Anxietatea
·
Anxietatea biologică
·
despre creierul uman
·
despre sanatate
·
PSIHOGENII
·
Psihogeniile
·
sanatate mintala
·
sanatateverde
Anxietatea biologică
Anxietatea biologică ne apare ca un
anumit tip de informaţie adaptativă. Psihologia animală ne arată că tensiunea
emoţională joacă un rol major în procesele de codificare şi decodificare ale
informaţie.Animalul este o fiinţă puternic emoţională şi,sub aspect
cantitativ,el este superior omului.Psihologia animală ne dovedeşte că ori ce
semnal nou este controlat şi conectat la un efector prin intermediul emoţiei.În
acest context,emoţia apare,deci,ca o informaţie biologică, adaptativă.Maniera
în care animalul se foloseşte de lume,de mediul exterior, depinde de cantitatea
de emoţie pe care aceasta o determină,ca trăire subiectivă.
Contextul
informaţional al emoţiei biologice este însă primitiv şi,redus la un sistem
binar de da sau nu,pe linia trebuinţelor de apărare,conservare, reproducere
etc.
In
studiul emoţiei,a anxietăţii şi la om trebuie pornit de la aceste aspecte
biologice.Deja în 1890 William James afirma că "astăzi cauzele generale
ale emoţiilor sunt individual-fiziologice",emoţia având atât caracter
fiziologic,cât şi cognitiv (dacă unul dintre aspecte lipseşte,emoţia nu se
poate localiza).
La
om conceptul de emoţie se lărgeşte şi se îmbogăţeşte,depăşind limitele ei
strict adaptative,biologice şi,în contextul societăţii,anxietatea devine
problema centrală a filozofiei existenţei umane.Emoţia şi anxietatea apar ca o
stare subiectivă,ca o reacţie la o situaţie,în lumea animală acest lucru
pregătind individul pentru luptă sau fugă (determinând astfel în mod
corespunzător o tulburare a echilibrului intern).Această pregătire se descarcă
în mod normal printr-o activitate exterioară (lupta sau fuga),numai că în
contextul societăţii,aceste tipuri de comportament nu mai sunt agreate,motiv
pentru care energia emoţiei se va repercuta într-o manieră autodistructivă
(prin reacţiile fiziologice,inadecvate pe care le provoacă).
În
elucidarea anxietăţii biologice o importanţă mare este reprezentată de către
concepţia lui Selye (1936) privind stresul
şi reacţia generală de adaptare şi descoperirea prin aceasta a substratului
modificărilor biologice şi mai ales al lanţului reacţiilor neuro-hormonale.După
Selye reacţia organismului la stres ar trece prin următoarele faze:
1.Reacţia
de alarmă care corespunde psihologic fazei de ameninţare,de trăire psihologică
a stresului,în lipsa lui,ceea ce determină o stare de maleză sau angoasă.În
această fază hipotalamusul activează hipofiza care prin ACTH activează glandele
suprarenale.Apare vasoconstricţia generalizată.Dacă individul domină situaţia,reacţia
se opreşte aici,în caz contrar trecându-se în faza a doua.
2.Faza de impact sau a reacţiei de
apărare propriuzise.În această etapă individul vine în contact direct cu
pericolul.Faza este dominată de creşterea activităţii
adreno-simpatice,liberarea catecolaminelor simpatice şi
medulosuprarenalei.Apare vasodilataţia în organele vitale şi în cele active
(inimă,muşchi,creier etc).In această fază apare,adesea,un comportament
automat.Se consideră că doar 16-20% dintre indivizi îşi pot păstra sângele rece,în
această fază,restul reacţionând desorganizat (leşinuri,sincope etc).
3.Faza de decompensare apare atunci când
organismul nu mai poate compensa perturbările produse de stres.Dacă este
posibilă compensarea apare o fază posttraumatică,de restabilire a echilibrului.
Contribuţia esenţială a lui Selye este aceea că el a dovedit că fazele
sindromului general de adaptare sunt identice atât în cazul stresului fizic
(exemplu sindromul de strivire),cât şi a celui psihic (apărând aceleaşi
modificări fiziologice, hormonale,organice etc).Graţie acestor
descoperiri,anxietatea va putea de acum înainte să fie inclusă în majoritatea
explicaţiilor psihopatologice şi psihosomatice, ea devenind un mediator între
factorii de mediu şi organism.De acuma se va putea discuta despre influenţa
factorilor sociali sau psihologici asupra organismului în termeni de fiziologie
şi fiziopatologie.
0 comments :
Trimiteți un comentariu