Anxietatea
·
Conflictul psihologic
·
despre creierul uman
·
despre sanatate
·
PSIHOGENII
·
Psihogeniile
·
sanatate mintala
·
sanatateverde
Conflictul psihologic
Conflictul
psihologic este o altă noţiune necesară înţelegerii
mecanismului psihogenezei.Prin conflict psihologic se înţelege o ciocnire între
forţe sau elemente care stau la baza activităţii umane.La baza conflictului
psihologic stă conceptul de frustrare.Viaţa
omului este presărată de situaţii în care dorinţele şi tendinţele individului
trebuie să aştepte,să ocolească sau să renunţe.De cele mai multe ori motivele
frustrării nu sunt conştiente,motiv pentru care consecinţele apar sub forma
sentimentelor de ură,anxietate,angoasă,agresivitate,sentimente sau simptome
care la prima vedere nu au o motivaţie.
Sivadon (1973) introduce în acest domeniu o concepţie originală privind
fenomenele de sensibilitate şi obişnuinţă.Astfel stresul,frustrarea acţionând
asupra
organismului pot determina la unii subiecţi
posibilitatea organizării unei apărări,a unei obişnuinţe,care se realizează în
timp.Din contra,la alţi indivizi,acelaşi fenomen duce la desvoltarea unei
sensibilităţi,a unei sensibilizări de aşa natură,încât ulterior,chiar excitanţi
slabi să poată determina reacţii importante (analogia cu fenomenele alergice
este evidentă).
Obstacolul care se opune procesului de adaptare a organismului la stres
poate fi activ sau pasiv şi este uşor de depăşit de către o persoană cu
mecanisme adaptative normale şi mature,în timp ce imaturitatea duce la reacţii
după principiul plăcerii,reacţia fiind,fie de agresiune,fie de regresiune.Numai
un conflict activ-intern poate fi un adevărat conflict psihologic (care pune în
tensiune atitudini emoţionale incompatibile şi care se traduce printr-o
tensiune internă dureroasă).Rezolvarea acestor tensiuni,arată
Sivadon,antrenează un nou mod de a considera situaţia,lumea înconjurătoare,iar
pe individ îl îmbogăţeşte cu o nouă creaţie,angoasa existenţială.De altfel,externalizarea conflictului şi
desensibilizarea stau la baza celor mai multe forme de psihoterapie.Conflictul
nu devine patogen dacă nu survine procesul sensibilizării interne,datorat
adesea unui eu slab (cu o insuficienţă a funcţiei integrative).Conflictul
psihologic va solicita potenţialităţile adaptative ale subiectului,influenţa
frustrării fiind legată de vârsta şi gradul de maturitate a personalităţii.Omul
este ,în definitiv,un sistem biologic,iar comportamentul său este produsul
sistemelor sociale(Spladin şi Porterfield,1980).
Comportamentul uman este deci definit ca o
funcţie a tuturor proceselor dinamice bio-sociale.Dar deşi stresul acţionează
identic,comportamentele indivizilor diferă. Această manieră particulară,de
prelucrare a stresului,realizează,aşa cum vom vedea,ceea ce se numeşte
"stilul de viaţă",lucru care face pe fiecare individ un unicat şi în
acelaşi timp foarte diferit.În momentul în care indivizii sunt forţaţi a lua
parte direct la schimbări bruşte,apar concomitent modificări în propriul
selfsistem şi legat de acesta,fenomene de criză (mai ales când este nevoie de o
schimbare în statutul social).
De
la primele studii ale lui Freud,privind psihogeneza,observăm că,în epoca
contemporană,studiile în acest domeniu au evoluat foarte mult şi noi studii şi
descoperiri se vor face cu siguranţă în viitor.Datele expuse reprezintă doar
câteva principii şi noţiuni generale privind psihogeneza,urmând ca apoi,în
cadrul fiecărei entităţi să fie discutate manierele specifice ale patogenezei
psihice.
0 comments :
Trimiteți un comentariu