Ascaridoza

Ascaridoza

Ascaridoza este o helmintiază din grupul nematodozelor, care se transmite la om mai frecvent prin intermediul solului infestat, caracterizându-se clinic printr-un tablou polimorf, fiind exprimat prin simptome de afectare a sistemelor pulmonar, cardio-vascular, nervos, digestiv etc.

Parazitul Ascaris lumbricoides se atârnă la nematodele (limbricii rotunzi) de dimensiuni mari. Corpul ascaridei are o formă rotundă şi prelungită cu extremităţile mai ascuţite, de culoare roză sau alb-gălbuie. Grosimea corpului variază între 3-6 mm, iar lungimea 20-44 cm la femelă şi 12-25 cm - la mascul.

Ultimul se deosebeşte de femelă, fiind mai scurt şi având partea distală încovoiată sub formă de cârlig. Pe partea anterioară a ascaridei este amplasată cavitatea orală cu 3 buzişoare cuticulare.

Ascaridele mature (femela şi masculul) parazitează, de obicei, în intestinul subţire uman. Mai pot fi uneori şi alte localizări (ficat, intestinul gros, apendix). Femela matură elimină timp de 24 ore circa 240000 de ouşoare, care ajung în mediul extern cu materiile fecale, unde se pot dezvolta mai departe, deoarece ascarida se atârnă la grupul de geohelmintiaze, adică pentru dezvoltare are nevoie de sol.

Deoarece ouşoarele de ascaridă posedă cuticulă groasă, care conţine vreo 5 straturi, ele se păstrează îndelungat în sol, apă, pe fructe, legume etc, rămânând invazive până la 7 ani. În condiţii benefice (t° +12 +37°C, umiditatea mai mare de 8%) în ouşoare începe a se dezvolta embrionul. La temperatura de +24-30°C dezvoltarea larvei de primul stadiu din ouşor are loc timp de 12-15 zile, iar la temperaturi mai joase aceste limite se prelungesc până la câteva luni.

Ajungând până la stadiul II de dezvoltare în mediul ambiant, larvele parazitului ulterior nimeresc în intestinul uman. În intestin sub acţiunea diferitor fermenţi învelişul (cuticulă) ouşoarelor se dizolvă şi din ele se eliberează larvele. Mai departe ele migrează, pătrunzând prin mucoasa intestinului în vene, apoi cu torentul sangvin se pomenesc în ficat, inimă, ulterior în arteria pulmonară, ajungând în pulmoni. În alveolele pulmonilor larvele se dezvoltă atingând stadiul III şi IV.

Ultimele din alveolele pulmonare migrează prin bronhioli, bronhi, trahee şi laringe, nimerind în cavitatea bucală, fiind apoi înghiţite cu saliva şi pomenindu-se din nou în intestin. În el ating stadiul V de dezvoltare şi se maturizează. Durata migraţiei larvelor de ascaridă constituie 14-15 zile. Durata generală de dezvoltare a ascaridei de la momentul invaziei până la depunerea ouşoarelor de către femelă atinge 10-11 săptămâni. Durata parazitării ascaridelor mature în intestinul uman nu depăşeşte mai mult de un an.

De menţionat, că ascaridoza este mai mult răspândită în zonele tropicale, subtropicale şi cu climă moderată, unde se păstrează o umiditate satisfăcătoare. Gradul de răspândire a ascaridozei într-o mare măsură depinde de condiţiile solului şi climaterice pentru dezvoltarea larvelor.

În calitate de sursa de invazie serveşte omul infestat, care elimină cu materiile fecale o mare cantitate de ouşoare a acestui parazit. Mecanismul de infestare este fecalo-oral. Ca factori de transmitere a ascaridozei pot fi: fructele, legumele, pomuşoarele, apa, produsele alimentare, mâinile murdare, jucăriile, vesela, lengeria de pat şi corp, alte obiecte de uz casnic, infestate cu ouşoare maturizate de acest parazit. Pot participa la infestarea omului şi muştele prin intermediul produselor alimentare, pe care iniţial le molipsesc.

Mai frecvent suferă de ascaridoza copiii, lucrătorii de la canalizare, de la câmpurile de curăţirea şi filtrarea apei, persoanele care se ocupă de îngrăşarea solului din grădini cu materii fecale umane. În zonele cu climă moderată ascaridoza mai des se întâlneşte în lunile de primăvară, vară şi toamnă ale anului.

În faza de migraţie a larvelor parazitare se determină o sensibilitate a organismului uman cu produsele de schimb şi de descompunere a larvelor moarte. Se dezvoltă atât reacţii generale de hipersensibilizare, cât şi locale, infiltrate eozinofilice în pulmoni, pneumonii, hepatita granulomatoasă, erupţii cutanate, eozinofilie în sângele periferic etc. Larvele mai posedă o acţiune toxică asupra organismului uman. În caz de o invazie masivă mai are importanţă şi traumatismul mecanic a pereţilor intestinului, vaselor sangvine, a ficatului şi mai cu seamă a pulmonilor de către larvele migratoare de ascaridă.

Ascaridele maturizate traumează mecanic pereţii intestinului până la perforarea lor. Complicaţii imprevizibile poate provoca pătrunderea ascaridei în ficat, pancreas, căile de respiraţie ori în alte organe. De menţionat, că ascaridoza are o acţiune negativă asupra vitaminizării organismului uman, cât şi asupra decurgerii mai grave a diferitor maladii infecţioase şi neinfecţioase.

Semnele clinice precoce a fazei de migraţie a ascaridelor sunt condiţionate de modificările alergice ale organismului uman. Pacienţii pot acuza slăbiciuni generale, transpiraţie, cefalee, oboseală, incapacitate de muncă. Temperatura poate fi ridicată sau subfebrilă. La unii bolnavi apar multiple erupţii de tip "urticarie", care sunt însoţite de un prurit cutanat pronunţat.

Pentru tabloul clinic al fazei migratoare de ascaridoza este caracteristic simptomocomplexul de afectare a pulmonilor. La bolnavi apare tusea cu component astmatic, uneori cu spută şi aspect sangvinolent, despnee, dureri în piept. La o parte din pacienţi se dezvoltă o pleurezie exudativă cu o decurgere accelerată. În pulmoni se depistează nişte focare migratoare eozinofilice de infiltraţie, care sunt însoţite de o eozinofilie în sângele periferic.

Perioada intestinală tardivă de ascaridoza de asemenea se caracterizează printr-un tablou clinic polimorf. Mai frecvent se întâlnesc sindroamele gastro-intestinal şi astenic. La bolnavi se dereglează pofta de mâncare, apar greaţa, sealorea, voma, dureri în abdomen mai frecvent colicative. La unii pacienţi apar diaree sau constipaţii cu fenomene de enterită sau enterocolită.

Sindromul astenic se pronunţă prin slăbiciune generală, vertijuri, indispoziţie, cefalee moderată, dereglări de somn, scăderea capacităţii de muncă. Copiii devin capricioşi, fricoşi, nu se pot concentra, somnul la ei este dereglat, neliniştit. La copii se observă o reţinere în dezvoltarea psihică, se micşorează intelectul, la unii se înregistrează convulsii epileptiforme, meningism şi alte dereglări.
În faza intestinală de ascaridoza pot surveni complicaţii intestinale şi extraintestinale.

Una din cele mai frecvente este ocluzia intestinală parvenită dintr-un mănunchi de mai multe ascaride. Mai poate avea loc o ocluziune spastică intestinală sau o invaginaţie intestinală produsă de la excitaţia paraziţilor. La pătrunderea ascaridei în vezica biliară şi în căile biliare la pacienţi se dezvoltă un icter mecanic, totodată parazitul în aceste căi aduce o infecţie bacteriană suplimentară, care poate provoca holangita purulentă, multiple abcese hepatice, peritonită şi septicemie.

Pătrunderea ascaridei în canalul pancreatic favorizează dezvoltarea pancreatitei acute, iar în apendix - apendicita acută. Uneori la apariţia mişcărilor antiperistaltice în intestin şi a vomelor repetate, ascarida se poate pomeni în esofag, ulterior în faringe şi în căile respiratorii, provocând asfixia care poate avea un final tragic. În literatura de specialitate sunt descrise cazuri de depistare neobişnuită a ascaridelor: în cavitatea nazală, canalul nazo-lacrimal, urechea medie etc. De menţionat, că complicaţiile în ascaridoză mai frecvent se întâlnesc la copii.

Diagnosticul fazei precoce a ascaridozei rămâne dificil. În faza intestinală diagnosticul de ascaridoză trebuie să fie confirmat prin depistarea microscopică a ouşoarelor acestui parazit în materiile fecale, aduse la analiză de însuşi persoana suferindă într-o cutie de chibrite sau prin studierea de către medic a parazitului eliminat de bolnav.

Tratamentul ascaridozei se efectuează în diferite secţii spitaliceşti, unde a fost confirmată această parazitoză, de asemenea în staţionarul helmintologic de zi sau în condiţii de ambulator.
În profilaxia ascaridozei are importanţă depistarea precoce a infestaţilor şi tratarea lor, protecţia mediului ambiant cât şi limitarea maximă a mecanismului de infestare. În localităţile nefavorabile în privinţa ascaridozei se petrece o examinare laboratorică în masă a populaţiei. La depistarea a 25-30% din cei infestaţi se efectuează o dehelmintizare în masă a populaţiei.

Complexul de măsuri, care au ca scop întreruperea mecanismului de infestare şi protecţia mediului ambiant au un caracter multiplanic. Se efectuează regulat dezinfecţia maselor fecale cu clorură de var, se efectuează o curăţenie riguroasă a localităţilor şi o amenajare sanitară a lor, de asemenea se amenajează în ele latrine bine construite şi comode. După petrecerea dehelmintizării totale în focarele de ascaridoză se recomandă gropile de gunoi de prelucrat cu clorură de var, apoi de acoperit cu un strat gros de pământ şi de menţinut timp de 2-3 ani.

În iluminarea sanitară e necesar de lămurit populaţiei inadmisibilitatea de utilizare a materialelor fecale umane în calitate de îngrăşăminte prin grădini. De propagat importanţa respectării regulilor de igienă personală în combaterea acestei parazitoze. O importanţă primordială în preîntâmpinarea impurificării mediului ambiant cu ouşoare de ascaride are construcţia reţelelor de apeducte şi canalizare, de asemenea a întreprinderilor de purificare a apei.