Modelele behaviorist-reflexologice

Modelele behaviorist-reflexologice

     Modelele behavioriste privind schizofrenie se bazează pe teoriile învăţării.Defectele de învăţare în copilărie, contribuie la dificultăţile de învăţare de mai târziu şi mai ales,din perioda adolescenţei.Din aceste motive dispare încrederea în sine şi în alţii,care dacă apare din copilărie va fi greu de corectat mai târziu.De asemenea lipa de relaţii intime,în copilărie,va face ca ulterior să crească dependenţa,situaţie ce se obţine în cadrul unui mediu înconjurător inoportun.Este foarte greu a şti câţi dintre schizofreni ţin de ereditate şi,în ce grad,şi câţi ţin de mediu,deşi factorii de mediu fac personalitatea mai vulnerabilă la anumite tipuri de stresuri,evidenţiind astfel defectele învăţării unor mijloace de apărare.Dacă un copil este supraprotejat şi nu vine în contact cu viaţa reală care creiază oportunităţi pentru învăţare,el nu-şi va forma valorile,credinţele,căile de viaţă necesare,în viaţa sa timpurie,spaţiul său fizic,spaţiul social fiind îngust (redus aproape exclusiv la familie).Confruntat ulterior cu situaţii nefavorabile el nu va putea ocoli sau îndepărta sursa,neputând în mod onştient şi deliberat să-şi modifice situaţia.Când însă-şi mama este o persoană anxioasă sau ameninţătoare,subliniază May (1976),copilul nu poate recurge decât la la forma retragerii (ca în somn sau alte forme de detaşare,inclusiv prin metode disociative).Treptat pe acest fond şi în contextul comparării cu alţii din perioda ulterioară de evoluţi apare scăderea autostimei,insecuritate,lipsa de încredere,perceperea defectelor,inclusiv corporale,ceea ce duce la fenomene disturbatoare în plan afectiv (angoasa) şi la perceperea neclară a sistemului social.Acest lucru apare în schizofrenie însă înaintea stabilirii unui autoconcept clar şi la îndemânării de a trăi,în cadrul relaţiilor sociale,ceea ce va duce la refugiul în autism.Totuşi asemenea dificultăţi familiale dacă nu sunt prea grave pot fi evitate ulterior,şi odată cu aceasta psihiatrizarea cazului.Deşi individul nu va fi un real alienat,personalitatea lui va fi marcată şi în acest caz de lipsa de încredere anxioasă,dubitaţie şi un anumit grad de retragere socială (personalitatea schizoidă).Dacă învăţarea a fost deficitară în copilărie vom asista acum la psudoperformanţe,cu posibilităţi de a fi mereu dezaprobat sau respins.Uneori se poate menţine iluzia unei vieţi sociale deşi personalitatea este prost echipată pentru relaţiile sale cu grupul,cu liderul.Dacă proasta echipare (învăţare) s-a produs în copilărie,puţin se va mai putea face ulterior.

        Comportamentul deviant al schizofrenului s-ar datora tulburărilor apărute ca răspuns în primul sistem de semnalizare,care în mod normal ar invalidiza organismul în procesul adaptării sale la schimbările survenite în mediul înconjurător (Lehmann,1976).Acest fenomen se face printr-un proces de învăţare neurofiziologic şi psihofiziologic.Pentru Pavlov (1941) schizofrenia s-ar datora unei inhibiţii generalizate,o stare hipnoidă cronică datorată oboselii anormale a s.n.c.,care a fost supus anterior unei stimulări foarte mari.

        Teoriile învăţării pot explica comportamentul schizofren prin procese reflexe, răspunsurile nonadaptative fiind datorate unor tulburări,reîntăririi experienţelor timpurii.Aceste experienţe sunt răspunsuri maladaptative care conduc la o generalizare falsă a răspunsurilor,manieră în care se interferează cu discriminarea perceptuală şi cognitivă.

        Pe baza behaviorterapiei s-a definit în schizofrenie anumite rezultate terapeutice. Totuşi,subliniază Beniuc,experienţele lui Pavlov,bazate pe primul şi al doilea sistem de semnalizare sunt valabile dacă rămân în domeniul strict al fiziologiei,însă pentru psihologie acest lucru nu este suficient şi,arată autorul,cercetarea comportamentului trebuie să pornească de la biologic,lucru depăşit la om,doarece el este o fiinţă socială.Diferenţele de simptomatologie de la cultură la cultură constă în aceea că patologia schizofrenică transcede organicul şi devine o realitate istorică şi culturală,omul fiind supus interrelaţiilor sociale,influenţei mediului cultural şi nu un simplu obiect material aşa cum simplificaseră fenomenul dogmatiusmul marxist.In acest context,teoriile învăţării,deşi nu pot crea un model coerent de schizofrenie,pot însă explica o serie de fenomene şi simptome,iar pe această bază s-a putut iniţia chiar şi o serie de metode terapeutice.