de unde si elementul fundamental al tesutului interstitial). El este reprezentat în mod covârsitor, cu roluri esentiale în functiile de sprijin si mobilitate în structura aparatului locomotor. Geneza, natura si procesele metabolice caracteristice îi confera si îi permit un înalt grad de regenerare.
Elementele constitutive, celulare si fibrilare, au proprietati diferite - mai elastice sau mai rigide - în functie de regiunile si zonele anatomice în care este reprezentat si rolurile pe care le îndeplineste. Daca ne referim la tesutul conjunctiv situat topografic mai superficial, trebuie sa consemnam ca sunt foarte frecvente situatiile în care acesta îsi reduce sau îsi pierde elasticitatea naturala si supletea: boli de colagen localizate sau generale, multiple si diverse stari post-traumatice, interventii chirurgicale (cicatrice postoperatorii diverse) etc. În aceste situatii, procedeele si manevrele de masaj corect indicate si aplicate au o eficienta deosebita. Ele constau din aceleasi procedee, dar tehnicile trebuie nuantate în functie de situatiile particulare tratate.
Tehnicile de netezire vor fi mai puternice, folosindu-se adesea manevrele în „pieptene" sau cu nodozitatile articulare ale degetelor (metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale).
Frâmântarile, mai ales sub forma de cuta, sunt indicate si eficiente asupra depozitelor abundente de tesut celuloadipos subcutanat.
Frictiunile sunt foarte eficiente. Ele se executa - în functie de situatia locala - cu degetele, palmele, marginile cubitale, cu radacina mâinii sau cu pumnul închis. Când prelucram regiuni cicatriceale, frictiunile capata preponderenta ca presiune si durata a aplicatiei.
Tapotamentul este util mai mult prin manevrele de „tocat" si „plescait" (cu palmele deschise). Vibratiile au efecte relaxante locale. Pe lânga efectele mecanice propriu-zise asupra fibrozarilor, aderentelor si retractiilor tisulare locale, masajul influenteaza favorabil si circulatia sanguina locala si implicit, procesele fiziologice regionale.
0 comments :
Trimiteți un comentariu