Nevroza anxioasă

Nevroza anxioasă

     Glosarul OMS consideră nevroza anxioasă ca o stare caracterizată prin sensaţii permanente sau accese paroxistice de anxietate şi totodată cu asocierea unor manifestări somatice variate.

      Caracteristica principală a nevrozei anxioase constă din exprimarea deschisă şi directă a anxietăţii şi a unor manifestări psihofiziologice legate de aceasta.

      Nevroza anxioasă reprezintă un "stil de viaţă" o manieră de dezadaptare a indivizilor din societăţile industrializate şi urbanizate,fiind legată de  o dinamică crescută a schimbărilor sociale.Se estimează că 5% din populaţia unei ţări industrializate suferă de nevroză anxioasă (Russel şi colab.,1980).În cadrul celorlalte forme de nevroze,nevroza anxioasă ar avea o pondere de 30-40%.

     Anxietatea ca "stil de viaţă" este mai frecventă în societăţile bazate pe concurenţă şi liberă iniţiativă decât în societăţile colectiviste.Deşi ca simptom simplu anxietatea este prezentă,practic,în toate formele de nevroză,în nevroza anxioasă ea este predominantă şi formează cheia de boltă a înţelegerii manifestărilor clinmice.

    Anxietatea constituie cheia de boltă în înţelegerea psihodinamicii nevrozelor,iar ca simptom ea este prezentă,în aproape toate formele de nevroză.Acest lucru face ca diagnosticul de nevroză anxioasă să fie foarte greu de stabilit.Nevroza anxioasă se prezintă,în principiu ca o stare difuză de insecuritate şi din crize paroxistice de panică, uneori cu manifestări psihosomatice.

    EtiologieAnxietatea şi timiditatea sunt caracteristici ale copilului şi adolescentului.La copil şi adolescent există după Anthony şi Nemiah trei surse principale de anxietate: 

            1.anxietatea contagioasă de la adulţii din jur;

            2.anxietatea traumatică de origine externă;

            3.anxietatea ca rezultat al unui conflict în sfera intrapsihică,principala sursă de anxietate nevrotică;

    Aşa cum am mai arătat (1981) există o legătură strânsă între anxietate şi diferite boli psihosomatice (HTA,ulcer etc).

    S-a mai vorbit la adolescenţi de anxietatea pulsională,anxietatea de separare, anxietatea de castrare (cu simbolism sexual),anxietatea legată de trăirea exagerată şi catastrofică a regulilor şi interdicţiilor sociale.

    Factorii constituţionali joacă rol în predispunerea spre anxietate(fetele sunt mai anxioase decât băieţii).Accidentele anterioare,stările puternice de stres pot de asemenea mări capacitatea de reacţie anxioasă a adolescentului.

    Trăsăturile anxioase se pot datora parţial factorilor genetici şi parţial experienţei traumatizante a vieţii timpurii a individului.Starea de anxietate se poate datora şi unor structuri sau conflicte care pot fi mai mult sau mai puţin prelungite iar uneori poate apare în afara oricărui stres (având cauze endogene).Starea de anxietate poate rezulta şi din anumite procese fiziologice sau biologice (tensiunea premenstruală),boli ale sistemului limbic,tireotoxicoză,tumori ale sistemului adrenergic.Anxietatea mai poate rezulta şi datorită ingestiei unor cantităţi mai mari de cofeină,ceai,amfetamine etc.Se remarcă deci că termenul de anxietate este mult mai frecvent decât acela din nevroza anxioasă (de fapt anxietatea este o experienţă zilnică,intensitatea sa mică având caracter adaptativ în timp ce o intensitate mare are un caracter distructiv).Femeile sunt mai anxioase decât bărbaţii.

   In privinţa importanţei stresurilor,familia este principala sursă de tensiune.Individul poate cumula efectele stresante şi să desvolte ulterior starea de anxietate (între cauză şi efect existând un interval variabil).De asemenea anxietatea se desfăşoară mai repede după un pericol decât în timpul confruntării cu acesta.Efectul conflictelor,al frustraţiilor depind şi de particularităţile personalităţii pacientului, chiar mai mult decât circumstanţele evenimentului însăşi.

    Reacţia anxioasă,subliniază Coleman şi Broen (1972) reflectă sentimentul acut al individului de inadecvenţă,în faţa unor stresuri interne şi externe,pe care individul le realizează ca ameninţătoare.Autorii implică în dinamica nevrozei anxioase următoarele mecanisme:

       1.Modelele parentale greşite în care sunt implicaţi diferiţi factor ca:mamă anxioasă ce poate transmite anxietatea copilului,experienţe anxiogene în perioda primei copilării,aşteptări exagerate de la copii şi continua presiune faţă de aceştia pentru a se realiza la un ştandard nerealist,criticismul exagerat.Aceasta determină la copii sentimentul de inadecvenţă şi insecuritate,cu tendinţa de a reacţiona anxios,în mod disproporţional.

       2.Eşecul de a învăţa posibilitatea frânării nevoilor.Acest lucru se datoreşte fie supraprotecţiei parentale,fie rejetului sau neglijării,ceea ce îi face inadecvaţi în faţa competiţiei din viaţă.Indivizii se desvoltă astfel incompetenţi pentru luptă iar pentru concurenţa vieţii sunt slab pregătiţi.Din aceste motive ei realizează situaţiile ca dificil de manipulat şi în acelaşi timp ameninţătoare,motiv pentru care inadecvenţa lor devine importantă iar ca rezultat se desvoltă anxietatea.Chiar în caz de succes la aceşti indivizi anxietatea poate creşte de asemenea,iar în caz de eşec,situaţia devine extrem de traumatizantă.

     3.Imposibilitatea de a mânui impulsurile "periculoase".Nevroticul devine anxios în situaţii când vrea să evite sentimentele periculoase,deoarece în aceste cazuri se desvăluie inferioritatea lor sau fenomenul ar duce la periclitarea relaţiilor cu alţii.Mânuirea ostilităţii,de exemplu,tinde  a fi o sarcină dificilă pentru nevrotic,acest lucru făcându-se cu preţul pierderii dragostei,securităţii şi acceptării de către alţii.

    4.Dificultăţile anxiosului de a lua decizii într-o situaţie dubitativă.

    5.Reactivarea unor traumatisme care au acţionat anterior.

        Descrierea clinică.Nevroza anxioasă se caracterizează printr-o stare de anxietate cronică,întreruptă de episoade acute de anxietate.Nevroticul,subliniază Snaith (1981) încearcă să evite anxietatea,ca un handicap sever,drept rezultat al stilului său de viaţă.Anxietatea este resimţită sub forma disconfortului psihic şi se poate exprima prin simptome cum ar fi panica sau frica nemotivată,iar în alte situaţii prin somatizarea parţială cu apariţia unor dureri musculare,cefalee, tremor, palpitaţii,transpiraţii,tulburări respiratorii,greţuri etc.

    In forme uşoare anxietatea se manifestă doar ca o stare de disconfort. Nevroticul anxios trăieşte într-o stare  de tensiune continuă,supărare şi neputinţă cronică,este hipersensibil şi iritabil în relaţie cu alţii,depresiv.Foarte frecvent,dacă nu constant,pacienţii se plâng de prezenţa unei stări de tensiune musculară,mai ales în regiunea cefei,diaree uşoară cronică,tulburări frecvente ale somnului, transpiraţii frecvente,mai ales palmare,tahicardie,creşteri ale tensiunii arteriale.

    Nevroticul acuză o stare de insecuritate şi anxietate,fenomene resimţite atât cu caracter permanent cât şi în pusee paroxistice.Alte simptome sunt în raport cu severitatea anxietăţii.Se mai pot manifesta astfel fenomene de nervozitate, iritabilitate,accentuarea timidităţii şi nehotărârii.Pe acest fond,uneori pacienţii pot deveni hiperconştiincioşi,ambiţioşi.Pot prezenta astenie fizică şi psihică, insomnie, depresie,labilitate afectivă,agresivitate,inapetenţă cu scăderea în greutate.

    Simptomele fizice corespund acelora legate de creşterea secreţiei de adrenalină: tahicardie,palpitaţii,creşterea tensiunii musculare,transpiraţii palmare,dilatarea pupilelor, uscarea mucoaselor,senzaţie de constricţie toracică, sufocare etc.

În cazuri mai grave apare inapetenţa,scăderea în greutate,impotenţa sau frigiditatea.Cefaleea se poate manifesta sub diferite forme.

    Atacul acut de anxietate apare mai ales nocturn,dar uneori poate fi şi diurn.

Crizele diurne sau nocturne de anxietate se manifestă prin senzaţia acută de frică, transpiraţii,teroare,panică.Uneori la declanşarea acceselor acute contribuie conflictele din familie,traume psihice şcolare sau sentimentale.Prezenţa unei mame anxiogene,a unui tată brutal poate,de asemenea să declanşeze crize de anxietate acută.După criză poate să persiste o stare de oboseală,de scădere a controlului emoţional,insomnia să devină şi mai persistentă.Uneori aceste crize pot determina simptome psihofiziologce sau sindroame psihosomatice pentru care pacientul va trece prin numeroase cabinete medicale.

    Simptomele crizei variază de la persoană la persoană,tipic fiind incluse palpitaţiile,respiraţia superficială,transpiraţiile,senzaţia de frig,paloarea feţei şi extremităţilor,polakiuria,senzaţiade catastrofă şi moarte.Anxietatea,în criză este fără obiect şi se asociază cu numeroase reacţii vegetative cum ar fi tulburări respiratorii şi de ventilaţie (hiperventilaţia) şi care prin ele însăşi (datorită alcalozei) pot agrava anxietatea care le-a determinat (uneori această stare poate duce până la leşin).Uneori crizele acute de anxietate pot lua aspectul unor crize pitiatice tipice.Crizele pot fi zilnice,de câteva ori pe zi,săptămânale sau lunare. Aspectul de catastrofă şi de moarte iminentă dau atacului de anxietate acută aspectul unei experienţe terifiante.

După criză individul acuză o stare de astenie,depresie,scădere a controlului emoţional,scăderea în greutate fiind de asemenea constantă.Între crize insomnia,astenia devin tot mai persistente şi acest lucru se accentuiază,cu cât crizele sunt mai frecvente.Centrarea anxietăţii şi a simptomelor de acompaniament pe anumite organe,poate determina apariţia unor fenomene specifice care au fost denumite cândva cu termenul de "nevroză de organ".Acest fenomen reprezintă

o cauză serioasă de eroare în diagnosticul nevrozei anxioase,pacientul perindându-se prin cabinetele a numeroşi medici de diferite specialităţi.

     Coleman şi Broen (1972) sintetizează astfel simptomele predominente din nevroza anxioasă:

      -inabilitatea de concentrare;

      -dificultăţi în luarea de decizii;

      -sensitivitatea extremă;

      -descurajarea;

      -tulburări de somn;

      -transpiraţii excesive;

      -tensiune musculară continuă;

    Nevroticul anxios este deci o personalitate cu anxietate cronică,cu o teamă şi o sensibilitate permanentă şi exagerată,cu senzaţia de descurajare.Lipsa de încredere în deciziile şi posibilităţile lor de execuţie îi conduc la eşecuri dezastruoase (ei anticipează în viitor numai eşecuri şi dificultăţi).Visele bolnavilor sunt populate de coşmaruri (căderi de la înălţime,accidente,crime etc).Utilizarea excesivă de tranchilizante,somnifere,alcool complică şi mai mult tabloul clinic al nevrozei anxioase.

    Evoluţia nevrozei anxioase poate fi mai acută sau de o manieră mai lentă,în timp ce o serie de manifestări psihosomatice se pot sistematiza (dureri precordiale în situaţii de stres,tulburări cronice de tranzit,greţuri,cefalee cronică). Aceste tulburări pot merge spre cronicizare,în caz de evoluţie nefavorabilă, fenomenele psihosomatice devin tot mai pregnante,apare o stare de anxietate şi iritabilitate (dureri precordiale,mai ales în situaţii stresante,tulburări cronice de tranzit intestinal,greţuri,cefalee cronică).

    În caz de evoluţie nefavorabilă fenomenele psihosomatice devin tot mai pregnante,apare o stare depresivă cronică şi o mare iritabilitate a personalităţii.La tineri capacitatea de învăţare scade progresiv iar viitorul lor este periclitat.

Russel şi colab.(1980) subliniază că după 6 ani 68% dintre pacienţii cu nevroză anxioasă studiaţi erau deja vindecaţi,în timp ce Green (1969) găsesc doar 12% vindecări şi în 68% rezultate favorabile.