Pansarea ranilor

Pansarea ranilor

Pansarea ranilor         

         Ranile (plagile) sunt produse de mai multe cause. Indifferent de cause si de gravitate, plagile trebuie pansate in mod steril, pentru a le feri de infectie caci atat pe piele, pe haine cat si in aer exista numerosi microbe. Pentru pansarea unei rani sunt necesare urmatoarele materiale: fesi si comprese de tifon sterile, vata sterila, leucoplast, substante dezinfectante. De asemenea este necesare o pensa si un foarfece sterlizate prin fierbere sau la flacara. in lipsa pensei se vor utiliza mainile cu unghiile taiate, spalate bine cu apa si sapun si dezinfectate cu o solutie dezinfectanta. in cazul in care nu avem pansamente sterile, folosim orice textile avute la indemana sterlizate prin fierbere cu apa timp de 20-30 de minute.

            Reguli de urmat la pansarea ranii:

Daca rana este mare, adanca si sangereaza abundent se va opri mai intai hemoragia si apoi se va pansa.

Cand o rana este murdarita cu pamant, praf, rugina, resturi de haine, aschii de lemn, sticla, metal etc, se spala bine cu o solutie dezinfectanta, indepartand cu pensa, cu un tampon de vata sau cu o compresa corpurile straine. La nevoie se va spala plaga cu multa apa fiarta (racita) si sapun sau detergenti. Se va evita introducerea pensei sau degetelor in plagile profunde. De asemenea daca plaga este curata nu va fi atinsa cu mana sau cu instrumente, ci se va dezinfecta prin picurarea de lichid dezinfectant.

Marginile plagilor vor fi sterse cu tinctura de iod, spirt sau benzina. Aceste substante                                                                                                      introduse in plaga produc durere, de aceea nu se vor folosi ca dezinfectante decat la plagile mici ale pielii si cand nu avem altceva mai bun la indemana. Apoi peste rana se aplica o compresa sterila iar deasupra o pernita de vata. Nu se aplica vata direct pe plaga caci se lipeste de aceasta. La sfarsit totul se infasoara cu o fasa de tifon destul de strans ca sa nu cada pansamentul, insa nici prea strans ca sa nu opreasca circulatia sangelui.

Daca avem la dispozitie, se poate presara pe rana niste praf de sulfamida sau antibiotice , dar nu se recomanda unguente, care astupa rana si nu mai permit drenarea secretiilor. Daca nu avem la indemana fese, fixarea pansamentului se va face cu leucoplast, cu o fasie de panza sau cu sfoara.

in raport de regiunea in care se afla rana, exista diferite tehnici de infasurare a plagii, dar care nu pot fi invatate din carte, ci numai prin demonstratii. Important pentru primul ajutor este pansarea sterila a plagii si fixarea pansamentului, ca acesta sa nu cada pe timpul transportului. Daca un pansament a fost facut in conditii nesterile, se va comunica acest lucru la unitatea medicala care ia in primire ranitul. Dupa pansarea unei plagi mari, este necesar ca regiunea respecriva sa nu fie miscata, atat pentru mentinerea fixa a pansamentului cat si pentru evitarea durerii sau a reaparitiei sangerarii. De obicei se imobilizeaza capul sau membrele ranite intre doua perne, suluri de paturi, scandurele sau cartoane, pe timpul deplasarii.

Daca bolnavul a pierdut mult sange prin plaga atunci se vor lua si masuri de evitare a socului hemoragic.